3,209 matches
-
și sărbătoarea alianței sau încoronarea lui Yhwh; despre ultimele două știm prea puține lucruri; nu suntem siguri nici dacă s-au celebrat cu adevărat sau dacă nu cumva sunt doar o presupunere a certătorilor. 12.2. Trăsăturile sărbătorilor În calendarele liturgice antice care au la bază un ciclu predominant agricol al festivităților principale ale anului (cf. textele citate Ex 23,16; 34,22), după cum am observat deja (cf. 11.1.a), mai apare o festivitate legată de un pelerinaj la sanctuarul
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
în Noul Testament când In 7,2 vorbește de hē heortḗ, „sărbătoarea” (prin excelență) (cf. 12.2.a), dar această uzanță nu este nici constantă și nici sistematică; în orice caz, este o sărbătoare ce are o poziție privilegiată în calendarul liturgic. b) Cât privește originea sa, și de această dată trebuie să expunem cititorului diferite dificultăți. Izvoarele biblice conțin două descrieri ale acestui fel de acoperiș: Lev 23,40-43; Neh 8,13 ș.u. În primul fragment se vorbește despre „roade
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
sunetul cornului”, dar pe care „sacerdotalul” nu îl menționează în acest context. Denumirea Rô’š haššănăh apare și ea o singură dată în Biblie într-un text pur cronologic (Ex 40,1 ș.u.), fără nici o trimitere la anul nou liturgic, vorbind în schimb despre primăvară (prima lună). d) Anul Nou va fi celebrat autonom, separat de sărbătoarea „corturilor”, abia într-o perioadă tardivă și, probabil, este adevărată ipoteza celor care afirmă că rolul primei zile a lunii a șaptea ar
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
este „după patru ani”, cum redau unele traduceri, ci „la sfârșitul a”); din aceste exemple ne putem da seama că 1Reg 8 nu este un text sporadic. b) Și liturgia samariteană ne-a transmis o serie de acțiuni și formule liturgice ce țineau de rolul regelui cu această ocazie, formule care subliniază legătura cauzală dintre oferta suveranului și ascultarea rugăciunilor acestuia pentru venirea ploilor de toamnă. Existența acestei liturgii ne permite să întrevedem epoca de dinainte de exil, când suveranul avea încă
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
rege”, fie cu „Yhwh a devenit rege”; ultima traducere ar putea fi o mărturie în favoarea existenței unei sărbători celebrate în fiecare an în ziua de Anul Nou, în care poporul confirma regalitatea lui Yhwh; această expresie putea fi o formulă liturgică, proclamată de popor în momentul culminant al celebrărilor. Înțeleasă în felul acesta, formula ridică diferite probleme, nu de natură gramaticală sau sintactică (din acest punct de vedere, ambele traduceri sunt corecte), ci istorică și istorico-religioasă: dacă expresia mălak Yhwh este
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
C.). c) Sărbătoarea pûrîm cade și astăzi pe 14-15 din luna ’ădăr (luna repetată în anii bisecți, caz în care cade în al doilea an), adică, după calculul nostru, în februarie-martie; cu toate acestea, nu a intrat niciodată în calendarul liturgic ca sărbătoare principală. Originea sa trebuie căutată în „diaspora” iudaică orientală; în iudaismul palestinian este atestată începând cu prima jumătate a secolului al II-lea î.C. (2Mac 15,36 menționează „ziua numită a lui Mardoheu”); totuși e plauzibilă o
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
celelalte sărbători, originile celebrării sunt povestite în 1Mac 4,36-59 (cf. 2Mac 10,1-8). Dar și în acest caz e vorba de o încercare nereușită de a insera o sărbătoare între festivitățile de toamnă de la care a preluat multe elemente liturgice, astfel încât se credea că ritualul ar proveni în întregime din acestea (nu întâmplător, conform 1Reg 8,1 ș.u., templul lui Solomon a fost inaugurat la începutul toamnei; cf. 6.2.b). În rest, conține unele elemente care ne permit
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
acest lucru nu implica acele măsuri restrictive care au devenit o trăsătură dominantă a iudaismului mijlociu și care sunt valabile și astăzi pentru evreii practicanți. Totodată trebuie să ținem cont că în epoca preexilică nu există urme ale vreunei celebrări liturgice a sâmbetei: se vorbește doar de „ziua de odihnă pentru Yhwh”. Însă descoperim în această formulă un calificativ: nu este o odihnă oarecare, adică lenevire, ci odihnă dată de Dumnezeu oamenilor pentru ca să aibă timp să-l preamărească și să-i
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
savanți au propus teoria că anul începea primăvara pentru Israel (Nord) și toamna pentru Iuda, dar această opinie nu a dus la niciun rezultat și ca urmare trebuie abandonată. În orice caz asistăm la un dualism straniu: un An Nou liturgic, toamna, și un An Nou calendaristic, primăvara. c) Despre lunile intercalate (cf. 16.1.b) destinate sincronizării anului lunar cu cel solar, cu privire la epoca preexilică, nu avem nicio informație. 16.3. Influențe babiloniene În diferite locuri din cărțile istorice, aparținând
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
Moraldi 1986, pp. 270 ș.u. și García / Martone 1996, pp. 198 ș.u.), unde sunt numiți 52 de capi ai familiilor pentru a sluji săptămânal, prin rotație, formând deci un an de 52 de săptămâni! E relevant apoi calendarul liturgic din grota 4, numit mišmărôt 4Q 320 ș.u. (García / Martone 1996), „memorandum [al lucrurilor de observat]”, 4Q 319-337, care confirmă utilizarea de către grupul de la Qumran a calendarului Cărții Jubileelor. d) Situația este mai complexă de cât pare la prima
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
a reușit să reconstituie Sinedriul ca autoritate religioasă supremă, chiar dacă în foarte scurt timp a fost constrâns să se retragă pentru că era combătut de grupuri influente. Odată cu încetarea practicii cultului la templu, sinagoga a fost aleasă drept centru al vieții liturgice al cărui cult, lipsit de sacrificii, era prin urmare total diferit, constând esențial în lecturi și meditații biblice, rugăciuni, cântări și studiu. Liturgia, diferită în funcție de regiuni, a fost unificată cu acest scop. 18.2. Continuitatea ebraismului După reprimarea revoltei lui
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
exista ca frăție iudeo-creștină doar episcopia Lyonului, crește numărul prozeliților mai ales în jurul Romei și Cartaginei. Tot începutul acestui secol statuează ca episcopi ai Romei persoane de origine italică iar limba greacă începe să fie înlocuită de latină ca limbă liturgică. Tertulian, un alt ,,părinte al iudeo-creștinismului” erudit cartaginez s-a născut pe la anul 160 și trece la creștinism către anul 195, devine cel mai tenace și mai violent susținător al acestui cult al minciunii dar pe la 207 trece cu arme
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
majoritatea funcțiilor administrative în societatea iudaică din Palestina, nu recunoș- teau Talmudul ca pe o scriere sacră pentru că ea a apărut tîrziu în cultura lor, fiind o tradiție orală plină de povești și scorneli deocheate nedemne pentru a fi texte liturgice. Fariseii însă care erau mai mulți și mult mai bogați și-au făcut din această scriere una din armele de luptă împotriva saduceilor cu care amăgeau prostimea. Pornind războiul civil, fariseii i-au spîrcuit amarnic pe saducei iar în anul
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
și întuneric. Păi drăguților dacă murea lumea după înțelepciunea voastră, de ce s-a scris nu-mai un singur exemplar din traducerea Torei într-un timp de aproape 500 de ani și acela pătrat în bibliotecă și nu se folosea ca text liturgic în toate cuiburile voastre de întunecați farisei din care să se adape toți cei negri în cerul gurii sau cu păr pe creier? Dacă pretindeați că traducerea numită Septuaginta este un text sacru în se-colul lV î.e.n., de ce l-
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
se urcă iarăși în lumină la ceruri. Iahwe se ține numai la întuneric și la dos puturos ce duhnește numai a pucioasă! Obiceiul adepților lui Sabasios de a consacra mîinile pentru rugăciune din care primele trei degete întinse, făceau gestul liturgic al binecuvîntării și care a fost preluat de iudeo-creștini fără să se rușineze. Adepții religiei înțelepților - mitraismul - credeaua că mortul este ridicat la cer de îngerul său păzitor și participă la o sărbătoare acolo sus a preafericiților. Imaginea a fost
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
din capitală (arh. Gh. Simotta). Este în mod evident un gest politic: catedralele sunt de dimensiuni evident gigantice în raport cu locul amplasării lor și ocupă locuri privilegiate în centrele respectivelor orașe, destinația lor fiind una festivă și simbolică mai degrabă decât liturgică 8. Un al doilea val de arhitectură românească (în care administrația va fi la fel de activă ca și biserica ortodoxă) va urma în orașe secunde ale Transilvaniei și chiar în Secuime în anii treizeci. Acest al doilea val "colonizator" va cuprinde
[Corola-publishinghouse/Science/85066_a_85853]
-
sunt propovăduite mereu, toate fiind orientate spre a diminua pornirile instinctuale și îndeosebi a viciilor derivate din acestea. În același timp realizează apropierea oamenilor prin iubire și înțelegere în spiritual carității, deci a dragostei creștine. Si într- adevăr, prin practica liturgică și predicii, biserica nu a încetat o clipă să-și îndeplinească rolul de școală, propovăduind continuu perceptele credinței, care în fapt nu sunt altceva decât opreliști în fața tendințelor instinctuale. Preoții, la rândul lor, trebuie să fie desăvârșiți în viața lor
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
era slavizarea românilor, această tentativă nu a reușit. Ceea ce totuși s-a reușit a fost desprinderea de Roma și trecerea la ortodoxie care căpătase contur odată cu definitivarea schismei la 1054. O serie de cuvinte de origine slavă folosite în practica liturgică stau mărturie acestei etape, ca de exemplu: utrenie, moliftă, slavă, blagoslovenie, duhovnic, vlădică, clopot, rai, iad, coșciug etc. Influența bulgară se menține și după căderea sub bizantini a imperiului bulgar. Prima mitropolie românească - a Ungrovlahiei - se înființează în 135 sub
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
sale soții". Odată cu libertatea apăreau și soboarele de preoți, cu liturghiile celebrate în cele mai neașteptate decoruri, în stradă sau în instituții oficiale, și mai ales la televizor, în direct. Credința autentică nu va fi lipsit, poate, din aceste spectacole liturgice, dar difuziunea lor nelimitată, străvechiul formalism ritualistic par că țin mai degrabă de oroarea de vid; substituindu-se riturilor propagandei comuniste, ortodoxismul de fațadă aduce o contribuție entuziastă noii limbi de lemn a democrației în construcție. Manipulări De bună seamă
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
critic interbelic și mai apoi prin cea a naționalismului fanatic exprimat în crezul legionar - arată că ridicarea unei noi pături sociale de români transilvăneni orășeni alcătuită din boieri, boiernași, producători, meșteșugari și târgoveți a condus la disatisfacția generală față de slavona liturgică, inadecvată tranzacțiilor comerciale. Motivați de interese materiale, aceștia nu mai puteau fi satisfăcuți de limba slavonă, "bună pentru momentele solemne ale rugăciunilor cântate în abur de tămâie" (Panaitescu, 1965, p. 7), dar anacronică în contextul noilor necesități practice ale relațiilor
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
în modificările câmpului literar răsfrânte asupra literaturii didactice. Examinată sub aspectul literaturii didactice, istoria educației românești poate fi etapizată în trei mari perioade, decupate cronologic în virtutea dominației a câte unui tip de carte școlară. Acestea corespund: i) bucoavnei (și cărților liturgice folosite în școlile bisericești); ii) abecedarului; iii) manualului. Apariția unui nou tip de carte școlară, motivată de presiuni cultural-ideologice și de necesități imanente practicii educaționale ce țin de specializarea și eficientizarea procesului de învățare, nu a dus la înlocuirea subită
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
1871, I, p. 62). Ce se degajă cu forță din acest citat este funcția moral-religioasă cu care este însărcinată școala cât și utilitatea politică presupusă de o asemenea instrucție școlară. Educației îi este imprimat, prin medierea bucoavnei și a literaturii liturgice prevalentă în secolul al XVIII-lea, un conținut strict religios, în care erau încorporate finalități politice conservatoare. Schimbările ce aveau să se producă în sensul secularizării conținutului învățământului, antrenat de apariția abecedarului, au fost prevestite încă din pragul secolului al
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
plan secund de discursul naționalist- identitar căruia îi este, în cele din urmă, subsumată. Totuși, chiar și în această perioadă de amplificare a secularizării literaturii didactice, fibra mistică ce era anterior total întrețesută în conținutul educațional al bucoavnelor și literaturii liturgice folosită în școală nu dispare. Asistăm în schimb la un proces de transfer a misticii religioase înspre dezideratul naționalist. G.R. Melidon (1874), în calitate de revizor școlar, predica viitorilor învățători să se raporteze la școală ca la "o a doua biserică" (p.
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
-se plenar în câmpul producției literare al culturii românești, relevându-se cu limpezime în tipărirea de cărți. În secolul al XVIII-lea - spațiul de manifestare pe plan pedagogic al bucoavnei - producția de carte a răspuns aproape în întregime unor necesități liturgice, după cum arată calculele estimative realizate de D. Barbu, care propune următoarea distribuție: 75 la sută din totalul operelor tipărite în limba română de-a lungul secolului al XVIII-lea au fost cărți scripturale și lucrări reclamate de practica liturgică; 18
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
necesități liturgice, după cum arată calculele estimative realizate de D. Barbu, care propune următoarea distribuție: 75 la sută din totalul operelor tipărite în limba română de-a lungul secolului al XVIII-lea au fost cărți scripturale și lucrări reclamate de practica liturgică; 18 la sută au fost tratate teologice și cărți cu conținut religios; doar 7 la sută erau tipărituri ce serveau scopurilor administrative și pedagogice (Barbu, 1990, cf. Drace-Francis, 2006, p. 55). Figura 3. Producție de carte românească în țările române
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]