5,826 matches
-
mai rău. Îl privise fix cu o expresie asiatică implacabilă, impenetrabilă, ininteligibilă, inadaptabilă, ca a unei pisici. De-aia Îi plăceau lui câinii. Când ceva mergea prost, erau cea mai bună companie - iertători, veseli non-stop, tot timpul cu chef de joacă, dat din coadă, ham-ham, scarpină-mă pe burtă, te rog. Ceva clar, fără nevroze perfide care se pot oricând târî din adâncuri să te prindă de nas. Când se trezi după somnul de după-amiază, era tot singur cu personalul complexului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
nou. Încetează, repetă el. Te rog. Avea nevoie de atenția lui Încontinuu, de dovezi că și el o adora la fel de mult și insista pentru că el Încă nu pronunțase efectiv cuvântul „iubire“. Suflă din nou. Văzută din perspectiva lui Wyatt, toată joaca asta copilăroasă era sufocantă. Își dorea ca Wendy doar să se bucure de clipa prezentă și nu să Încerce să-l controleze. Îi plăcuse de ea atât de tare la Început când era relaxată și nu cerea atenție, ci o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
unui fumător Înrăit: — La naiba, ar face orice pentru un prieten și invers. Își lăsă privirea În jos și zâmbi timid. E un bărbat foarte bun. Jungla răsună de chiotele Roxannei, ale lui Dwight și Moff. Moff Îi dădu, În joacă, un pumn În braț și spuse: —Bine lucrat. Wyatt dădea din cap. Cine naiba e asta? Și de ce spune că e iubita mea? Aveți un mesaj pentru Wyatt În aceste momente? o Întrebă reporterul pe femeie. Îndreptă din nou microfonul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
a fost greu, ci și pentru soția și copiii mei, cărora aș vrea să le cer iertare. I-am făcut să sufere. În fiecare duminică mergeam împreună la spital și-mi spuneau: Iar mergem la spital? Hai să mergem la joacă undeva!» Normal, doar sunt copii. Când îi auzeam vorbind așa, îmi părea rău, dar nu puteam face nimic. Îi întrebam cum ar fi dacă ei s-ar afla în spital, iar mami și tati n-ar veni să-i viziteze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
alte cuvinte, o imensă mașinărie de curățat aerul. Tot în legătură cu aparatele Cosmo, în 1994, am fost detașat la Ministerul Apărării. Ce nume rezonant, nu-i așa? (râde) Din construcții, în știință, apoi în Ministerul Apărării. Luam totul ca pe o joacă. Era ca în școala generală când elevii se împart în mai multe grupe. Fiecare își hotărăște rolul și sunt copii care vor să fie primul ministru. Nu consideram că ne construim propriul stat. Eu aveam grijă de aparatele Cosmo. Aveam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
adresat lui Arghezi că nu s-a lăsat ucis ca poet de zerourile literare ale vremii de atunci. Păi se știe, că după vreo opt ani de vândut cireșe cu străchinuța și de tras mâța de coadă alături de tovarășii de joacă a lui Zdreanță, Arghezi a bătut palma cu noul regim de atunci. Cel mai mare poet român în viață n-a făcut o simplă negociere personală, ci una de patrimoniu. El, marele poet Tudor Arghezi, a acceptat să scrie și
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
care alunecă repede în toate ungherele, sfărâmând frunzele galbene. Culcat într-un colț, privesc și scriu. Contemplu cu hârtia înainte, ca un pictor cu paleta. De ce în jurul meu nu se strânge lume? Care din ei ar fi în stare, din joacă, să mă privească și să facă reflexia: uite unul care scrie uitîndu-se la noi... Pe deasupra, mesteacănii își întind brațele, săltîndu-le grațioși și alții ca niște baletiste. 12 octombrie. Urmăresc firul durerii mele, și cu toate că mă simt amărât, totuși mă întreb
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
Perna pe care se instalează de obicei a strâns în ea, pentru el, toate miragiile. Poate că cele câteva flori desenate închipuie în capul lui mititel întreg paradisul. Eu și cu Ioana îl consideram ca pe un copil, îi facem joacă (Ioana a rugat-o chiar pe madame Pitpalac să-i aducă de la oraș o jucărie specială), îi observăm orele de mâncare, păzim să mănânce exact cât trebuie și vorbim tot timpul cu el, schimonosind cuvintele, ca și cum astfel am putea fi
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
în mare! Ce romanțios și totuși ce adevărat mi se pare! După o zi discutăm cu aprindere despre celălalt. Am uitat complect ceea ce încercase să-mi sugereze, cu toate că pentru o clipă avusesem speranța nebună... Ahmed și-a găsit o nouă joacă: sare după fluturi. Pe perete, în apropierea cuiului unde e atârnată lampa mică de gaz, se strâng fluturi mulți, și e o minune să privești formele și culorile lor felurite. Parcă sunt stropi de mare. Și umbrele lor, care traversează
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
Un „privilegiu”, făr’ să poți Lesne a te fi ferit. 29 iunie 2004 A scris și el o carte Și s-a crezut un glas; Azi, el e-n groapă-aparte, Cartea-l urmă la pas. * Nu e boală ca o joacă, Nici nu știi că-n taină toacă; Nu uita că-n tinerețe Strângi ce-i rău la bătrânețe. N-am spurcat în vreme patul Ce se cheamă conjugal. Chiar de-a stat pofta de-a latul Am respinso-n mod regal
Reflecții minore pe teme majore by Ioan Saizu-Nora () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91695_a_92329]
-
Se știu astăzi prea puține amănunte despre copilăria lui Oliveira Salazar. Dar nu e greu să ni-l închipuim crescând în casa aceea de oameni muncitori și cuviincioși, atât de aproape de pământ și de cer, petrecîndu-și zilele într-o cumpătată joacă - pentru că viitorul dictator a fost întotdeauna cumpătat, - nedespărțindu-se niciodată de verdeață, niciodată supărîndu-și părinții. Toate informațiile biografice pe care le avem la îndemînă vorbesc de un Oliveira Salazar copil-model, înzestrat cu acele virtuți cu atât mai antipatice cu cât
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
albă și cu mustață albă. Zilele lui de naștere treceau repede, repede, una după alta și el a adunat o mulțime de cadouri în camera lui. Dar părinții lui sau făcut bătrâni, bătrâni și au murit. Toți prietenii lui de joacă au ieșit la pensie și stăteau mai mult prin casă, că erau cam bolnavi. Da, și el a fost trist, i-a părut rău și și-a spus că asta a fost poate doar un vis urât. Și a spus
Poveştile mele de pe vremea când nu ştiam să scriu by Drago ş -Sebastian Meri ş ca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91582_a_92386]
-
ales pentru că, fiind fiul unei burgunde, din același clan cu Gundovek și căsătorită cu un ofițer roman, vorbea fără probleme limba acelui popor. Printre altele, își trăise copilăria într-un avanpost militar pe de Rin și avusese ca tovarăși de joacă mulți copii burgunzi, printre care și pe Chilperic, fiul lui Gundovek. Reflectând la perspectivele misiunii sale, nu putea să nu mulțumească divinei Providențe pentru că-i pusese în mâini o armă hotărâtoare cu care să influențeze întâmplările, pe care el ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
pirpiriu și mergea un pic șontâc, avea fire veselă și o fantezie ieșită din comun. De altfel, și preotul Fadei pusese ochii pe băiat și, când acesta Împlini șase ani, Îl unse ajutor de pălimar. Gligori a fost tovarășul de joacă al Mașei În copilărie. Singurul ei prieten, cu care făcuse atâtea năzbâtii, Încât și acum, la cei patruzeci și trei de ani ai săi, Mașa se trezea râzând de una singură, atunci când Își amintea de el. Gligori a fost Însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
de juncuța Evdochia, și de cea cu numele de Pulheria, pe care Încerca cu tot dinadinsul să le facă să-și Însușească deopotrivă alfabetul chirilic, cât și cel latin. Ceata o completă motanul Fedea, pe care Gligori, prietenul ei de joacă, aruncându-l Într-o copcă, Îl boteză Adam, după care Mașa Îl Înălță la rangul de Învățător. Preda puzderiei de mâțe, ce se oploșiseră pe lângă casă, arta subtilizării puilor din curtea lor și cele din Împrejurimi. Își exersa demonstrațiile cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
chiar bun. Se oferise să-l ia pe Sammler În aer (O, nu, cred că nu. Oricum mulțumesc, Wallace). Intrase voluntar În Peace Corps În țară. Voia să fie folositor copiilor negri, să fie antrenor de baschet pe terenurile de joacă. — Ce crede chirurgul ăsta cu adevărat despre șansele lui Elya, Wallace? — O să-i facă raze la cap din nou. — Acum vor să-l opereze pe creier? — Depinde dacă pot ajunge la acel loc. S-ar putea să nu poată ajunge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
fundal pentru un pogrom. Și ce să ai pe lună, compoziții electronice? Domnul Sammler nu ar fi sfătuit pe nimeni să facă asta. Arta milogindu-se În fața Științei. Dar Sammler era preocupat de chestiuni diferite, departe de a fi de joacă. Feffer, dorind să-l distreze, Îi spusese povestea cu agentul de asigurări care scosese pistolul. Nu era nici o distracție. Feffer spusese că cu acel pistol de două parale ar trebui să Împuști un om la mică distanță, și În cap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
la bază, Înțelegeți - un caracter melancolic, depresiv. Când eram copil, nu sufeream să fiu despărțit de mama. Nici, la o adică, de tata, care era, după cum am spus, profesor de franceză și matematici. Nici de casă sau de tovarășii de joacă. Când trebuiau să plece musafirii, făceam niște scene grozave. Eram un băiețel adeseori plângăcios. Orice despărțire era așa un chin emoțional că mă Îmbolnăveam. Probabil că simțeam separarea lăuntric până În adâncul moleculelor constitutive și tremuram din miliarde de nuclee. Hiperbolă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
În timpul primelor săptămâni de școală, Sheba a stat destul de retrasă. În timpul pauzelor, rămânea mai mult în atelierul ei de ceramică. Când venea totuși în cancelarie, de obicei stătea singură la una dintre ferestre, uitându-se printre draperii la terenul de joacă de afară. Era perfect politicoasă cu colegii - ceea ce înseamnă că schimba toate politețurile de rigoare despre vreme. Dar nu gravita automat în jurul vreunei alte profesoare-femei și nu începuse să facă schimb de autobiografii. Nici nu-și punea numele pe vreo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
despre preferințele politice. Dar eleganța își pierde forța în fața prostiei pure și s-au găsit și câțiva care să nu-și înfrâneze pornirile. Din când în când, auzeam câte unul iscodind-o pe Sheba în parcare sau pe terenul de joacă, buimăcind-o cu vulgara lor curiozitate până ceda. N-au ajuns niciodată la acea intimitate imediată pe care și-o doreau. Însă de obicei reușeau să extragă ceva informație ca premiu de consolare. De la aceste mici cutre s-a auzit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
neașteptată și de dezamăgitoare, că m-a derutat total. Stăteam la mine în clasă în a doua oră, pe care se întâmpla s-o am liberă în acea zi, când am văzut-o pe Sheba pe geam, pe terenul de joacă dintre pavilionul de științe, spre Old Hall. Era cu Sue Hodge, șefa de la catedra de muzică. Nu știam că se cunosc. Dar ceva în limbajul corpului Shebei - o anumită dinamică a gesturilor ei - îmi arăta că erau deja destul de familiare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
și conversația cea mai măruntă are la el un aspect agonic, chinuit, din cauza tendinței de a-și ridica vocea cu unul sau doi decibeli deasupra normalului. A vorbi cu el e ca și cum ai încerca să faci coversație cu terenul de joacă al școlii. Am dat din cap scurt spre el, însă Sheba a fost mult mai generoasă. — Bună, Brian, a zis ea. N-a fost rău, mulțumesc. Al tău? — Al meu a fost super, a răspuns Bangs. Am fost să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
dat din cap speriată. N-ar fi trebuit să fie așa deschisă și drăguță cu el, și-a zis. Acum, va trebui să se retragă. Spre sfârșitul primei jumătăți de oră, Kilbane și Connolly au început să se bată în joacă - se rostogoleau pe podea în timp ce restul elevilor de la HC țipau încurajări. Nici unul n-a răspuns atunci când ea s-a ridicat de la catedră și le-a ordonat tare să se oprească. Până la urmă a amenințat că trimite după domnul Mawson dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
ei talisman împotriva plictiselii de la St George. Acum că-l alungase, nu prea mai știa de ce se mai chinuia cu această slujbă. Într-o după-amiază, la vreo trei săptămâni de când Connolly încetase s-o mai asalteze, mergea pe terenul de joacă când a dat peste el și peste alți băieți din clasa a zecea care jucau fotbal. S-a oprit din alergat când a văzut-o. S-a înroșit la față și s-a întors. Sheba s-a grăbit să treacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
e o persoană cu „simț vizual“ și în fiecare an are o nouă idee cu privire la așezarea profesorilor în cadru. O dată ne-a pus pe toți să stăm pe iarbă în timp ce fotograful s-a urcat pe un hambar de la terenul de joacă ca să aibă o perspectivă din aer. Altă dată, a încercat în zadar să ne facă să sărim toți în același timp. Doamna Freeble, care predă științe domestice, a aterizat prost și a trebuit să fie trimisă la spital cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]