KorAP: Find »[drukola/base=lampă & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...118 119 120 ...549 >

13,725 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892

sărea tot pe ciucite, își apleca burta, lanțul lat de la brâu sălta și el, mustățile i se ascuțiseră, înfiorate. Dogarul îi ținea hangul, apoi rudele de la (c)bor, când pe vine, când cu palmele de pământ, chiuind de se stingeau lămpile. Intrară și muierile în rând. Se încurcau în rochii, dar tot aprige. Nădușiseră și nu se lăsau. - Zi! Zi! făcea nevasta gunoierului, ca apucată de streche. Țiganii, să fărâme sculele, nu alta. Unde-mi sucea armonistul burduful, îl aducea după

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-i iaju! De la nașul, să-l țină Dumnezeu, că face pâine bună, o albie, o sobă de gătit și cinci sute de lei. - Să ne trăiască! strigară rudele în cor. Meșterii bătură din palme. Gunoierul trase darurile aproape, sub lumina lămpilor, să le vadă toată lumea și să se îndemne. - Masă pricopsită, făcu Aglaia, din partea finului Tache, aici de față, patru prosoape lucrate de mâna nevestei și două sute de lei! Ruda se sculă în picioare și mulțumi pentru aplauze. 40 Muierea ajunse

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
lucrate de mâna nevestei și două sute de lei! Ruda se sculă în picioare și mulțumi pentru aplauze. 40 Muierea ajunse la cuscrul Vasile, îl ciupi de ureche, a întrebă pe șoptite ce dă și strigă apoi: - Alde Vasile dă o lampă și o sută de lei! Ar fi dat mai mult, dar îi pleacă băiatul la armată! - Să ne trăiască! spuse socrul. Lăutarii ciupiră coardele. - Masă bogată! trecu femeia la altul. Nenea Ghiță Bîlcu dă un ceas deșteptător care cântă Valsul

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
Lina se așeză pe un scaun lângă ginere care ieșise între timp și asculta glumele mesenilor. Văzu urmele umede de pahare pe fețele de masă și o învălui tristețea. Totul i se păru murdar, cerul ca o leșie, zidurile casei, lămpile unsuroase care ardeau în pomi. Roșioară îi făcu semn lui Stere. Acesta se ridică și intrară în casă din nou. Soacra așeza rufele pe pat, le păturea una peste alta și ofta. Le dădu în primire mirelui. - Uite, maică: șase

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
greutate. Era roșu și cânta în gura mare: Taci, mireaso, nu mai plânge... Nevasta îl descheie pe la băiere, să nu se înăbușe. Surugiii dădură bice cailor și trăsura abia se urni. Lina privi încă o dată pomii de care mai spânzurau lămpile aprinse. Parcă nu s-ar mai fi întors niciodată în casa părinților. Abia își stăpâni lacrimile. I se părea că în locul inimii avea o piatră grea. Se urcă lângă mire și nu mai privi la vecinii strinși lângă gard. Țiganii

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
Muierea gunoierului o luă de mână și o trecu pragul. - Bine ai venit la noi! spuse. Înăuntru era rece și mirosea a vin oțetit. Lina văzu odăile, scaunele, patul de șipci și dușumelele goale. Pe un raft, deasupra, ardea o lampă. Prin ferestrele mucegăite, zări gunoierii care descărcau un camion. Se așeză pe o margine tare, netezind cearșaful aspru de americă. Aglaia spunea: - La noi e cam strîmt! Dar așa e la început, până vă faceți casă ca lumea, că d-

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
se întîmplase de la venirea lui în Cuțarida și se apucă să numere banii strânși la nuntă. Puse miile una peste alta, adună sutele de metal într-un săculețe de pânză, sugrumîndu-l la gură, ridică perna și acoperi totul. Stinse apoi lampa și își așteptă înfrigurat nevasta, speriat că n-o să mai vină. Ii trecu o clipă prin gmd că ea a plecat peste maidan. Se uită afară. 47 Lina ședea rezemată de scînduii, privind cerul. Trecu o ceată de câini, mușcîndu-se

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
că o să-i crescă și lui deverul. Răcoarea serii cădea abia simțit. Căruțele goale își sunau roțile și osiile spre Grivița. Zări focurile țiganilor puși să păzească stivele. Flăcări vesele se aprinseseră și pe rampă. Se întorseseră gunoierii. La lumina lămpilor, Grigore le împărțea lopețile și măturile. Glasurile lor se auzeau înăbușit. Negustorul se gândi că 73 trecuse și iarna. Acum avea casă ca lumea, își făcuse prăvălie frumoasă de zid, clădită pe temelie sănătoasă. Începea să se așeze. Deschise poarta

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-l băga nimeni în seamă. De la o vreme se înstrăinase parcă și de-ai lui: de Spiridon și de Matei. Băga capul între umeri, să nu mai vadă în dreapta și-n stânga, și străbătea maidanul. În odaia lui ardea o lampă unsuroasă, murdară. Își auzea de departe copiii tușind. Ziua, muierea ținea ușa și ferestrele deschise. Soarele încălzea pereții, primenea aerul, dar degeaba. Erau prea mulți la un loc! Priveau toți prin geamuri la averea cârciumarului. Așa ceva le-ar fi trebuit

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
poftindu-l înăuntru și a intrat. Nimic nu se schimbase. Stere cântărise totul dintr-o privire. Același tapet albastru, decolorat, mai vechi, pe pereții înalți; același oblon care acoperea fereastra și, în mijloc, masa scundă, plină de hârtii. Deasupra ardea lampa electrică cu picior lung, de porțelan, răspândind împrejur o lumină ostenită. Lucrurile abia se zăreau. Un miros greu de aer stătut plutea în odaie. Jupânul fuma. O dâră albastră, subțire, străvezie se ridica spre tavanul nevăzut. Peste hârtiile risipite pe

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
miros greu de aer stătut plutea în odaie. Jupânul fuma. O dâră albastră, subțire, străvezie se ridica spre tavanul nevăzut. Peste hârtiile risipite pe masă, atârna o mână albă, mică, plină de inele, ca de femeie. Pe ea aluneca strălucirea lămpii. Domnul Vasiliu socotea cu un creion și, când 1-a simțit înăuntru, a ridicat ochii. Stere i-a deslușit prin pânza cenușie de dincolo de masa încărcată chipul lunguieț și slab, părul argintiu pe la tâmple și hainele necălcate, vechi și lucioase

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
dai - n-ai! - Jupîne, ajută-mă, știi ce credincios ți-am fost, că nu ți-am ieșit din voie și n-am să te uit... Păcat de cârciumă... - Știu eu? Mâinile îi tremurau și păreau străvezii sub lumina palidă a lămpii. Tăcu câteva minute, mușcîndu-și buzele, gânditor. Când ridică privirile, în ochi îi strălucea o undă de șiretenie. - Totul ar fi cum ar fi, spuse, dar mai e un chichirez... Lăsă vorba la jumătate, parcă ostenit. ...Eu dau banii cu dobândă

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
pântecoasă până o umplea și așeza triftărul la locul lui, pe un raft. Oamenii o priveau. Nu îndrăznea nici unul s-o atingă cu vreun cuvânt. Simțeau ochii cârciumarului urmărindu-i și le pierea graiul. Zilele treceau repede. Seara, Lina aprindea lămpile. Stere cumpărase vreo trei. Fitilul lor lat și înalt dădea o lumină blândă. - Bună seara! își urau mesenii unul altuia și beau mai departe. Știuse bărbatu-său ce știuse: vadul era bun. Soseau mereu alți clienți, aduși de cei vechi

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
Au întins așternuturile, au fiert apă și au îngrijit-o. Nevasta cârciumarului s-a chinuit până la ziuă și a născut un băiat, o mână de carne, cu ochii lipiți, scâncind. Stere, ostenit de la drumurile lui, s-a sculat, a aprins lămpile și s-a învîrtit tot timpul împrejurul muierilor. Când Aglaia i-a arătat copilul, punîndu-l să-l scuipe de deochi, i s-a făcut milă și de nevastă-sa și a intrat s-o vadă. Ea plângea în pat, ușurată

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
amețit, și Lina 1-a sprijinit până la poartă. Cîf ciumarul chemase o trăsură și se urcaseră. Până acasă, Stere a dormit cu capul pe umărul ei. Femeia ascultase trapul cailor pe caldarâmul Griviței. Calea Negustorilor era pustie la ora aceea. Lămpile cu gaz aruncau lumina lor pe trotuarele pustii. - Încotro, cucoană? întrebase birjarul. - La Cuțarida! răspunsese Lina, și privise cerul de vară. La podul Basarab, semafoarele verzi și roșii clipeau deasupra liniilor ferate. În dreptul Grantului o cotiră spre mahalaua lor. Simți

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
Și-avea o govie, roșie, cărnoasă, numa bună de pupat! Paraschiv picase într-o seară cu ceilalți în casa ei din Cațavei. Când au deschis ușa, pungașul rămăsese uluit în prag. Muierea se întorsese, și el o zări la lumina lămpii. Era înaltă, clădită bine, cu un păr bogat adunat într-un coc la spate. - Ăsta-i ucenicul nostru! a rostit Bozoncea, și-a făcut loc lăutarilor cu care veniseră. - Paraschiv îi zice, a mai adăugat Gheorghe. Țiganca a râs scurt

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
și sânii ascuțiți s-au ridicat sub mătasea capotului. Ucenicul privi odăile scunde de pământ. Pereții erau acoperiți cu preșuri, toate furate de mâna Stăpânului. Pe patul lat, ibovnica așternuse velințe scumpe și moi. În fiecare colț ardea câte o lampă albastră de porțelan, tivită cu nichel pe margini. Lăutarii își scoseseră pălăriile soioase și se așezaseră într-un colț. Bozoncea a destupat sticlele aduse și s-au așezat la masă. Țiganca gătise doi curcani la tavă. Oacă îi împărțise cu

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
spune tu, Cu cine-ai făcut pruncu? -Lam făcut cu o catană! -Lam făcut cu o catană, Uite-așa, să-mi fac pomană! 116 Avea o voce muierească, mai afumată de tutun și stricată de chefuri. Boturile de porțelan ale lămpilor luminau masa încărcată. Pe jos se răsturnaseră câteva sticle golite. Oacă, amețit, se urcase pe un scaun și spunea înduioșat: -> - Nu vă uitați la mine, da-mi place, fraților, țigancă o fi, treaba ei. Și o contesă când se scoală

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
își legase pantofii de șireturi și-i atîfnase de gât. Se răsucea numai în ciorapi, împrejurul mesei, clipind către Sandu, care bătea tactul din palme: - Așa! Așa! Afară se lumina de ziuă și numai în casa Didinei mai stăruia lumina lămpilor în toată mahalaua Cațaveiului. 117 Pungașii aveau o inimă cum au oamenii cărora viața le merge din plin... N-au plecat de acolo decât după trei zile. Paraschiv se uita lacom la ibovnică, ar fi pus-o jos. Nici muierea

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
se risipi repede în tot corpul. În ograda curții se plimbau doi cocoși, lovindu-și aripile. În urma lor rămâneau urme subțiri, două câte două, rășchirate, perechi. Scormoneau praful și-l spulberau. Bătură din aripi și cântară. În casă se stinse lampa. Tăceau. Deodată se auzi strigătul țigăncii. I se opri inima lui Paraschiv. - St! spuse codoșul. Țipătul se auzi din nou. Era un geamăt adânc și dulce. Creștea prin pereții subțiri. 118 Ăl bătrân simți unghiile ucenicului în păunele lui. Tremura

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
stafide. Copiii îmbucară din cozonacul pus pe masă de muiere. Era bun. Ei, lacomi, ar mai fi vrut. La plecare, își strânseră traistele și își dădură ghionti. Pe maidan sticlea lumina nopții. Vântul spulbera zăpada. La cumătră, Beghe a găsit lampa stinsă. Au trecut degeaba groapa, la ceferiști. Ocoliră depoul pe niște ulițe strâmte și oarbe. Trenurile se auzeau aproape. Printr-un gard de fier, plin de polei, văzură locomotivele negre, învăluite în aburi fierbinți. - Ia te uită ce de trenuri

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
uită ce de trenuri! spuse țâncul vecinului. Li se făcuse frig, mai mușcară din covrigii strânși în fețele de pernă și o luară la fugă, sunând nucile puține. Plecară pe la alde cuscri. Trecură șina Constanței înapoi. La casa rudei ardeau lămpile, iar înăuntru se auzeau glasuri vesele, a petrecere. Intrară toți în curte. Câinele stăpânului se smuci în lanț, latră, ar fi mușcat. Ieși un bărbat, numa-n cămașă, nădușit. - Care ești, mă? - Beghe, al lui Spiridon! Am venit să colindăm

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
îi alergară câinii negri ai lui Stere. Mai să le sfâșie pantalonii. La poartă, se despărțiră. Venea și Ene cu ceata lui. Se bătuseră cu ai ceferiștilor și le furaseră covrigii, că erau mai mulți. La ei ardea încă o lampă. Spiridon dormea. Copiii se dădură lângă sobă. Ăl mai mare îl căută pe Beghe în traistă și mâncară colindețele. - Pe unde-ai fost? îl întrebă. - Pe la alde cuscri. Petreceau cu lăutari și aveau curcan pe masă și cozonac! - Da? făcu

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
Oamenii au sărit să-l ajute la descărcat. Veni Spiridon, veni frizerul, Stere își trimise băiatul de prăvălie. Au desfăcut frânghiile, au strigat la căruțași, împreună cu preoteasa. Fochistul a cărat dulapurile cu spinarea. Multe lucruri avea sfmția-sa: scrinuri grele, oglinzi, lămpi, oale, câte alea, o sobă, pat greu de stejar și șifoniere. Nevastă-sa a pus perdelele la ferestre, a măturat, până seara întinsese preșurile, ștersese praful. Părintele le-a mulțumit. Muierile vorbeau pe la porți: - Ce fel de popă o fi

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
Cuțarida, moartă sub zăpadă. Sufletul gropii scrâșnea undeva la fund. La cinci trebuia să fie în curtea abatorului, să taie vitele în reprize. Și avea un cap greu, să nu-l mai ții pe umeri. În casă, frig, nu găsea lampa. A plecat nespălat, înjurînd. Avea de mers vreme de un ceas. Cerul, ca o basma, și o lună spulberată, numai vălătuci. Și-n mintea lui canonită, o dată s-a făcut lumină și n-a mai simțit frigul... Se făcea că

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]