4,107 matches
-
ivea ocazia. I-am povestit despre bunătatea lui Ruben, despre frumusețea lui Iuda și despre cum eu și Iosif supsesem de la aceeași mamă. Am fost șocată să aud că Tabea nu-și dorea copii. - Le-am văzut pe mamele mele legănând prea mulți bebeluși care dup-aia au murit. Și am auzit că Oholibama a urlat trei zile înainte de a-și da viața pentru Iti. Eu n-am de gând să sufăr în halul ăsta. Tabea zicea apoi că nu are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
ofrandelor, arse pe un altar așezat sub copacul cel mai înalt. Muzică minunată se auzea de peste tot, cu armonii complicate. Deborele dansau în cerc, după ritmul propriilor bătăi din palme. Se ridicau și se ghemuiau la pământ, săreau și se legănau de parcă ar fi fost un singur cap, un singur corp și am înțeles atunci de ce Tabea voia să li se alăture, să danseze cu ele. Ada s-a făcut nevăzută în acea noapte și mi-a luat și prietena, legată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
din cauza căruia eu rămăsesem văduvă, iar el, orfan? În noaptea aceea s-a făcut o petrecere. Am stat pe jos lângă Re-nefer, care ținea copilul în poală și-i punea pe buze pepene tasat, îl gâdila cu pene și-l legăna și-l făcea să râdă și să zâmbească înspre cei care veniseră să sărbătorească venirea unui nou fiu în casa lui Nakht-re. Mâncarea și băutura erau în cantități pe care eu nu le puteam cuprinde: pește și vânat, fructe și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
zis Re-mose. Munca mă ține prea ocupat ca să-mi fac o familie, a zis el, cu un gest mic de lehamite. Poate că într-o zi se va îmbunătăți situația și o să-ți dăruiesc niște micuți pe care să-i legeni pe genunchi. Dar asta nu era altceva decât conversație politicoasă, care plutea în aer și mirosea a fals. Prăpastia dintre noi era prea mare pentru asemenea familiarități. Dacă și când aș fi devenit bunică, mi-aș fi cunoscut nepoții doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
i s-au umezit alături de mine. După ce am mâncat ce adusese Meryt, m-a obligat să mă așez în pat și mi-a masat picioarele. Toată durerea ultimelor zile s-a topit în timp ce-mi frământa degetele și-mi legăna călcâiele. După ce m-am liniștit, am rugat-o să stea lângă mine și i-am luat mâna, caldă și moale de la ulei și i-am povestit restul, ce se mai întâmplase la Teba, chiar și cum Zafenat Paneh-ah, mâna dreaptă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
ea cu delicatețe. Tu ești acum bunica, vocea înțelepciunii. Cinste ție, a zis ea și s-a aplecat în fața mea până a atins pământul cu fruntea, cerându-mi iertare. Am ridicat-o și s-a transformat într-un copil înfășat. Legănând-o în brațe, am implorat-o să mă ierte că mă îndoisem de dragostea ei și i-am simțit iertarea cu toată inima mea. M-am dus la mormântul lui Meryt a doua zi după visul cu Lea și am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
lor. Mă întreb dacă ei comparau apa acelui râu cu asta de aici, așa cum am făcut eu în seara asta. Ne-am întors unul spre altul și am făcut dragoste tăcuți ca peștii și apoi am dormit ca doi copii legănați la sânul marelui fluviu, izvor de împlinire. La Tanis, am părăsit fluviul și am început călătoria printre dealurile unde locuiau fiii lui Iacob. În Egipt, agricultorii și chiar tăbăcarii erau considerați superiori ciobanilor, a căror muncă era socotită una dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
stăteam acolo, chiar în centrul lui. A ținut minute în șir, poate un sfert de oră, Csákány asculta cu ochii închiși, surâzând și bălăbănindu-se pe scaun, am simțit și eu cum picioarele-mi dau să se miște, mi-am legănat și eu scaunul de câteva ori sub mine, acest cânt vibrant și straniu al păsăretului ne învăluia compact, era de parcă am fi stat în aburi sau în vălătuci de ceață calzi și umezi, și simțeam că mă apucă durerea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
Îi susținu privirea, păru să clipească imperceptibil și ridică geamul cerîndu-i șoferului să-i conducă Înapoi la castel. În mai puțin de un minut, portul rămase pustiu. Înghițindu-și dezamăgirea și durerea, Marie se Întoarse spre Stéphane Morineau, care se legăna de pe un picior pe altul, neștiind ce atitudine să adopte. - Gildas a părăsit cafeneaua pe la ora unu noaptea. Anne l-a văzut Îndreptîndu-se spre șantier. * * * Fiul mai mare al familiei Kermeur nu protestase atunci cînd Jeanne Îi spusese să preia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
el, Îl urmă. Parcurseră tăcuți cam o sută de metri și erau gata să pună piciorul pe podețul care ducea la far cînd Marie rupse brusc tăcerea: - Crezi cu adevărat În semne? - SÎnt irlandez, asta Înseamnă că legendele mi-au legănat copilăria. Îi adresă o privire ambiguă. El pricepu că nu trebuia s-o ia pe ocolite și deveni mai grav: - Am Întîlnit atîtea lucruri inexplicabile Încît... Da, cred În semne. Așa cum cred În lumea de dincolo și În mesajele pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
viteză pe serpentinele cornișei, În direcția vilei lui Pérec. Lucas, tot Încercînd să evalueze În oglinda ecranului de protecție solară starea În care se găsea nasul lui tumefiat, era aruncat dintr-o parte În alta În mașinuța Méhari care se legăna la viraje. PÎnă la urmă zbieră: - O să te bag la arest preventiv! - Asta nu te va ajuta să dezlegi limbile. Mai ales cînd se va afla că ai răscolit și tulburat familia Pérec doar pe baza unor vagi presupuneri... Lucas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
lovitură drept În inimă, erau cele pe care le purta Nicolas. De ce le aruncase? Desfăcu pachetul de haine. - Nu... Neliniștea Îl copleși, mîinile Începură să-i tremure, lăsă să-i cadă pantalonul și cămașa: erau pătate de sînge. Traulerul se legăna liniștit. Nu se mișcase din locul unde fusese ancorat. Milic Își ascultase fiica atent, necăjit că nu-i putea veni În ajutor. Înțelegea acum de ce, de cîtva timp, Nicolas se Îndepărtase de el. Nu emise nici o judecată, pur și simplu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Dar atunci... barca furată, busola, anexa găsită la Morgat? Cine a putut fi atît de monstruos Încît să vrea să se creadă că Nicolas era Încă În viață? Încolțit, Fersen o strînse la piept, În chip de răspuns, și o legănă tandru. Fără să și-o spună, se simțiră atunci la unison, ca Într-o balon despre care știau că este fragil și efemer. Sfîrșită de puteri, Marie dormi cîteva ore, vegheată de Lucas. Acesta se simțea deosebit de bine, trăind total
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
duceau la mezanin și o văzu chircită, cu genunchii la gură, cu brațele adunate În jurul corpului, cu un aer rătăcit și lac de sudoare, bîiguind cuvinte fără șir: val... mare... roșie... sînge... luminile... nuuu... O luă În brațe și o legănă șoptindu-i vorbe liniștitoare. Încetul cu Încetul se potoli. CÎteva ceasuri mai tîrziu, la primele raze ale soarelui, două Falcon-50 decolară de la baza din Lann-Bihoué Îndreptîndu-se țintă spre Atlanticul de Nord spre a cerceta cu minuție sectorul ale cărui coordonate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
pitulată Într-un ungher al scării, stătea complet nemișcată. Cu privirea fixată parcă asupra unei prăzi, cu o strîmbătură involuntară de dezgust, Îl pîndea pe Pierric care se agita Într-un mod Încă și mai dezordonat decît de obicei. Își legăna frenetic capul mare, cuprins de o excitație neobișnuită. Cu stîngăcie, labele lui mari traseră dintr-o ascunzătoare de sub pretențioasa placă de marmură de pe căminul din living o cutiuță de tablă. O vîrÎ printre cîrpele pe care le ținea În brațe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Pierric. - Nu-ți face griji, Juliette și cu mine o să ne descurcăm. Avem mulți amici pe continent. Dar Pierric Înhăță banii și-i vîrÎ cu de-a sila În geantă, mimînd cu cîrpele din brațe un bebeluș pe care-l legăna. Ronan, Înduioșat, Îl Îmbrățișă. - Mulțumesc, Pierric, ești cu adevărat nemaipomenit. Îți făgăduiesc că de Îndată ce se va naște bebelușul, am să fac totul ca să-ți trimit o poză... Se opri văzînd groaza de pe chipul lui Pierric, care fugi să se ghemuiască
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
neașteptat, Îi Înapoie arma. - Poftim. Marie șovăi, o apucă, apoi acceptă mîna pe care i-o Întindea ca s-o ajute să se ridice. Se uită jur-Împrejur, cît vedeai cu ochii nu se zărea nici un punct de reper. Vasul se legăna În liniște. - Am să te debarc pe o insuliță pustie În largul Finistère-ului. Am să mă Întorc apoi la Lands’en ca să caut restul prăzii, iar apoi am s-o șterg. De Îndată ce am să fiu În afara apelor teritoriale, am să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
sau de cine anume voiai să fugi, Gwen? De justiție? De ucigaș? Fiica Yvonnei dădu ușor din umeri și păstră tăcerea. - Sau poate te duceai să recuperezi prada naufragiului? Tot În picioare, În echilibru instabil la bordul Zodiacului care se legăna ușor, Gwen avu dintr-odată o privire extrem de obosită. - Nu pricepi că am pierdut totul, Marie? Fratele tău este singurul bărbat pe care l-am iubit vreodată, spunea că nimic nu va putea să ne despartă, că eu eram puternică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
din joacă ai ucis-o? Lama unui cuțit cu resort luci fugar Înainte de a poposi pe gîtul lui Pierre-Marie. Ochii acestuia se umplură de groază la contactul cu oțelul. Încăperea Începu să se Învîrtă În jurul lui, zidurile porniră să se legene. Dar ceea ce Îl Înspăimîntă cel mai tare fu vidul din privirea de un albastru spălăcit ațintită asupra lui. - Tu ești cel care a ieșit ultimul pe faleză, spuse rece Ryan. Gildas, Yves, Gwen n-au aflat decît mult mai tîrziu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
vedere ancheta. - Credeți că sub hipnoză ar putea să ajungă la o amintire din copilărie foarte marcantă? - Desigur, dacă e fără nici un pericol pentru el, Îl temperă Marie. Toți trei se Întoarseră spre Pierric: cu privirea În gol, acesta se legăna Înainte și Înapoi, frămîntînd convulsiv În mîini grămada lui de cîrpe. Etrava iahtului familiei Kersaint despica apele verzi pe care ceața le făcea lăptoase. PM, la cîrmă, fixa linia orizontului cu exaltare; aruncînd o privire spre GPS, corectă ruta. Un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
pe scaunul lui, răspundea: „Da.” Săptămânile treceau. Michel șovăia vizibil În pragul vieții adulte. Singura modalitate de a-l trece ar fi fost totuși, pentru amândoi, s-o sărute pe Annabelle; el Însă nu era conștient de asta; se lăsa legănat de un amăgitor sentiment de eternitate. În luna aprilie, Îi scandaliză pe profesori neglijând să-și completeze dosarul de Înscriere În clasele pregătitoare. Era totuși evident că, mai mult ca oricine, avea mari șanse de a intra În Învățământul superior
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
era probabil la fel. Chinezoi afurisiți. Ce naiba voia să Însemne „inversați semirigidele pentru a concretiza domul”? Privea schemele cu o disperare crescândă, când În dreapta lui apăru un soi de matroană irocheză, Într-o minijupă din piele, cu niște sâni enormi legănându-se În crepuscul. — Acum ai ajuns? articulă apariția, ai nevoie de ajutor ca să-ți instalezi cortul? — Mă descurc..., răspunse Bruno cu o voce sugrumată, mă descurc, mersi. E În regulă..., adăugă el dintr-o suflare. Simțea capcana. Într-adevăr, câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
câteva secunde mai târziu, izbucniră urlete din wigwamul alăturat (de unde or fi cumpărat asemenea drăcie? l-or fi confecționat chiar ei?). Femeia se repezi Înăuntru, ieși cu doi țânci minusculi, câte unul agățat de fiecare șold, și Începu să-i legene fără chef. Urletele se Întețiră. Masculul apăru și el tropăind, În sula goală. Era un bărbos destul de solid, de vreo cincizeci de ani, cu părul lung, cărunt. Îl luă În brațe pe unul din maimuțoi și Începu să-l giugiulească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
și masaje; la limită, se poate spune că nu există două masaje identice. După acest preambul, Își Începu demonstrația, rugând-o pe o participantă să se lungească. — Trebuie să simți tensiunile partenerei..., comentă el mângâindu-i umerii; mădularul i se legăna la câțiva centimetri de părul lung și blond al fetei. Să unifici, să unifici Întruna..., continuă el turnându-i ulei pe sâni. Să respecți integritatea schemei corporale...: mâinile animatorului coborau pe pântec, fata Închisese ochii și desfăcea coapsele cu vădită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
țeapăn ca un buștean. Până și bucile Îi erau Îmblănite. Uleiul Începu să picure pe cearșaf, pulpele erau năclăite. Bruno Își ridică privirea. Alături, doi bărbați erau culcați pe spate. O fată Îi masa pectoralii celui din stânga; sânii i se legănau Încetișor, tufa i se mișca la nasul partenerului. Casetofonul animatorului răspândea În aer acorduri ample de sintetizator; cerul era de un albastru absolut. În jurul lui, mădularele unse cu ulei de masaj se Înălțau Încet În lumină. Totul era cumplit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]