3,184 matches
-
toate celelalte biserici de rit bizantin. Duminica și de sărbători se folosește Liturghia Sfântului Ioan Gură de Aur, la unele praznice Liturghia Sfântului Vasile cel Mare, iar în Postul Mare Liturghia darurilor mai înainte sfințite a Sfântului Grigorie Dialogul. Limba liturgică este albaneza modernă. Toate textele liturgice au fost traduse din greacă la începutul secolului al XX-lea de către Fan Noli. Actualmente se întrebuințează o traducere din anul 1995 a Liturghiei Sfantului Ioan Gură de Aur. Ortodocșii albanezi din Statele Unite ale
Biserica Ortodoxă Albaneză () [Corola-website/Science/310587_a_311916]
-
Duminica și de sărbători se folosește Liturghia Sfântului Ioan Gură de Aur, la unele praznice Liturghia Sfântului Vasile cel Mare, iar în Postul Mare Liturghia darurilor mai înainte sfințite a Sfântului Grigorie Dialogul. Limba liturgică este albaneza modernă. Toate textele liturgice au fost traduse din greacă la începutul secolului al XX-lea de către Fan Noli. Actualmente se întrebuințează o traducere din anul 1995 a Liturghiei Sfantului Ioan Gură de Aur. Ortodocșii albanezi din Statele Unite ale Americii folosesc astăzi limba engleză pentru
Biserica Ortodoxă Albaneză () [Corola-website/Science/310587_a_311916]
-
Crișanei, ei fiind însoțiți de un cler numeros. Pe 15 aprilie 1706 episcopul sârb Isaia Diacovici a obținut aprobarea imperială din partea împăratului Iosif I pentru înființarea unei episcopii ortodoxe la Arad. În anii 1830, sub păstorirea episcopului Gherasim Raț, limba liturgică slavonă a fost înlocuită treptat cu limba română. Curând după aceasta a fost desființată și școala confesională sârbă și înlocuită cu școala cu limba de predare română. Separarea ierarhică a ortodocșilor români din Banat și Ungaria de Mitropolia Sârbă de la
Arhiepiscopia Aradului () [Corola-website/Science/310622_a_311951]
-
caracter regional, într-un anumit sens populară. Prima este alcătuită din lucrări cu caracter teologic, mistic și didactic: comentarii ale Sfinților Părinți ai Bisericii, tratate de teologie, gramatică, retorica și dialectica, colecții de drept canonic, vieți de sfinți, predici, cărți liturgice, imnuri și poezie religioasă. Mânăstirile Alcobaça și Santa Cruz din Coimbra sunt principalele centre de cultură latină medievală din Portugalia. Dar nesiguranță vieții în evul mediul și reproducerea cărților prin copii manuscrise făceau posibilă o activitate culturală continuă și asidua
Literatura portugheză () [Corola-website/Science/308701_a_310030]
-
manuscrise făceau posibilă o activitate culturală continuă și asidua, doar în calmul mănăstirilor. Cultură literară era, prin forță lucrurilor, un monopol sacerdotal. Destinată instruirii clerului, aceasta literatura nu era difuzată în rândul maselor decât indirect, prin intermediul predicilor și al cântecelor liturgice. Contribuția sa la literatura portugheză constă mai ales în unele traduceri de vieti de sfinți și de miracole (secolele XIV — XV), cum este „"Vida de Maria Egipcíaca"” (numită și "Taís"), „"Vida dos Santos Barlaăo e Josafate"” (versiunea creștină a legendei
Literatura portugheză () [Corola-website/Science/308701_a_310030]
-
doi prezintă o semnificație mai largă, care privește epoca în care trăiau. Dacă sinodul lui Atanasie din 1700 n-a pretins preoților mai mult decât știrea pe de rost a „Psaltirii”, glasurilor, tainelor bisericii și 40 de zile de practică liturgică la hirotonire, atunci cunoștințele slujitorilor bisericii din Răstoci confirmă un pas mare înainte. Înseamnă ca episcopul Micu-Klein a pretins mult mai mult, în intenția de a face din preoții săi adevărați luminători pentru popor. Manuscrisul „Triodului” din Răstoci a avut
Biserica de lemn din Răstoci () [Corola-website/Science/309844_a_311173]
-
la unghiurile vestice. Turnul a servit atât pe post de clopotniță, cât și ca loc de strajă. În prezent, în clisiarniță a fost organizat un mic muzeu care adăpostește obiecte din secolele XV-XVIII: icoane, fragmente de mobilier, veșminte bisericești, vase liturgice, candele de argint, cruci în filigran, cărți de cult vechi, precum și artefacte (monede, bijuterii, vase de ceramică, cahle decorate etc.) descoperite în urma cercetărilor arheologice. În partea de sud a incintei au fost construite Casa Domnească și edificiile mănăstirești: trapeza, chiliile
Mănăstirea Probota () [Corola-website/Science/309291_a_310620]
-
prezidează. Proclamă Evanghelia și asistă la altar, propune Rugăciunea Credincioșilor, distribuie Euharistia în cadrul Sfintei Liturghii, administrează Sacramentul Euharistiei celor bolnavi (viaticul), binecuvântează persoane, locuri și obiecte. Animează comunitatea creștină și exercită și alte servicii cerute de caritate. În lipsa altor miniștri liturgici poate administra Sacramentul Botezului și Sacramentul Căsătoriei, poate administra o parohie, poate comenta lecturile la Sfânta Liturghie (poate predica). Poate prezida funeraliile și alte funcții liturgice, în afara Liturghiei Euharistice. Veșmintele proprii diaconului sunt alba (stiharul) și stola pusă în diagonală
Diacon () [Corola-website/Science/310446_a_311775]
-
Animează comunitatea creștină și exercită și alte servicii cerute de caritate. În lipsa altor miniștri liturgici poate administra Sacramentul Botezului și Sacramentul Căsătoriei, poate administra o parohie, poate comenta lecturile la Sfânta Liturghie (poate predica). Poate prezida funeraliile și alte funcții liturgice, în afara Liturghiei Euharistice. Veșmintele proprii diaconului sunt alba (stiharul) și stola pusă în diagonală, de pe umărul stâng până la înălțimea centurii pe șoldul drept. În cazul celebrărilor solemne se folosește și dalmatica. În absența miniștrilor liturgici superiori, poate îmbrăca pluvialul, folosit
Diacon () [Corola-website/Science/310446_a_311775]
-
prezida funeraliile și alte funcții liturgice, în afara Liturghiei Euharistice. Veșmintele proprii diaconului sunt alba (stiharul) și stola pusă în diagonală, de pe umărul stâng până la înălțimea centurii pe șoldul drept. În cazul celebrărilor solemne se folosește și dalmatica. În absența miniștrilor liturgici superiori, poate îmbrăca pluvialul, folosit în celebrări solemne, altele decât cea Euharistică.
Diacon () [Corola-website/Science/310446_a_311775]
-
prezidată de Eminența Sa Cardinalul Angelo Amato, Prefectul Congregației pentru Cauzele Sfinților. Circa 10.000 de credincioși au participat la Sfânta Liturghie solemnă a beatificării monseniorului Vladimir Ghika, celebrată la București, în "Pavilionul Central al Romexpo". După beatificare, comemorarea sa liturgică va fi la 16 mai, data martirajului său. În anul 2004 în "Piața Monseniorul Vladimir Ghika", aflată în București, Sectorul 1, la intersecția străzilor Gheorghe Demetriade și Emil Pangratti a fost instalată Statuia monseniorului Vladimir Ghika, operă turnată în bronz
Vladimir Ghika () [Corola-website/Science/305068_a_306397]
-
una). După aceste evenimente, întreaga viață catolică diecezană a luat un nou avânt. A fost reorganizată Dieceza de Iași și și-au reluat activitatea sau au apărut numeroase instituții bisericești: Curia Diecezană, Tribunalul Bisericesc, Consiliul Prezbiteral, Comisia pentru Cler, Comisia Liturgică, Comisia Biblică, Departamentul de Istorie a Bisericii Catolice din Moldova, Oficiul Diecezan pentru Cateheză, Centrul Misionar Diecezan etc. S-a reluat învățământul religios în școli. S-au înființat Seminarul Teologic Liceal din Iași, Liceul Catolic "Sf. Iosif" din Bacău, Colegiul
Petru Gherghel () [Corola-website/Science/306008_a_307337]
-
însemn al împărăției lui Iisus . Aceste imagini se întâlnesc apoi des în scrierile patristice și sunt preluate ca topoi în imnurile latine. Din literatura imnică imaginea arborelui este preluată în piesele de teatru medievale despre profeți și în diverse texte liturgice cu referiri la prima parusie a lui Iisus. Jean Calvin apelează la imaginea din Isaia 11, 1 cu tulpina lui Ieseu tocmai pentru a combate teoria virginității Mariei, bazată în exegeza Părinților Bisericii pe ideea unei rădăcini sterpe a casei
Ieseu () [Corola-website/Science/306110_a_307439]
-
canonizării sale este 1690 sau 1724. Ziua sa de celebrare religioasă a fost inițial la data morții sale, 23 octombrie; a fost schimbată pe 28 martie în 1890, când sărbătorirea sa a fost generalizată pentru întreaga Biserică Romano-Catolică. La reforma liturgică din 1969 s-a revenit la data de 23 octombrie.
Ioan de Capistrano () [Corola-website/Science/304780_a_306109]
-
Sucevei" de la Iași și “Candela" de la Suceava. Printre articolele publicate de către IPS Pimen menționăm următoarele: "Icoana Nașterii Domnului nostru Iisus Hristos și semnificația ei teologică redată în frescele din nordul Moldovei" (1981); Însemnătatea teologică a Icoanei Botezului Domnului, după texte liturgice" (1982); "Cuvântul și icoana" (1984); "Întâmpinarea Domnului în iconografia bisericilor din nordul Moldovei" (1984); "Autonomie și autocefalie în picturile bisericilor din Moldova" (1985); "Icoana Învierii" (1986); "Icoana Schimbării la Față" (1986); "Păstori și propovăduitori ai dreptei credințe. Sfinții Trei Ierarhi
Editura Pimen Zainea () [Corola-website/Science/304821_a_306150]
-
Sodomia este un act sexual non-coital oral sau anal cu un membru al aceluiași sex sau al sexului opus. De asemenea, termenul mai înseamnă și copulația cu un animal (bestialitate sau zoofilie). Termenul provine din latina liturgică: "peccatum Sodomiticum", sau „păcatul lui Sodom” și este derivat din cuvântul grecesc Σόδομα [Sódoma]. Cartea Genezei (cap. 18-20) istorisește cum Dumnezeu a vrut să distrugă cetățile păcătoase, Sodoma și Gomora. Doi îngeri („mesageri”) sunt invitați de Lot să se adăpostească la
Sodomie () [Corola-website/Science/305568_a_306897]
-
și "Dogmatica" reprezintă inestimabile documente cu privire la vocabularul filosofic și la proiectul, de secol VIII, de integrare a aristotelismului în cultura creștină. "Dogmatica" rămâne până în zilele noastre un text de referință pentru înțelegerea dogmei creștine. Daorită contribuției sale însemnate la muzica liturgică ortodoxă a fost denumit „maestrul muzicii” (Μαΐστωρ της μουσικής»). Se cunosc foarte puține detalii despre viața lui , iar ele provin din surse care sunt adesea în dezacord reciproc. Detaliile biografice despre înaltele funcții pe care le-ar fi ocupat atât
Ioan Damaschinul () [Corola-website/Science/305597_a_306926]
-
și părinte” al Colegiului Roman, care imediat și-a luat numele de „Arhigimnaziu Gregorian” și de „Universitatea Gregoriana”. În noul sediu numărul disciplinelor predate putea să fie mai mare: s-au adăugat noi catedre printre care cele de istoria bisericii, liturgică și de retorică. Universitatea a ajuns să fie de prestigiu și în domeniul matematicii, fizicii și astronomiei. Actualul calendar, calendarul gregorian, a fost elaborat de Cristoforo Clavio, profesor al Colegiului Roman. În câțiva ani numărul studenților a depășit numărul de
Universitatea Pontificală Gregoriană () [Corola-website/Science/305737_a_307066]
-
intrat în 1934 în asociația “Graues Orden” (Ordinul Gri), format din foștii membri ai asociației “Bündische Jugend” (Tineretul asociat). “Graues Orden” se caracteriza ca fiind o asociație de tineret dedicată studiului filosofiei. Deoarece avea o orientare catolică, aborda și probleme liturgice, militând pentru o reformă a Bisericii Catolice. Pentru Willi, aici s-a maturizat convingerea că este absolut necesar să se implice politic în calitate de creștin și să desfășoare o activitate tot mai decisă de combatere a nazismului. Într-adevăr, ajunsese la
Willi Graf () [Corola-website/Science/306271_a_307600]
-
de la o țară românească la alta, precum și prin frecventele strămutări și dedublări de sate din motive climatice, hidrologice sau istorice (Brad-Brădet-Brădeni-Brădești...). Unitatea lingvistică românească este însă oprită în secolul XI odată cu scăderea influenței imperiale bizantine și cu creșterea rolului slavonei liturgice. Numeroasele popoare migratoare (germanice, turcice, slavice, sau fino-ugriene) care au parcurs aria lingvistică românească, au contribuit la rândul lor, intervenind fiecare punctual, în evoluția limbii române, prin diversificarea fondului de cuvinte neprincipal, lăsând însă structura gramaticală „latină“ sau prelatină aproape
Istoria limbii române () [Corola-website/Science/306408_a_307737]
-
intervenind fiecare punctual, în evoluția limbii române, prin diversificarea fondului de cuvinte neprincipal, lăsând însă structura gramaticală „latină“ sau prelatină aproape neatinsă. Importanta influență slavă în daco-română este pusă în legătură cu bilingvismul, cu istoria țaratelor româno-bulgare și cu rolul slavonei, limbă liturgică și limbă oficială a voievodatelor române. În schimb, faptul că celelalte limbi romanice de est, din sudul Dunării, nu au suferit influența lexicală slavă cu aceeași intensitate ca dacoromâna, este pus în legătură cu evoluția separată a populațiilor protoromâne din nordul și
Istoria limbii române () [Corola-website/Science/306408_a_307737]
-
poporul sovietic au privit întotdeauna aceste valori ca un bun inalienabil al poporului român însuși”". Lista bunurilor restituite includea Tezaurul de la Pietroasele, 120 de tablouri semnate de Nicolae Grigorescu (dintr-un total de 1350 de picturi, gravuri și desene), vase liturgice din aur și argint, cărți și miniaturi vechi, bijuterii, 156 de icoane, 418 tapițerii, 495 obiecte de cult religios, etc. În total, expoziția deschisă la București în august 1956 cu obiectele sosite din URSS includea nu mai puțin de 39
Tezaurul României () [Corola-website/Science/305918_a_307247]
-
nu mai puțin de 39.320 de piese, dintre care 33.068 de monede de aur și 2.465 de medalii, 1.350 de tablouri și desene, restul de circa 2.500 de obiecte fiind obiecte de orfevrărie medievală, broderii liturgice, icoane și stofe vechi. Literatura comunistă a vremii punea restituirea tezaurului pe seama unei porniri „spontane și amicale” din partea URSS și acredita ideea că întregul tezaur ar fi fost restituit, informație care abia după Revoluția din decembrie 1989 a putut să
Tezaurul României () [Corola-website/Science/305918_a_307247]
-
Allard) cred că vrea să numească martiriul în general. Rămășițele pământești ale Papei Sixt al II-lea au fost depuse în cripta papilor din cimitirul sf. Calixt. Alături de mormânt a fost plasat și scaunul folosit de el la ultima celebrare liturgică și pe care a fost decapitat; acest scaun este marcat de sângele său. Pe locul din cimitirul sf. Prætextatus, unde a fost martirizat Papa Sixt al II-lea a fost construit un oratoriu („Oratorium Xysti”), care mai era încă vizitat
Papa Sixt al II-lea () [Corola-website/Science/305387_a_306716]
-
I n-a fost înmormântat pe Via Aurelia, dar în cimitirul Sf. Calixt pe Via Appia. Din acest motiv, istoricii moderni consideră că Papa Felix I a fost confundat cu un martir omonim înmormântat pe Via Aurelia. Cât despre decretul liturgic despre care vorbește Liber Pontificalis nu se poate în nici un chip dovedi autenticitatea; probabil autorul i-a atribuit paternitatea întrucât Papa Felix I a păstrat obiceiul de a celebra memoria martirilor. Date fiind aceste dubii, se poate afirma că singurele
Papa Felix I () [Corola-website/Science/305389_a_306718]