3,980 matches
-
era atât de afectat încât m-am prăbușit la loc pe scările devenite lunecoase din pricina cantității de sânge care îmi cursese din rană. Câinele încetă orice mișcare dar începu să tremure în timp ce fața i se alungit devenind ca de lup. Labele din față începură să zgârie isteric și cu atâta putere una din trepte încât săreau așchii din lemnul moale, lăcuit. Am încercat să mă târăsc în susul scărilor. Câinele își lăsă capul în jos, iar când începu să privească foarte încet
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
sânge, încercând s-o țin la distanță. Am vomitat neputincios pe piept, apoi am șoptit, „Te aud te aud te aud...“ Dar promisiunea nu mai avea nici un efect. Câinele își recâștigă din forțe și se cabră ca un cal pe labele din spate, ridicându-se deasupra mea, cu aripile întinse obscen, fluturându-le, împroșcându-ne cu și mai mult sânge. În momentul acela mi-am ridicat piciorul stâng și fără să gândesc l-am lovit tare în piept. S-a prăbușit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
pe spate, dând din aripi încercând să-și mențină echilibrul, dar aripile erau încă prea grele cu sânge și mațe și a căzut pe spate, alunecând pe scări și aterizând pe podea, zbierând în timp ce încerca să se ridice în patru labe, agitându-se ca o insectă. Ajuns sus am început să mă târăsc nebunește spre camera lui Robby din capul scărilor. Sub mine, arătarea reuși să se ridice și începu să urce pe scări după mine, clănțănind în timp ce se apropia de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
Centrul orașului este inundat de fanii englezi și scandinavi, masați mai ales la terasele barurilor, unde cântă, urlă, cu fețele buhăite de bere, flutură steaguri roșii cu cruce albă. Este chiar periculos să stai lângă ei, poți să încasezi o labă peste figură. Ajunge să-i rogi doar să nu fumeze în preajma ta sau „să dea sonorul mai încet”. Numeroase echipaje de poliție, supraveghind intrările și ieșirile din piață, postate strategic acolo, pentru a preveni, probabil, contactul englezilor cu alte grupuri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
să cânte-o serenadă (și răgea de prăpădea pământul). Și cânele mânâncă din farfurie, dar la piciorul mesei. Merge dârz și cu capul pe sus, ca și cum i-ar fi frică să nu cază, după cum s-ar și cuveni, în patru labe. Calicul, după ce s-a șters pe bot și a băut un cofăel de apă, apoi te întreabă dacă ai stat la masă. Eri l-am văzut în urma unui convoiu funebru, și m-am întrebat ce om pe care-l urăște
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Brădățel Pojar Fundu Bourei Brânzeni Popăscu Neagu Gemenea Brohotiș Puiu Glodu Alb Budai Radu Gângu țigan Cârligeni Bujor Sandu Hotaru Lupului Buda Silvestru Hulubii negri Călinești Sima Iezerul lui Mandrea Căpăținoasa Stamate Itu lui Cataramă Cârlani Stroie popă Larga lui Labă Cârligați Șerban Leușteni Grădina lui Lazur Orgon Mănești Cățelești Știubei Mărunței Cneaza Tudor Braniștea-Popei Mandu Colțun Tatu Mitocul lui Belciug Bolboceni Marele cel Mare Moara lui Costică Cârja Ulea Mohorâți subt pădure Cornul Pietrei Vrabie Motani Costina Zahana Onești Orzeni
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
-se sus pe culme, a avut în amurg viziunea ciudată că din piatra cenușie, bătând întâi în trandafiriu și apoi învinețindu-se, a prins a ieși o dihanie un fel de șopârloiu din vremi moarte întăi i s-a arătat laba dreaptă apoi umărul și o parte din cap, apoi a intrat iar în stâncă... [AFORISME VERSURI] [1948]** *1 Ce meșter poate face din cioburi oală nouă? *1Plânsul și râsul stau la muieri împreună cu rumenile./ rumenelile/ *1Lumea nu se sparie de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
varză a zice a spune a merge a se duce a umbla (rău întrebuințate) miel, noaten, cârlan, mioară, mânz mînzoc strâjnic tretin (confuzie) cotei, boldei, câne, dulău, zăvod, prepelicar capău (bogăție) pisică pisoi mâță, motan, mâțoc. colțun ciorapi palmă (om) labă (animal) brâncă (urs) căngi și ghiare poamă, perjă, .............., bardacă (Moldova) corcodușe (distincte) prune (Muntenia) corcodușe arbore, copac, pom la Buc. numai pom bundă pieptar cojocel cojoc sarică tohoarcă; cațaveică scurteică; dulamă suman. hulub porumb (popușoi, cucuruz) caras caracudă 22 Iulie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
dai mâna cu el de te strângea mai tare eșia sânge pe la capetele degetelor. Cum l-a primit Vasile Sofroni Iftimie în gospodaria lui, el n-a stat o clipă degeaba. Arendașul Moșiei Baea era un evreu cu numele de Laba Moșcovici, iar stăpâna moșiei era Luxița Paladi [1], care trăia la Paris. Tata a cerut lemn de la Laba Moșcovici, care i-a dat gratis și cu mare bunăvoință zicând: "Du-te și tae și de casă și de grajd, care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
Vasile Sofroni Iftimie în gospodaria lui, el n-a stat o clipă degeaba. Arendașul Moșiei Baea era un evreu cu numele de Laba Moșcovici, iar stăpâna moșiei era Luxița Paladi [1], care trăia la Paris. Tata a cerut lemn de la Laba Moșcovici, care i-a dat gratis și cu mare bunăvoință zicând: "Du-te și tae și de casă și de grajd, care copac îți va plăcea". Și tata a tăiat tot lemnul și tot el l-a adus cu boii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
trăiești la unison bucuria reușitei. Cu cât efortul a fost mai mare, cu atât crește și bucuria. Trăiești și înțelegi ceva ce pare paradoxal: bucuria și mulțumirea ce se nasc din suferință, și o transformă fundamental, o metamorfozează. îți privești laba piciorului, încă fierbinte și aproape martirizată, îți vine să plângi de durere, dar totuși, nu plângi, ci râzi și încă din toată inima. După această binemeritată pauză de refacere, îți aduci aminte că sfârșitul nu-i aici așa că îți iei
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
pentru a o vedea de ce este în stare am aruncat-o în patul lui Adolf Hitler. Ei bine, l-a umilit, l-a făcut pe cel mai crunt dictator al omenirii să-i sărute picioarele, l-a plimbat în patru labe prin dormitorul lor intim de câte ori a avut chef, l-a călărit și l-a biciuit, el o asculta ca un mielușel, satisfăcându-i toate fanteziile. Dragostea la o astfel de temperatură are cu totul alte fețe, e mai greu de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
Și așa au trăit toți trei În bună Înțelegere multă vreme. Vedeți lucrarea lui Dumnezeu și credința omului? Se spune că În această peșteră au trăit și alți nevoitori. Iar la moartea Sf. Gherasim leul i-a săpat groapa cu labele și deasupra mormântului a fost găsit și leul mort. Atât de mult a respectat pe stăpân. Minune. Dudul lui Zaheu La vreo 3 km de Mănăstirea Sf. Gherasim se află mănăstirea cu dudul lui Zaheu. Lângă șoseaua frumos asfaltată este
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
omul și-a băgat ambele mîini În buzunarele lui Roy. - Porcule, a zbierat. Dă-mi banii! Roy l-a lovit În față și l-a culcat la pămînt. - Băi acesta! a zis Roy, renunțînd abrupt la atitudinea mirat-conciliantă. Ia-ți labele de pe mine! Conductorul, văzînd o bătaie, ținea trenul oprit, ca nu cumva să cadă cineva pe șine. - Hai s-o tăiem, am zis. Am pornit-o spre capătul peronului. Omul s-a ridicat și a alergat după noi. L-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
se prezinte cu informațiile din proprie inițiativă, fiindcă le e frică să nu fie „implicați”. Dar cînd sînt Întrebați de poliție, În general dau pe goarnă. Agenții de la Narcotice lucrează În mare parte cu ajutorul informatorilor. Schema obișnuită e să pună laba pe cineva cu marfă la el și să-l lase la frăgezit după gratii pînă cînd bolește bine. Pe urmă vine schema: „Putem să-ți dăm cinci ani pentru posesie. Pe de altă parte, poți să ieși de-aici chiar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
injecții pe zi. Una la șapte dimineața, cînd ne sculam, alta la unu și una la nouă seara. După-amiază sosiseră două cunoștințe vechi, Matty și Louis. M-am Întîlnit cu Louis cînd ne aliniam pentru injecția de seară. - Au pus laba pe tine? m-a-ntrebat. - Nu. SÎnt aici pentru cură. Și tu? - La fel, mi-a răspuns el. La injecția de seară mi-au dat niște cloral hidrat Într-un pahar. În noaptea aia au fost aduși În salon cinci nou-veniți. Asistentul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
mi-ați da drumu’. S-a dus la Morton și-a-ntins mîna. - Dați-mi zece cenți pentru autobuz, domnu’ Morton,. Morton i-a trîntit o monedă În palmă. - Mișcă-ți naibii curu’ de-aici! - Data viitoare o să punem noi laba pe tine! au strigat agenții În cor, dar McCarthy ieșise deja pe ușă. Agentul tînăr, tuns periuță, a rîs. - Fac pariu c-a luat-o pe scări. Morton Își aduna hîrtiile și le-ndesa Într-o servietă. - Îmi pare rău
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
culeg zmeură. Era o zi frumoasă ca astăzi; liniște mare în pădure; numai ciocănitoarele se auzeau lovind cu pliscul coaja bradului. Umplusem coșarca pe jumătate, când iată mă trezii la spate cu un afurisit de urs zburlit, rădicat în două labe, care venea spre mine mormăind și scuipându-mă, parcă vroia să mă mustre că de ce i-am călcat răzășia. Caut să fug, dar în fața mea se deschide o râpă adâncă peste care numai doar în zbor aș fi putut trece
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
cele lungă, fără ca îndată să prindă de veste și să-mi sară în cap. Apoi, când mă vedea luând pușca din cui, își perdea cumpătul cu desăvârșire. Făcea raite prin odăi, sărea pe scaune, pe canapele, schâncea, latra, îmi punea labele pe pept, răsturna casa cu susu-n jos. Dacă din întâmplare aveam o căruță tocmită dinaintea scărei, el, de frică să nu fie uitat, se urca cel întăi în căruță, de unde nu mai era cu putință să-l dai jos. Nici
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
aici între străini. Să trăiești, domnișorule, mânca-ț-aș ochișorii! S-ajungi mare cât o beizadea!196 Apoi, de bucurie că te-am văzut, am să-ți cânt din dairà. Diha, Martine! strigă el ursului, care se sculă în două labe, legănându-se din șele ca o mireasă. Joacă bine, măi Martine, că-ți dau pâne cu masline. Ursul juca mornăind, țiganul cânta și suna din dairà și o mulțime de lume care nu mai văzuse asemenea spectacol se grămădi în jurul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
suna din dairà și o mulțime de lume care nu mai văzuse asemenea spectacol se grămădi în jurul nostru, căci nu era lucru banal să vezi jucând ursul din Carpați la poarta castelului din Versailles. Iar când ursul cu tavaua în labe se adresă pe rând la privitori, toți, după exemplul meu, îi aruncară câte un ban roș sau alb, așa că întâlnirea țiganului cu mine i-a fost de bun pocinoc 197. Am stat în Paris aproape o lună, încât mă săturasem
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
n-are nici o semnificație cultura. Sunt invidioși că am forța să plătesc un preț pentru a fi liber. În fond, ce dracu’ înseamnă toată abjecția asta pe care o acceptăm cu seninătate?! Concursurile de la cămin. Să faci, cum povestea Pif, laba pe felia de pâine. Cine termină utimul, ăla mănâncă. Sau bambilici. Să-și lege fiecare pula cu ață și, printr-o masă, să scoați ațele, să le amesteci și să tragi. Nu știi dacă e scula ta sau a altuia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
care să-l stânjenească. Gesturile lui erau bogate, pline. Ostentative aproape. Din când în când, așa cum țăranii privesc ouăle de găină la lumina lămpii să-și dea seama dacă sunt bune de pus sub cloșcă au ba, individul ridica o labă spre soare să-și admire opera. După fâțâiala mustății deasupra buzei, părea mulțumit. Cu privire la mustață, trebuie menționate câteva lucruri. Restul corpului pare o extensie inutilă a mustății. O mustață impozantă e doar un clișeu și pare prea puțin spus. O
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
În broșură.) [...] Ca profesor de limba și literatura italiană la Universitate, Ramiro Ortiz a lăsat amintirea unui dascăl harnic, conștiincios și fără relief; iar ca romanist și istoric literar al Evului Mediu italian și provensal, a fost un cercetător aplicat, labo rios și cu migală mare la texte, ca toți acești istorici literari, dintre care prea puțini se pot ridica până la originalitatea, farmecul și va loarea unei creații, precum Gaston Paris, Joseph Bédier și Emile Gebhart. Cea mai de seamă ispravă
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
las până n-oi face milionul!“ și să știți că l-a făcut! Începând, adică, Îndată după Înscăunare, să reglementeze bordelurile, Închizându-le cu mare zgomot prin presa moralizantă a vremii și redes chizân du le curând, pe măsură ce primea În laba lui murdară „șpaga“ patroanelor de bordel; și, oricât veți spune că banii nu au miros, să știți că de data asta Îl aveau: acel miros greu și sufocant, dul ce-grețos, al cărnii de femeie mult frecventată. Aș paria că
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]