3,194 matches
-
poeta îi răspundea: „Fugi!” Îți zic, căci a mea minte Prevestește numai rău; „Nu te du!” șoptește-n taină Sufletul și dorul meu”... Plecat la Berlin să studieze filosofia, dânsa , ac asă-i cânta: „În cerdac privesc la lună Și în jalea mea nebună Tot suspin gândind la el; El s-a dus - lumea se duce Și cu raza-i lină, dulce Au ajuns după muncel. Au ajuns ș-a lui iubire S-a sfârșit a ei menire Viața mea de-a
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
Întristată Adunare, Când secerea fatală a morții nemiloase taie p e ne așteptate firul unei vieți scumpe, sufletul e cuprins d eoda tă de adâncă și grozavă durere. În acele clipe mintea refuză să ʹnțeleagă, iar inima se strânge de jale. Numai încetul cu încetul își fac loc celelalte sentimente, care au așteptat înfricoșate la poarta sufletului covârșit de durere. În sufletele prietinilor, în sufletele acelora care au cunoscut de aproape toată țesătura vieții celui dispărut acum din mijlocul lor, care
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
de auzit, să audă. 16. Cu cine voi asemăna neamul acesta de oameni? Seamănă cu niște copilași, care șed în piețe, și strigă la tovarășii lor: 17. "V-am cîntat din fluier, și n-ați jucat; v-am cîntat de jale, și nu v-ați tînguit." 18. Căci a venit Ioan nici mîncînd, nici bînd, și ei zic: "Are drac!" 19. A venit Fiul omului mîncînd și bînd, și ei zic: "Iată un om mîncăcios și băutor de vin, un prieten
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85116_a_85903]
-
și aproape convins că acu, cu norocu ăsta bine dirijat de către Putere, o să depășim cu înțelepciune și răbdare toate câte sunt și fără de care nu se poate merge mai departe, oricât de rău ar fi. Iar cu medicamentele necompensate e jale. Dar nu-i nimic. Cu mânjii, cu hergheliile noastre cu aripi vom alerga pe mai departe și mult mai sus în stima celor din Apus. Trăiască Lupta pentru Pace !” “Domnilor, vă vorbește un doctor veteran navetist cu o înde-lungată experiență
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
nu prea înțelegi în ce rahat ați Intrat ! Aveți declarația de activitate concurențială neloială sau, după caz, loială și fișa de genotip primar cu analiza la zi a erhașului, pehașului și acidului oxidoribonucleic ?... Păi... Ce păi, măi flăcăi, că-i jale ! Cred că ați uitat să înscrieți Capra ca activitate în statutul Societății voastre cu Răspundere Limitată... Unde-i chitanțierul fiscal și...ăla de acolo cine-I ? Vasilică... Minor, nu ? Că-i scund de tot chiar dacă i-ați pus mustață...E
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
binocluri de infanterie, eu n-am binoclu și-ncerc să deslușesc cu mîna streașină la ochi chipul cu ochii-nchiși din dricul tras de cai Într-un swing de-nceput de secol New Orleans. E jazz funebru, iar nemăsurata mea jale c-a mai pierit un rrom mă aduce aproape de vertij, de familie, de pămînt, o bacterie ascunsă sub pămînt timp de 30 de ani a ucis un bărbat. Probabil un bătrîn cu păr În spikes, ce n-a putut fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
și cu totul SF. Într-un articol mai vechi, dar variind pe aceeași temă, C. T. Popescu ținea musai să demonstreze că „un scriitor adevărat poate să scrie și pe hîrtie de ambalaj”. Adică nu are nevoie de subvenții, ce atîta jale. Desigur, iar un scriitor și mai adevărat scrie direct pe hîrtie igienică. În sfîrșit, cel mai adevărat scriitor nici nu scrie. În mândra săminție de după strașnicul potop cu gloanțuri den decemvrie, În primăverile lui 1992 de la facerea lumii, după mărturia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
purtat întruna, câtva timp, deși până la urmă le modificase pe toate, le adaptase propriului ei gen de eleganță... Cladova îl ascultase zâmbind, pe gânduri. - Deci, asta a fost la Veuve, l'inconsolée... - Și la Veuve, și Die traurige Witwe, și Jalea îi stă bine Electrei, și la Vedova... Obrazul îi tremură o clipă, și se îmbujora, ca și cum ar fi fost gata să izbucnească în râs, dar parcă și-ar fi adus brusc aminte de ceva, și se mulțumi să zâmbească, ridicând
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
ochii de mine, mi-a zâmbit. - Păcat, că e fată frumoasă, spuse. De ce-o lași să fumeze? - A trăit multă vreme la Constanța, în casa unui grec bătrân, îl lămurii eu. Acolo s-a învățat să fumeze. Priveam cu jale camionul arzând. Mă gândeam că ne-ar fi putut rămâne nouă. - Mi se pare c-ai ghicit, spuse. Face și asta parte din manevra de diversiune de azi-dimineață. Dar nu cred că va reuși. La ora asta ar fi trebuit
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
de făcut decât s-o luăm la picior către Bucium, sau Buciumi, cum l-am mai găsit numit în hrisoave domnești sau zapise... Mergem de ceva vreme. Deodată, ieșeanul începe să recite cu avânt: „Sara pe deal buciumul sună cu jale, Turmele-l urc, stele le scapără-n cale, Apele plâng, clar izvorând în fântâne; Sub un salcâm, dragă, m-aștepți tu pe mine. Scârțâie-n vânt cumpăna de la fântână, Valea-i în fum, fluiere murmură-n stână Și osteniți oameni
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
o petrecea aciuat pe un braț de fân colo în foișor. De acolo de sus se deschide o priveliște de basm în cele patru zări. Și cum să nu-i vină poetului a spune „Sara pe deal buciumul sună cu jale”? Că a scris-o stând în cerdacul Bojdeucii, e foarte posibil, dar inspirația profundă și trainică de aici i-a venit. Acum sunt dumirit cum devine treaba cu „oful” tău și drept să-ți spun cred că ai dreptate. Ieșeanul
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
la contravizită, ai timp de refacere... Când soarele Își trimitea sulițele razelor dinspre chindie, Gruia pășea meditativ spre casă, pe ulița Sărăriei. Dealul Șorogarilor, luminat din plin, parcă Îi șoptea În cadența versului eminescian: „Sara pe deal buciumul sună cu jale, Turmele-l urc, stele le scapără-n cale, Apele plâng, clar izvorând În fântâne; Sub un salcâm, dragă, m-aștepți tu pe mine”. „Așa ar fi dacă Eminescu nu ar fi fost de atâtea ori la <Hanul din Buciumă. Acolo
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
durere? Scriu în cuvintele limbii mele, numai pe ele le percep vii, ca pe niște ființe. Numai în cuvintele limbii tale se întîmplă să-ți amintești de lucruri pe care nu le-ai învățat niciodată"††. Brăduț mi-a scris, cu jale abia reținută: "Habar n-ai de sentimentul ăsta: că aerul țării tale te protejează. Ești în gol dincoace, în gol". Așadar, înapoi la masa de scris, Iordana! Nu te gîndi la fărărostul muncii tale. Și-n nici un caz să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
lentile Jung, lentile Poulet, lentile Todorov, lentile Spitzer. Deținea nu mai puțin de "cinci feluri de lectură". Și "al doilea suflu"! A mers cu foloase pe mîna proletcultiștilor; pe urmă, pe... postmodernism. Ce deontologie interioară?! Nu i-o fi fost jale cînd se uita în oglindă? Cîți vedea acolo? "Niște doi", presupune Șichy, sprijinindu-se pe Arghezi. Și ce încîntat a fost mereu de atitudinea lui, de poziția lui! Despre o ședință, din optzeci și ceva, cu Ceaușescu, zice: "Mi-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
bun simț. Ajungem, în cele din urmă, la Light, pronunțat ca-n lai-lai și Mitiță comandă două Fiesta-Hemingway. Se dovedește a fi bitter. "Cu o lacrimă de lămîie, mamă dragă". După ce-i spun că mă duc la Rusalin, i-i jale. Cutremurător! Un pictor ca o cîrtiță, e greu! Mă uit la el, fără să înțeleg de ce apelează la adverbul preferat de Liiceanu, cutremurător. Aflu că Rusalin nu mai vede cu ochiul stîng: Dreptul i-i pe ducă și el, mamă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
că eu pot face asta. Totul în viață începe de la nimic, dar ajunge la final ceva mare, nu trebuie să fim mai sus ca Dumnezeu, dar trebuie să trăim ca să ne placă, să nu ne plângem mereu de neputință, de jale, deoarece toate aceste probleme noi ni le facem, și noi suntem aceștia care nu vrem să schimbe ceva, pentru că ne simțim confortabil așa cum este. Acum, reforma europeană este la noi acasă și nu mai este nevoie să plecăm în Europa
Şoapte by Svetlanu Iurcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101016_a_102308]
-
să nu se topească, ca nu cumva să se strice această lucrare frumoasă. Dar într-o zi, când veneam de la școală, am observat că băbuța noastă a fost stricată. Nu am aflat cine a fost infractorul, dar mare scârbă și jale am avut! Am fost și cu colindatut și cu uratul, mergeam din casă în casă, era foarte plăcut să vedem cum persoanele din sat ies să ne asculte. Și scoteu afară copiii mai mici să se uite. Noi începeam din
Şoapte by Svetlanu Iurcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101016_a_102308]
-
lui Ceaușescu în scaunul lui Dej, nu va schimba nimic pentru că nu e vorba de om, ci că sistemul pe care îl reprezintă este ucigător pentru nație. Comuniștii jubilează în 1962 că au încheiat colectivizarea, dar în rândul țăranilor “e jale mare, în câțiva ani s-a schimbat totul”. Pe bunicul l-au închis din nou trei ani, luându-i întreaga avere la colectiv. Observator atent, Fănel mărturisește că de pe acum adună material pentru Vocea manuscrisului. Are material bogat despre miile
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
acela îl iubește și Dumnezeu”. Autoarea afirmă (și o lume întreagă confirmă) că pe unde treceau armatele germane, ale celui de al Treilea Reich, au dat foc și au pustiit tot ce au putut în calea lor. În urma lor doar jalea, foametea și plânsul” (pag.253). “Acum erau bătuți, rușinați, înfricoșați, nici urmă din aroganța lor și din falsa lor politețe. „Erau umili și mărunți. Ei, falnicii, învingătorii, rasa superioară. Tatăl autoarei văzând starea lor deplorabilă de înfometați a trimis pe
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
neichii să-ți sărut poala scurteichii... Neloooo, Nelooooo, fa!” Alex îl aplaudă: - Bravo Săndele, bravo, mai zii! - Așa pe uscat, șefu’!? - Uite, ține de la mine un pol, să ai și mâine ce bea. Săndel își îmbogăți cântecul, cu note de jale, de bucurie, de inimă albastră, dar Alex nu mai zăbovi; se întovărăși cu drumul spre căminul lui, purtând cu greu aburii condensați ai alcoolului care nu se evaporaseră încă. Când ajunse în dreptul porții, se opri câteva clipe; în sufragerie era
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
Of, sfinte Ștefan În Basarabia iar nu e dreptate Și clopotul durerii din nou bate, Iar Prutul chiar și Nistrul duc la vale Pe unda apei numai plâns și jale. Dușmanii din-năuntru și de-aiurea Nu văd cu ochii buni Unirea. În taină și cu ură uneltesc La mândrul nostru plai moldovenesc. Ei folosesc minciună și trădare In zi de lucru ori de sărbătoare Și vor ca limba noastră
Of, sfinte ?tefan by NECULAI I. ONEL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83195_a_84520]
-
descoperit un cuvînt lui Daniel, numit Beltșațar. Cuvîntul acesta, care este adevărat, vestește o mare nenorocire. El a fost cu luare aminte la cuvîntul acesta, și a priceput vedenia. 2. "În vremea aceea, eu, Daniel, trei săptămîni am fost în jale. 3. N-am mîncat deloc bucate alese, nu mi-a intrat în gură nici carne, nici vin, și nici nu m-am uns deloc, pînă s-au împlinit cele trei săptămîni. 4. În a douăzeci și patra zi a lunii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85076_a_85863]
-
nu se îndură să mi-l aducă... Feciorul preotului trebuise să ia o parohie, de altfel destul de bună, tocmai prin Gorj, fiindcă Miron Iuga n-a vrut să-l primească în Amara, nimeni nu știa din ce pricină. Asta era jalea cea mare a preotului Nicodim și despre asta întreținu toată vremea pe cei doi musafiri, poftiți în casă, să ia măcar o dulceață. Mai avu totuși prilejul să prezinte și pe fiică-sa Niculina, femeie aproape de patruzeci de ani, mai
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
suntem de-abia la Crăciun și marea majoritate a oamenilor nu mai au porumb... E îngrozitor! Gîndiți-vă ce vor face nenorociții până în toamna viitoare? Sunt siliți să cerșească pur și simplu. Ce-a fost azi aici, la domnul Iuga, o jale... Zeci de femei și de bărbați să se milogească pentru porumb, numai pentru porumb, și să se îndatoreze peste puterile lor. Și ce-a fost aici e pretutindeni, dacă nu și mai rău... Colonelul Ștefănescu își redobândi încrederea și-l
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
interesului general și alta e interesul particular, cu răzbunările lui disprețuitoare de legi!... Ziua următoare plecă și Titu Herdelea. Grigore I-ar mai fi reținut, dacă nu s-ar fi gândit că în împrejurările acestea, când la țară e numai jale, și durere, și ruină, aceasta ar însemna mai mult egoism decât prietenie. ― Ai fost prea bun că ai stat lângă mine în zilele de primejdie și de suferință, îi zise la despărțire. Nu vreau să abuzez de prietenia dumitale... Iți
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]