153,583 matches
-
de exemplu În funcția penală; deci: cu caracter politic! De fapt, observă Giorgio del Vecchio, entitatea Statului nu se dovedește ca fiind reală, decât când „s-a constituit un regim ordonat și stabil, având un caracter de autonomie față de elementele individuale care Îl compun.” Astfel, nu putem vorbi decât despre „prodromuri” sau „fragmente de realitate” a Statului. Ceea ce este esențial, logic, când se vorbește despre Stat, este „referirea la un centru comun de determinații juridice compunând un sistem. O organizare juridică
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
imperfecte): el poate să emită pretenții și exigențe, tinzând de a impune activității altuia limitări corespunzătoare, cu condiția de a-și recunoaștelui Însuși supuneri față de limitări analoge, vis-à-vis de exigențele altuia”. Reflectând la „rezultanta” ce decurge, psihologic, din diversele tendințe individuale, gânditorul ajunge la concluzia că: „Printr-o necesitate profundă și umană, se poate afirma că acolo unde este societate (ceea ce e totuna cu a spune: acolo unde există un om), există un drept”. Ceea ce nu e totuna cu a spune
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
scurt și În esență, filosoful răspundea de pe poziția sa, care susține Primeitatea deontologică a dreptului, că: „Statul este, desigur, punctul de convergență și centrul de greutate al unui sistem de voințe, care emană funciar de la sufletul uman (sau de la conștiință), individual și asociat, și dacă aceste voințe pot să asume forma logică a dreptului și un anumit grad de validitate efectivă, Înainte chiar de a atinge centrul sistemului și de a obține astfel confirmarea formală a caracterului statal, problema este mult
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
indirect, la formarea legilor cărora ei li se supun, Înseamnă, totodată, că „Statul trebuie să recunoască și să ratifice, În manifestările de voință ale fiecăruia, o anumită productivitate juridică. În principiu, și Între anumite limite, determinările și acordurile dintre voințele individuale tind să constituie, să modifice sau să dizolve legături juridice, adică trebuie să aibă «forța legii»”. Giorgio del Vecchio rezumă această idee fundamentală a filosofiei sale, observând că nu s ar putea concepe, rațional și nici nu ar putea realmente
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
trebuie să nu fie un haos, ci un sistem unitar și, prin urmare, coerent În regulile sale și În viața sa; totodată, ar fi total imposibil și absurd pentru Stat de a recunoaște, ca fiind valabile, indistinct, toate manifestările voinței individuale”. Autorul acestei splendide dialectici a roportului dintre Individ și Stat, recunoaște că: „În afara unor anumite restricții cerute de omogenitatea necesară și de coerența logică a sistemului, producerea spontană a dreptului, trebuie să fie dobândită de către Stat, ca o colaborare intrinsecă
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
dreptului Giorgio del Vecchio - În interiorul fiecărui stat, „pacea este cu atât mai solidă, cu cât este mai bine fondată pe drept. Și cum marea criză a Statului modern s-a Îndreptat către o soluție mijlocind justa recunoaștere a valorii elementelor individuale și sociale, după un plan armonios de colaborare ordonată și nonopresivă, ne este permis să formulăm părerea că o mai bună Înțelegere și o coordonare mai rațională a diverselor energii naționale, face mai solidă, de acum Înainte, În numele sacru al
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
care au exagerat puterea Statului, precum și cei care au exagerat libertatea cetățeanului, au căzut În erori insurmontabile. Giorgio del Vecchio amintește individualismul extrem al hegelianului Max Stirner (Johann Caspar Schmidt) cu lucrarea Unicul și proprietatea Sa unde se afirmă: „Viața individuală și Statul sunt puteri inamice mortale, Între care nici o pace perpetuă nu este posibilă”. „Statul are totdeauna și numai scopul de a limita individul, de a-l supune, de a-l constrânge printr-o generalitate oarecare; el durează până la faptul
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
se supună legilor sale; există o datorie juridică generală de subordonare față de Stat. Suveranitatea exercitată asupra cetățenilor „nu provine din afară, ci dinlăuntru; ea este de regulă un produs al Înseși voinței subiectelor. Statul e, totodată, sinteza voințelor și drepturilor individuale: e punctul ideal de convergență al acestor drepturi, Într-o supremă expresie potestativă”, definește clar Giorgio del Vecchio. El mai arată că: „Suveranitatea Își are sediul său chiar În popor, Întrucât e organizat În Stat. Acest concept reflectă elementul de
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
a Statului și e reglementat exercițiul său se numește constituție”. În acest sens, fiecare Stat are deci o constituție. În sens restrâns, prin constituție se Înțelege acea organizare a puterii publice, care conține un anumit sistem de garanții ale drepturilor individuale. Statele se disting, se deosebesc În: State constituționale și State neconstituționale. Distincția are o valoare relativă, deoarece libertatea și autoritatea se moderează - observă Giorgio del Vecchio - Întotdeauna În oarecare măsură, una pe alta, iar formele de ocrotire a drepturilor individuale
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
individuale. Statele se disting, se deosebesc În: State constituționale și State neconstituționale. Distincția are o valoare relativă, deoarece libertatea și autoritatea se moderează - observă Giorgio del Vecchio - Întotdeauna În oarecare măsură, una pe alta, iar formele de ocrotire a drepturilor individuale sunt extrem de diverse. În mod abstract, puterea publică e una. Dar În exercițiul său, ea poate și trebuie să fie divizată Între diferite organe. Pluralitatea organelor nu distruge unitatea Statului. Dimpotrivă, ea este o condiție pentru ca această unitate să se
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
1789), de la Antichitate (Platon-Aristotel), și Evul Mediu, Statul a avut sensul unui „mare institut de educație”, apoi de „Stat providență” sau chiar „Stat poliție” (Fichte Însuși, pe urmele lui Wolf). Odată cu Renașterea se deschide „În esență o răscoală a conștiinței individuale și prin urmare o afirmare a libertății, În primul rând a libertății religioase. Se Începe astfel a se cerceta limitele autorității Statului”. Acestui scop fundamental Îi răspund diverse teorii. Teoria Contractului Social - relevă acum istoricul Dreptului care este Giorgio del
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
Vecchio - este conformă rațiunii și a fost chiar confirmată de evoluția istorică. Dar, după cum activitatea individului se Întinde și se exercită În forme tot mai noi și mai vaste, odată cu dezvoltarea civilizației, la fel și Statul, supremul regulator al activităților individuale, trebuie să Îmbrățișeze un domeniu tot mai vast. Exemple ce pot fi relevante sunt: creșterea rapidă a bugetelor publice, caracteristică Întregii epoci moderne; faptul că legislația e astăzi o funcție continuă (și nu doar intermitentă ca În perioadele anterioare). Giorgio
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
Dreptului, care este Giorgio del Vecchio, ar fi o mare greșeală să credem că Statul modern, prin faptul tuturor forțelor interne, dominând pe particulari și diversele lor grupări, ar reproduce forme istorice depășite, adică ar suprima sau ar renega drepturile individuale. „Acestea, dimpotrivă, rămân mai departe și au valoarea de substanță și de dat presupus, al realității Înseși a Statului. Individualitatea se moderează În Stat, și În el Însuși «Își exaltă adevărata sa natură» (Vico)”. Suveranitatea legii și Egalitatea cetățenilor În fața
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
formarea sa, la un moment dat”. Această problemă privește, În fond, „toată viața Dreptului”, spune cu dreptate și adevăr Giorgio del Vecchio. Întrebarea este una care vizează: care este raportul dintre imperativul etic (de recunoaștere a personalității fiecăruia!), și voințele individuale, relație interindividuală care constituie un acord voluntar și necesar, totodată. Aceeași lege care impune, În mod imperativ, acordul, Îi determină și conținutul. u alte cuvinte reunirea oamenilor În Societate nu e un act arbitrar, ci e un act care derivă
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
se gândește, cufundată în adânca tristețe, la ale ei, neluând în seamă nimic din marele vacarm al vieții, dimprejur. Aceeași bancă, dacă ar avea grai și memorie, ar spune lumii: uite, fa, nesimțitoare, fa surdă, oarbă și imună la necazurile individuale ale componenților tăi; uităte și vezi! Dar, lasă, nu te mai uita și nu mai vedea. E suficient că m-am uitat și am văzut eu, că am simțit pe propria viață, întreaga nenorocire prin care mi-a fost dat
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
și cred că sunt în asentimentul dumneavoastră. Se scriu destul de multe cărți, articole și destule mesaje ne sunt transmise prin diverse căi, care ne îndeamnă la o schimbare de conștiință ca și o urgență majoră și totul începe la nivel individual, deci, de la tine. Ce credeți că i-a determinat pe mulți să scrie despre aceste lucruri pe care și eu le-am scris în felul în care le simt și le aplic. Simplu, nu mai interesează pe nimeni cum este
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
sau mai puțin bun, așa cum se referă multe articole care îndeamnă lumea la schimbare sau trezire, ar fi super dacă totul s-ar schimba ca un fleș, dar asta necesită ani și ani, generații și generații, printr-o muncă asiduă individuală. Ceva s-a întâmplat și în interiorul meu și doresc altceva, dar nu pot călca totul în picioare, ca și cum ar fi un castel de nisip. Ceea ce am creat este viața mea și sunt mândră de tot, am depus efort, timp și
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
psihanaliză tocmai era pe cale să dobândească unul, căci o fi timpul o noțiune relativă, mai ales În Purgatoriu, dar trebuie să precizăm că trecuseră vreo două minute bune de când Napoleon scruta zâmbind ușor țepușele viu colorate de pe țeasta fondatorului psihologiei individuale, când acesta se răsti la el cu o voce plângăreață: — Șefu’ te-a-ntrebat ceva, măi! Napoleon Înțelese că, făcând un psihanalist să-și iasă din pepeni, era pe cale să câștige prima luptă. Așa că-și mai forță puțin norocul și răspunse rar
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
grăunțe formează o grămadă?“, transpusă În „Câte femei au loc În același timp Într-o fantezie erotică?“, Își va găsi aici rapid răspunsul: niciodată prea multe. Un număr exagerat le va șterge trăsăturile, făcând imposibil de ștanțat În memorie experiența individuală a posesiei, care este un fel de zăcământ prețios În creierul masculin, din care bărbatul poate trăi și după ce sursele clasice de energie se vor fi epuizat, iar Pământul va fi doar o bucată de cărbune fumegând trist prin univers
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
adunate la un loc dând "o lume pe dos, plată și cretină când nu e criminală, dominată fiind doar de forța banului" (p. 304). Dar nu numai societatea, considerată în ansamblu, frizează monstruosul, acest element se regăsește și la nivel individual, la "omul nou", sintetic și expresiv prezentat drept o entitate cu "sensibilitate de Caliban, estetică de Frankenstein (și) gingășie de Godzilla" (p. 308). Nici Horia-Roman Patapievici nu s-ar fi putut exprima în termeni mai potriviți. Accente dramatice se regăsesc
Portret al artistului în tinerețe și la maturitate by Daniel Dragomirescu () [Corola-journal/Journalistic/9168_a_10493]
-
să creadă că toate lucrurile rele (filmele violente, drogurile, distracțiile decerebrate, șomajul și alienarea) ne vin din America. N-am luat, din păcate, tocmai modelul atât de important de preluat: democrația de la firul ierbii, de jos în sus, buna presiune individuală, comunitară și socială asupra Statului care "ne apără". De cine?
În țara simulacrelor by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9161_a_10486]
-
Într-o ierarhie a reproșurilor pe care am să le fac romanului Înainte să moară Brejnev, acesta ar fi, cu siguranță, cel mai categoric. Restul sunt - recunosc - negociabile, așa cum e și indicat să se întâmple în cazurile unor asemenea cărți-document, individuale și nițel jucate, inteligente și cât se poate de cursive. "Mi se pare foarte mult pentru un început", conchide, în prefață, Andrei Bodiu. Îi dau dreptate, nu însă fără o ușoară scădere de ton. Ca și calculele matematice, verdictele se
Diviziunea statală a muncii by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9178_a_10503]
-
cu o adevărată operă de cercetare. Un studiu minuțios și pasionat al ceasloavelor prăfuite, al literaturii vechi, al primelor forme de limbă literară. Astfel, volumul conține trei eseuri fără o legătură tematică directă între ele, ceea ce le conferă o prospețime individuală. Eseuri care aduc informații importante pentru bibliografia veche românească cum este - în primul rând - descoperirea unei cărți neștiute din vasta bibliotecă a lui Constantin Cantacuzino (colecție considerată cea mai vastă din Europa Orientală a secolului al XVII-lea) : o elegantă
Parfumuri vechi de carte by Iulia Iarca () [Corola-journal/Journalistic/9189_a_10514]
-
la un referent obiectiv; mult mai puțin sînt consemnate conotațiile, semnificațiile subiective și interactive depozitate în cuvinte. Desigur, înregistrarea conotațiilor ar fi riscantă, pentru că acestea sînt prin natura lor instabile; nici nu poate fi vorba de a marca infinitele variații individuale, dar chiar valorile validate social se schimbă în timp, odată cu modelele intelectuale dominante. Dicționarele pot indica această valoare, în cazuri extreme, bine consolidate, prin etichete de tipul "depreciativ", "peiorativ", "ironic" etc.; mai des, o sugerează prin modul în care este
Visceral by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9186_a_10511]
-
mecanică a viziunii din pictura bizantină. Asemenea lui Mestrovici, un alt exponent al climatului oriental-ortodox, chiar dacă el era de origine croată, Paciurea încearcă, în Madona Stolojan, hieratizarea sculpturii prin adaptarea în relief a drapajului din pictură și prin stingerea caracterelor individuale într-o anumită tipologie abstractă. Cum o asemenea tentativă nu putea fi dusă prea departe din pricina riscului major al eșuării în rețetă, sculptorul încearcă o altă soluție, și anume supradimensionarea, ieșirea din scară ca procedeu de subminare a realului. Înlocuind
Paradoxurile statuarului românesc by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9193_a_10518]