KorAP: Find »[drukola/base=jack & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...118 119 120 ...268 >

6,700 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454

apoi se Întoarce iar la program. E calm și nu bănuiește absolut nimic, și simt că mă trece un nou val de nervozitate. Poate că ar trebui să-i spun. Nu. Nu pot. Nu pot. Cum să-i spun ? „Apropo, Jack, Știi secretul ăla extrem de important pe care m-ai rugat să-l țin ? Ei, n-o să-ți vină să crezi...“ Am nevoie să fiu ținută din scurt. Ca În filmele alea despre armată, unde persoanele care știu prea mult sînt

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
eu eram plînsă toată și o droaie de puștiulici de patru ani mă priveau siderați. (În apărarea mea trebuie să spun că e o poveste extrem de romantică. Iar Tarzan era foarte sexi. ) Simt ceva lîngă mîna mea. Ridic ochii și Jack Îmi Întinde o batistă. O iau, În timp ce degetele lui se Încolăcesc În jurul degetelor mele. CÎnd se termină spectacolul, sînt complet transportată. Lissy face o reverență de star, și Jack și cu mine aplaudăm frenetic, zîmbind cu gura pînă la urechi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
era foarte sexi. ) Simt ceva lîngă mîna mea. Ridic ochii și Jack Îmi Întinde o batistă. O iau, În timp ce degetele lui se Încolăcesc În jurul degetelor mele. CÎnd se termină spectacolul, sînt complet transportată. Lissy face o reverență de star, și Jack și cu mine aplaudăm frenetic, zîmbind cu gura pînă la urechi. Să nu spui nimănui că am plîns, zic, peste zgomotul de aplauze. — N-am să spun, zice Jack și-mi surîde ușor trist. Promit. Cortina coboară pentru ultima oară

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
spectacolul, sînt complet transportată. Lissy face o reverență de star, și Jack și cu mine aplaudăm frenetic, zîmbind cu gura pînă la urechi. Să nu spui nimănui că am plîns, zic, peste zgomotul de aplauze. — N-am să spun, zice Jack și-mi surîde ușor trist. Promit. Cortina coboară pentru ultima oară și lumea Începe să se ridice de pe scaune, luîndu-și hainele și gențile. Acum că revenim iar la normal, exaltarea mi se evaporă treptat, și Îngrijorarea mă copleșește din nou

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
se evaporă treptat, și Îngrijorarea mă copleșește din nou. Trebuie să Încerc iar să dau de Jemima. La ieșire, lumea Împînzește curtea, Îndreptîndu-se spre o sală luminată, aflată vizavi. — Lissy a zis că ne vedem la petrecere, Îi spun lui Jack. Așa că... ce-ar fi să te duci tu Înainte? Eu trebuie să dau un telefon scurt de tot. — Ești OK ? spune Jack, privindu-mă intrigat. Pari cam agitată. — N-am nimic ! zic. SÎnt doar Încîntată ! Îi zîmbesc cît de radios

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
Îndreptîndu-se spre o sală luminată, aflată vizavi. — Lissy a zis că ne vedem la petrecere, Îi spun lui Jack. Așa că... ce-ar fi să te duci tu Înainte? Eu trebuie să dau un telefon scurt de tot. — Ești OK ? spune Jack, privindu-mă intrigat. Pari cam agitată. — N-am nimic ! zic. SÎnt doar Încîntată ! Îi zîmbesc cît de radios pot, după care aștept pînă cînd se află destul de departe ca să nu mă audă. Imediat, formez numărul Jemimei. Îmi intră iar mesageria

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
vrei să mai faci asta În viața ta și m-ai rugat ca, dacă mai pomenești vreodată de așa ceva, să te opresc. — Ei, aveam pur și simplu trac, spune, fluturînd din mînă. Apoi coboară glasul. Apropo, l-am văzut pe Jack. Mă privește avid. Ce se Întîmplă aici ? Îmi sare inima de trei metri. Să-i spun, oare, despre Jemima ? Nu. Aș stresa-o degeaba. Și, oricum, n-avem ce face În legătură cu asta, nici una dintre noi. — A venit să vorbească cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
se holbează la mine uluită. Vrei să-mi spui că, după tot ce s-a Întîmplat, nu-mi spui despre ce e vorba ? — Lissy, crede-mă, chiar nu pot. Îmi iau o față În agonie. E... complicat. Doamne, parcă sînt Jack. — Bine atunci, face Lissy ușor Înciudată. Bănuiesc că n-am să mor dacă nu știu. Și zi... v-ați Împăcat ? — Nu știu, zic, Îmbujorîndu-mă. Poate. — Lissy ! A fost de vis ! LÎngă ea tocmai au apărut două fete În taior. Îi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
dacă nu știu. Și zi... v-ați Împăcat ? — Nu știu, zic, Îmbujorîndu-mă. Poate. — Lissy ! A fost de vis ! LÎngă ea tocmai au apărut două fete În taior. Îi zîmbesc și mă Îndepărtez grăbită, iar ea le salută. Nici urmă de Jack. Oare să mai Încerc s-o sun pe Jemima ? Îmi scot pe șest telefonul, apoi, În clipa În care aud În spatele meu o voce care strigă „Emma !“, Îl pun Înapoi. Mă Întorc și tresar, surprinsă. În fața mea se află Connor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
adaugă stîngaci. Aș vrea să vorbesc cu tine, dacă se poate. Mă trage mai spre ușă, departe de mulțime, iar eu Îl urmez, ușor agasată. N-am mai vorbit aproape deloc cu Connor din ziua cu interviul TV al lui Jack. Asta poate din cauză că, ori de cîte ori Îl zăream, o coteam repede În altă direcție. Da ? spun, Întorcîndu-mă spre el. Despre ce anume ? — Emma. Connor Își drege glasul, de parcă s-ar pregăti să-mi țină un discurs oficial. Am sentimentul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
tip cu ea. În jeanși, cu păr tuns scurt și ochi de viezure. Are o cameră de filmat pe umăr și privește În jur cu interes. Nu. Nu se poate să fi făcut asta. — Emma, aud o voce În ureche. — Jack ! Mă răsucesc pe călcîie și Îl găsesc zîmbindu-mi, cu ochii Întunecați plini de afecțiune. — Ești OK ? spune și-mi atinge ușor nasul. — Bine ! spun ușor cam prea strident. Foarte bine ! Trebuie să preiau rapid controlul asupra situației. Trebuie. — Jack... vrei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
ureche. — Jack ! Mă răsucesc pe călcîie și Îl găsesc zîmbindu-mi, cu ochii Întunecați plini de afecțiune. — Ești OK ? spune și-mi atinge ușor nasul. — Bine ! spun ușor cam prea strident. Foarte bine ! Trebuie să preiau rapid controlul asupra situației. Trebuie. — Jack... vrei te rog să-mi dai niște apă ? mă trezesc spunînd. Eu am să rămîn aici. Mă simt un pic amețită. Jack pare alarmat. — Mi s-a părut mie că ceva nu e În ordine. Hai să te duc acasă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
ușor nasul. — Bine ! spun ușor cam prea strident. Foarte bine ! Trebuie să preiau rapid controlul asupra situației. Trebuie. — Jack... vrei te rog să-mi dai niște apă ? mă trezesc spunînd. Eu am să rămîn aici. Mă simt un pic amețită. Jack pare alarmat. — Mi s-a părut mie că ceva nu e În ordine. Hai să te duc acasă. Chem imediat mașina. — Nu. E... OK. Vreau să rămîn. Du-te și adu-mi doar puțină apă. Te rog, adaug, pentru a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
promis că mă asculți ! — Emma, nu mai fi așa de fraieră ! Îi aruncă lui Mick o privire exasperată. Vezi de ce am fost obligată să iau eu situația În propriile mîini ? Ți-am spus cum s-a purtat nenorocitul ăla de Jack Harper cu ea. Trebuie să primească o lecție. — Perfect de acord, spune Mick și Își apleacă ușor capul, de parcă ar vrea să mă cîntărească din priviri. Foarte drăguță, Îi spune Jemimei. Știi ce mă gîndesc, poate ar fi bine să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
cîștigă Monica Lewisky pe an ? — Ești nebună, spun uluită. Ești nebună de legat, ești total și complet dusă... — Emma, nu fac decît să acționez În interesul tău. — Ba nu ! strig, cu fața În flăcări. E... posibil să... mă Împac cu Jack ! Urmează o pauză de treizeci de secunde. Mă holbez la ea, ținundu-mi respirația. Apoi, brusc, parcă e un robot ucigaș care intră În acțiune și nimicește totul În jur, cu razele sale. — Un motiv În plus să faci asta ! Asta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
șeful. Hai, Mick, dă-i drumul. — Interviu cu Emma Corrigan. Marți 15 iulie, ora 21.40. Ridic ochii și Înțepenesc. Mick a scos de nu știu unde un reportofon, pe care Îl ține În direcția mea. — Prima oară te-ai Întîlnit cu Jack Harper Într-un avion. Ne poți spune despre ce zbor era vorba ? Îmi zîmbește. Vorbește cît poți de relaxat, cum ai vorbi cu un prieten la telefon. — Terminați ! urlu. Plecați ! Plecați ! — Emma, maturizează-te și tu odată ! spune Jemima impacientă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
Simt că se Învîrte camera cu mine. Te rog nu spune... te rog... În clipa În care ușa se deschide Încet, rămîn fără aer. Nu mă mai pot mișca. În viața mea nu m-am simțit mai Înspăimîntată. — Emma ? spune Jack, intrînd cu două pahare de apă În mînă. Ești OK ? Ți-am adus și plată și minerală, fiindcă nu eram foarte sigur... Tace și se uită mirat spre Jemima și spre Mick. Cu un licăr de uimire, ia cartea de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
murmură Mick, ridicînd sprînceana către Jemima. Își vîră reportofonul Înapoi În buzunar, Își ridică rucsacul și se strecoară afară din cameră. CÎteva momente, nici unul dintre noi nu spune nimic. Nu aud decît sîngele zvîcnindu-mi În cap. Cine era ăsta ? spune Jack În cele din urmă. Un ziarist ? Din ochii lui a dispărut orice lumină. Arată de parcă tocmai i-ar fi călcat cineva În picioare grădina. — Eu... Jack... zic cu glas răgușit. Nu e... nu e... — De ce... Se freacă pe frunte, În

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
nu spune nimic. Nu aud decît sîngele zvîcnindu-mi În cap. Cine era ăsta ? spune Jack În cele din urmă. Un ziarist ? Din ochii lui a dispărut orice lumină. Arată de parcă tocmai i-ar fi călcat cineva În picioare grădina. — Eu... Jack... zic cu glas răgușit. Nu e... nu e... — De ce... Se freacă pe frunte, În Încercarea de a Înțelege ce se Întîmplă exact. De ce vorbeai cu un ziarist ? — Tu de ce crezi că vorbea cu un ziarist ? se bagă Jemima plină de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
Nu e... nu e... — De ce... Se freacă pe frunte, În Încercarea de a Înțelege ce se Întîmplă exact. De ce vorbeai cu un ziarist ? — Tu de ce crezi că vorbea cu un ziarist ? se bagă Jemima plină de sine. — Poftim ? Privirea lui Jack se fixează asupra ei și pare să nu-i prea placă ce vede. — Te crezi miliardarul lui pește prăjit ! Și crezi că asta-ți dă dreptul de a te folosi de oamenii simpli. Crezi că poți să divulgi liniștit secretele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
atunci vei afla și tu cum e să fii trădat ! Și poate c-o să-ți pară rău. Spune-i, Emma ! Spune-i ! Dar eu sînt ca și paralizată. În clipa În care a pronunțat cuvîntul „scoțian“, l-am văzut pe Jack schimbîndu-se la față. Pare absolut interzis. Parcă l-a plesnit cineva. M-a privit În ochi și i-am citit uimirea crescîndă. — Poate că tu crezi că o cunoști pe Emma, dar nu o cunoști deloc, o ține Jemima pe-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
privit În ochi și i-am citit uimirea crescîndă. — Poate că tu crezi că o cunoști pe Emma, dar nu o cunoști deloc, o ține Jemima pe-a ei superîncîntată, de parcă ar fi o pisică sfîșiindu-și prada. Ai subestimat-o, Jack Harper. Ai subestimat-o la un mod strigător la cer. Taci ! țipă un glas din sufletul meu. Nu e adevărat ! Jack, eu niciodată, dar niciodată n-aș... Dar pur și simplu nu mă pot mișca. Nu pot nici măcar să Înghit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
cunoști deloc, o ține Jemima pe-a ei superîncîntată, de parcă ar fi o pisică sfîșiindu-și prada. Ai subestimat-o, Jack Harper. Ai subestimat-o la un mod strigător la cer. Taci ! țipă un glas din sufletul meu. Nu e adevărat ! Jack, eu niciodată, dar niciodată n-aș... Dar pur și simplu nu mă pot mișca. Nu pot nici măcar să Înghit În sec. Am rămas pironită și mă uit neajutorată la el, cu o față care știu că are un aer Încărcat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
dar niciodată n-aș... Dar pur și simplu nu mă pot mișca. Nu pot nici măcar să Înghit În sec. Am rămas pironită și mă uit neajutorată la el, cu o față care știu că are un aer Încărcat de vinovăție. Jack deschide gura, după care o Închide la loc. Apoi se Întoarce pe călcîie, deschide ușa și iese. O clipă, În micul birou e o tăcere mormîntală. — Așa ! spune Jemima, plesnindu-și palmele, triumfătoare. Să se Învețe minte ! Și, brusc, parcă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
o idioată... o tembelă... o cretină fără pic de creier În capul ăla de găină ! Ușa e dată violent de perete și apare Lissy, cu ochii scoși din orbite. Ce naiba s-a Întîmplat aici ? Întreabă. Tocmai l-am văzut pe Jack ieșind ca o vijelie. Părea absolut devastat ! — TÎmpita asta a adus un ziarist aici ! zic În agonie, arătînd spre Jemima. Un nenorocit de ziarist de scandal. Și Jack ne-a găsit ascunși aici, iar acum crede... Dumnezeu știe ce crede

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]