6,119 matches
-
În cultura palestiniană, interacțiunile verbale urmează principiul „musayra”, reflectat într-un stil indirect de comunicare, bazat pe repetiție și „înfrumusețara expresiei” prin figuri de stil, elaborat din punct de vedere retoric, reflectând preocuparea vorbitorului de a proteja imaginea publică a interlocutorului. În cultura israeliană, stilul comunicativ are o orientare pragmatică, se subordonează principiului „dugri”, adică este direct, simplu, agresiv, orientat spre imaginea publică a vorbitorului, alert, cu multe întreruperi și suprapuneri. Scollon și Scollon (1987) pun volubilitatea comunicativă vs atitudinea comunicativă
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
de la o cultură la alta apar diferențe privind competiția pentru cuvânt: prezența sau absența ei, formele particulare de manifestare. 2.5.3. Semnalele de recepție (back-channels) Semnalele de recepție sunt intervenții verbale/paraverbale/nonverbale minimale, cu funcție fatică, prin intermediul cărora interlocutorul îi semnalează vorbitorului că îl urmărește, că îl înțelege, că este interesat de ceea ce spune, lăsându-l în același timp să-și continue intervenția. Sunt semnale ale menținerii relației dialogale dintre interlocutori, încuviințând, în același timp, monologul vorbitorului curent. Diferențele
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
paraverbale/nonverbale minimale, cu funcție fatică, prin intermediul cărora interlocutorul îi semnalează vorbitorului că îl urmărește, că îl înțelege, că este interesat de ceea ce spune, lăsându-l în același timp să-și continue intervenția. Sunt semnale ale menținerii relației dialogale dintre interlocutori, încuviințând, în același timp, monologul vorbitorului curent. Diferențele culturale constau în: frecvența cu care interlocutorul oferă back-channel vorbitorului; structura acestor semnale (interjecții, lexeme, propoziții); locul în care sunt plasate în raport cu discursul vorbitorului. În cultura japoneză, de pildă, semnalele de recepție
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
că îl înțelege, că este interesat de ceea ce spune, lăsându-l în același timp să-și continue intervenția. Sunt semnale ale menținerii relației dialogale dintre interlocutori, încuviințând, în același timp, monologul vorbitorului curent. Diferențele culturale constau în: frecvența cu care interlocutorul oferă back-channel vorbitorului; structura acestor semnale (interjecții, lexeme, propoziții); locul în care sunt plasate în raport cu discursul vorbitorului. În cultura japoneză, de pildă, semnalele de recepție (aizuchi) sunt extrem de frecvente, însoțesc ritmic vorbirea interlocutorului pe tot parcursul derulării ei și sunt
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
Diferențele culturale constau în: frecvența cu care interlocutorul oferă back-channel vorbitorului; structura acestor semnale (interjecții, lexeme, propoziții); locul în care sunt plasate în raport cu discursul vorbitorului. În cultura japoneză, de pildă, semnalele de recepție (aizuchi) sunt extrem de frecvente, însoțesc ritmic vorbirea interlocutorului pe tot parcursul derulării ei și sunt, în mare măsură, desemantizate. În cultura americană, semnalele de recepție sunt mai puțin frecvente, intervin în punctele de maxim interes comunicativ și sunt variate ca semnificație (mergând de la simple interjecții la evaluări afective
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
Relațiile interpersonale Interacțiunea dintre participanții la evenimentul comunicativ are loc în baza relațiilor interpersonale existente între aceștia la momentul interacțiunii (grad de cunoaștere, simpatie reciprocă, interese reciproce, atitudini reciproce), rezultat al istoriei comunicative comune. Textul, ca produs al interacțiunii dintre interlocutori, încorporează aspecte ale relației dintre aceștia. Diferențele interculturale constau în expresia textuală a acestor relații. 2.6.1. Importanța acordată relației Culturile diferă prin importanța pe care o acordă construirii, prin discurs, a relațiilor interpersonale. Există culturi orientate spre rezolvarea
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
constau în expresia textuală a acestor relații. 2.6.1. Importanța acordată relației Culturile diferă prin importanța pe care o acordă construirii, prin discurs, a relațiilor interpersonale. Există culturi orientate spre rezolvarea problemelor și culturi orientate spre menținerea relațiilor dintre interlocutori. Orientarea spre „probleme” se reflectă în gradul ridicat de focalizare a informației (vezi supra), predilecția pentru acte de vorbire directe, asertivitate, argumentativitate; orientarea spre „relații” se reflectă în gradul scăzut de focalizare a informației, preferința pentru acte de vorbire indirecte
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
scăzut de focalizare a informației, preferința pentru acte de vorbire indirecte, lipsă de asertivitate și de argumentativitate. Modul în care interactanții construiesc relațiile interpersonale este, de asemenea, constrâns cultural. Astfel, membrii culturilor individualiste își bazează relațiile interpersonale pe asemănarea cu interlocutorul și pe atracția interpersonală; membrii culturilor colectiviste își bazează relațiile interpersonale pe similaritățile de grup și pe relațiile de rol. 2.6.2. Construirea relației prin intermediul conversației fatice Conversația fatică (small talk) are rol de socializare, esențial în construirea relațiilor
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
fatice Conversația fatică (small talk) are rol de socializare, esențial în construirea relațiilor interpersonale. Funcția sa este de a menține deschis canalul de comunicare dintre membrii societății. Temele conversației fatice sunt de obicei extrase din realitatea imediată și direct accesibilă interlocutorilor (vreme, sport, politică, evenimente sociale în actualitate, familie, situația comună în care se află interlocutorii - în tren, în stație, la meci etc.). Diferă de la o cultură la alta amploarea conversației fatice (conversații fatice extinse în culturile africane vs conversații fatice
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
sa este de a menține deschis canalul de comunicare dintre membrii societății. Temele conversației fatice sunt de obicei extrase din realitatea imediată și direct accesibilă interlocutorilor (vreme, sport, politică, evenimente sociale în actualitate, familie, situația comună în care se află interlocutorii - în tren, în stație, la meci etc.). Diferă de la o cultură la alta amploarea conversației fatice (conversații fatice extinse în culturile africane vs conversații fatice scurte, în cultura germană sau maghiară), subiectele preferate (vremea și politica în Marea Britanie, familia în
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
de deschidere comunicativă și intimitate Implicarea comunicativă - gradul de deschidere comunicativă și intimitate - se măsoară prin disponibilitatea indivizilor de a interacționa cu ceilalți, prin ușurința cu care împărtășesc detalii din viața personală, prin tipul și numărul de subiecte abordate cu interlocutorii și gradul de profunzime cu care le abordează. Mărci ale implicării comunicative sunt: coparticiparea la gestionarea subiectului de discuție, introducerea de teme și subteme în comunicare, împărtășirea aceluiași grad de intimitate cu interlocutorul (formule de adresare, empatizare). Membrii culturilor individualiste
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
tipul și numărul de subiecte abordate cu interlocutorii și gradul de profunzime cu care le abordează. Mărci ale implicării comunicative sunt: coparticiparea la gestionarea subiectului de discuție, introducerea de teme și subteme în comunicare, împărtășirea aceluiași grad de intimitate cu interlocutorul (formule de adresare, empatizare). Membrii culturilor individualiste au tendință spre confesiune (engl. self-disclosure), în timp ce membrii culturilor colectiviste împărtășesc mai greu detalii din viața personală; americanii percep o intimitate ridicată în relațiile romantice, în timp ce japonezii un grad scăzut de intimitate. În privința
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
se construiește pe baze interpersonale, în timp ce în societățile colectiviste indivizii manifestă mai degrabă încredere în membrii grupului (in-grup) decât în membrii din afara grupului (out-grup). În consecință, membrii societăților individualiste împărtășesc mai ușor detalii de viață personală atunci când au încredere în interlocutor, în timp ce membrii societăților colectiviste se destăinuie mai degrabă indivizilor din cercul lor; în întâlnirile de început, membrii societăților individualiste își abordează interlocutorii împărtășindu-le informații personale, în timp ce membrii societăților colectiviste preferă să împărtășească interlocutorilor informații privind grupul. Următorul dialog imaginat
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
grupului (out-grup). În consecință, membrii societăților individualiste împărtășesc mai ușor detalii de viață personală atunci când au încredere în interlocutor, în timp ce membrii societăților colectiviste se destăinuie mai degrabă indivizilor din cercul lor; în întâlnirile de început, membrii societăților individualiste își abordează interlocutorii împărtășindu-le informații personale, în timp ce membrii societăților colectiviste preferă să împărtășească interlocutorilor informații privind grupul. Următorul dialog imaginat între un american și un japonez în timpul unei călătorii cu avionul pe ruta Tokio - New York reflectă deschiderea comunicativă a americanului vs reticența
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
viață personală atunci când au încredere în interlocutor, în timp ce membrii societăților colectiviste se destăinuie mai degrabă indivizilor din cercul lor; în întâlnirile de început, membrii societăților individualiste își abordează interlocutorii împărtășindu-le informații personale, în timp ce membrii societăților colectiviste preferă să împărtășească interlocutorilor informații privind grupul. Următorul dialog imaginat între un american și un japonez în timpul unei călătorii cu avionul pe ruta Tokio - New York reflectă deschiderea comunicativă a americanului vs reticența comunicativă a japonezului: A: - Sunt Andrew Stewart. Andy. Poftim cartea mea de
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
B: - Da. A (citind cartea de vizită): - Chu... Hon-fai. Hon-fai! Te sun mâine să ne întâlnim să discutăm. B (zâmbind): - Aștept să mă sunați. (adaptat după Scollon, Scollon, 1995) Mărcile textuale ale gradului diferit de deschidere comunicativă a celor doi interlocutori sunt: formulele de adresare (numele mic) și abordarea directă a interlocutorului vs exprimarea protocolară, formală; inițiativa verbală vs conformismul verbal și tendința spre închidere a conversației. În funcție de conceptualizarea culturală a relațiilor cu interlocutorii, indivizii se angajează în mod diferit în
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
sun mâine să ne întâlnim să discutăm. B (zâmbind): - Aștept să mă sunați. (adaptat după Scollon, Scollon, 1995) Mărcile textuale ale gradului diferit de deschidere comunicativă a celor doi interlocutori sunt: formulele de adresare (numele mic) și abordarea directă a interlocutorului vs exprimarea protocolară, formală; inițiativa verbală vs conformismul verbal și tendința spre închidere a conversației. În funcție de conceptualizarea culturală a relațiilor cu interlocutorii, indivizii se angajează în mod diferit în gestionarea temei. S-a observat, de pildă, că în cadrul procesului educațional
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
diferit de deschidere comunicativă a celor doi interlocutori sunt: formulele de adresare (numele mic) și abordarea directă a interlocutorului vs exprimarea protocolară, formală; inițiativa verbală vs conformismul verbal și tendința spre închidere a conversației. În funcție de conceptualizarea culturală a relațiilor cu interlocutorii, indivizii se angajează în mod diferit în gestionarea temei. S-a observat, de pildă, că în cadrul procesului educațional, studenții americani își asumă un rol activ și interacționează frecvent cu profesorii, în timp ce studenții australieni sau japonezi își asumă un rol de
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
comunicare indivizii își negociază imaginea publică pozitivă sau negativă prin activități discursive care exprimă dorința de independență („imaginea negativă” a individului), respectiv dorința de afiliere (imaginea pozitivă a individului); activitățile de imagine (engl. face-work) sunt menite să evite amenințarea imaginii interlocutorilor (Brown, Levinson, 1978). Impolitețea comunicativă apare atunci când interlocutorul neglijează (conștient sau inconștient) regulile politeții pozitive (impolitețe pozitivă), respectiv regulile politeții negative (impolitețe negativă) (Kienpointner, 1997). Diferă de la o cultură la alta preferința pentru strategii ale politeții pozitive, respectiv strategii ale
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
negativă prin activități discursive care exprimă dorința de independență („imaginea negativă” a individului), respectiv dorința de afiliere (imaginea pozitivă a individului); activitățile de imagine (engl. face-work) sunt menite să evite amenințarea imaginii interlocutorilor (Brown, Levinson, 1978). Impolitețea comunicativă apare atunci când interlocutorul neglijează (conștient sau inconștient) regulile politeții pozitive (impolitețe pozitivă), respectiv regulile politeții negative (impolitețe negativă) (Kienpointner, 1997). Diferă de la o cultură la alta preferința pentru strategii ale politeții pozitive, respectiv strategii ale politeții negative, situațiile în care vorbitorii apelează la
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
frecvent la strategii ale politeții negative, în timp ce în Europa de Vest și în culturile anglo-saxone vorbitorii recurg cel mai adeseori la strategii ale politeții pozitive; în cultura americană se folosesc strategiile politeții pozitive ori de câte ori vorbitorul poate să-și exprime interesul, aprecierea față de interlocutor, încrederea în el, disponibilitatea de a se angaja în acțiuni comune; în cultura japoneză, strategiile politeții negative sunt mult mai frecvente, folosite pentru a marca diferența de statut dintre interlocutori, grija de a nu intra în teritoriul personal al interlocutorului
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
pozitive ori de câte ori vorbitorul poate să-și exprime interesul, aprecierea față de interlocutor, încrederea în el, disponibilitatea de a se angaja în acțiuni comune; în cultura japoneză, strategiile politeții negative sunt mult mai frecvente, folosite pentru a marca diferența de statut dintre interlocutori, grija de a nu intra în teritoriul personal al interlocutorului; în cultura română, ospitalitatea se manifestă, de pildă, prin strategii ale politeții pozitive (insistențe verbale, dorința de a veni în ajutorul celuilalt), în timp ce în cazul relațiilor ierarhice inferiorul recurge la
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
interlocutor, încrederea în el, disponibilitatea de a se angaja în acțiuni comune; în cultura japoneză, strategiile politeții negative sunt mult mai frecvente, folosite pentru a marca diferența de statut dintre interlocutori, grija de a nu intra în teritoriul personal al interlocutorului; în cultura română, ospitalitatea se manifestă, de pildă, prin strategii ale politeții pozitive (insistențe verbale, dorința de a veni în ajutorul celuilalt), în timp ce în cazul relațiilor ierarhice inferiorul recurge la un comportament deferent față de superior (strategii ale politeții negative). Membrii
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
conservarea imaginii personale, în timp ce membrii culturilor individualiste tind să recurgă la strategii directe și puternic dependente contextual pentru conservarea armoniei sociale; membrii societăților în care distanța de putere este mare tind să adopte comportamente diferențiate în funcție de poziția ierarhică ocupată de interlocutor, în timp ce membrii culturilor în care distanța față de putere este mică nu par să facă diferențe importante legate de putere în adoptarea strategiilor comunicative. Scopul cu care vorbitorii recurg la strategii ale politeții pozitive/negative este diferit: în societățile individualiste vorbitorii
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
să facă diferențe importante legate de putere în adoptarea strategiilor comunicative. Scopul cu care vorbitorii recurg la strategii ale politeții pozitive/negative este diferit: în societățile individualiste vorbitorii doresc să-și poată exprima liber opiniile, într-o formă acceptabilă de interlocutor și suficient de persuasivă, în timp ce în societățile colectiviste interlocutorii sunt preocupați de conservarea unor relații armonioase de grup. Modul în care sunt performate actele de vorbire este în legătură directă cu strategiile politeții preferate de o cultură dată. De exemplu
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]