9,120 matches
-
în când, mă privea amuzată, însă doar pentru puțin timp, redevenind imediat, serioasă. Când am încheiat ce aveam de spus, aceasta m-a întrebat, pe un ton cumpănit: - Te temi de ceea ce urmează? - De ce mi se pare că ghicesc o ironie ascunsă în această întrebare a ta? Am sperat că îmi vei înțelege frământarea! Căci tot ce mi s-a întâmplat seamănă cu o călătorie lungă și plină de neprevăzut. Cel mai rău este că nu am idee cum se va
LOGODNICUL MEU, FRED (VII) de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 1505 din 13 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367561_a_368890]
-
doar un felinar stă în locul crucii, tocmai s-a întors lumea de la cerșit lepădându-se fiecare de el însuși, tot cartierul e orb și strada e spartă, de orbirea deșertăciunii. Peste tot, ne întâmpină o rece distanțare, înăbușirea oricărui sentimentalism, ironia și autironia amară, aproape disperată. Fiindcă s-ar zice că noi înșine suntem cauza primă a fenomenelor generatoare de suferință, noi proiectându-le, printr-o malignă exteriorizare a eului, noi ne lăsăm fermecați de Maya (Iluzia), sub stridentele semnale ale
EUGEN DORCESCU, DESPRE REALISMUL LIRIC* de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 2145 din 14 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367565_a_368894]
-
lașitatea, nepăsarea, lăcomia, ignoranta, necinstea... Harry cel mare se auto-identifica cu omul cel mic, care de fapt, ne reprezenta pe toți, în situațiile cele mai diferite. Talentul lui era spontan și surprinzător. Umorul fin era o componentă firească a desenului, ironia subtilă, concepția personală, pictura emblematică de asemenea. Totul cu o încărcătură simbolică discretă. Omulețul lui este, de fapt, omul care caută mereu fericirea, eternă întrebare umană, dimensiunea tragi-comica a existenței... Harry Araten vedea arta că o parte vitală a societății
OMUL CARE CAUTĂ FERICIREA de DOREL SCHOR în ediţia nr. 2145 din 14 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367617_a_368946]
-
și admirație, îmi scot pălăria. Am în față o carte cu poza lui M.B.B. - aia cu pălărie (și parcă-mi zâmbește, imitându-mi gestul de salut și prețuire). Ce să vă spun?!, îmi place nonșalanța lui și, cu toată ușoara ironie amicală a lui Dorel Schor, care mă citează într-un calup de „ziceri” de-ale lui cu: - „Jos pălăria” - Roni Căciularu - ei, da!, chiar că-mi scot figurativul meu Borsalino! Da, mă-nclin în fața acestui vajnic comandor de Academie literar-artistică
BUCURIE CU BOOKLOOK ! de RONI CĂCIULARU în ediţia nr. 2091 din 21 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367710_a_369039]
-
Academiei Păstorel”, îmi permit să citez câte-va cuvinte - potrivite și pentru revista Booklook, deși au fost scrise de însuși Al. O. Teodoreanu - Păstorel, la apariția revistei Gluma, în 1940: „Și la urma urmei, ce e gluma și zeflemeaua și ironia, cu toate ale lor, ce sunt? Nimic alt, iubiților, decât limbajul cifrat cu care cei isteți se înțeleg între ei, sub nasul proștilor, așa cum stăpânii, când nu vor să fie pricepuți, întrebuințează în fața subalterni-lor, o limbă străină. Nădăjduind că se
BUCURIE CU BOOKLOOK ! de RONI CĂCIULARU în ediţia nr. 2091 din 21 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367710_a_369039]
-
dacă recolta este proastă, prețurile cresc pe motiv că nu sunt produse, însă când recoltele sunt mari, prețul de ce crește totuși? -Fiindcă așa e la noi. Nu contează dacă recoltele sunt bune sau nu, prețurile vor crește, spuse Simbinacus cu ironie. Pilat încuviință și el cele spuse. -Roma are nevoie de prăzi și de sclavi pentru a se putea susține... Fără prăzi și sclavi imperiul s-ar prăbuși, spuse el. -Cum așa, nu vă înțeleg ?! întrebă nedumerit centurionul Livius. -E simplu
ANCHETA(FRAGMENT DIN ROMAN) de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366842_a_368171]
-
ar fi dat capacitatea să gândim împotriva lor atunci ei nu ne țin legați cu ațe ca păpușile cu sforicele ci suntem cumva liberi să gândim ceea ce dorim. -E o afirmație primejdioasă, nu vă gândiți? rosti Simbinacus cu o fină ironie, după care tăcu. -Te referi la pedepsele tribunalul Sacerdotal? -Nici pe departe, spuse Simbinacus ridicând din umeri. Conform afirmației de mai înainte ar însemna că și sclavii au fost făcuți liberi! Toți, inclusiv Pilat îl priviră cu uimire pe magistrat
ANCHETA(FRAGMENT DIN ROMAN) de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366842_a_368171]
-
foștii vecini, nu mai ești acelaș om? Nu-ți e puțină rușinică? - Îmi este, mărturisește el blând. Sunt frământat, mușcat, consumat, erodat de o rușine continuă și neîntreruptă... În ciuda faptului că fraza pare cam ironică, nu simt nici o fărâmă de ironie în tonul sau privirea lui Marcel. Așa că îl privesc din față și profil trei sferturi și constat că dumnealui, de fapt, abia așteaptă să-și descarce sufletul. - Bine, spun concesiv, descarcă-l... - Ce anume? - Sufletul. Marcel Ștrudelman nu pare să
SCHITE UMORISTICE (93) CERC VICIOS de DOREL SCHOR în ediţia nr. 2175 din 14 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366983_a_368312]
-
produire existence anormale. Suspinul este o stare a faptului că semenii și-au adus aminte de noi. Lacrimile, chiar dacă nu se materializează prin umezirea ochilor, ele se preling prin venele care duc către inimă lichidul vâscos al existenței. O colosală ironie, același lichid rozariu ține în viață și pe cel care-i tulbură inițiatului circuitul de energii, ce îi trec prin coloana vertebrală. Suspinul induce melancolia, care la rândul ei trezește amintiri, care frământă sufletul până în ultima clipă a vieții. Este
AGONIA LITERATULUI ŞI UZUL VALORILOR UMANE de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366965_a_368294]
-
salutat, părăsind sala. A doua zi, am apelat la alte foruri, pentru că nu am stat așteptând la un semen dezinteresat de cultura română, el fiind om de cultură! și, în sfârșit, problema universității noastre a fost rezolvată. Anii au trecut. Ironia sorții. După aproape șapte ani urcam aceleași trepte, ale aceleiași instituții. Doamne, era cald, într-o frumoasă zi de sfârșit de iunie. Cineva în spatele meu m-a strigat, m-am întors și am întrezărit, printre cei care urcau treptele, un
AMINTEŞTE-ŢI CĂ VEI MURI de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366962_a_368291]
-
este milă de anii noștri frumoși pe care voi ni-i îngropați! Nu mai știm să iubim, nu mai știm sa visăm, pentru că... D-le președinte, nu poți visa nimic atâta timp cât te simți inutil! Suntem flămânzi și goi! Și culmea ironiei, într-o țară înzestrată de Dumnezeu cu de toate! D-le președinte, sunt mandatat de tineretul acestui partid să vă întreb, dar așteptăm un altfel de răspuns: Noi când mai trăim? Ce ne oferiți, d-le președinte al PARTIDULUI TRUDITORILOR
CEL MAI IUBIT PREŞEDINTE de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 206 din 25 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366936_a_368265]
-
el unul nu remarcă nimic. Doar un chip comun, ca oricare altul. Îl strânse încet de umăr să se convingă dacă acela pe care poporul îl numise ,,Mesia” era făcut din carne și oase. Făcu acel gest cu o oarecare ironie și ridică cealaltă mână cu palma în sus ca și cum ar fi spus că avea dreptate, însă exclamă gutural doar: ,,Mhî..!” apoi continuă cu glas prefăcut: -E om ca și noi! E făcut din carne acest Mesia! Asistența izbucnise atunci în
ANCHETA(FRAGMENT DIN ROMAN-2) de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 206 din 25 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366942_a_368271]
-
cel din fața sa i se părea de-a dreptul grotescă. ,,Mesia..!, eliberatorul..! își șterge sângele de la nas!” își spuse în sine. Se mai gândi să-l mai întrebe ceva totuși. Să-i ceară ceva de fapt. De aceea spuse cu ironie: -Poate că ești totuși Mesia! Mai știi? Asistența izbucni în râs, însă Irod ridică din nou o mână făcându-i să tacă. Liniștea se așternu într-o clipă în încăpere. -Fă o minune! spuse Irod. Hai! Fă o minune!... Dacă
ANCHETA(FRAGMENT DIN ROMAN-2) de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 206 din 25 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366942_a_368271]
-
nu știe, sunt semn de vreme bună.) Suferința și bucuria fac ape-ape. Destinul e implacabil, n-are antidot. Dar din stilou curge, împotriva halucinației vreunui gând de revoltă, chinină (leac febrifug, deosebit de amar) îndulcită cu un pic, un pic de ironie... „Suntem însă striviți de masa fără leac / a unei stele situate foarte aproape. / O Pitie lăuntrică. Și ochiul ni-e sărac / deși-ndreptăm spre dânsa atâtea telescoape!” Este cât se poate de greșit să crezi că opera nu are nimic
POETUL SĂTMĂREAN-MARAMUREŞEAN CU „DEPUNERE DE CHICIURĂ PE VISE” – IOAN BRAN de ANGELA MONICA JUCAN în ediţia nr. 192 din 11 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367056_a_368385]
-
Pop (Babiciu), care a ilustrat volumul.” Poznele lui Păcală Păcală, erou al snoavelor populare românești, este cunoscut pentru umorul și istețimea sa, ascunse sub o mască de naivitate și simplitate. El tratează autoritățile sătești (popa, boierul, judecătorul) cu îndrăzneală și ironie usturătoare. În folclor, poznele lui Păcală sunt reunite într-un ciclu de snoave, care stă la baza prelucrărilor ulterioare ale lui Petre Dulfu - „Isprăvile lui Păcală”. Această carte apare în 1894, iar autorul, scriitorul Petre Dulfu, primește pentru ea Premiul
PATOLOGIA LUI PACALA SAU SIMPTOMATOLOGIA SANATATII de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 163 din 12 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367230_a_368559]
-
mai degrabă ca lucrările unui pictor amator decât de penelul artistului profesionist. Am adăugat, pentru a mai îndulci puțin amarul rândurilor mele, câteva caricaturi inspirate de viața bisericească.” 24 de tipuri de farisei Dar de ce tocmai fariseii devin ținta unor ironii fine, dar pătrunzătoare? Pentru că se pare că fariseii n-au dispărut odată cu trecerea timpului, ci dimpotrivă, ca orice lucru firesc, s-au diversificat și s-au adaptat atât de bine la cultura creștină. „Am scris această carte cu scopul precis
FARISEII SECOLULUI XXI IN VIZIUNEA LUI PETRU LASCAU de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 153 din 02 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367262_a_368591]
-
să poată fi găsit. În miezul nopții, cu glasul lui de clopoțel, A tot lătrat, voia să-mi demonstreze că el Își poate achita mâncarea ce i-am dat: De pază a stat la ușă, ca prieten devotat. Dar, culmea ironii, în zori... de dimineață, Cățelul se topise ca boarea de la ceață. „O fi prin fundul curții, sau poate-n fân?” Era o șură mare făcută de-un vecin, „Unde ar putea să-mi stea!?...Poate se plimbă? S-a plictisit
CĂŢELUL de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/368569_a_369898]
-
filă cu filă, mă uit în urma mea, pierdut-am cheia vieții, în pulbere de stea, dar ce-a rămas din viață, e pus pe o lamelă, la microscop văzută, mi-e viața o sechelă, am decăzut din lume, e totul ironie, la pian se întoarse Bach să-mi câte o simfonie, e simfonia vieții, de mii și mii de ani, ce-o cântă la un colț, un orb pe 15 bani, e atentat în lume, și chiar la blocul meu, se
SIMFONIA VIEŢII de STEJĂREL IONESCU în ediţia nr. 2305 din 23 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368590_a_369919]
-
amplasate în așa fel încât par să sfideza legile fizicii. Singurul ghimpe care înțeapă scurt la răstimpuri e faptul că pe fațadele tuturor acestor situri cu corespondență altundeva pe mapamond, steagul arborat e mereu unul și același: cel american. Inocentă ironie sau apropo subtil? Maldit soit qui mal y pense! Aerul condiționat din interiorul clădirilor în care ne refugiem recunoscători ne întâmpină generos, dar șocul temperaturilor e prea mare. Hotărât lucru: în materie de rece și cald, americanii nu cunosc calea
LAS VEGAS, FABULOSUL ! de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 2117 din 17 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368518_a_369847]
-
2014. -Nivelul de cultură, definește caracterul. -De cele mai multe ori dăm sfaturi cuiva, cu ceea ce ne-ar conveni nouă. -Atenție, uneori poate fi chiar azi. - Dumnezeu nu face sfinți. Noi alegem ce ne convine îi botezăm și-I punem pe pereți. - Ironia culorilor constă în verdele care nu totdeauna înseamnă pur, și nici galbenul că e plin de viață. - Cel mai sigur lucru în viață e că nimic nu e sigur. -Rromul e țigan și-n ziua de Paști. -Tăcerea e ca
STELIAN PLATON [Corola-blog/BlogPost/368446_a_369775]
-
a înțelege-Nivelul de cultură, definește caracterul.-De cele mai multe ori dăm sfaturi cuiva, cu ceea ce ne-ar conveni nouă.-Atenție, uneori poate fi chiar azi.- Dumnezeu nu face sfinți. Noi alegem ce ne convine îi botezăm și-I punem pe pereți.- Ironia culorilor constă în verdele care nu totdeauna înseamnă pur, și nici galbenul că e plin de viață.- Cel mai sigur lucru în viață e că nimic nu e sigur.-Rromul e țigan și-n ziua de Paști.-Tăcerea e ca
STELIAN PLATON [Corola-blog/BlogPost/368446_a_369775]
-
Acasa > Poezie > Familie > SCRISOARE CĂTRE TATĂL MEU Autor: Florin T. Roman Publicat în: Ediția nr. 2104 din 04 octombrie 2016 Toate Articolele Autorului Motto: Tatăl meu se credea ateu - ce ironie! Dar îl iubea pe Dumnezeu fără să știe! Tată, ai fost un mare mincinos. Susțineai mereu că nu crezi în Dumnezeu, dar de ce ai ascultat toată viața de El? Îmi spuneai că spovedania n-are sens, dar de ce îi ascultai
SCRISOARE CĂTRE TATĂL MEU de FLORIN T. ROMAN în ediţia nr. 2104 din 04 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368674_a_370003]
-
tocmai pentru că am spus lucrurilor pe nume și adevărul a deranjat pe mulți. Am inclus materiale menite să îndemne la viață creștinească; am criticat de multe ori prostia, aroganța, nedreptatea, păcatul de tot felul. Nu ne-a fost străină gluma, ironia, știind că aceasta este foarte gustată și are un mare rol educativ. Am mijlocit la cunoașterea și ajutorarea oamenilor de aici și de departe. Prin „Scrisoare pastorală” am reușit să creăm o atmosferă familială, o relație de adevărată prietenie între
OFERTĂ DE CARTE (20) OCTOMBRIE 2012 de ALEXANDRU STĂNCIULESCU BÂRDA în ediţia nr. 671 din 01 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/368599_a_369928]
-
tocmai pentru că am spus lucrurilor pe nume și adevărul a deranjat pe mulți. Am inclus materiale menite să îndemne la viață creștinească; am criticat de multe ori prostia, aroganța, nedreptatea, păcatul de tot felul. Nu ne-a fost străină gluma, ironia, știind că aceasta este foarte gustată și are un mare rol educativ. Am mijlocit la cunoașterea și ajutorarea oamenilor de aici și de departe. Prin ,,Scrisoare pastorală” am reușit să creem o atmosferă familială, o relație de adevărată prietenie între
OFERTĂ DE CARTE (23) NOIEMBRIE 2013 de ALEXANDRU STĂNCIULESCU BÂRDA în ediţia nr. 1053 din 18 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/368579_a_369908]
-
care se confruntă omenirea sau țara, ci și problemele locale și chiar personale. Am inclus materiale menite să îndemne la viață creștinească; am criticat de multe ori prostia, aroganța, nedreptatea, păcatul de tot felul. Nu ne-a fost străină gluma, ironia, știind că aceasta este foarte gustată și are un mare rol educativ. Am mijlocit la cunoașterea și ajutorarea oamenilor de aici și de departe. Prin ,,Scrisoare pastorală” am reușit să creem o atmosferă familială, o relație de adevărată prietenie între
OFERTĂ DE CARTE (25) FEBRUARIE 2017 de ALEXANDRU STĂNCIULESCU BÂRDA în ediţia nr. 2248 din 25 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368603_a_369932]