3,133 matches
-
a căzut de acord ca János Kádár să fie numit noul prim-secretar al PSUM (Granville: 2004, 105-112; Gibianskii: 1998, 140-141). Colaborarea dintre Belgrad și Moscova intrase însă în impas după ce Imre Nagy și însoțitorii săi se retrăseseră la ambasada iugoslavă de la Budapesta. Tito încercase să îl convingă pe fostul premiser maghiar să recunoască noul guvern Kádár, dar nu a reușit. Pentru a câștiga timp, liderul iugoslav a negat că azilul acordat lui Nagy ar contraveni în vreun fel acordului de la
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
intrase însă în impas după ce Imre Nagy și însoțitorii săi se retrăseseră la ambasada iugoslavă de la Budapesta. Tito încercase să îl convingă pe fostul premiser maghiar să recunoască noul guvern Kádár, dar nu a reușit. Pentru a câștiga timp, liderul iugoslav a negat că azilul acordat lui Nagy ar contraveni în vreun fel acordului de la Brioni, făcând apel la empatia lui Hrușciov pentru a înțelege delicata ipostază în care Iugoslavia se afla (Granville: 2004, 109; Ghibianski: 2006, 428). La sugestia Moscovei
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
care s-a efectuat evacuarea lui Nagy și a colaboratorilor săi în România, față de care Moscova și-a exprimat nedumerirea. Tito era nemulțumit de maniera în care fusese soluționată "problema" Nagy, care afecta, în opinia sa, credibilitatea și prestigiul guvernului iugoslav, atât în plan intern, cât și la nivel internațional. Un alt reproș pe care liderul iugoslav îl aducea sovieticilor se referea la campania anti-iugoslvă tot mai vehementă din presa est-europeană, gestionată de Moscova și axată pe criticarea faptului că Belgradul
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
și-a exprimat nedumerirea. Tito era nemulțumit de maniera în care fusese soluționată "problema" Nagy, care afecta, în opinia sa, credibilitatea și prestigiul guvernului iugoslav, atât în plan intern, cât și la nivel internațional. Un alt reproș pe care liderul iugoslav îl aducea sovieticilor se referea la campania anti-iugoslvă tot mai vehementă din presa est-europeană, gestionată de Moscova și axată pe criticarea faptului că Belgradul ar fi obstrucționat rezolvarea constructivă a azilului "grupului" Nagy din ambasada sa de la Budapesta (Ghibianski în
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
-o "greșită". Apoi, dacă noul guvern și noul partid comunist maghiar ar fi fost create în cel mai scurt timp posibil, fără a se aștepta susținere militară din partea sovieticilor, a doua intervenție nu ar mai fi devenit necesară, afirmase liderul iugoslav. Operațiunea militară era totuși justificabilă în baza posibilității "restaurarării capitalismului" în Ungaria; cu toate acestea, argumenta în continuare Tito, ar fi putut fi evitată prin implementarea, la timp, a măsurilor politice necesare: Mulți oameni întreabă acum de ce a avut loc
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
devreme, nu ar mai fi fost nevoie de o intervenție militară. Această eroare a fost, din nefericire, rezultatul ideii lor că puterea militară rezolvă totul (Zinner: 1956, 529). Moscova avea toate motivele să fie iritată. După ce, inițial, la Brioni, liderul iugoslav fusese de acord cu planul sovietic de a soluționa manu militari criza maghiară, acum, pentru a salvgarda prestigiul Iugoslaviei de stat socialist independent, care era în pericol de a fi prejudiciat de consonanța cu Uniunea Sovietică în privința utilizării metodelor dure
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
pe care, pentru a evita pericolul "contrarevoluției", o considera "un pas necesar și inevitabil" (Zinner: 1956, 549; vezi și Lungu, Rețegan: 1996, 394). Pe de altă parte însă, soluția aleasă de către sovietici pentru "cazul" Nagy nu avantaja cu nimic partea iugoslavă; dimpotrivă, îi conferea rolul unei marionete docile, care acceptase fără nici un fel de obiecții zdrobirea revoluției maghiare și deportarea lui Imre Nagy și a colaboratorilor acestuia, împreună cu familiile lor, pe teritoriul României, fapt care se petrecuse printr-o desconsiderare totală
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
guvernului revoluționar muncitoresc-țărănesc" condus de János Kádár, îi obstrucționează de fapt funcționalitatea: Ne-am înțeles că vom sprijini în comun Guvernul revoluționar muncitoresc- țărănesc din Ungaria, în frunte cu tov. Kádár. Totuși, cuvântările conducătorilor dvs., diferite articole apărute în presa iugoslavă, acțiunile reprezentanților oficiali ai Iugoslaviei, inclusiv la ONU, dovedesc contrariul. Într-adevăr, nu se poate vorbi de sprijinirea Guvernului muncitoresc-țărănesc din Ungaria și a insista în același timp asupra înapoierii lui Nagy și a membrilor grupului lui în Ungaria, a
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
state (Lungu, Rețegan: 1996, 394). Hrușciov a interpretat acest comportament drept o acțiune "îndreptată împotriva unității țărilor lagărului socialist" prin care Iugoslavia a "căutat să-și sporească prețul pe arena internațională" (Hrușciov: 1959, 610-611), acuzând periodic în anii următori "revizionismul" iugoslav și masiva contribuție americană la "construirea socialismului" în această țară (Hrușciov: 1959, 566, 587, 590, 609-628). Pe scurt, se poate afirma că Iugoslavia a căzut în capcana revoluției maghiare, după ce inițial sperase, la fel ca și Uniunea Sovietică, să o
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
ameliora colaborarea Belgradului, în primul rând din punct de vedere economic, cu Bucureștiul. După o vizită pe care o făcuse la începutul lunii iunie la Moscova, la invitația lui Hrușciov, pentru a extinde procesul de cooperare iugoslavo-sovietic, la întoarcere, liderul iugoslav i-a făcut o vizită prim-secretarului PMR. Cu această ocazie s-a ajuns la un consens în privința construirii unei hidrocentrale comune pe Dunăre și s-au încheiat și o serie de acorduri culturale, comerciale sau științifice (Moraru în Cătănuș
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
198). În plan ideologic însă, situația se prezenta cu totul altfel. Iugoslavii erau acuzați că insistă asupra diferențelor existente între diferitele căi de "construire a socialismului", fără a menționa măcar fondul comun al acestui proces. Apoi, pe filon mediatic, presa iugoslavă "oglindește ca și înainte extrem de reținut, chiar rece, faptele care privesc viața din U.R.S.S. și țările de democrație populară". Știrile difuzate despre tabăra socialistă "sunt foarte puține și tonul lor este adesea neprietenos", chiar "dușmănos" în anumite împrejurări (Stanciu
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
societatea socialistă și construiește comunismul, stat care, în fruntea lagărului socialist, duce o politică consecventă (sic!) de luptă pentru pace și socialism" (DJTAN, fond Comitetul Regional PMR Timișoara, dosar 41, f. 5). Alte reproșuri aduse de către comuniștii români omologilor lor iugoslavi constau în abordarea improprie a influenței statului în economia socialistă, pe care acesta, în accepțiunea ultimilor, ar avea tendința să o frâneze, precum și implicarea în afacerile interne ale României de care Tito s-ar fi făcut responsabil prin recomandările pe
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
să manifestăm mai multă înțelegere, mai mare suplețe", în problema Iugoslaviei, era de părere Gheorghiu-Dej, "pentru că suntem interesați să colaboreze mai mult cu noi decât cu lumea capitalistă" (Cătănuș: 2004a, 144, 194). Este foarte probabil ca atitudinea Bucureștiului în privința "problemei iugoslave", care se încadra într-o orientare mai largă promovată de către Moscova, să fi rezultat, în afara convingerilor ideologice profund staliniste ale conducerii de la București, și din dorința de a consolida relațiile cu Uniunea Sovietică prin aportul adus la coeziunea politică și
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
imperialismul", a cărui sucombare datorită "contradicțiilor interne" era doar o chestiune de timp; aspirațiile statelor socialiste pentru o dezvoltare pașnică și evitarea conflictelor militare; succesele partidelor comuniste "în combaterea sectarismului și dogmatismului, prin înlăturarea consecințelor cultului personalității" și respingerea "revizionismului" (iugoslav), concomitent cu apărarea "purității" ideologiei marxist-leniniste. Aspectul cel mai apreciat de către comuniștii români a fost acela că partidele comuniste urmau să interrelaționeze în baza "internaționalismului proletar", combinând ""unitatea strânsă, colaborarea și lupta comună a tuturor partidelor muncitorești și revoluționare" cu
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
din partea dumneavoastră vor fi trase concluziile care să corespundă în mod real situației create și acestora vor corespunde pașii întreprinși în mod practic de dumneavoastră" (Betea: 2009a, 219-223). Pe de altă parte, rezultatul discuțiilor purtate de conducerea română cu liderul iugoslav Tito au contribuit cu siguranță la rândul lor la adoptarea acestei atitudini. Acuzându-i pe sovietici că "nu mai au nici un fel de rațiune și judecată", liderul PCR îi explica omologului său iugoslav cum invazia României ar alimenta copios propaganda
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
va trebui să luptăm împreună". Tito va răspunde însă evaziv, sugerând conducerii române că se află pe cont propriu. Exaltarea romantică a lui Ceaușescu întâmpina luciditatea rece a lui Tito. De fapt, acesta a fost și sfatul dat de liderul iugoslav delegației române: prudență, moderație, "luarea de poziție pozitivă, ca țară socialistă și în ceea ce privește relațiile pe care le doriți cu celelalte țări socialiste, în așa fel încât nimeni să nu poată spune că aveți o comportare negativă, care să creeze pretext
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
Iată cum sentimentul național era indus și exploatat nu numai de "sus în jos", ci și invers, de "jos în sus". Conceptul de "război al întregului popor" nu era o invenție a lui Ceaușescu, ci o preluare din doctrina militară iugoslavă. "Războiul popular" va fi utilizat și pentru subminarea politicii de securitate a întregului lagăr, gestionată prin intermediul OTV. RSR nu subscria la dezideratul "apărării colective" pe care această organizație încerca să îl impună ci, dimpotrivă, transforma securitatea națională într-o chestiune
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
un rol consultativ, care nu implica însă RSR (Jones: 1981: 133). Mai apare, aproximativ în aceeași perioadă, și un "directorat politic", având rolul de a preveni tendințele centrifugale ale membrilor pactului, în sensul adoptării unor strategii de securitate similare celor iugoslave sau române (Jones: 1981, 164-171). Una dintre activitățile principale ale mebrilor OTV consta în efectuarea de exerciții militare comune. Acestea fuseseră introduse de către mareșalul sovietic Greciko în 1961, argumentează Cristopher Jones, "pentru a împiedica România să dezvolte un sistem teritorial
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
în același timp socialist, nu este inclusă, datorită problemelor legate de minoritatea maghiară de pe teritoriul RSR, pe care le vom discuta mai jos printre colaboratorii balcanici ai RSR: "Republica Socialistă Albania, Republica Populară Bulgaria, Republica Grecia, Ciprul, Republica Socialistă Federativă Iugoslavă, Republica Turcia" (Bodunescu: 1988, 303-304). În spatele retoricii unei cooperări intense și plurivalente între statele balcanice se afla ambiția RSR de a transforma treptat zona în propriul mini-"lagăr", structurat însă pe coordonate ideologice mult mai flexibile decât "lagărele" clasice, "imperialist
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
inadvertent tribut adus puterii consilierului pentru probleme de securitate națională a președintelui Jimmy Carter de a influența dezvoltarea ideologică în lumea comunistă", de abia ulterior aflându-se că "acesta a fost folosit prima dată în vara anului 1975 de jurnalistul iugoslav Frane Barbieri" (Asparturian în Asparturian, Valenta, Burke: 1980, 5). Terminologic, eurocomunismul este un concept înșelător deoarece nu numai o serie de partide comuniste europene manifestau astfel de tendințe ideologice, ci și, de exemplu, partidele comuniste din Japonia, Australia sau Venezuela
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
ONU a unei rezoluții, inițiată de ei, prin care era stigmatizat sionismul, delegația României a lipsit de la vot. Al doilea adversar erau țările africane, îndeosebi ale Africii negre", prea puțin impresionate, se pare, de avansurile economice române. În plus, ministrul iugoslav al finanțelor s-a opus de asemenea, cel puțin într-o primă fază, plasându-se astfel în afara poziției oficiale a guvernului său, care sprijinea inițiativa RSR, susține Nicolae (2000, 174). În final, mult dorita apartenență a RSR la "Grupul celor
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
5 (14), pp. 29-34. Bodea, Cornelia (1968), "Itinerare pașoptiste", în Magazin istoric, nr. 5 (14), pp. 2-9. Bruscov, V. (1951), "Clica fascistă Tito Rancovici în slujba ațâțătorilor la război", în Probleme externe, nr. 9, pp. 31-33. Calinin, A. (1950), "Poporul iugoslav luptă împotriva jugului imperialist", în Probleme externe, nr. 2, pp. 17-19. Calinin, A. (1951), "Clica lui Tito agentură a ațâțătorilor la război", în Probleme externe, nr. 3, pp. 39-44. Carasev, V. (1952), "Imperialiștii americani, dușmani de moarte ai popoarelor Jugoslaviei
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
ani de la neuitata "toamnă ungară"", în Dosarele Istoriei, nr. 10 (122), an XI, pp. 25-29. Giurescu, Dinu (2004), ""Declarația" din aprilie 1964", în Dosarele Istoriei, nr. 4, pp. 14-17. Golubovschi, R. (1949), "Clica lui Tito a făcut din Partidul Comunist Iugoslav un aparat polițienesc", în Luptătorul bănățean, 5 septembrie, p. 2. Ignat, Petru (1987), "Permanența spiritului revoluționar. Normă de viață, de gândire, de acțiune", Almanah Pentru Patrie, pp. 15-17. Iordache, Monica (2004), "Ceaușescu raport la al XIV-lea Congres al PCR
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
Clica fascistă a lui Tito dușman înrăit al păcii", în Probleme externe, nr. 10, pp. 109-111. Medvedev, I. (1950), "Clica lui Tito în slujba ațâțătorilor la un nou război", în Probleme externe, nr. 8, pp. 27-32. Minaiev, V. (1952), "Guvernanții iugoslavi în slujba spionajului imperialiștilor", în Probleme externe, nr. 10, pp. 32-37. Moraru, Constantin (2004), "" Principalul lucru este că noi mergem împreună"" în Dosarele Istoriei, nr. 4, pp. 48-51. Otu, Petre (2004), "Aprilie 1964: relațiile militare româno-sovietice în dezbaterea Plenarei CC
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
lucru este că noi mergem împreună"" în Dosarele Istoriei, nr. 4, pp. 48-51. Otu, Petre (2004), "Aprilie 1964: relațiile militare româno-sovietice în dezbaterea Plenarei CC al (sic!) PMR", în Dosarele Istoriei, nr. 4, pp. 38-41. Piradov, A. (1949), "Vocea patrioților iugoslavi", în Probleme externe, nr. 8, pp. 18-22. Popișteanu, Cristian (1968), "Praga: actualitate politică", în Lumea, nr. 39, pp. 6-7. Pozolotin, M. (1951), "Titoiștii fără mască", în Probleme externe, nr. 8, pp. 28-32. Rubinstein, N. L. (1952), "Marxism-leninismul, baza științifică a politicii
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]