4,059 matches
-
vrut să mă lingă, că infamia mi se adresa spunîndu-mi: nu ești ce crezi, un suflet de om cu aspirații spre ceea ce e sublim, ci un infam care zadarnic vrea să scape de ceea ce e etern infam sau scabros. E infernul, gândeam în vis și deschideam apoi ochii în întunericul dormitorului nostru de deținuți, care mi se părea blând și odihnitor în raționalitatea lui, chiar dacă ne ținea prizonieri în apropierea morții: eram intangibili, puteam fi distruși, dar nu înspăimîntați. După ce am
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
ușor și de simplu să te înțelegi cu cineva. Neînțelegerea e ca dansul mirific al acestor fulgi, o bucurie și nu o suferință, dacă totul se petrece dincolo de spațiu și de timp... Aici e eroarea, coborâm în temporal... temporalul e infernul... Cine ne împiedică să trăim prin intemporalul din noi? mă întrebam stăpânit de o totală neputință de a înțelege neînțelegerea. Neînțelegerea e inexistentul, ceva care nu se poate concepe cu atât mai... cu cât tot ceea ce e viu în noi
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
merveilleusement irresistible, îmi șopti. Seamănă cu al tatei! Câți ani ai?" "Cîți am? Patruzeci?!" o întrebai tot pe ea. "Imposibil. Când erai asistent n-aveai mai mult de douăzeci și cinci. Acum trebuie să ai vârsta lui Dante când a intrat în infern, nel mezzo del camin pe vremea aceea asta însemna nu cu mult peste treizeci..." " Da, confirmai, și chipul ei mă atrase irezistibil, privirea mea părăsi geamul. Asta e vârsta pe care o am, dar de la Dante încoace acest nel mezzo
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
în noapte, bucuria sau durerea nu sânt totdeauna fructul determinat al unor cauze determinante. Libertatea face să trăiască cu plenitudine totul, și atunci suferința în dragoste aduce din adâncuri bucurii stranii și necunoscute, iar fericirea se colorează violent cu luminile infernului. Îndoiala ne trezește cugetul, producând în spiritul nostru certitudinea că existăm, gândire suverană și divină care ne supraveghează urâtul, ne alungă ranchiuna, lasă altora izbânzile și acceptă pentru sine înfrîngerea. Frumoasă noapte! Frumos oraș curat zăcând liniștit între uriașele troiene
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
una din nimic. Mai avea și o gravitație foarte apropiată de norma standard. În această privință era un adevărat paradis. Haloul incandescent care încorona stația de epurare a atmosferei, un turn conic asemănător unui vulcan, te ducea cu gândul la infern. Colonii erau conștienți de caracterul său simbolic și nu se sfiau să glumească pe seama lui. Nu veniseră pe Acheron pentru a se bucura de climatul planetei. Nu vedeai nici o persoană de constituție fragilă prin culoarele coloniei. Chiar și copiii erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
Glasul părea să-i aparțină lui Hudson, dar Ripley nu era sigură și nimeni nu i se alătură cântărețului. Încercă să privească toate monitoarele camerelor individuale în același timp. Fiecare ungher întunecat al clădirii părea să fie o ușă spre infern, fiecare umbră părea să ascundă amenințare mortală. Trebuia să se calmeze pentru a reuși să respire regulat. Hicks conducea echipa în sus pe o scară carp ducea spre ultimul nivel al orașului. Culoarul pe care-l găsi era copia celui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
Ceea ce văzu îi făcu să uite de aparat, de pușcă, de toate celelalte. Un nou perete încrustat ca un basorelief se înălța dinainte-i. Era acoperit cu protuberante și ondulații, sculptat de o mână neumană: o versiune monstruoasă a Porților infernului de Rodin. I-au găsit pe colonii dispăruți: inserțiuni vii în rășină epoxidă deja utilizată la construirea structurii spre care se deschideau tunelele, grotele și puțurile care metamorfozau nivelul inferior al stației de epurare într-un coșmar xenopsihotic. Corpurile erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
atac aerian. Artilerie grea. Cere-le să radă locul ăsta, dacă trebuie, dar pe tine să te scutească! Acest raționament nu avea decât un neajuns. A pleca acum însemna să-i abandoneze pe Vasquez, Hudson, Hicks și pe ceilalți în infernul de la nivelul C și să-i lase în seama extratereștrilor. Dacă vor avea noroc, vor muri. Dacă nu, se vor trezi închistați în peretele cu coconi pentru a-i înlocui pe colonii pe care cu milostivenie i-au carbonizat. Știa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
umăr pușca luă aruncătorul de flăcări într-o mână, iar cu cealaltă ridică o dală din plafonul suspendat. Raza lămpii îi dezvălui o scenă pe care nimeni nu și-ar fi putut-o închipui: nici Dante în ultimul cerc al infernului, nici Poe în delirurile sale de opiu. 13 În spațiul dintre dalele plafonului suspendat și acoperișul metalic mișunau creaturile acelea. Erau atât de multe încât lui Hicks îi era cu neputință să le numere. Agățate cu capul în jos de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
Monștrii observaseră oare limba de foc a armei? N-avea vreme de astfel de griji. Porni iar, căznindu-se să nu tremure. Încerca să nu se gândească decât la informațiile furnizate de către localizator. După aceea ajunse la cercul inferior al infernului. Trebuia acum să se aventureze în alveolele interne și vedea înăuntrul pereților forme scheletice: trupurile năpăstuiților coloni care fuseseră duși în aceste locuri pentru a servi drept incubatoare pentru embrionii extratereștri. Așa cum erau prinși în rășină, păreau niște insecte fixate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
sfârtecând membrana delicată. Ouăle și tone de substanță gelatinoasă se revărsară pe jos. Regina chirăia turbată; Ripley mergea cu spatele folosind aruncătorul de flăcări pentru a calcina totul în preajmă. Ouăle se scofâlceau iar soldații și lucrătorii dispăreau în acest infern. Regina se înălța deasupra măcelului și se zbătea în vâlvătaie. De Ripley se apropiară doi soldați. Un clămpănit o anunță că încărcătorul e gol. Îl ejectă rapid, plasă unul nou și apăsă pe trăgaci. Asediatorii fură secerați de gloanțele vibratoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
trebuie lor fund la bărbați?!). Picioarele de fotbalist, lăudabile. Gleznele subțiri. Tălpile cuminți, fără monturi, aliniate pe gresie. Despre degetele de la picioare, ce să mai zic: multe, normale, inerte. Ce poate fi mai trist decât o asemenea priveliște? În tot infernul ăsta de piele și oase, pâlpâia o salvare. Căpătasem sentimentul reconfortant că existența mea se desfășoară de fapt înăuntru, că mecanismele sensibile și complicate prin care sunt pus în mișcare și care mă deosebesc de Petrișor sau familia Cocă se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
de droguri te poate aduce mai aproape de marele dușman al nostru - moartea - care nu ne iartă niciodată pentru ceea ce am făcut, ce facem și ce vom face cu drogurile și nu numai. Deci, în final, drogurile ne conduc în lumea infernului. La școală ne învață să nu consumăm droguri, iar pentru mine, această învățătură este literă de lege, deoarece nu vreau să dezamăgesc pe cei care mă iubesc și au încredere în mine și în ceea ce pot deveni. Alegerea mea de
Atenție, drogurile distrug viața. In: Fii conştient, drogurile îţi opresc zborul! by Ștefan Stanciu, Liliana Negrii () [Corola-publishinghouse/Science/1132_a_1982]
-
afirmațiilor entuziaste ale unor observatori precum de Tocqueville. Astfel, cu mai bine de un secol înaintea francezului, britanicul Ebeneezer Cook vine în America în căutarea paradisului, pentru ca apoi să scrie poemul satiric "The Sot-Weed Factor" (negustorul de tutun), ce descrie ... infernul american. Poemul a servit de inspirație lui John Barth pentru romanul său, ce poartă același nume, Negustorul de tutun (1960), o parodie postmodernă a narațiunilor ce ilustrează excepționalismul american. În Europa, cu câteva secole după epoca nefericitelor aventuri ale neguțătorului
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
eveniment precum atentatele teroriste din acel început de septembrie și de mileniu. Keith, protagonistul romanului, este unul dintre supraviețuitorii turnurilor gemene. Romanul încearcă să arate felul cum experiențele traumatice ale acelei zile marchează viața unuia din cei ce au văzut infernul, dar au reușit să se salveze, precum și a persoanelor din viața sa. Un rol special îl joacă Lianne, soția de care se separase, de care se reapropie după 9/11, de care apoi se îndepărtează din nou, ca urmare a
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
dinamică a imaginarului vizând metamorfoza, în sensul restructurării lumii ca realitate originară, sărbătoresc-paradisiacă: “înțelegere generoasă și împărtășire din marea respirație a începutului” (Pe cine căutați?). În tradiție rimbaldiană, Poetul e un vizionar și un iluminat. Ca și autorul Anotimpului în infern, el se obișnuiește, într-un anume sens, cu „halucinația simplă”, văzând „o moschee în locul unei uzine, o școală de toboșari făcută de îngeri, calești pe drumurile cerului, un salon în fundul unui lac”; avem de-a face, de fapt, și la
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
Sfâșierea, atrage atenția Părintele Stăniloae, duce la o falsă complexitate a lumii (percepută sub semnul hazardului, ca haosmos), devastatoare, în esență, care se manifestă, tot după intuiția lui Bacovia, ca monotonie, ceva de felul entropiei, ca locaș al diavolului: "Este infernul care se închide în compoziție monotonă și o adâncește într-o sfâșiere și într-o <<infinită>> complexitate"29. Schimbarea de direcție a Părintelui Stăniloae este decisivă. Unitatea ontologică nu e de găsit în lume, ci doar în lumea ca lumen
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
Principalul, adică poporul german, devine demonul nazist: "Ceea ce a dus la ororile istorice a fost marginalizarea, înfrângerea și sacrificarea lui Adrian, nu afirmarea, munca sau ideile sale"141. Leverkühn simbolizează disonanța care se ridică împotriva consonanței, aceasta din urmă fiind infernul. Thomas Mann a intenționat să prezinte invers lucrurile, dar instinctul "reacționar" al artistului a schimbat voința auctorială. Interpretarea lui Virgil Nemoianu este, fără îndoială, dintre cele mai ingenioase, dar nu mai puțin ideologică, în pofida aparențelor. El vrea să demonstreze că
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
Desigur, e la fel de rea și o lume în care majoritatea strivește minoritățile. Concluzia e că o istorie normală înseamnă întotdeauna echilibrul antitezelor, iar orice mutilare a uneia dintre ele înseamnă oprimarea vieții. Supremația principalului înseamnă imperialism, iar supremația secundarului dictatură. Infernul nu e majoritatea, cum crede Virgil Nemoianu, fiindcă oricând minoritatea poate fi infernul și invers. Dacă admitem că modernismul a adus supremația majorităților (care e și cutuma democrației), iar postmodernismul pe cea a minorităților, depășirea ambelor forme de oprimare nu
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
e că o istorie normală înseamnă întotdeauna echilibrul antitezelor, iar orice mutilare a uneia dintre ele înseamnă oprimarea vieții. Supremația principalului înseamnă imperialism, iar supremația secundarului dictatură. Infernul nu e majoritatea, cum crede Virgil Nemoianu, fiindcă oricând minoritatea poate fi infernul și invers. Dacă admitem că modernismul a adus supremația majorităților (care e și cutuma democrației), iar postmodernismul pe cea a minorităților, depășirea ambelor forme de oprimare nu poate fi decât transmodernistă, căci numai transmodernismul se fundează pe antitetică pe care
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
Alfred Hefter, sub iscălitura N. Vondra), actul al III-lea din tragedia lui Josephin Péladan Oedip și Sfinxul (Constantin T. Stoika), Cleopatra de Albert Samain (I. Peltz, sub inițialele numelui), Poeme și proză (Al. T. Stamatiad) și Don Juan în infern de Charles Baudelaire (B. Fundoianu), piesa Coram populo de August Strindberg (Alfred Hefter, semnat Vondra), versuri de Ch. N. Bialik (Enric Furtună) și Marcel Schwob (I. M. Rașcu, sub pseudonimul Evandru); Tudor Arghezi adaptează poemul Dumnezeii de Walt Whitman. Cu
VERSURI SI PROZA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290501_a_291830]
-
finalizată. La porțile orașului, în zilele de sfârșit ale lui august 1944, armata română se confruntă cu trupele germane, care, după întoarcerea armelor, nu vor să accepte retragerea. Acesta este doar fundalul narațiunii, în prim-plan situându-se drumul spre infern pe care îl străbat un bărbat și o femeie, Ion și Maria, traversând frontul la întoarcerea lor spre casă. Doi necunoscuți, ce devin extrem de apropiați prin simpla întâmplare a asemănării drumului, a călătoriei, care se transformă într-o probă de
VILLARA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290574_a_291903]
-
cât a fost manipulare și instigare deliberată În acest proces și cât a fost participare voluntară. După cum ne arată François Furet, ideologia revoluționară, „discursul despre putere” al revoluției, reprezintă un mecanism impersonal suficient de puternic pentru a Împinge mulțimile În infernul violenței. Fără Îndoială că fiecare individ (pașnic până atunci) care a pus mâna pe armă a avut motivul său personal să o facă, după cum este tot atât de clar că fiecare tabără implicată În lupta pentru putere a făcut tot posibilul să
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
reconstituire imaginară și adeziunea efectivă la un punct de vedere trecut. Nu putem să credem sincer în Dionysos și în același timp să râdem de el, așa cum făceau probabil spectatorii Bacantelor lui Euripide *9; și puțini dintre noi acceptă cercurile Infernului și muntele Purgatoriului înfățișate de Dante drept adevăruri în sensul strict al cuvântului. Dacă într-adevăr am putea reconstitui înțelesul ce-1 avea Hamlet pentru publicul contemporan lui Shakespeare, n-am face decât să-1 sărăcim. Am suprima înțelesurile îndreptățite pe
[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]
-
în care face greșeala de a-l lăsa pe fiul său Zeus în viață, acesta îi ia tronul. Datorită credinței acelor timpuri (conform căreia somnul este o formă de moarte), fratele zeului somnului Hypnos este Thanatos, zeul morții și al infernului, sau zeul morții ireversibile. Cei doi zei frați sunt fiii zeiței nopții Nyx. Thanatos Nyx Cei doi frați Hypnos și Thanatos coborând un mort în infern În a doua jumătate a secolului XX, Nathaniel Kleitman a individualizat forma de somn
Spiralogia by Jean Jaques Askenasy () [Corola-publishinghouse/Science/84988_a_85773]