9,802 matches
-
demonice a lui Ricard și va vedea în Ricard, cel fizic nedreptățit, respins de la plăcerile amorului, acel caos de ură care se răzbună contra naturei, o natură care i-a închis gustarea celor mai fericite simțiri. În fine o concepțiune ideală va vedea în el piatra de-ncheiere a unui întreg gen de oameni ce-au alergat din crimă în crimă, caractere prin cari brațul Nemesei istorice 422v răzbună asupra individelor ceea ce neamurile a păcătuit contra altora. Această concepțiune e departe
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
grozăvia crimei or demonismul cugetărilor, din contra, ea mărește încă grozăvia și ororarea asupra unei perversități atât de radicale a unui spirit dotat în sine cu-atîta bogăție și ea ni va depărta totdeuna de aspectul unui criminal ordinar. O concepțiune ideală chiar în Iago nu va vedea un scelerat ordinar, ci ea puind, parte, greutate pe motivele urei lui, onoarea lui adânc rănită prin deconsiderare și prin prepusul unui adulteriu, parte prin o superioritate de spirit și prin coloritul de umor
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
greutate pe motivele urei lui, onoarea lui adânc rănită prin deconsiderare și prin prepusul unui adulteriu, parte prin o superioritate de spirit și prin coloritul de umor pe care poetul i l-a dat cu intențiune, în toate astea concepțiunea ideală va găsi momente cari ridică această figură într-o sferă mai nobilă, fără ca cu asta să îmblînzească câtuși de puțin îngrozitoarea răutate cu care el urmărește ținta răzbunărei sale. Cu deosebire în naturile ce se numesc demonice concepțiunea ideală merge
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
concepțiunea ideală va găsi momente cari ridică această figură într-o sferă mai nobilă, fără ca cu asta să îmblînzească câtuși de puțin îngrozitoarea răutate cu care el urmărește ținta răzbunărei sale. Cu deosebire în naturile ce se numesc demonice concepțiunea ideală merge, cum am zice, într-acolo de-a le ținea asupra noroiului unei sceleratețe comune și-a unei viciozități ordinare, și va face-o aceasta prin aceea că va merge până la izvoarele opiniunilor și prin aceea că va da pe
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
negativul, ci de-a simți în el și un moment pozitiv și de-a-l aduce la o valoare oarecare. Și chiar acolo unde poetul, în desemnarea caracterelor sale, nu s-a îngrijit de-a da actorului puncte pentru o concepere ideală, chiar acolo e de dătoria actorului ca prin fantazia sa proprie să adaoge în cele date cele ce lipsesc și să privească datele poetului ca părțile unui schelet din care el să-și organizeze un caracter întreg, astfel precum anatomul
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
date el ne-ar [putea] mai să ne schițeze o biografie a lui și este deplin în stare de-a găsi într-un moment orce trăsură heterogenă or omogenă din el. REPREZENTAREA CARACTERULUI 1. MASCA CARACTERISTICĂ Concepțiunea crează fantaziei imaginea ideală a unui caracter în toată preciziunea lui. Însă ceea ce face pe artist e singură numai puterea formărei, facultatea de a demite și în realitatea sensibilă pe acel caracter intuit înăuntru ca om de sine stătător. Energia cu care se-ncorporează
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
acea neîntreruptă gândire asupra sa însuși și contradicțiunea cea adânc simțită dintre natura lui și destinațiunea lui - din trăsurile lui trebuie să privească un chin ce-l consumă. Chiar în Hamlet, când tace, trebuie să stea dinainte-ne un om ideal, însă înfrînt în sine, a cărui perversă direcțiune a sufletului să lase urme adânc tipărite în fața sa. Din masca lui Faust trebuie să credem că el, din toată cugetarea lui, din toată adâncirea în științe, n-a câștigat alta nimica
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
care, fermă și consistentă, să ni vorbească asigurarea că de-aicea trebuie să se dezlănțuiască puteri infernale, cari sânt decise de-a întreprinde lupta cu întreaga ordine morală a lumei. Și această o vedem așadar atârnând esențial de la concepțiunea ei ideală. {EminescuOpXIV 343} Ce se atinge de reprezentarea caracterelor istorice a căror chipuri ni sânt conservate, fizionomia lor reală ar [trebui] să-l neliniștească în genere prea puțin pe actor. El n-are să cerce a reproduce o asemănare ca-n portret
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
reflectă în aruncătura și pozițiunea hainei. Îmbrăcămintea antică nu [este] o dată pentru totdeuna definită și detrasă orcărei mișcări a atitudinei, ci ea depinde de orce mișcare, și pozițiunea ei e nemărginit de determinabilă, de-aceea această îmbrăcăminte e cea absolut ideală. Aicea putem zice că omul poate dinăuntrul său să dea haine[i] sale în orce moment forma aceea care urmează consecvent din mișcările [sale], și, pentru că mișcările își au sorgintea lor în suflet, de-aceea el poate face ca sufletul
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
că diferențele se arată abia în dezvoltarea caracterului. Astfel tonul fundamental al[lui] Sappho, Phadrei și Ifigeniei va putea să fie în esență unul și-același, fără privire la dispozițiunile sufletești cu totul varii din cîtetrei caracterele. Cîteștrei sânt chipuri ideale din lumea elină, din care să ni se arate deplina frumusețe a tonului, toată mărimea celei mai nobile eufonii de care e capabilă vocea umană; ca o copie a acelei vieți ideale căreia aparțin aceste chipuri. Dar, înăuntrul acestui ton
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
totul varii din cîtetrei caracterele. Cîteștrei sânt chipuri ideale din lumea elină, din care să ni se arate deplina frumusețe a tonului, toată mărimea celei mai nobile eufonii de care e capabilă vocea umană; ca o copie a acelei vieți ideale căreia aparțin aceste chipuri. Dar, înăuntrul acestui ton fundamental comun, totuși tonurile fundamentale al Phadrei și al [lui] Sappho vor prezinta o înrudire mai de-aproape între ele decât ele amândouă puse față cu tonul fundamental al Ifigeniei. Tonul fundamental
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
al acestuia după măsuratul caracterului lui propriu. Sânt tipuri cari nu se pot sensibiliza, în deplină conformitate cu ființa lor, fără acel ton fundamental metalic din care să revibre puterea intensivă a unei naturi eroice; tot astfel individualitățile cu deosebire ideale, adică cele purtate de intuițiuni și simțăminte suprasensuale, nu se pot sensibiliza fără un așa ton fundamental care, prin natura lui spirituală, să oglindeze adevărul patosului lor. Din tonul fundamental al marchizului de Posa trebuie să răsară energia unui suflet
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
adică cele purtate de intuițiuni și simțăminte suprasensuale, nu se pot sensibiliza fără un așa ton fundamental care, prin natura lui spirituală, să oglindeze adevărul patosului lor. Din tonul fundamental al marchizului de Posa trebuie să răsară energia unui suflet ideal; lui nu-i trebuie pe-atâta tonul grăunțos (kornig) și plin al naturelor eroice, ci un accent (petrecut) pătruns oarecum de nobleța sufletului. Tot de categoria asta se țin: Fernando în Principele statornic și Hamlet, deși fiecare din ei mărginit
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
toate direcțiunile și manifestațiunile de viață date ei de cătră poet; astfel încît prin asta să vie o viață deplină în arătarea sensibilă, care să influințeze asupră-ne cu puterea adevărului natural, împlinindu-ne însă totodată și pretențiunile naturei noastre ideale. În partea cea generală am dezvoltat deja din noțiune relațiunea întreită a actorului față cu caracterele și am dedus din ea problema de-ntotdeuna a artistului. Presupunând cele zise deja, ne întoarcem acuma la ideea esecutărei ca atare. Intuițiunea ideală, pe
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
noastre ideale. În partea cea generală am dezvoltat deja din noțiune relațiunea întreită a actorului față cu caracterele și am dedus din ea problema de-ntotdeuna a artistului. Presupunând cele zise deja, ne întoarcem acuma la ideea esecutărei ca atare. Intuițiunea ideală, pe care am cercetat-o conform ideei sale, ea ridică înaintea privirei intuitive acel punct simplu de viață din care apoi se dezvoltă caracterul organic însă. Această intuițiune (concepțiune) e rezultatul adîncirei în ideea întregului op de arte și în
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
și se gustă oarecum pe sine însuși, după ce-a lucrat în sudoarea feței sale pentru interesele zilei și s-a luptat cu mizeriile artei. Pregătirea pentru reprezentarea publică e de două feluri. Mai întîi se ridică opul în intuițiunea ideală și se dezvoltă în conștiința concurenților referința fiecărui rol singular cu ideea întregului. Ea îndeplinește va să zică baza pentru o deplină și exactă pricepere, prin urmare pentru concepțiunea fiecărui caracter singular. Asta-i însemnătatea lecturii unei drame, dacă pricepem această lectură
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
activității celora ce se ocupă cu știința zace propria realizare obiectivă a științei; știința există într-adevăr și ca atare, afară de individul singular, obiectiv; însă ea planează oarecum numai asupra și între individe, ea are o formațiune și obiectivitate numai ideală; ci numai abia în individele ce o cugeta și-o știu ea există în orce vreme real; aicea are realitate obiectivă *. Chiar în monumentele științei, în cărți, harte, instrumente și al[tele], unde într-adevăr ea pare a fi existentă
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
d. es., dacă istoria în genere ar forma un cerc de o certă apropiere cătră interes, acest cerc va consta din diferitele cercuri a istoriei politice, de cultură, literară, religioasă, ș. a. m. d. După asta se lasă stabilită o măsurătoare ideală și generală pentru înălțimea cât și pentru modul corect a progresului în cultură *, adică acela de-a merge de la cercul mai îngust tot mai departe și mai departe. Cultura și dezvoltarea omului în privirea inteligenței constă în apropierea acelui coprins
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
de o mie de ani a caracterului, care nu prosperează decât pe stâncosul pământ a "unei puteri aspiratorii morale, adevărate și severe. Precât de puțin și-ar împlini chemarea ei adevărată o națiune care ar îmbla numai după arta și ideale și ar uita asupra lor toată mărimea practică, cât de puțin ar rămâne ea prin asta în putere și libertate, tot așa de puțin îi e permis și omului singular de a urma numai înclinațiunei frumosului; însă podoaba cea mai
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
adevărat câmp de operațiuni. Țările europene oferă cele mai favorabile condiții pentru grupurile infracționale, care doresc să se profileze pe crima organizată, cât și pentru extinderea geografică a manifestărilor crimei organizate atât calitativ cât și cantitativ. Conjunctura prezentă oferă condiții ideale pentru infiltararea crimei organizate din afara continentului, cu precădere din America de Sud și Orientul Îndepărtat. Din 11 septembrie însă, situația s-a schimbat. Imaginile avionului lovind "Gemenii" și prăbușirea acestora ne-au făcut să realizăm că pericolul terorismului este prezent peste tot
Terorismul internațional: reacții ale actorilor regionali și globali by Gabriel Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1082_a_2590]
-
doar o parte a bugetului de informații, sunt forma cea mai larg recunoscută și, desigur, cea mai controversată. Utilizarea surselor umane depinde, în cea mai mare măsură, de ingeniozitatea umană, de calitățile personale și, nu în ultimul rând, de noroc. Ideală este infiltrarea agenților proprii la nivelurile superioare de decizie în cadrul or-ganizațiilor teroriste, lucru însă destul de dificil de realizat. Chiar dacă nu se poate realiza acest lucru, mai rămâne o cale de urmat, infiltrarea de agenți la nivelurile mijlocii și inferioare ale
Terorismul internațional: reacții ale actorilor regionali și globali by Gabriel Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1082_a_2590]
-
a modului de operare. Totodată, se va pune un accent deosebit și pe folosirea tehnologiilor avansate din acest domeniu. În multe situații, anumite canale pentru culegerea de informații nu pot fi utilizate, rolul decisiv urmând a fi jucat de către HUMINT. Ideală este infiltrarea agenților proprii la nivelurile superioare de decizie în cadrul organizațiilor teroriste, lucru însă destul de dificil de realizat. Chiar dacă nu se poate realiza acest lucru, mai rămâne o cale de urmat, infiltrarea de agenți la nivelurile mijlocii și inferioare ale
Terorismul internațional: reacții ale actorilor regionali și globali by Gabriel Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1082_a_2590]
-
metafizic și teologal” : mătrăguna devine o „plantă a vieții și a morții”, o „plantă sacră”, o „plantă-zeiță”. Un aspect esențial - sesizat și de Mircea Eliade - este în ce măsură calitățile terapeutice și psihotrope ale mătrăgunei au determinat statutul său de prototip vegetal ideal, de plantă mira- culoasă cu nenumărate valențe magico-mitice. Dar problema poate fi pusă și invers : în ce măsură prestigiul magico-mitic câștigat de plantă a dus la exagerarea calităților sale terapeutice ? Fapt este că toate părțile plantei, dar mai ales rădăcina, frunzele și
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
variabile naturale și culturale. Îmi pot totuși asuma riscul de a restaura (nu de a instaura) o imagine a satului-idee (cum l-a numit Lucian Blaga), un model utopografic al satului arhaic și tradițional. Cu alte cuvinte, nu caut imaginea ideală a satului propriu- zis, ci pe cea a modului în care el era receptat prin prisma mentalității mitice a celor care îl locuiau. Pentru individul sau familia satului arhaic, punctul central al existenței este vatra casei, un centru consacrat și
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
vetre, din care era constituit satul), la care se adaugă construcțiile și amenajările de folosință comună : biserica, cimitirul, moara, fântânile, ulițele etc. Ultimul hotar, (ideal) circular și concentric, delimitează moșia (țarina) satului de spațiul natural rămas în exterior. La modul ideal, satul arhaic apare ca un spațiu cultural avansând progresiv, în „cercuri” concentrice, dintr-un punct „central” de iradiere, în dauna spațiului natural. Se poate intui o ierarhizare a spațiilor concentrice eterogene, în funcție de depărtarea/apropierea lor de centru. Structura „mandalică” a
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]