3,638 matches
-
și mentalități. Profesorul (care era mai mic cu nouă luni decît tatăl meu) îmi vorbea - lucru firesc - ca unui tînăr, apăsînd pe diferențele dintre timpul său și timpul meu (climat, mituri intelectuale etc.). înțelegea iluziile și excesele tinereții: „N-aveți idoli, n-aveți frîne, n-aveți cenzuri”. Nu mi s-a părut că ne invidiază, ci - mai degrabă - că ne compătimește. Nostalgic în unele privințe, era optimist și hortativ în altele. Scrisorile sale, îndeosebi cele referitoare la chestiunile didactice, denotă frămîntări
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
omului deosebit. Poate acesta este un mare avantaj, că aveți curaj să vă luptați cu oricine, căci de i-ați fi auzit și intuit mai de aprope ați fi timorați. Fără ei zburați sus, și e bine așa. N-aveți idoli, n-aveți frîne, n-aveți cenzuri. P.S. Să nu iei în nume de rău ceea ce ți-am spus. M-am confesat unui tînăr în care am încredere. îți urez în 1967 succese mari. Marginal: Tovarășe Călin, Citește cu atenție aceste
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
unde se regăsește și un 33 Serial cu sute de episoade publicat de autorul acestei lucrări În paginile cotidianului vasluian „Obiectiv” basarabean trădător de neam și țară, n.n.), Mormolocul (Sicu și Nițescu), Doamna Ministru (B. Nușici), Patima Roșie (Mihail Sorbul), Idolul și Ion Anapoda (G.M. Zamfirescu) și Kathelin (fără autor, n.n.)”. b. „Activitatea dv., foarte bună” După cum se va putea constata imediat, chiar și cenzorii erau... cenzurați sau, mai bine zis, controlați „la sânge” pentru ca nu cumva să se abată de la
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
din paginile romanului Cu sînge rece are un rost, are valoare. Perry în carne și oase a devenit inestetic și inutil. Capote e un film despre un tip de sînge rece propriu scriitorului despre maladia pe care și-o diagnostica idolul lui Capote, Flaubert, atunci cînd spunea că un lucru citit într-o carte îl mișcă mai tare decît o nenorocire adevărată, despre ceea ce amicul lui Capote, Graham Greene, numea așchia de gheață din inima scriitorului. La rîndul lui, regizorul Bennett
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
coboară din mașină o fetiță de 10 ani cu un teanc de cărți în brațe , Ofelia pare pregătită, deschisă spre experiența magicului. Primul lucru pe care-l face este să culeagă de pe drum o piatră aparent inocentă, să găsească un idol de piatră aparent decăzut și să pună piatra la locul ei, în ochiul idolului. Această acțiune eliberează o lăcustă imensă, în care Ofelia recunoaște o zînă. Zîna o conduce la un faun (Doug Jones), care are o față de Hellboy încrucișat
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
brațe , Ofelia pare pregătită, deschisă spre experiența magicului. Primul lucru pe care-l face este să culeagă de pe drum o piatră aparent inocentă, să găsească un idol de piatră aparent decăzut și să pună piatra la locul ei, în ochiul idolului. Această acțiune eliberează o lăcustă imensă, în care Ofelia recunoaște o zînă. Zîna o conduce la un faun (Doug Jones), care are o față de Hellboy încrucișat cu un idol de lemn și un corp ce pare făcut din scoarță și
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
aparent decăzut și să pună piatra la locul ei, în ochiul idolului. Această acțiune eliberează o lăcustă imensă, în care Ofelia recunoaște o zînă. Zîna o conduce la un faun (Doug Jones), care are o față de Hellboy încrucișat cu un idol de lemn și un corp ce pare făcut din scoarță și nămol uscat. Mirosea a pămînt, povestește mai tîrziu eroina, dar această completare verbală e superfluă : practic simțiserăm. Intensitatea detaliului senzorial e năucitoare : aproape că simțim umezeala mușchiului de pe pietre
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
largi vederi în toate direcțiile și cu Alpii înzăpeziți într-o perspectivă mai îndepărtată... Am ajuns să calc pe urmele lui Napoleon, pe acel drum strategic pe care a revenit la Paris după exilul din Elba, Franța luptătoare primindu-și idolul care o înflăcăra spre noi fapte. M-au impresionat în mod deosebit aspectele de civilizație turistică: n-am văzut o singură hârtie sau rest menajer aruncat ca pe la noi, ci totul aranjat cu grijă în pubele special puse, de unde erau
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
un părinte, un dascăl, un erou de ficțiune, de teatru, de film sau de stadion. În cazul meu, m-am atașat de prea mulți eroi și eroine ca să mă "fixez" pe un singur model, trezindu-mă în final cu un "idol păgân", straniu la înfățișare, care încorpora pe toți îndrăgiții și admirații mei de peste ani. Ca june diplomat, m-am oprit totuși ca standard de cunoștințe și înțelepciune la un distins reprezentant al Renașterii, calificat de Voltaire drept "omul care știe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
focuri de armă pe țărm. La o vizită ulterioară, din 1774, a vestitului navigator britanic James Cook, acesta observă dispariția cvasitotală a arborilor și faptul ca majoritatea moailor erau doborâți la pământ, probabil în urma unor revolte ale localnicilor, nemulțumiți că idolii lor nu mai puteau face nimic pentru ei. Insula a fost în secolul al XIX-lea vizitată de mai multe baleniere și vase-pirat spaniole, olandeze, engleze, franceze, localnicii începând a fi capturați și vânduți ca sclavi. Un astfel de eveniment
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
când era căsătorit cu Clody Berthola. Marea actriță juca În Cum vă place și Sfânta Ioana În regia lui. Erau spectacole pe care le revedeam În fiecare săptămână. Treceam des seara pe sub fereastra luminată a parterului unde locuiau cei doi idoli ai mei și mi-i imaginam nu stând la masă sau uitându-se la televizor, ca tot omul de rând, ci „Îi vedeam” Într-o stare continuă de creație, el desenând, ea recitând, amândoi oficiind pe altarul artei. Când, câțiva
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
americani de azi sau de expatriatul născut În Rusia, fericit și șomer, de acum cincisprezece ani - nu vor Înțelege atitudinea mea față de copilul nostru. Ori de câte ori Îl ridicai În sus, suprasaturat cu terciul lui călduț cu lapte și grav ca un idol, și așteptai semnalul verde postlactic pentru a transforma bebelușul vertical Într-unul orizontal, eu Împărtășeam și așteptarea ta, dar și tensiunea Îmbuibării lui, pe care o exageram, și de aceea displăcându-mi cât de veselă și de convinsă erai de
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
nostru din acea perioadă, un tânăr inginer, care, spre disperarea mea neputincioasă (n-avea rost să-l mai opresc acum din moment ce nu reușisem să-l potolesc până atunci, în timpul petrecerii), dovedise și dovedea o inadmisibilă familiaritate față de marele Lucian Raicu (idolul nostru din acei ani), numindu-l întruna, „Lucică”. Un sfert de veac de căsnicie, încadrat aproape matematic în sfertul de veac al celei mai cumplite dictaturi din istoria României (ne-am căsătorit în același an și în aceeași vară în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
de la care a pornit scrierea Dicționarului personajelor lui Dostoievski: „Când se vorbește și se scrie despre Dostoievski se vorbește și se scrie, mai ales, despre marile personaje ale marilor sale romane sau povestiri. Lucru, în același timp, firesc: ca niște idoli cruzi, protagoniștii își cer drepturile, obolul ce li se cuvine, și nefiresc: scriitorul rus fiind creatorul unei adevărate umanități. Am încercat în Dicționarul meu să combat prejudecata reducerii lui Dostoievski la Stavroghin, Kirillov, Raskolnikov și la alți câțiva «mari» acordând
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
ca identică cu chipul cioplit. Părintele profesor, cu multă bunăvoință a scos din rafturile bibliotecii Prea Cucerniciei Sale câteva dicționare cu explicarea cuvintelor aramaice din Sfânta Scriptură. Concluzia a fost: cuvântul aramaic „ațab” din textul mazoretic care avea înțelesul de idol, chip cioplit, era tradus de D. Cornilescu în două texte din Vechiul Testament prin „icoană”, în Psalmul 97,7 și în Isaia 10, 10-11și Is.21,9. Părintele Profesor ne-a arătat în dicționat peste 100 de alte locuri în care
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
texte din Vechiul Testament prin „icoană”, în Psalmul 97,7 și în Isaia 10, 10-11și Is.21,9. Părintele Profesor ne-a arătat în dicționat peste 100 de alte locuri în care „ațab” era tradus și de D. Cornilescu tot cu idol și cu chip cioplit. Ca urmare am scris și mi s-a publicat în revista Credința, un articol întitulat „Respectul pentru Sfânta Scriptură”. În primul număr al revistei „Credința” pe anul 1948 mi s-a publicat articolul „Glas în pustie
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
nu mă lega prea mult de ființele dragi din jurul meu, uitând că toți suntem numai în călătorie aici, în viață. Nimic nu e definitiv, în consecință: a cultiva acea stare egală de bunăvoință pentru toate ființele. A nu-mi face idoli, nici chiar din credința mea, a spune rugăciunea fără cuvinte, concentrată pe suflul vital, respirația. Nu e greu după atâta experiență a singurătății, începută în tinerețe, în România, când mi se făcea rău de singurătate, „învățând să mor” în viață
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
focuri de armă pe țărm. La o vizită ulterioară, din 1774, a vestitului navigator britanic James Cook, acesta observă dispariția cvasitotală a arborilor și faptul că majoritatea moailor erau doborâți la pământ, probabil în urma unor revolte ale localnicilor, nemulțumiți că idolii lor nu mai puteau face nimic pentru ei. Insula a fost în secolul al XIX-lea vizitată de mai multe baleniere și vase-pirat spaniole, olandeze, engleze, franceze, localnicii începând a fi capturați și vânduți ca sclavi. Un astfel de eveniment
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
pus în lumină, pentru prima oară, după câte știu, caracterul bipolar, aparent contradictoriu (la data respectivă inexplicabil), al biotipului ciclotimic. Stanislavschi pomenește despre întâlnirea dramaturgului cu un mare artist, un om de o veselie, de o euforie sclipitoare, unul din idolii teatrului rus prin 1980-90. "Acest om se va sinucide", i-a spus Cehov lui Stanislavschi, după.plecarea actorului. Stanislavschi mărturisește că remarca l-a stupefiat. După moartea lui Cehov, artistul s-a sinucis, într-o criză de melancolie. Ceea ce astăzi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
nu s-a mai repetat nici acuzarea familiilor noastre. Mândri, credeam că vom fi arestați, că vom fi cercetați, schingiuiți și poate condamnați la moarte. Anonimatul ne-a dezamăgit. * Refugiul îl găseam lesne în cărți. Pe la doisprezece ani aveam deja idoli, modele. Trăiam cu speranța că la cincisprezece vom fi căpitani de nave ca eroul lui Jules Vernes. Realitatea era tot mai estompată de livresc și citeam tot ce ne cădea m mână. Îmi amintesc de celebra carte a lui Alexis
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
două, în orașul nostru. Manolescu, Vraca, Bulandra, soții, Maximi Han, Ciprian, Storin, Livescu, foarte tinerii Radu Beligan și Marcel Anghelescu (în trupa lui Iancovescu), Ghibericon și Giugaru, Marioara Voiculescu, Natalița Pavelescu și fata ei Joujou, Vasiliu Birlic, soții Timica. Erau idolii pe care îi vedeam, pe rând, cred că în fiecare săptămână. Ce școală am făcut pe lângă acești mari actori, unde repertoriul universal, de la Shakespeare și Ibsen la Gorki, Tolstoi și Cehov ne-a devenit familiar! într-o sală a "Liceului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
matematicii: Celelalte, de literatură, erau foarte scumpe. Problema a fost rezolvată, însă, în stil gordian. Panaitescu a strecurat sub manta, cu tupeu, o minune de carte roșie, lucioasă, tipărită în condiții excelente: "Ce-a văzut Ilie Pânișoară", de inepuizabilul nostru idol, Teodoreanu. În timp ce eu mă prefăceam foarte interesat de o "Introducere în astronomie", o popularizare a lui Flamarion, mi-a făcut semn să-l urmez, pentru că problema era rezolvată. Situația părea salvată. Un volum "romantic", cu un aspect superb, era o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
a înroșit, nu a spus nimic. Georgescu nu a pățit nimic, nu a fost eliminat, cum eram siguri că se va întâmpla (ba mai târziu a ajuns ministru), și prin acest gest de camaraderie domnișoara G. a devenit modelul uman, idolul nostru absolut. Sunt sigur că mulți elevi o visau (libertinajul oniric al acelor timpuri cenzurând totuși, spontan, excesele chiar în vis)... Cu anii, însă, o uitasem, pentru că ea plecase în Germania; pentru că totul s-a schimbat și sentimentele s-au
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
de război, purta Mihai Viteazu, ții minte... dar duelul de onoare cu Pahopol ții minte... Când s-au luat de la Lorette, la București... l-a cruțat generalul pe civil, nu l-a omorât... ce siluetă de cavalerist... ce maniere..., era idolul femeilor... dar și al trupei, nu știți cum l-a salvat pe Ion, țiganul?... tot chestie de onoare... (...nu?... las' că îți spun mâine) ce delicați erau cei care se întâlneau la Mascan"... Și așa mai departe... Personajele de pe terasă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
orificiul anal prin care scotea niște gâlgâituri uluitoare, scârboase. Unii ostași, în conformitate cu legile victimologiei, ajungeau chiar să-l admire pe acest ofițer monstruos care îi tortura cu o plăcere înscrisă voios pe fața lui spână. Unii îl aveau chiar ca idol. Același ins, care nu era atât de imbecil pe cât era detracat, când se afla la beție, povestea cu o patimă specială teoria lui despre bun simț. Povestea despre mai multe întâmplări în care, fiind comandant de pluton de execuție pentru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]