40,230 matches
-
vorbă cu un alt mușteriu care Îi povesti că În sat la ei trăia odată unul Ilie care Își omorâse părinții și făcea numai nelegiuiri. Atunci pentru prima dată În viața lui Ilie i se făcu rușine. Merse cu pași grei spre casa În care văzuse lumina lumii, spre casa În care crescuse și-și petrecuse copilăria. Începu să plângă În hohote căzând În genunchi văzând casa după atâția ani. Casa parcă se uita la el mustrându-l, cu geamurile sparte
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
Ațipisem puțin. Când m-am trezit, ea nu mai era. Parcă fusese un vis! Parcă fusesem hipnotizat. Fusese adevărat? Urmele ierbii strivite îmi spuneau că nu fusese un vis. Atunci m-am simțit bine, parcă mi se luase o povară grea de pe umeri. N-am mai revăzut-o! Stăteam câteodată în parc gândindu-mă că poate va mai veni. N-a mai venit niciodată! Am fost uneori îngrijorat de ce se întâmplase cu acea fată. Probabil fugise din șatră, poate mă urmărise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
fapt era Dani, care bâiguia ceva. Nu înțelegeam ce spune, dar imediat mi-am dat seama ce voia. Și când m-am întors și i-am cârpit o labă peste cap, am văzut că nu mai mișcă. Am o mână grea și mi-a fost frică să nu-l fi omorât. L-am lăsat zăcând, m-am dus în cort la fete și le-am întrebat: Vreți să rămâneți cu el sau mergeți cu mine, la București? Era miezul nopții! Mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
cu dioptrii mai mari... Acum aveam motive să mă bucur. M-am dus să văd localul. Era destul de mare, mă uitam cum să repartizez spațiul Mă gândeam tot timpul cum să fac, de unde să încep. Eram foarte ordonat, meticulos. Muncile grele le va face o firmă, apoi treburile de finețe le voi face eu. Pentru cheltuielile necesare am făcut un împrumut la bancă. În sfârșit realizam ceva și pentru mine! Ceva care să fie numai al meu! Un produs al mâinilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
a spus! Numai că eu n-am vrut să aud, să înțeleg. Nu mai îmi convenea. Eu vroiam altceva. Vroiam o familie, copii... Trebuie să plec de aici! Mă strâng zidurile astea! Mă sufocă aceste amintiri. Sunt o haină prea grea pentru mine! În dormitor se așeză pe pat și adormi. Se trezi la un moment dat, chinuit de un coșmar. Citise în tinerețe o nuvelă stranie, de Prosper Mérimée. Se chema "Venus din Islle". Era povestea unui tânăr care juca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
o Veneră de bronz. După terminarea partidei, dori să-și recupereze inelul, dar, spre surpriza sa, inelarul statuii era îndoit și nu lăsa inelul să iasă. Amână pentru a doua zi recuperarea inelului. Peste noapte, cei ai casei auziră pași grei urcând treptele spre dormitorul tânărului, care dimineață fu găsit fără suflare. Petrecuse noaptea cu logodnica de bronz, care, la răsăritul zilei, își reluase locul pe soclul din parc, lăsând inelul lângă pernă! Visul lui era aidoma nuvelei, statuia aducea cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
era acolo, singura față bisericească prezentă. Un preot în vârstă, ce purta cu modestie haina preoțească, cu o figură deschisă, ochi vii, pătrunzători. I se prezentă și spuse că ar dori să-i vorbească. Părinte, port și eu o cruce grea, a tinereții. Ajută-mă să-mi ușurez povara. Spune, fiule, te ascult. Caut urmele unei femei de care am fost legat cândva și legătura asta, cu trecerea anilor, mă chinuiește. Și cum te pot eu ajut? Mi se pare că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
și piața din cartier e plină de fructe și struguri. Încet-încet, lucrurile au început să intre pe făgașul lor normal. Petre a preluat toate treburile administrative, la fel cum făcea odinioară în tinerețe. Nu erau prea multe și nici prea grele. Unele chiar îi făceau plăcere, ca de exemplu mersul pentru cumpărături la piață, unde mai întâlnea câte un producător veritabil cu care sporovăia de una, de alta. Și avea ce vorbi, acum că într-un fel era și el "producător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
fața lor. Când s-a terminat dansul, Mihai a cerut haina lui Beatrice de la garderobă, îi înfășură umerii ocrotitor în blana de chinchila. Vă mulțumim la toți că ne-ați fost alături. Și acum ne scuzați, am avut o zi grea... Da, și noi, spuse Petre. Ne vedem mâine la gară, la 10,40, la trenul de Sinaia. Noapte bună. A doua zi, peronul Gării de Nord era plin de oameni care își așteptau trenul. De dimineață începuse să ningă și zăpada se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
se citea pe fețele tuturor, părinți și copii. Petre și Camelia erau fericiți că cei patru copii ai lor au crescut sănătoși și frumoși, că fiecare are un drum al lui. Se mai gândeau că au trecut împreună peste ani grei, când nu le-a fost ușor, dar au fost mereu o familie unită și la bine, și la rău. Copiii erau fericiți că au părinții lângă ei, încă tineri, că datorită lor au pășit în viață iubiți și protejați. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
Erai atât de convingător, îmi declarai iubire veșnică atât de înflăcărat, încât eu, în naivitatea mea, credeam tot ce-mi spuneai și eram nespus de fericită. La următoarea întâlnire erai ciudat, păreai schimbat, tăcut, parcă ieșit dintr-o lungă și grea convalescență. Parcă uitaseși că lângă tine sunt eu, "Frăgezel" a ta. Nu mai vorbeai de iubire, nici de un viitor împreună. Îmi trece prin minte, rememorând acele momente triste pentru mine, un vers al lui Blaga: "Logodnică de-a pururi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
opus înfiițării târgului, deoarece vitele care erau aduse la târg sau crescute pe Imașul târgului pentru a fi vândute le stricau moșiile. În preajma unirii Moldovei cu Muntenia (1859), zona Pașcani cunoaște o serie de frământări și revolte țărănești, din cauza condițiilor grele ale învoielilor agricole încheiate cu proprietarii. Țăranii erau nemultumiți de birurile și dările mari, dar și de condițiile recrutării pentru oaste. Astfel de cazuri sunt semnalate în 1852, 1856-1859. Reforma lui Cuza din 1864 a pus însă capăt acestor revolte
Monografia comunei Lespezi, judeţul Iaşi by Vasile Simina (coord.) Ioan CIUBOTARU Maria ROŞCA Ioan LAZĂR Elena SIMINA Aurel ROŞCA Vasile SPATARU () [Corola-publishinghouse/Administrative/91877_a_93004]
-
Barbu Lautaru", Banda lui Jianu, sorcova. Cele mai vechi obiceiuri sunt plugușorul și buhaiul. Plugușorul are același conținut ca și în majoritatea localităților românești: „Mâine anul sennoiește Plugușorul se pornește Și începe a ura Pe la case a colinda. Iarna-i grea, omătu-i mare Semne bune anuă are Semne bune de belșug Pentru brazda de sub plug. Plugușor tras de boi, Plugușor mânat de noi.” După plugușor urmează copiii cu uratul: „Aho, aho copii și frați Stați puțin și nu mânați Lângă boi
Monografia comunei Lespezi, judeţul Iaşi by Vasile Simina (coord.) Ioan CIUBOTARU Maria ROŞCA Ioan LAZĂR Elena SIMINA Aurel ROŞCA Vasile SPATARU () [Corola-publishinghouse/Administrative/91877_a_93004]
-
de la Facultatea de Construcții a Universității Tehnice „Gheorghe Asachi” din Iași. V.S. ELENA SIMINA ROMAN - aviatoare. Născută pe 14.06.1925 în satul Heci, comuna Lespezi, județul Iași, a urmat Școala generală la Heci. A plecat la București în anii grei ai războiului, angajându-se la Palatul Telefoanelor. A urmat în același timp liceul la seral, școala de parașutism și Facultatea Muncitorească. După aceea, a mers la Școala de zbor Clinceni, unde a obținut brevetul de zbor. După absolvirea cursurilor de
Monografia comunei Lespezi, judeţul Iaşi by Vasile Simina (coord.) Ioan CIUBOTARU Maria ROŞCA Ioan LAZĂR Elena SIMINA Aurel ROŞCA Vasile SPATARU () [Corola-publishinghouse/Administrative/91877_a_93004]
-
fel, nu și-ar fi dorit niciodată moartea astfel, oricât de mult s-ar fi schimbat vremurile. Pentru prima oară în viața mea îmi dădeam seama cât de îngrozitor este să rămâi fără bani. Iadul pe pământ. Îmi simțeam inima grea, însă eram atât de șocată, încât nu puteam nici măcar plânge. Asta însemna oare viață austeră? Zăceam cu privirile pironite în tavan, incapabilă de cea mai mică mișcare. A doua zi mama arăta într-adevăr foarte rău, ca să nu mai spun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
datoria. Mama era foarte îngrijorată din pricina sănătății mele. Munca m-a făcut însă mai rezistentă ca oricând. Sunt și acum o femeie care nu se sperie de nici un fel de efort, iar munca la câmp chiar nu mi se pare grea. Am spus că nu pot suferi să discut sau să aud despre război, dar m-am trezit spunându-vă totul despre „prețioasa mea experiență“. Oricum, aceasta-i singura amintire din război pe care am chef s-o povestesc. Restul e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
să vă devin amantă. (Nu-mi place cuvântul, însă în clipa în care era să scriu „iubită“, mi-am dat seama că tot „amantă“ înseamnă. Așadar, am preferat să fiu sinceră.Ă Presupun că amanta obișnuită are o soartă destul de grea. Se spune că e abandonată de îndată ce nu mai este de vreun folos și că bărbatul, oricare ar fi el, se întoarce tot la nevastă când se apropie de șaizeci de ani. I-am auzit discutând problema aceasta pe dădaca mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
mine, fără chef de viață, sunt sortiți pieirii. Nu pentru ceea ce se gândește despre ei, ci chiar din cauza lor. Eu am, totuși, o mică scuză. Simt apăsarea copleșitoare a condiției de om, care mă face să consider viața insuportabil de grea. Toți oamenii sunt la fel. Există oare vreo explicație filosofică? Nu cred că primul care a cugetat astfel a fost evlavios, sau filosof, sau artist. Expresia se trage cu siguranță din vreun bar, auzită la un pahar de băutură, fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
dezirabil. Ce câștigă organizațiile? Atrag angajați mai valoroși, le scade rata de fluctuație, crește gradul de retenție a specialiștilor, au o imagine mai bună în fața clienților și partenerilor, o siguranță sporită și alte beneficii de care am mai amintit. Partea grea însă este că acest brand trebuie monitorizat și întreținut permanent în interior și în exterior 201, pentru că EOC reprezintă de fapt politicile care pun în evidență că angajatorii sunt responsabili de efectele lor asupra partenerilor clienți, acționari, angajați, stat etc202
Brandingul de angajator by Mihaela Alexandra Ionescu [Corola-publishinghouse/Administrative/900_a_2408]
-
sunt foarte mulți oameni care se bucură că Arșinel a avut norocul să obțină acest rinichi". În final, Stela Popescu a declarat că își pune speranțe în forța de caracter a lui Alexandru Arșinel pentru a trece peste această perioadă grea din viața lui. Sper să aibă forță de caracter să treacă peste aceste lucruri. În viață te întâlnești cu multe răutăți și trebuie să le depășești. Dumnezeu l-a ajutat ca să i se găsească rinichiul compatibil pentru a putea fi
Stela Popescu: Ați fi vrut să moară Arșinel ca să trăiască altul? by Bratu Iulian () [Corola-journal/Journalistic/71837_a_73162]
-
iar lumea l-a crezut mort. Rămasă fără bărbat în casă, mama ei a fost nevoită să-și găsească repede un soț, pentru a nu fi exilată în Basarabia, unde își avea originile, scrie click.ro. „Am trăit timpuri foarte grele. Tata a plecat în Siberia și nu am mai primit nici un semn de la el 19 ani. Am crezut că e mort. Între timp, românii au vrut să îi trimită pe basarabeni înapoi în Basarabia, iar mamei îi era foarte frică
Stela Popescu, mărturii cutremurătoare despre tatăl biologic by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/71853_a_73178]
-
iubirii chemând sub portal, Ci lângă-nchisoare, aici, unde-am plâns Trei sute de ore cu dorul nestins, Aici, ca și-n moarte să-mi bată ursuz Al dubelor negre vacarm în auz, Și vaietul porții cu gratii, scrâșnind, Și urletul greu al bătrânei căzând.. Și fie ca neaua topindu-se-ncet, Din geana de bronz să coboare-n nămet. Și-ai ocnei porumbi gângurească duios, Și nave plutească pe Neva, în jos... 1940. Martie
Anna Ahmatova: RECVIEM 1935-1940 by Aureliu Busuioc () [Corola-journal/Journalistic/7188_a_8513]
-
lui morală, despre cinstea sa ireproșabilă și dragostea de aproapele. Tu îi contempli nasul porcin sau lătăreț, gura largă cu buzele răsfrînte sau adunate într-o linie subțire, ochii mici înfundați în grăsime sau pe jumătate închiși, aruncînd pe sub pleoapele grele priviri închizitive sau neastîmpărate - și acestea toate îți vorbesc într-un limbaj paralel, sădindu-ți, pînă la proba contrarie, neîncredere în suflet.
Chipul și sufletul by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/7190_a_8515]
-
deși e departe de Voiculescu asemenea cuvînt... - cu bolovanii: "Unde n'ajung piatră, nici braț bont,/ Peste vastul vânt svârlit avuzuri,/ Să culeagă 'naltele auzuri/ Ochi zămislitori de orizont.// Exilatul fruct biruitor,/ Vârful slavei neatins îl ține/ Dar sămânța încă grea de sine/ Cade'n trist pământ interior." Nu va rodi, deci, acest suflet învățat să îndure, nu să schimbe. Urcîndu-și, cu popasuri neîngăduite, drumul Crucii. Și umplîndu-se, fără putința de-a se curăța, de zgura tot mai multă a veacului
Aspre căi by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7191_a_8516]
-
pe care balada ni-l ține secret: "Plecam spre curți eterne cu car de stele zestre/ Dar rămâneau în poartă dureri domesticite/ Și'nchisă în iatacuri, cu brațe rătăcite./ Melancolia lumii se arăta'n ferestre." Urcușul e o rupere, un greu efort sufletesc. Același prin care, în buna școală a autohtonismului Gândirii, pămîntul crește îngeri: A izvorât un sfânt din pământ,/ Nu l-a adus nici pasăre, nici vânt.// Visul lui plămădi 'ntr'o seară/ Lumini de om cu întunecimi de
Aspre căi by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7191_a_8516]