5,069 matches
-
sunt mai degrabă modele culturale dezvoltate în cadrul sistemului sociopolitic ce permit chiar și celor mai „avansate democrații” nu doar să le tolereze existența, ci chiar să coexiste și să tragă foloase de pe urma lor. Treptat, procesul de democratizare a scos la iveală aceste sectoare ascunse, eliminându-le pe unele, asimilându-le pe altele. Imperiile coloniale, cum ar fi Marea Britanie și Franța, erau democratice din punctul de vedere al condițiilor electorale de bază în interiorul granițelor lor, însă cuprindeau numeroase societăți coloniale nedemocratice, mai
Gen, globalizare şi democratizare by Rita Mae Kelly (ed.), Jane H. Bayes (ed.), Mary E. Hawkesworth (ed.), Brigitte Young (ed.) [Corola-publishinghouse/Science/1989_a_3314]
-
au luat locul industriile sexuale globale de tip comercial, care exploatează femei din diverse state în curs de dezvoltare. În acest context istoric al colonialismului și neocolonialismului, dezbaterea pe tema „femeilor de reconfortare” și a sclaviei sexuale militare scoate la iveală un dublu standard etic, ce promovează exploatarea sexuală și rasistă a femeilor din sfera de influență a Japoniei. „Locurile de reconfortare” erau o versiune adaptată situației de război a sistemului japonez de bordeluri publice, diferită de acesta doar prin aspectul
Gen, globalizare şi democratizare by Rita Mae Kelly (ed.), Jane H. Bayes (ed.), Mary E. Hawkesworth (ed.), Brigitte Young (ed.) [Corola-publishinghouse/Science/1989_a_3314]
-
the Nation State and the Global System”, Economy and Society, 20, nr. 2, pp. 138-172. HELP (ed.), 1996, Asia no Josei ni yotte Nihon no Mondai ga Mietekita: Josei no Ie HELP 10 Nen no Ayumi (Problemele Japoniei ies la iveală datorită femeilor din Asia: cei zece ani ai Camerei femeilor), Tokyo. Hewitt de Alcantara, C., 1976, Modernizing Mexican Agriculture: Socioeconomic Implications of Technological Change 1940-1979, UN Research Institute for Economic Development, Geneva. Hirsch, J., 1995, Der nationale Wettbewersstaat, Edition ID-Archiv
Gen, globalizare şi democratizare by Rita Mae Kelly (ed.), Jane H. Bayes (ed.), Mary E. Hawkesworth (ed.), Brigitte Young (ed.) [Corola-publishinghouse/Science/1989_a_3314]
-
precedente. Cu excepția Statelor Unite și Canada, pe alte piețe a continuat scăderea până la sfârșitul lunii octombrie, iar unele dintre aceste scăderi au fost la fel de mari ca în cazul prăbușirii pieței din 19 octombrie. O mulțime de lucruri au fost scoase la iveală în ceea ce privește cauzele acestei prăbușiri a pieței financiare, în special cu privire la proprietățile de tranzacționare și la structura piețelor; cu toate acestea, nicio cauză clară nu a fost nominalizată. Este de remarcat faptul că declinul puternic de pe piață în octombrie 1987 a
Cibernetica sistemelor economice by Emil Scarlat, Nora Chiriță () [Corola-publishinghouse/Science/222_a_216]
-
ea îi permite acestuia să vadă lumea pe față, lumea reală fiind doar o copie pe dos, un revers al lumii autentice, o contrafacere. Prin jocul reflectării inverse, oglinda restaurează adevărul, ordinea inițială. Cheia enigmei, secretul ascuns sunt scoase la iveală de un reflex, de un vis, de o imagine spectrală. În prologul la Visul..., Agnes, fiica lui Indra, coboară purtată de un nor pe pământ, printre oameni; în ultimul tablou al piesei, ea va găsi explicația tuturor celor văzute aici
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
suflet”, izvor al atâtor miracole, pe care îl evocă Uriașii munților! Acel „suflet” care „nu se știe de unde vorbește” și care, în orice caz, nu se află în trupul vizibil pentru ceilalți. Dar atunci unde? Ce corp poate da la iveală acest nevăzut? Corpul actorului sau, mai degrabă, marionetele, paiațele, manechinele însuflețite de o forță poetică? Personajul de teatru, fantomă și statuie Cu Șase personaje în căutarea unui autor, personajul de teatru devine el însuși o figură a pendulării între real
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
de revelare a adevărului, a acelui adevăr ascuns în „cavernele instinctului”. În Uriașii munților, spectrul fabricat poate fi la fel de credibil ca fantoma, poate purta și transmite un adevăr. Căci datorită puterilor magicianului și a fantomelor create de el, iese la iveală puzderia de imagini, de fantasme ce freamătă neștiute în fiecare dintre noi: „Noi plăsmuim fantomele, fantomele care ne trec prin minte... iar ăsta nu e un joc, ci o realitate miraculoasă în care trăim detașați de toți și de toate
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
crearea de documente de expediere false care să corespundă cu datele de pe facturile false); includerea unor elemente în cadrul stocurilor care în realitate nu există; ținerea de registre-jurnal false; scanarea și schimbarea documentelor legale; etc. Managementul rezultatelor poate fi scos la iveală prin: efectuarea de analize de tendință, acordarea atenției cuvenite circumstanțelor propice managementului rezultatelor, analiza notelor explicative la situațiile financiare, existența unor stimulente (motivații), analiza relației dintre fluxurile de trezorerie și angajamente etc.: 1) efectuarea de analize de tendință: efectuarea de
Contabilitate creativă – de la idee la bani. Cu exemple practice by Adriana-Sofia Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Science/223_a_173]
-
imaginea dată de contul de profit și pierdere asupra rentabilității structurale este fundamental diferită. Într-o oarecare măsură, se poate afirma că întreprinderea B a „ascuns” o parte a stocului său la finalul exercițiului 1, pentru a o „scoate la iveală” la finalul exercițiului 2, exercițiu structural deficitar. Amintesc faptul că o astfel de practică este absolut ilegală, însă totodată greu de depistat. Există totuși un mijloc de a prezuma un astfel de tip de practică, calculând rata bunurilor consumate. În
Contabilitate creativă – de la idee la bani. Cu exemple practice by Adriana-Sofia Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Science/223_a_173]
-
fi depășite tendințele monopoliste cu extensia controlului discreționar al piețelor globale fără să se schimbe referențialul concurenței excluzive. Mai sunt și alte provocări de neevitat fără închiderea orizontului înțelegerii și blocarea funcției explicative a Economiei. Zona analizelor comparative scoate la iveală tarele viziunii clasice în Economie mai ales ca urmare a faptului că în cercetările semnificative nu se abordează corect problema sistemelor de economie în scopul de a se augmenta tendința și nu de a evidenția bătălia pentru tendință. Miza nu
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
care s-a oferit voluntar pentru un curs de hipnoză pe care l-a urmat în Finlanda. Nu avea experiență cu hipnoza în afară de implicarea într-un grup de hipnoză ceva mai devreme în timpul cursului. Un scurt interviu a scos la iveală următoarele informații: că îi era teamă dintotdeauna să folosească liftul și că acest lucru prezenta multe inconveniente pentru ea. Întotdeauna folosea treptele chiar și atunci când era vorba de multe etaje de urcat. În unele situații în care Sonia a fost
Hipnoza și stresul. Ghid pentru clinicieni by Peter J. Hawkins () [Corola-publishinghouse/Science/2003_a_3328]
-
aprofundată a unei serii întregi de autori, și cu atât mai puțin microlectura - devenită sport național în Universitatea europeană - a unuia sau altuia dintre ei, și nici versiunea definitivă a unei analize a curentelor arhipelagice pe care le scot la iveală - gnosticii licențioși sau epicurismul creștin, libertinii baroci chiar, extremiștii iluminiști, socialismul dionisian sau nietzscheanismul de stânga, printre alte arhipelaguri, în haosul filosofiei ca material brut, viu, evoluând nu atât după principiul descendenței (hegeliene), cât după cel al rizomului (deleuzian). Evident
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
seamă, incomparabilul Diogene Laertios, o mină de metale prețioase -, întâlnim negreșit pasaje în care autorul citează, comentează, extrage o expresie sau o idee repede atribuită personajului, pe seama căruia este pusă de obicei. Această arheologie a cărților face să iasă la iveală pepite oarecum vătămate, pentru că sunt parțiale, dar de la care se poate iniția un demers critic. Cam aceasta e situația filosofilor ziși presocratici, a căror exhumare textuală, extrem de recentă, datează de la începutul secolului XX - mai exact, din 1903. O datorăm unui
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
finibus. Cvadruplul remediu pare deci mai mult epicurian decât al lui Epicur. Chiar dacă exegeza universitară vede Scrisoarea către Menoiceus ca fiind alcătuită pe scheletul celor patru elemente și reperează trucul în primele patru Maxime capitale sau chiar îl dă la iveală în cea de-a unsprezecea, ne vom feri să afirmăm că gândirea epicuriană intră toată în această formă precomprimată. Redusă asemenea unui sos fiert vreme îndelungată, gândirea lui Epicur se rezumă așadar uneori, poate chiar adesea, la aceste patru teze
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
ascuns, a nu te expune, a nu face cunoscute tuturor detaliile existenței tale, a dezvălui ceea ce este accesoriu pentru a păstra tăcerea asupra esențialului și a-l ascunde mai bine, a vorbi pentru a-ți organiza tăcerea, a da la iveală pentru a disimula mai bine ceea ce trebuie să rămână la adăpost. Adică exact contrariul unei vieți trăite într-o cușcă de sticlă, așa cum ar impune Republica lui Platon... Acolo unde Platon, ca pitagorician fidel, le atribuie femeilor un rol secundar
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
ea contopi într-o formațiune supranațională, cuprinzând mai multe state la un loc. Ei bine, dezorientarea și buimăceala care au caracterizat forurile de la Bruxelles ale Uniunii Europene, după respingerea Constituției europene prin referendumurile din Franța și Olanda, au scos la iveală faptul că, deși în practică comunitatea europeană a făcut progrese remarcabile în domeniul integrării economice și monetare (vezi Piața Unică și moneda comună euro), nu există încă un cadru conceptual, o teorie cu privire la legitățile procesului de integrare supranațională. Dacă în ceea ce privește
Secolul XXI. Viitorul Uniunii Europene. Războaiele în secolul XXI by Silviu Brucan () [Corola-publishinghouse/Science/2353_a_3678]
-
Supravegherea ostentativă" În ansamblul ei, supravegherea vizează obținerea de informații în scopuri de scurtă sau de lungă durată și procedează în mod disimulat, căci ideea apriorică pe care se întemeiază această practică este încrederea în adevărul lucrurilor ce ies la iveală în absența autocontrolului. Orizontul oricărei supravegheri este invizibilitatea, infiltrarea constantă și omniprezentă, cu rădăcini ramificate, întinse la nivelul întregii societăți civile. Când, însă, puterea totalitară se radicalizează și face din supraveghere mai degrabă o practică de intimidare decât o strategie
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
de supraveghere astfel conceput încât să ducă negreșit la umilirea tomnaticului cavaler. „Vindecat” de obișnuita-i fanfaronadă, Falstaff va fi el însuși neplăcut surprins de revelația spre care l-a condus stratagema „nevestelor”. De acum încolo, odată adevărul dat la iveală, nu se va mai putea lăsa legănat de iluziile nutrite până atunci. Supravegherea l-a aneantizat. La o astfel de supraveghere ludică participă, de obicei, membrii unei comunități, asociați pentru a-și prinde în cursă adversarii care păcătuiesc prin vanitate
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
al strategiei spionului! -, dar cu ce preț! La Shakespeare, cât și la Marivaux, scenariul prevăzut inițial se complică pe parcurs până într-atât încât, la un moment dat, spionul nu-și mai poate ascunde adevărata „natură”; ea iese brusc la iveală, perturbând „funcția” care îi fusese atribuită la început. Spectatorul asistă mai întâi la instaurarea unui raport bazat pe principiul bipartiției între supravegheat și agentul supraveghetor: un raport de neutralitate perfectă, indispensabilă oricărei misiuni de acest gen. Ca să obțină informații, supraveghetorul
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
ascunde adevărata identitate și nu-și declară răspicat opiniile constituie premisa pe baza căreia se naște și este cultivată bănuiala: nevinovăția e amăgitoare, o simplă fațadă; așadar, în fiecare ins poate fi descoperită o altă identitate, poate fi dat la iveală un alt adevăr. Acestea nu ies însă la lumină în public, motiv pentru care supraveghetorul operează în spațiul restrâns al vieții particulare, strecurîndu-se în intimitatea supravegheatului sau recurgând la manevre capabile să destabilizeze omul în privința căruia există îndoieli sau care
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
lasă dus de nas în privința infidelității Desdemonei, dar noi, cei din sală, noi ne dăm seama și evaluăm lucid „lucrăturile” lui Iago sau ale lui Edmund. Un dispozitiv de supraveghere nu produce informații întotdeauna sigure, garantate, dar dă uneori la iveală, pe căi ocolite, motivațiile și identitățile celor ce l-au pus în funcțiune. Activitate scriptică și arhivaretc "Activitate scriptică și arhivare" Căderea Zidului Berlinului a dus la descoperirea unei extraordinare activități scriptice, care a însoțit permanent supravegherea în țările din
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
derizoriilor observații din „notele informative” - „X a cumpărat din piață morcovi și a vorbit cu țăranca de la care i-a luat” - sau în fața numeroaselor greșeli de ortografie: supraveghetorii, agenți cu doar câteva clase, nu știau să scrie! Arhivele scot la iveală incultura generalizată a unui stat polițienesc în care, citind dosarul unui intelectual german, un cadru superior subliniază cu roșu numele lui Walter Benjamin, notând mânios pe margine: „Să fie pus sub supraveghere!”. Activitatea scriptică dezvoltată de statele polițienești pune în
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
prilejul/ Încercați să aflați dacă îl roade vreo boală necunoscută nouă/ Căreia, când o vom descoperi, să-i putem găsi leacul” (Hamlet, p. 65). Cum gărzile nu-i furnizaseră informațiile necesare, Claudius elaborează o strategie specială, destinată să scoată la iveală motivele ascunse ale purtării bizare a lui Hamlet: „Când e vorba de un prinț, nebunia trebuie supravegheată”, spune regele, formulând aproape o regulă de conduită pentru uzul capetelor încoronate. De unde și porunca dată „prietenilor-agenți”, de a reține „din vorbele schimbate
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
de astă dată de către prinț, și el un bun cunoscător al vicleșugurilor puterii. Simetria este flagrantă, căci, la rândul său, Hamlet vrea să descopere secretul regelui și să verifice astfel adevărul spuselor Fantomei. A supraveghea înseamnă aici a da la iveală. Așadar, în ambele cazuri, nu avem de-a face cu o supraveghere preventivă, ci cu una revelatoare. Nici una dintre părțile aflate în conflict nu poate acționa dacă nu cunoaște taina celeilalte. Dar, deși recurg la aceleași strategii, nu au și
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
asalt, acesta își dezvăluie crăpăturile, fără să se dărâme totuși. Din recunoașterea acestei situații se hrănesc, de pe poziții opuse, drama - care pune în lumină zbuciumul și frământările unui cuplu conflictual - și comedia - care, deși ajunge la aceleași concluzii, dă la iveală mai ales încurcăturile, agitația, aranjamentele partenerilor. În dramă, totul se prăbușește sub greutatea unor mărturisiri eliberate, în sfârșit, de minciuna de până atunci și a unor acte ce trădează refuzul soților de a se mai iluziona, în vreme ce în comedie este
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]