3,923 matches
-
curînd voluptos. Dan Ursachi însuși, atît prin concepția de ansamblu, cît și prin grafica propriu-zisă, arată aici o altă față a personalității sale. Dacă imaginile din cartea lui Dușan Petrovici sunt sculpturale ca expresie și cu sonorități spiritualist-metafizice ca emisie lăuntrică, desenele din Șovăiala au un mai accentuat caracter grafic, sînt mult mai fluide ca duct mental și ca urmă directă, chiar și atunci cînd compozițional ele sunt închise. Cu alte cuvinte, se adresează mai mult ochiului și Dacă volumele de
Cartea ca obiect estetic by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17285_a_18610]
-
aspirația spirituală este zădărnicită chiar de relativismul mijloacelor puse la dispoziție de către modernitate și de filosofia sceptică a acesteia, iar deschiderea către spațiile oferite de noile tehnologii tinde să suspende cu totul criteriile morale și centrele unificatoare. Din această combustie lăuntrică, amestec de dogmă morală și libertate deplină a exprimării, de aspirație mistică și de consum rapid și, oarecum, brutal, se nasc, simultan, o enormă revoltă și o la fel de ampla predispoziție utopică. Și pentru a-și salva propria lui realitate, dar
Un artist revoltat: Alexandru Trifu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7048_a_8373]
-
valorile, ba chiar, indirect, și cu sine însuși, cel risipit, sceptic și relativist, în edificiul amplu și eteroclit pe care l-a construit de-a lungul a cîtorva decenii. O sinteză a filosofiei și a creației sale, în care lumea lăuntrică se revarsă aluvionar în lumea de afară, în care este angajat totul, de la sensibilitatea evanescentă, de factură extrem-orientală, la revoltă și la denunț, la sarcasm și la ironie, la fragilitatea semnului și la fermitatea opacă a tonului, de la inocența copilului
Un artist revoltat: Alexandru Trifu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7048_a_8373]
-
activitatea efectivă a maturității, cu bătaie imediată, criteriile lor ajung să difere radical. Unele proiecte nerealizate se mistuie în nebuloasele sufletului fără efecte notabile, altele stăruie, revin la suprafață aidoma unor nostalgice fantasme. Dar cutez a crede că o viață lăuntrică reală nu s-ar putea întemeia decît pe o sumă de neîmpliniri, care-i dau un accent sacrificial. Perfecțiunea e intangibilă, iar urmărirea ei cere jertfe. A realiza tot ce ți-ai propus e banal, e mediocru. A te irealiza
Gheorghe Grigurcu - "Viața mea la Târgu-Jiu? Neantul mobilat cu o bibliotecă..." by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16257_a_17582]
-
mă stimulează în chip paradoxal, întrucît, pentru a le depăși, am nevoie de probe mereu reînnoite, de un exercițiu neîntrerupt care să mă confirme, atît cît e cu putință. Are loc o competiție între factorii încrederii și cei ai neîncrederii lăuntrice. "Oblomovismul" meu - căci am, neîndoios, o coastă a celebrului personaj al lui Goncearov! - nu e acceptat pînă la capăt, pînă la consecințele lui de abulie, torpoare, disoluție a personalității active, ci biciuit, silit a se renega. Lenea, urîtul, plictisul, aceste
Gheorghe Grigurcu - "Viața mea la Târgu-Jiu? Neantul mobilat cu o bibliotecă..." by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16257_a_17582]
-
au ce căuta, așadar, în preajma sa. Nici alunecările sale propagandistice n-au fost majore. Izolînd însă poetul de om (Novalis stipula: "Creatorul de artă aparține operei, iar nu opera creatorului"), nu putem a nu-i remarca insuficiențele: carența de dramatism lăuntric, de încordare vizionară, mascată de redundanță, de trucuri filosofante ori pseudohermetice, confuzia asociată cu procedeele unui simulacru naiv de abisalitate, care se răsfață pe spații neîngăduit de largi. Stăruie în discursul său aerul echivoc al unui iluzionism, alura dibace a
Gheorghe Grigurcu - "Viața mea la Târgu-Jiu? Neantul mobilat cu o bibliotecă..." by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16257_a_17582]
-
a continuat Liv Ullmann, Ingmar Bergman trăiește într-o solitudine populată de cei ce au fost și nu mai sunt. Toți sunt vii pentru el, și cei ce trăiesc, și cei dispăruți. Merge pe bicicletă, descoperă mereu locuri și părți lăuntrice pe care le ignorase. Citește mult, vrea să înțeleagă care este originea muzicii, fiindcă ar dori să realizeze un film cu acest subiect. Pe planeta noastră, condusă de prea mulți oameni fără minte și populată de prea multă cruzime, poezia
Întâlnire de gradul trei by Mugur Popovici () [Corola-journal/Journalistic/11525_a_12850]
-
Land II a lui Ulpiu Vlad. Ludicul e din ce în ce mai frecvent dat pe față, utilizat nu ca procedeu în sine ci ca o realitate intrinsecă a fenomenului muzical actual. Clarinetistul Eric Mandat și pianistul Frank Stemper exhibă o stare de libertate lăuntrică, vădită în șocul asociațiilor armonice, în năstrușnicia combinațiilor timbrale (Frank Stemper: Three Pieces for Clarinet and Piano), dar și în baladescul pulverizat într-un mirific joc de stropi multicolori legănați de forțe aflate în slujba swing-ului (Frank Stemper: Blue
Parafraze la un festival by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/8386_a_9711]
-
mut, sunt sigur/ că te găsește. Nu se poate să nu-l auzi./ îți sparge timpanele” În noaptea de 1 octombrie te-am visat). Originalitatea puternic marcată a poetului constă în acest fin balans între cele două surse ale Răului lăuntric: concretul dur, înclinînd spre haos, și vidul care aruncă ființa omenească în neputința comunicării, o sufocă. O sensibilitate delicată însă foarte pătrunzătoare acordă corporalitate lirică acestei crize bivalente: „Iar am ajuns în punctul acela unde nimic/ nu mai merge. Nimic
Aventura inadaptării by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4971_a_6296]
-
se află în căutarea răbdătoare a fulgurațiilor, a acelor notații inspirate care scînteiază, iluminînd brusc textul cu voință anost: "Stă/ în fața tarabei goale,/ îmi surîde și mă îmbie:/ Alege!/ Iată, aici, lumina coborîtă-n oglindă/ doritoare să ia forma chipului tău lăuntric" (Tarabă). Ori abstractizant: "Absența pastelului -/ măcar de ar fi un gol/ prin care să vezi gîndul" (Efigie pentru Ștefan Luchian). Ori paradoxal-sarcastic: "Poate o grea așteptare/ de care/ deodată/ eternitatea se plictisește" (Casă părinteasca). Timorarea, inhibiția devin vibranțe. Din acest
Poeti bistriteni by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17811_a_19136]
-
eului către lume, deci cu o extrovertire (și aci e de văzut o trăsătură de legătură, demnă de luat în seamă, între autorul Scriptorului și optzeciști). Saturat de sine ori pur și simplu insuficient interesat, de la un punct, de spectacolul lăuntric, poetul se relevă, în schimb, atras de cel exterior, de inepuizabila "comedie a lumii", poate în virtutea unui mecanism psihologic balcanic, poate în temeiul, mai alambicat, al unei reacții la epoca tulbure în care ne înscriem, care zdruncină reflexele interiorității, solicitînd
Poetul ex-centric by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15552_a_16877]
-
acesteia, care astfel o confirmă elegiac. Oscilația între real și ireal reprezintă atît o celebrare a ceea ce dispare în mișcarea tectonică a poeziei, cît și un fapt de introspecție. Muzicalitatea e aidoma unui văl azvîrlit asupra golului dublu, exterior și lăuntric: „Sînt locuri depărtate ca un ecou prelung/ Pe unde, dus pe gînduri, aș vrea să mai ajung./ Cum am rămas pe malul înalt, nici nu mai știu./ Atîta știu, că totul mi se părea tîrziu/ Și pentru mine, totul a
„În asfințit“ by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/2544_a_3869]
-
imaturitate" e discutabil, nu putem decît a contrasemna această conservare a sensibilității vibrante drept un factor benefic, apt a garda individualitatea în pofida tuturor adversităților, un mijloc al unei lustrații spontane prin intermediul "suferinței pe viu". Un test - de foc - al identității lăuntrice. Oarecare mirare, consideră Lucian Raicu, poate stîrni și faptul că, în scrisul lui E. Lovinescu, remarcabila claritate și rigoare a conceptelor se situează pe o bază irațională, atestată într-o manieră neechivocă de însuși autorul Memoriilor, a vagului muzical, a
E. Lovinescu: cealaltă față a lunii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12107_a_13432]
-
levitației din vis. Lumea sordidă și abrutizată, lumea aceea colcăitoare a mahalalelor unui imperiu secătuit și muribund, în care piatra, carnea și sufletele putrezesc deopotrivă, agonizează grotesc și exhală fără întrerupere miasmele agoniei și ale morții, se întrepătrunde cu lumea lăuntrică a unei conștiințe fragilizate, a unei sensibilități ultragiate și a unei aspirații irepresibile către puritatea eterului și către transparența celestă. în bogatele viziuni ale copilului Chagall, lumea reală este doar o materie primă pentru visare, iar grotescul și degradarea din
Spovedania unui înger by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16880_a_18205]
-
închide ochii și se adîncește în străfulgerarea simțului său interior, o doamnă telespectatoare se încumetă să sune în direct. Nefericita nu apucă să rostească prea multe cuvinte despre necazurile pe care le are în familie că energumenul, luminat de vedenie lăuntrică, i-o retează scurt: "De cînd aveți probleme cu inima, doamnă?" Telespectatoarea noastră, căreia pînă atunci nimeni nu-i spusese că ar fi suferindă cu inima, începe brusc să se simtă rău. Forța de sugestionare a verdictului medical pus de
ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10505_a_11830]
-
bifurcație de limbaj: ornamentele mărunte ale viorii, ca niște alesături pe o ie, contrastează cu gravitatea sunetelor ținute, de la violă și violoncel și ajung să se preschimbe, în registrul acut, în adevărate țipete de păsări virtuale, vestind declanșarea unei drame lăuntrice. Este punctul culminant al piesei și totodată semnalul reversibilității, al ”schimbării aparente”, căci totul revine, prin întoarcerea la flageolete, la stadiul primar, arhetipal. Mirajul acesta de esență metafizică a fost sesizat și restituit în detaliu și în profunzime de cei
Puncte cardinale by Despina PETECEL-THEODORU () [Corola-journal/Journalistic/83407_a_84732]
-
sufletesc" (Manuela Tănăsescu, Despre "Istoria ieroglifică", 1970, p. 205, citat de Dragoș Moldovanu în 2002, 190) este, după autorul ieșean, lipsită de temei. Aș adăuga: chiar dacă nu este dedusă din stil, identificarea la Cantemir a unei "crize", a unei sfâșieri lăuntrice (Doina Curticăpeanu, Manuela Tănăsescu, Adriana Babeți, Zoe Dumitrescu-Bușulenga), a unui "fior tragic" (Doina Curticăpeanu) mi se pare arbitrară. Cred că este o adevărată performanță de a "împinge" spre tragic un autor atât de vădit dominat de un impuls ludic și
Enigma lui Dimitrie Cantemir by Petru Vaida () [Corola-journal/Journalistic/7251_a_8576]
-
poetul se ridică la sentimentul religios al naturii și al firii, se eliberează spre rugăciune, prin căință și adorație, întru thaumaturgica dezlegare a izvoarelor, sinonimă cu desăvârșirea muzicală a ideii poetice. Ispășirea și reculegerea, retragerea din lume în intenționata temniță lăuntrică stau mărturie că pentru Ion Horea poezia este o via crucis, cale a jertfei, a adevărului, a faptei artistice exemplare. Ion Horea, Bătăi în dungă, Ed. Albatros, București, 1999, 140 pag., preț neprecizat
Via crucis by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/17319_a_18644]
-
secvențele de molestare prin care a trecut au avut asupra-i un efect invers: în loc să-l răpună, l-au rafinat, în loc să-l abrutizeze, l-au spiritualizat. Și în loc să-l înfricoșeze, l-au înverșunat. Mărunt la trup și uriaș în fibra lăuntrică, Calciu rămîne un caz care inspiră stupoarea și încurajează ipotezele metafizice, nici o formulă psihologică neputînd explica resortul din care a fost clădit liliputanul cu ochi mari și voce blîndă. Îl zdrobeai mărunțindu-l meticulos, convins că i-ai înfrînt ultima
Lemurul tandru by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5870_a_7195]
-
la suprafață experiențe anterioare, depozitate în corpul fiecărui interpret. Fragmentele însăilate astfel, lăsau să se citească mai greu partea teoretică, recognoscibilă doar în unele momente care sugerau mișcări dintr-un stadiu de evoluție anterior apariției speciei umane. Forța și energia lăuntrică ce ieșeau la suprafață prin bucuria mișcării, se transmiteau însă integral privitorului. Latura emoțională a fost pusă în valoare și de vocea Valentinei de Piante, prin sunete prelungite, care creau atmosferă și ne purtau parcă într-un trecut îndepărtat. Această
Ca pasărea Phoenix by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/4678_a_6003]
-
decât un dirijor. Sunt tentat să cred că era un veritabil magician. Sub privirea sa atentă, faptele muzicii se rostuiesc drept prelungire a unei ordini interioare ce se împlinește abia în sunetul cântului coral, drept un ecou al unui dat lăuntric. Unii au fost tentați să facă o apropiere de sunetul unei superbe viori Stradivarius. Nepotrivită comparație. Căci Marin Constantin și „Madrigal”-ul său, mă refer la sunetul cu totul aparte al formației, sunt parte a unei culturi elaborate, stabilite direct
Marin Constantin - artistul intrat în legendă by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/5813_a_7138]
-
prăbușești, unde grafia absolvă monorima de o posibilă bănuiala de facilitate. Volumul îmi pare o reușită. Cu Vedere periferica, Monica Rohan, pe lîngă faptul că știe să atragă în mod inteligent privirea cititorilor (cumpărătorilor!), știe să le bucure și "ochiul lăuntric". (Monica Rohan - Vedere periferica, Ed. Hestia, Timișoara, 1998, 81 pag., preț neprecizat.)
A privi, a scrie by Stefana Totorcea () [Corola-journal/Journalistic/17830_a_19155]
-
compromițător. Am ținut să fac aceste remarci pentru a sublinia cât de complexă este sarcina celui care se consacră unei analize caracteriale de natură să reliefeze meritele și scăderile unei personalități intelectuale pe cât de înzestrate, pe atât de dureros sfâșiate lăuntric. Sunt convins că în ciuda satisfacțiilor pe care i le-a oferit viața, Frunzetti nu a fost decât rare ori împăcat cu sine.
Deceniul prăbușirilor (1940-1950) by George Radu () [Corola-journal/Journalistic/11189_a_12514]
-
cele ale ,optzeciștilor" (Ioan Lăcustă, Cristian Teodorescu) și de la volumele biografice ale lui Radu Cosașu la povestirile tinerilor Bogdan Popescu și Sorin Stoica, există atâtea mostre de proză auditivă, prinzând ca pe banda reportofonului, o dată cu modulațiile unei voci, întregul univers lăuntric al unui ins care se aude (și pe care îl vedem) vorbind. În ,romanul" lui Dan Lungu nu avem nici una, nici alta. Zvonurile substituie faptele, bârfa amestecă zvonurile până le șterge conturul, discursul înghite fabula iar vorbăria seacă, inexpresivă compromite
Romanul peltea by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11432_a_12757]
-
Ionesco). * "Comicul este, în fond, expresia unei angoase, debutul tragicului. Este suficientă accelerarea mișcării pentru efectul comic și încetinirea pentru obținerea tragicului" (idem). * Prestigiul erorii constînd în capacitatea ei de-a permite amendarea, reîntoarcerea purificatoare, de-a întreține fluxul vieții lăuntrice. Conștiința erorii aprinde o candelă izbăvitoare pe care adevărul, odată atins, e ispitit a o stinge. * Dacă, așa cum scria Valéry, originalitatea constituie o chestiune de stomac bun care digeră substanța altora, ne dăm seama de lipsa ei de însemnătate într-
Din jurnalul lui Alceste (IX) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16369_a_17694]