4,083 matches
-
acest tip lui Joan Didion și lui Truman Capote. Este vorba despre o terminologie ambiguă, un fel de "debara", care a avut și înțelesul de "critic literar". În al doilea rând, Wilson, printre alții, este adept al ambelor tipuri de jurnalism. Nu a fost numai un critic literar, ci a fost și adeptul stilului anilor '30 - adică al "reportajului documentar", în povestea sa despre marșul muncii sponsorizat de comuniștii din Manhattan, pentru revista The New Republic. Marginalizarea inițiativei jurnalistice de către o
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
o "lume lipsită de valori", cei care se apucă de "stilul gazetăresc" nu arată nici un interes pentru "stilul literar". Mai mult decât atât, este evident că "stilul gazetăresc" era lipsit de "valoare", așa cum arată prefixul latin "de". Această idee despre jurnalismul incapabil să devină o formă de artă transcendentă, ar putea fi o modalitate bună de a descoperi motivul pentru care Hemingway, modernistul estetic, pe de o parte, și pe de altă parte, jurnalistul literar, decide, în spiritul modernistului estetic, să
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
devină o formă de artă transcendentă, ar putea fi o modalitate bună de a descoperi motivul pentru care Hemingway, modernistul estetic, pe de o parte, și pe de altă parte, jurnalistul literar, decide, în spiritul modernistului estetic, să înlocuiască titlul jurnalismului literar narativ realizat pentru The New Republic și inclus în colecția sa de nuvele, din Italia, 1927 în Ce îți spune țara?. Cu excepția titlului care s-a schimbat, textele sunt identice. Totuși, printr-o îndemânare a mâinii, jurnalismul său literar
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
înlocuiască titlul jurnalismului literar narativ realizat pentru The New Republic și inclus în colecția sa de nuvele, din Italia, 1927 în Ce îți spune țara?. Cu excepția titlului care s-a schimbat, textele sunt identice. Totuși, printr-o îndemânare a mâinii, jurnalismul său literar a ajuns în topul literar. Phyllis Frus ajunge chiar să îl acuze pe Hemingway "pentru garantarea despărțirii jurnalismului și ficțiunii de-a lungul liniilor ierarhice" (Politică și poetică, 91). Drept urmare, la sfârșitul anilor '40 și începutul anilor '50
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
în Ce îți spune țara?. Cu excepția titlului care s-a schimbat, textele sunt identice. Totuși, printr-o îndemânare a mâinii, jurnalismul său literar a ajuns în topul literar. Phyllis Frus ajunge chiar să îl acuze pe Hemingway "pentru garantarea despărțirii jurnalismului și ficțiunii de-a lungul liniilor ierarhice" (Politică și poetică, 91). Drept urmare, la sfârșitul anilor '40 și începutul anilor '50 ai secolului al XX-lea, temperamentul critic nu s-a intensificat și nu s-a adaptat la modelul de Nou
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
vorbesc ei a suferit schimbări considerabile: "Cel puțin în Statele Unite, era noastră tinde să ignore ipotezele tradiționale referitoare la eseul literar, să contopească biografia cu istoria, teoria socială, sau criticismul literar, și să distrugă distincția care există între literatură și jurnalism" (vi). Problematica distrugerii granițelor este reînviată de Dennis Rygiel treizeci de ani mai târziu, când ia cunoștință de "interesul critic ridicat pentru nonficțiune din ultimii douăzeci de ani în general, și din secolul al XX-lea în particular, având în
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
interesul critic ridicat pentru nonficțiune din ultimii douăzeci de ani în general, și din secolul al XX-lea în particular, având în vedere că frontierele dintre literatură și non-literatură, și cele dintre ficțiune și non-ficțiune au devenit neclare" (Stilul, 567). Jurnalismul literar, ca susținător al conceptului general de nonficțiune, rămâne la fel de dificil de descris. Într-adevăr, într-o afirmație remarcabilă pentru puterea răsunetului ce are la bază poziția critică a lui Bakhtin, O'Conner și Hoffman menționează că "speculațiile despre genuri
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
mult mai amplu decât o simplă investigație" (vi). Bakhtin spune că versiunea "romanului" propusă de el, sau mai bine zis versiunea non-ficțiunii narative, evoluează treptat și neîntrerupt datorită legăturii pe care o are cu "prezentul deschis" (40). Cu alte cuvinte, jurnalismul literar narativ nu poate fi adus la un sfârșit critic, sub forma unui anumit tip. Pentru a ajunge la un astfel de rezultat, ar trebuie schițată foarte precis identitatea acestui tip, pentru a se stabili o precizie critică. Cu toate
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
în sensul cel mai larg, este America" (96), imitând astfel poziția lui Alfred Kazin din On Native Grounds, unul dintre puținii adepți ai formei, ce s-a manifestat cu un secol înainte (485). În aceste condiții, sub autoritatea Noului Criticism, jurnalismul literar narativ a fost exclus ca formă literară, deoarece insista asupra responsabilității pe care o are pentru lumea fenomenologică - oricât de problematică ar apărea această responsabilitate ca problemă epistemologică. Nitze, președintele MLA, avea dreptate când spunea că nu există nici un
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
de a consemna relația unei persoane cu lumea nedefinită. Singurul motiv pentru care lumea este nedefinită este neputiința subiectivității de a ajunge la stadiul de omnisciență, care este aspectul primordial, sau cel puțin unul dintre cele mai importante aspecte, pentru jurnalismul literar narativ. Trebuie precizat încă o dată că, în funcție de gradul de reflexivitate în producerea declarației, jurnalismul literar narativ reprezintă o tentativă de a îmbina caracterul subiectiv cu ceea ce în mod obișnuit a fost caracterul obiectiv. Acest lucru nu poate duce decât
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
nedefinită este neputiința subiectivității de a ajunge la stadiul de omnisciență, care este aspectul primordial, sau cel puțin unul dintre cele mai importante aspecte, pentru jurnalismul literar narativ. Trebuie precizat încă o dată că, în funcție de gradul de reflexivitate în producerea declarației, jurnalismul literar narativ reprezintă o tentativă de a îmbina caracterul subiectiv cu ceea ce în mod obișnuit a fost caracterul obiectiv. Acest lucru nu poate duce decât la o confirmare a subiectivității, a cărei limite trebuie să reflecte incertitudinea - toate acestea fiind
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
duce decât la o confirmare a subiectivității, a cărei limite trebuie să reflecte incertitudinea - toate acestea fiind exprimate prin incertitudinea limbii. Totuși, încercarea moderniștilor literari de a pune în valoare esența estetică este doar o parte din motivul pentru care jurnalismul literar a fost respins în cea mai mare parte a secolului al XX-lea. Teoreticienii jurnalismului și academiei de comunicare de masă s-au dedicat și la începutul secolului al XX-lea materializării conceptului de obiectivitate pe seama subiectivității, cât și
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
fiind exprimate prin incertitudinea limbii. Totuși, încercarea moderniștilor literari de a pune în valoare esența estetică este doar o parte din motivul pentru care jurnalismul literar a fost respins în cea mai mare parte a secolului al XX-lea. Teoreticienii jurnalismului și academiei de comunicare de masă s-au dedicat și la începutul secolului al XX-lea materializării conceptului de obiectivitate pe seama subiectivității, cât și excluderii lumii nedefinite și experimentale. Phyllis Frus a fost foarte atent și la acest aspect și
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
de comunicare de masă s-au dedicat și la începutul secolului al XX-lea materializării conceptului de obiectivitate pe seama subiectivității, cât și excluderii lumii nedefinite și experimentale. Phyllis Frus a fost foarte atent și la acest aspect și a spus: "Jurnalismul are același scop - obiectivitatea, care corespunde scopurilor estetice promovate de moderniști" (Politică și poetică, 92). Imediat după Primul Război Mondial, acensiunea utilizării termenului de obiectivitate jurnalistică poate fi caracterizată drept o reînviere a cadrului critic privilegiat. Începând cu anii '20
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
mai obiectiv mod posibil" (Lippman și Merz 33). Astfel, Lippman și Merz evită problematica subiectivității umane. Prin această modalitate, dau dovadă de o credință oarbă, pe care o îndreaptă spre știință, precum mulți alți moderniști. Scopul a fost reintroducerea practicii jurnalismului în spiritul pozitivist, trecând de la încrederea pozitivistă în fapte la o încredere pozitivistă în obiectivitate. Toate ideile critice ale lui Lippman sunt oglindite în sincera sa afirmație despre necesitatea unei "unități": Există un singur tip de unitate posibilă în această
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
da crezare gusturilor și dorințelor unei persoane, ca și cum acestea ar fi esențiale pentru înțelegerea lumii" (154-155). Lippman își va relua poziția în privința reportajului obiectiv și în 1931. Sincronizarea este foarte importantă deoarece, la acest nivel, apare un curent absolut nou - jurnalismul literar narativ progresist, numit de William Stott documentar "instrumental" (238), care vine ca un răspuns la Marea Depresiune, și ca un element contribuator la declanșarea acțiunii sociale. Mai mult decât atât, curentul a apărut ca răspuns la principalul "neajuns" (așa cum
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
Stott documentar "instrumental" (238), care vine ca un răspuns la Marea Depresiune, și ca un element contribuator la declanșarea acțiunii sociale. Mai mult decât atât, curentul a apărut ca răspuns la principalul "neajuns" (așa cum îl numește James Boylan) al constituirii jurnalismului, pentru depășirea experienței sumbre din acea perioadă a vieții americane (159). De fapt, prin negarea subiectivității, Lippman se situa, în mod cinstit, într-o tabără reacționară, când a spus următoarele: "Noul tip de jurnalism obiectiv reprezintă o chestiune mai puțin
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
îl numește James Boylan) al constituirii jurnalismului, pentru depășirea experienței sumbre din acea perioadă a vieții americane (159). De fapt, prin negarea subiectivității, Lippman se situa, în mod cinstit, într-o tabără reacționară, când a spus următoarele: "Noul tip de jurnalism obiectiv reprezintă o chestiune mai puțin constituțională, deoarece are de-a face cu realități mai solide... Abilitatea de a prezenta știrile în mod obiectiv și de a le interpreta în mod realist nu reprezintă niște instincte native ale speciei umane
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
denotă probabil propria subiectivitatea dezamăgitoare. Dând dovadă de o falsitate critică, Lippman dă conceptului de "cultură exterioară" un aspect concret, devenind locul de judecată al activității umane, ignorând faptul că înțelegerea activității umane depinde de factori precum subiectivitatea și limba. Jurnalismul obiectiv avea interese ideologice asemănătoare, care vor deveni reacționare în practică, depășind statutul de interese reacționare critice, așa cum spuneau redactorii și editorii, adică cei care au pus bazele unei culturi a ziarelor. În 1937, Societatea americană a editorilor de ziare
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
un aspect care probabil va îngrozi adepții Noului Criticism, mai ales că spiritualistul estetic Eliot poate ajunge să facă parte din aceeași categorie ca și spiritualistul materialist Lippman. Întâmplător, apelul făcut de ei la o literatură transcendentalistă și la un jurnalism care transcende subiectivitatea, s-a produs în același timp, în anul 1920, după Primul Război Mondial, aducând alte dovezi ale transformării ideilor critice totalitare într-un teritoriul în care activitatea umană trebuie decretată. De fapt, amândoi aparțineau aceleiași biserici catolice
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
celeilalte era liberală. Definirea poeziei drept "cea care ar trebui să dea naștere unui obiect care nu mai este complet personal, deoarece este ea însăși o operă de artă", așa cum o vede Eliot, s-ar potrivi foarte bine conceptului de jurnalism obiectiv promovat de Lippmann. De asemenea, se poate spune despre jurnalism că "ar trebui să dea naștere unui nou obiect care nu mai este complet personal, deoarece jurnalismul însuși este o operă de artă". Același lucru poate fi spus și
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
dea naștere unui obiect care nu mai este complet personal, deoarece este ea însăși o operă de artă", așa cum o vede Eliot, s-ar potrivi foarte bine conceptului de jurnalism obiectiv promovat de Lippmann. De asemenea, se poate spune despre jurnalism că "ar trebui să dea naștere unui nou obiect care nu mai este complet personal, deoarece jurnalismul însuși este o operă de artă". Același lucru poate fi spus și despre conceptul de "corelativ obiectiv" al lui Eliot, menționat prima dată
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
artă", așa cum o vede Eliot, s-ar potrivi foarte bine conceptului de jurnalism obiectiv promovat de Lippmann. De asemenea, se poate spune despre jurnalism că "ar trebui să dea naștere unui nou obiect care nu mai este complet personal, deoarece jurnalismul însuși este o operă de artă". Același lucru poate fi spus și despre conceptul de "corelativ obiectiv" al lui Eliot, menționat prima dată în 1919, concept pe care generațiile de studenți au trebuit să îl accepte ca pe o doctrină
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
obiectivitatea jurnalistică: Singura modalitate de a relata o întâmplare jurnalistică este prin intermediul unui corelativ obiectiv". Acestea erau "picanteriile" folosite de Eliot și de Lippmann în descoperirea corelativului obiectiv care trecea dincolo de experiența personală, și în găsirea artei însăși sau a jurnalismului însuși, care erau libere de orice formă de subiectivitate. Astfel, subiectivitatea era determinată de propria credință oarbă. Ca urmare a ascensiunii conceptului de "obiectivitate", s-a născut un fel de escrocherie critică, prin care jurnalismul bazat pe fapte a fost
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
găsirea artei însăși sau a jurnalismului însuși, care erau libere de orice formă de subiectivitate. Astfel, subiectivitatea era determinată de propria credință oarbă. Ca urmare a ascensiunii conceptului de "obiectivitate", s-a născut un fel de escrocherie critică, prin care jurnalismul bazat pe fapte a fost înlocuit de jurnalismul obiectiv bazat pe iluzii, asemănător, într-un mod ciudat, moderniștilor literari. Curios este faptul că jurnalismul obiectiv este și rezultatul "epocii moderne a jurnalismului" (561, sublinierea autorului), așa cum a spus Paul Many
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]