6,831 matches
-
anume personajul care a reușit, în 1996, incredibilul: să-l înlăture,chiar dacă doar pentru patru ani, pe înrăitul activist. Înfruntînd adversități enorme (nu numai din partea adversarilor!) și recunoscîndu-se, finalmente, înfrînt, inevitabil, de Securitatea iliesciană. Recunoscîndu-i-se, însă, irevocabil, premiera izbînzii. Aceeași infinită perioadă de grație am și pentru proaspătul victorios Băsescu, locomotiva ce trage acum după el o redutabilă garnitură, în stare să pună capăt iliescianismului mafiot și să aducă țării un cu totul alt orizont. Redutabilă nu numai prezidențial-guvernamental, ci și
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
unul de aplecată compasiune peste cei desculți, cît mai degrabă o rece pliere pe un motiv atît de bătut plastic. Atît de constant atacat de mari maeștri universali, nici ei totdeauna franc marcați de milostenie. Cît de tot așa expresivitatea infinită a motivului. Că sumarii pedeștri prin ceața grea a lumii se cereau, în sine, aduși pe frisonantele mele mari pînze, cu umbletul lor fără contenire spre un nicăieri ademenitor, e-adevărat. Oricît ne-am duce viața în staniolată îndestulare, ceva
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
altele sunt suspendate, astfel încât la un anumit nivel al dezvoltării subiectului ele poartă amprenta unei înalte subiectivități, unicități și originalități. Dispunând de o oarecare autonomie, acestea sunt capabile să mobilizeze, să întrerupă, să transforme activ cauzele externe, să medieze variabilitatea infinită a raporturilor omului cu mediul, cu sine însuși și să asigure energia și constelația de sensuri pe care acesta le dă realității. Ca element explicativ al determinării evenimentelor interne, motivația va semnifica pentru științele praxiologice modelul „subiectiv” al cauzalității obiective
MOTIVAŢIA ȘCOLARĂ ȘI ATITUDINEA ELEVULUI SUCCES SAU INSUCCES by ANDREEA MILENA LUPAŞCU () [Corola-publishinghouse/Science/1757_a_3172]
-
sau relațiile) între un text și altele, care se regăsesc vizibil în primul. În accepția sa cea mai generală și radicală (Barthes, Kristeva), termenul desemnează relațiile dintre orice text (în sensul larg al materiei semnificante) și suma cunoașterii, rețeaua potențial infinită de coduri și practici semnificante care îi permit să aibă înțeles. ¶Barthes 1981b; Culler 1981; Genette 1982; Jenny 1982 [1999]; Kristeva 1969, 1984; Morgan 1985; Ricardou 1971 [1980]; Riffaterre 1978, 1980, 1983. Vezi și INTERTEXT. intradiegetic [intradiegetic]. DIEGETIC; aparținînd sau
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
alergare); modificări ale tensiunii diastolice (dependente de modificările tensiunii sistolice). La joggerii cu experiență și vechime se pot determina valori ale tensiunii diastolice (tensiunea minimă pentru necunoscători), după eforturi intense, aproape de „0” - valori ce sunt cunoscute sub denumirea de „tonus infinit” (conform fiziologilor sportivi, la 1 minut după efort, tensiunea arterială diastolică ar trebui să ajungă la 20-30mm/Hg, pentru a fi considerată o adaptare pozitivă); hipertrofia ventriculară. Conform lui Fletcher G. F. și colab. 1992, apud. Drosescu, P., 2010), în raport cu
Jogging de la A la Z by Alexe Dan Iulian / Alexe Cristina Ioana () [Corola-publishinghouse/Science/1592_a_3067]
-
pe știința clasică. Ne întărea în ideea că trăim într-o lume rațională, deterministă și mecanicistă, destinată unui progres nelimitat. Evenimentul neașteptat din 11 septembrie 2001 a făcut țăndări această credință a modernității, dar, cum capacitatea noastră de uitare este infinită, ne întoarcem actualmente la ea. Totuși, tripla revoluție care a traversat secolul al XX-lea revoluția cuantica, revoluția biologică și revoluția informatică ar trebui să schimbe în profunzime viziunea noastră asupra realității. În această carte, îmi asum afirmația făcută în
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
unei infinități de aspecte pentru a descrie o lume de interconexiuni ireductibile, ajungem fatalmente la dizolvarea realului într-o multitudine niciodată accesibilă în ansamblul său. Tocmai aici se află meritul istoric al lui Lupasco: a știut să recunoască faptul că infinita multiplicitate a realului poate fi restructurată, derivată plecînd de la doar trei termeni logici, concretizînd astfel speranța formulată anterior de Peirce. Care este natura teoriei ce poate descrie trecerea de la un nivel de realitate la un altul? Există vreo coerență, chiar
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
lumii prezente este, oare, posibilă? Realitatea presupune, potrivit abordării transdisciplinare, un anumit număr de niveluri. Considerațiile ce urmează nu depind de faptul că acest număr este finit sau infinit. Pentru claritatea terminologică a expunerii, vom presupune că acest număr este infinit. Două niveluri adiacente sunt legate prin logica terțului inclus, în sensul că starea T prezentă la un anumit nivel este legată de un cuplu de contradictorii (A, non-A) de la nivelul imediat următor. Starea T operează unificarea contradictoriilor A și
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
este restabilit de zona de non-rezistență. Non-rezistența acestei zone de transparență absolută se datorează pur și simplu limitărilor corpului și organelor noastre de simț, oricare ar fi instrumentele de măsură care prelungesc aceste organe de simț. Afirmarea unei cunoașteri umane infinite (care exclude orice zonă de non-rezistență), simultană cu afirmarea limitării corpului nostru și a organelor noastre de simț, ni se pare un artificiu lingvistic. Ansamblul nivelurilor de realitate al obiectului și al zonei sale complementare de non-rezistență constituie obiectul transdisciplinar
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
exact și complet al realității"25, scrie Heisenberg. Incompleti-tudinea legilor fizice este deci prezentă la Heisenberg, chiar dacă nu face nici o referire la teoremele lui Gödel. Pentru el, realitatea se oferă ca "țesut de conexiuni de genuri diferite", ca o "abundență infinită", fără vreun fundament ultim. Această viziune este împărtășită de Pauli, care scrie: "Faimoasa "incompletitudine" a mecanicii cuantice este cu siguranță prezentă într-un fel sau altul, dar e clar că ea nu poate fi eliminată printr-o întoarcere la fizica
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
-A) poate fi asociată sfîșierii noastre și închiderii noastre în lupta opușilor; axa verticală T1T2 poate fi asociată cu două posibilități de evoluție și de involuție; în fine, centrul crucii ar putea fi asociat cu punctul în care începe o infinită ascensiune sau o infinită coborîre. Nu există o contradicție reală între trei și patru. Cuaternarele pe care tocmai le-am discutat rămîn de domeniul lui trei. Ne aflăm aici în domeniul meta-numerelor și nu al numerelor 23. Adevăratul al patrulea
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
sfîșierii noastre și închiderii noastre în lupta opușilor; axa verticală T1T2 poate fi asociată cu două posibilități de evoluție și de involuție; în fine, centrul crucii ar putea fi asociat cu punctul în care începe o infinită ascensiune sau o infinită coborîre. Nu există o contradicție reală între trei și patru. Cuaternarele pe care tocmai le-am discutat rămîn de domeniul lui trei. Ne aflăm aici în domeniul meta-numerelor și nu al numerelor 23. Adevăratul al patrulea despre care vorbesc Jung
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
se folosește de simboluri și metafore, și cu atît mai apt este să-l numească pe Unu în care se realizează coincidența contrariilor. Numai că atunci cînd triumfă coincidența contrariilor principiul identității se prăbușeșete. Totul se leagă. Rezultat: interpretarea este infinită [...] Gîndirea hermetică transformă teatrul lumii într-un fenomen lingvistic și, în paralel, îi retrage limbajului orice forță comunicațională"24. Există, în toate aceste aprecieri, o confuzie gravă: coincidența contrariilor nu presupune abandonarea axiomei identității și a axiomei non-contradicției, ci doar
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
prezența nivelurilor de realitate este foarte interesant, căci demonstrează cum contra-dicția nu este, de fapt, niciodată complet eliminată. Lupasco avea, deci, dreptate în cele din urmă să-și numească logica terțului inclus "logică a contradicției". Prin urmare, interpretarea nu este infinită, ci finită, precisă și riguroasă. Teatrul lumii nu se reduce la un fenomen lingvistic, care nu este decît o fațetă a unei Realități infinit mai bogate. Deriva cea mai periculoasă astăzi este cea a gîn-dirii unidimensionale, care reduce totul la
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
un da..; sau pentru un nu? Tăcere. H.2: Da sau nu?... H.1: Și totuși, nu e același lucru... H.2: Într-adevăr: Da. Sau nu. H.1: Da. H.2: Nu!"2 Și ura își continuă astfel lucrarea infinită... Nu e surprinzător să-l găsim pe Boris Vian printre cei care îl admiră pe Lupasco. Logică și contradicție (publicată în 1947) a fost o carte de căpătîi pentru Vian, care a citit-o cu mare atenție pentru redactarea volumului
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
Avem aici o revoluție autentică ale cărei consecințe ar putea fi incalculabile...", scrie Fondane. De la începutul cărții este evident ceea ce-l atrage pe Fondane în filosofia lupasciană: pentru el, această filosofie "deschide sub picioarele noastre prăpastia fără ieșire a contradicției infinite [...]"8. Fondane face referire aici la primul principiu al logicii clasice, principiul de identitate. Opțiunea lui Fondane este clară. El se gîndește să înlocuiască principiul non-contradicției prin principiul contradicției: A este non-A. Prin urmare, prin-cipiul de identitate se dedublează
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
misterul căderii. Din acel moment, modelul legalist al eticii devine dominant, iar morala datoriei o înlocuiește pe cea a virtuții. Ofensiva antireligioasă a dat naștere eticii moderne laice, care însă a "împrumutat" un element esențial al religiei: noțiunea de obligație infinită, de datorie absolută. "Obligațiile superioare față de Dumnezeu n-au fost decât transferate în sfera umană profană, ele s-au metamorfozat în datorii necondiționate față de sine însuși, față de ceilalți, față de colectivitate. Primul ciclu al moralei moderne a funcționat ca o religie
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan () [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
ales reprezentanții curentului narativist (A. MacIntyre, P. Ricoeur) au susținut că situațiile morale în care ne aflăm diferă întotdeauna una de alta și nu pot fi reduse la simplitatea schematică a unei legi universale. Lumea morală este de o diversitate infinită și nu poate fi captată în totalitate prin apel la principii sau legi universale. Împotriva acestor critici s-a argumentat că nu trebuie făcută confuzie între universalitate și generalitate. Un principiu etic poate fi universal și, totodată, foarte specific. Etica
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan () [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
concret, generală fiind trebuie să se aplice la un caz particular și fiind prospectivă ea preexistă, dar se realizează posticipat, ca rezultantă socială a aplicării ei efective. Pentru a întruni aceste două condiții ar trebui să recurgem la un număr infinit de texte de lege în care să putem găsi, în mod adecvat, soluția preexistentă a unui număr infinit de cazuri. Acest lucru nefiind posibil se recurge la abstracții cât mai cuprinzătoare, dar, cu cât conceptele au o sferă mai largă
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan () [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
realizează posticipat, ca rezultantă socială a aplicării ei efective. Pentru a întruni aceste două condiții ar trebui să recurgem la un număr infinit de texte de lege în care să putem găsi, în mod adecvat, soluția preexistentă a unui număr infinit de cazuri. Acest lucru nefiind posibil se recurge la abstracții cât mai cuprinzătoare, dar, cu cât conceptele au o sferă mai largă, cu atât conținutul este mai sărac 52. Normele juridice constituie realități de sine stătătoare, care au propria lor
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan () [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
poemului The First Book of Urizen). Aici Blake descrie mitul sau universal, pornind de la crearea, prin dezbinare-fragmentare, a lumii materiale și a omului. Urizen-Rațiunea (care stabilește limite 13 prin procesul măsurării) se separă de celelalte forțe-energii ale minții, iar Los-Imaginația (infinită și care stabilește grade de libertate tinzînd exponențial la infinit) se luptă să îi dea o formă, pentru a putea fi identificat și astfel combătut. În acest proces, fiind cuprins de milă față de propria să creație, Los-Timpul-Imaginația-Geniul Poetic se dezbina
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
de zile" "The Ancient of Days"15, si a dobîndit în scurt timp valoare de simbol religios fundamental: imaginea demiurgului în actul creației, un act caracterizat prin energia colosală a rațiunii ce măsoară și astfel impune forme în haosul amorf infinit al Imaginației infinite a Minții divine eterne. Este vorba de imaginea lui Urizen în calitate de creator al universului vizibil plin de stele, acestea fiind "Fiii lui Urizen". Blake s-a referit la această imagine și în The (First) Book of Urizen
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Ancient of Days"15, si a dobîndit în scurt timp valoare de simbol religios fundamental: imaginea demiurgului în actul creației, un act caracterizat prin energia colosală a rațiunii ce măsoară și astfel impune forme în haosul amorf infinit al Imaginației infinite a Minții divine eterne. Este vorba de imaginea lui Urizen în calitate de creator al universului vizibil plin de stele, acestea fiind "Fiii lui Urizen". Blake s-a referit la această imagine și în The (First) Book of Urizen, cap. VII, 8
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
că forța mentală (în 1775 va numi această putere "magnetism animal") are o puternică influență asupra corpului omenesc. Romanticii par a fi adoptat această teorie în organicismul tipic romantic; mai mult, extinzînd-o în teoria imaginației romantice cu acoperire ontologica practic infinită. ¶ Este descoperit azotul (independent unul de altul, de Daniel Rutherford, J. Priestley, K.W. Scheele și H. Cavendish). ¶ Scheele descoperă oxigenul (îl numește "aer de foc"), dar anunță public abia în 1777, după ce Priestley publică descoperirea oxigenului în 1774. ¶ Lavoisier
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
că Dumnezeu este în toate, chiar si in sexualitatea omului. Dacă ușile percepției ar fi purificate, totul s-ar arată omului așa cum este, infinit." ("If the doors of perception were cleansed every thing would appear to man aș it is, infinite.") (BCW: 154; placă 14). Poetul răstoarnă dogmele creștinismului convențional, conform cărora binele înseamnă rațiune și represiune, iar răul ar fi expresia unei energii psihice fundamentale. Cartea include și o celebra critică la adresa lui Milton, precum și Proverbs of Hell / Proverbele Iadului, 70
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]