3,545 matches
-
vii și-au bătut joc de mormintele strămoșilor. Zice-că Țiganii strâng aceste oase și le vând pentru fabricele de zahăr. La Câmpulung, pe-semne, din pricina politicianismului, au ajuns lucrurile că numai munții au creieri. Cu un român răzăș, la o horă. Flăcăii și fetele joacă înfloriți și veseli. Zice răzășul. "Uite, vezi d-ta, hora nu-mbătrânește." D. [...]* în articolele sale încearcă a fi subtil și gingaș. Așa odinioară un măgar încerca să cânte-o serenadă (și răgea de prăpădea pământul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
le vând pentru fabricele de zahăr. La Câmpulung, pe-semne, din pricina politicianismului, au ajuns lucrurile că numai munții au creieri. Cu un român răzăș, la o horă. Flăcăii și fetele joacă înfloriți și veseli. Zice răzășul. "Uite, vezi d-ta, hora nu-mbătrânește." D. [...]* în articolele sale încearcă a fi subtil și gingaș. Așa odinioară un măgar încerca să cânte-o serenadă (și răgea de prăpădea pământul). Și cânele mânâncă din farfurie, dar la piciorul mesei. Merge dârz și cu capul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
juru-i numai oameni mai întăiu, cum se cuvine [...]** însă vede în juru-i numai fiare sălbatice. La curtea Liteanului. Descrierea satului și a dragostei boerului pentru o fată din sat, care însă nu se poate dezbăra de obiceiurile ei; fuge la horă, fuge la grădinița de-acasă; fuge cu un flăcău care i-i drag, și boerul care în bătrânețele lui are o mare slăbiciune pentru dânsa, o iartă de câte ori face una ca asta. Subiect de nuvelă. FOLTICENI [În timpul alegerilor] La Dolhasca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
și mai mărunței. De eșit la joc ai eșit? Eai, încă nu. Încă n-am 16 ani. Da ai învățat tu a juca și a chiui prin prundurile astea? Cum nu? Parcă n-am auzit eu cântând așa câte o horă hoțească?" Cu bâta mai lungă decât el, șuerând oile, când mai ascuțit, când dulce, înnăbușit, îndemnându-le cu glasul, când răsunător, când din gâtlej, coboară cu turma în urma noastră și ne răspunde vesel, cu un glas vioiu în care pătrunde
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
la taifas și-și amintesc de el. Băiatul vede dragostea de la vamă, ticăloșia vameșiței, are de a face și cu pensionarul căpitan Farcaș, vede ce s-a petrecut cu moșu-său (bunicul său?) își trăește viața cu flăcăoanii lui, cu horile, cu fetele, dar în sufletul lui se învăluie vânturi de revoltă, și înțelege, înțelege foarte bine că moșul-său pândarul va ucide pe primar și înțelege că altfel nu se poate să fie. SCENA CU PURCEII (HANS) Scena cu scroafa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
adevărate boerului. Cum bântuie tifosul în sat, și cum îngrijește doctorul de bolnavi. Întrecerea între doi țigani lăutari: unul bătrân vestit și unul tânăr, care-l învinge. Bătrânul îl sudue și-l proclamă mai tare decât el... Variații la o horă... Captar, deasupra stupilor. În vie Era toamnă: Câte una Nucile pe jos cădeau; Crengile-mpleteau cununa Frunților ce atingeau. Sub tufarii de la vie Printre strugurii voioși Eu priveam cu bucurie Noaptea ochilor frumoși. Tu ședeai jos supt o viță Și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
milostenia, după care au zidit bisericuța de lemn. Efrem, ca monah Efimie. Mitropolitul Iosif Naniescu a fost frate la Frumoasa el a dăruit acestei mănăstiri toate cărțile moldovenești tipărite la M-rea Neamțului. 2 August. Zi de vară la Telenești. Horă în Telenești dar mai ales bal seara la care face furori tânărul plutonier de jandarmi, băiat frumușel care știe franțuzește, perceptorul, subprefectul și "le beau monde" care în cea mai mare parte e "juif". În iaz oamenii aruncă fatca de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
se ducă la vale în apele cele mari, și ei dau foc fânațelor care ard mânate de vânt spre împresurători și așa fel scapă... Mânâncă brânză afumată păpuși și puri... Al treilea e jucăuș mare: descris cum joacă la o horă, la o nuntă, cât de frumos și de plastic... când nuna și preoteasa îl întâmpină amândouă cu oale de vin și cu ochi dulci... Cum vin la războiu și pleacă la pradă țărani, oameni liberi... Lupte în Pocuția iarna Domnul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
mai mult decât poate, vinde pe urmă mai mult decât vrea. Dacă-ți trebuie sol, fă-te împărat. Frumoasă și mare cușmă, dar nu-i nimc subt dânsa. Gura care grăiește nicicând nu flămânzește. Unde nu-i mâță, șoarecii întind horă. Cel ce se teme de vrăbii să nu samene mălai. Cine cere zgârcitului vrea să sape fântână în mare. Oțetul de dar pare miere. Inima-i prunc, care dorește tot ce vede. Pântecele și desaga cerșetorului nu se umplu niciodată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
cu zile/ Cu mare conteneală/ Pe un pește galben,/ Cu solzii de aur,/ Care l-a luat/ Și l-a aruncat/ De-a dreptul pe mal./ Voinicul (numele)/ Solzii a luat,/ Să facă odoare,/ Cupe și pahare,/ Să cinstească-o horă,/ Nunta și nânașii/ Și pe toți nuntașii” (Vasilcău - Soroca). Cuminecarea din adjuvantul năzdrăvan încarcă întreaga umanitate cu forța solară reprezentată de aurul solzilor și deschide două noi intervale sub cele mai fericite auspicii: timpul profan devenit fecund prin uniunea flăcăului
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
la dimensiunea feminină a zânelor (cvasi) malefice, fapt ce implică și legătura cu forțele htoniene figurate de șarpe. Călușarii, prezențe inițiate, „se bucură de ocrotirea Irodiadei”, zâna ielelor, și prin dansul ce imită zborul ființelor mitologice ei înconjoară printr-o horă benefică victima, circumscriind cercul lor stihiilor. În balada din antologia lui G. Dem. Teodorescu motivul blestemului care provoacă inițierea prin înghițirea de către un monstru este supradimensionat: „Nu mai blestema;/ Că tu când m-ai fapt/ Și țâța mi-ai dat
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
totemică, pentru a fi fastă. Omorând întruchiparea haosului și substituindu-se în creator, eroul revine în spațiul social gradat: întâi pe la ucenici, cărora le poate fi „maestru”, apoi pe la voinici ca stadiu premergător naturii sale de inițiat și apoi la hore de fete mari, de unde își va alege mireasa, ca finalitate încununată a reușitei. Este aici un Bildungsroman în miniatură, o sinteză a evoluției protago¬nistului: de la aspirant la inițiat și apoi mire, creator. Intrarea pe tărâmul uman se face, într-
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
vieții. Derivarea rară de la substantivul apă, în formă negativă, sugerează exact absența unei modificări de stare, calul nu a fost înghițit de ape, le-a traversat doar. Feciorul transformat are acces la o perspectivă amplă, în grădina raiului, și vede hora zânelor, aceasta fiind iluminarea, ca recompensă maritală a chinului inițiatic. În basme, cel mai adesea, fântâna cu apa dintre lumi înghite ființa istorică și face să germineze identitatea spirituală, în mit. În basmul Cenușăresei-Cenușotcă din Fundu Moldovei, sora vitregă (identitatea
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
însă pe fete mai întîi în pustiul inițiatic: „La flori să culeagă/ Din Pădurea Neagră” (Orlea - Gorj), unde se integrează condiției primare: „Joi în sărbători,/ Mi-a plecat la flori,/ Flori ca să culeagă,/ Coroane să-și facă,/ Să sempodobească,/ La horă să iasă./ Verde-o viorea,/ De-o ploaie că da,/ De-o ploaie cu vânt,/ Ele-au rătăcit,/ S-au sălbăticit” (Seaca - Olt). Împodobirea menționată în toate variantele este postliminară pătrunderii în sacru, dar intenția acestui statut nubil creează contextul
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
e timpul să iasă și din scena rituală. Într-o variantă a basmului din Voia, Dâmbovița, actul distrugerii este resimțit nu numai la nivel parapsihologic, ci și organic, fiindcă produce un dezechilibru: „A dat foc la cuptori șî ei în hora când juca amândoi, ea i-a băgat bucata dă carne în foc. Șî o dată i-a venit miros din bucata dă carne și s-a umplut tot dă bube”. Fragmentul așază cuplul și mama fetei întrun raport de opoziție și
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
caracterul de animal domestic, ieșind odată cu flăcăul din condiția firescului. Nepotcovit, armăsarul devine o ființă nesupusă și aparține libertății sacre, „sălbăticiei”. „Lăsarea” mai jos, în geografia umană, face să transpară gestul imediat următor inițierii. „Satele cu fetele”, la fel cu „horile de fete mari”, marchează atât reînscrierea în uman și acceptarea în societate, cât și alegerea miresei. Când vine de pe tărâmul celălalt, unde a săgetat cerbul sau a tăiat capul șarpelui, drumul eroului duce irevocabil spre aleasa lui. Traseul inițiatic nu
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
crescut mai mult pe cuptor la bunica. Ea îmi dădea mâncare multă și bună că ei erau oameni chiaburi, iar acasă la noi părinții mei erau aproape foarte necăjiți. Bunica mă lua cu ea pe la nunți și pe unde era horă în sat de fete și flăcăi. Nu se făcea horă la crâșmă și odată cu asfințitul soarelui toate fetele erau acasă. Și la horă mergeau cu cineva de acasă, nu singure. Bunica Ancuța trăia foarte rău cu bunicu. Odată ducându-mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
mâncare multă și bună că ei erau oameni chiaburi, iar acasă la noi părinții mei erau aproape foarte necăjiți. Bunica mă lua cu ea pe la nunți și pe unde era horă în sat de fete și flăcăi. Nu se făcea horă la crâșmă și odată cu asfințitul soarelui toate fetele erau acasă. Și la horă mergeau cu cineva de acasă, nu singure. Bunica Ancuța trăia foarte rău cu bunicu. Odată ducându-mă la ei, toți erau la masă și mâncau. Bunica m-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
părinții mei erau aproape foarte necăjiți. Bunica mă lua cu ea pe la nunți și pe unde era horă în sat de fete și flăcăi. Nu se făcea horă la crâșmă și odată cu asfințitul soarelui toate fetele erau acasă. Și la horă mergeau cu cineva de acasă, nu singure. Bunica Ancuța trăia foarte rău cu bunicu. Odată ducându-mă la ei, toți erau la masă și mâncau. Bunica m-a luat lângă ea și mi-a dat o bucățică de mămăligă și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
brad. Și cum însera, mă dureau șalele să mor nu alt ceva. Și cum am căzut la biserică peste bolovani, mi-a trecut durerea aceia. Frații mamei mă puneau să joc și să strig din gură, cum auzeam eu, la hora care se făcea de multe ori în ogradă la bunicu V. S. Iftime, care a avut 3 ficiori. Toadere cel mai mare și foarte voinic, îi zicea mama mea Unguru, Vasile mai prezărît 8 și mai slăbuț îi zicea bunica
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
La serbarea de la Sf.Petru, am jucat și eu cu elevii mei, brâu și corăbiasca cu zurgălăi la picioare, în medianul din Baea. Și era și învățătorul de la Tătăruși Bădița Alexandru Gh.Vasiliu, care a strigat din gură la o horă: "Lele nu te burica, Că mai sunt ca dumneata ! * Și lelița cu brâu roș, Parcă-i putina cu borș." Dintre toți elevii mei cel care juca cel mai bine și mai frumos a fost Petrea lui Constantin Gherasim Roșca, văr
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
a lor, sora Doamnei brigadirului și o chema Domnișoara Aneta Grigorescu. Dar ori era frumoasă ori nu era. Și a venit un scripcar cu cobzar. Și preotul Iordăchescu i-a băgat în casă și le-a spus să cânte o horă săltăreață. Și s-au prins toți în horă adică și domnișoara Aneta Grigorescu. Și zicea popa: "Uite măi Rădășanu,câte parale face un picior de-a Anetei? Dar amândouă? Și vorba lui Creangă, ori erau picioare ori nu. Dar nicăiri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
Domnișoara Aneta Grigorescu. Dar ori era frumoasă ori nu era. Și a venit un scripcar cu cobzar. Și preotul Iordăchescu i-a băgat în casă și le-a spus să cânte o horă săltăreață. Și s-au prins toți în horă adică și domnișoara Aneta Grigorescu. Și zicea popa: "Uite măi Rădășanu,câte parale face un picior de-a Anetei? Dar amândouă? Și vorba lui Creangă, ori erau picioare ori nu. Dar nicăiri nu se văd picioarele așa de frumoase ca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
Și i-a cununat Nică Dediu cu soția lui Anica, cel mai mare gospodar din Baea și mai frumoși și mai cinstiți. Și au venit la nuntă tot tineretul și din Baea și din Bogata. Și s-a făcut o horă mare tare de flăcăi și de fete care de care mai frumoși și mai tineri. Și m-am dus și eu la nuntă cu Bădica Dumitru, fratele mamei mele, și cu nevasta lui lelica Anica. Și din câte fete și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
femei erau din Baea și din Bogata, cea mai frumoasă era Saveta, fata dascălului C. Teodorescu din Bogata. Era înaltă, sveltă, cu un mintean cojocel alb ca zăpada, c-un bariz 35 negru, și mai ales cum se legăna în horă era de toată frumusețea. Și a zis bădica Dumitru: Doamne tare-i frumoasă, n-are pereche. Da, s-o iei neta domnu Ghiorghi?". Și ne-a fost tare dragă și i-am fost și eu ei tare drag. Și ne-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]