5,029 matches
-
nemțească”, punând temelia acestei clădiri-monstru, care a rămas un simbol al buldozerului comunist. Străzi botezate cu numele unor comandanți militari ruși sau sovietici: Lenin, Sovietskaia, Victoriei, Kalinin, Kirov etc. În spatele monumentului lui Lenin e în șantier o biserică ortodoxă, unii localnici speră că tătucul bolșevic va fi, cel puțin, mutat în altă parte. N-am observat, în plimbarea noastră cu autocarul prin oraș, nici o biserică în stare funcțională. Îl întreb și pe Adrian Popescu, mult mai versat și mai sensibil decât
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
oficiale: Ministrul Culturii (o doamnă), primarul orașului și... Thomas, of course. În Est mai ales, escalele noastre capătă alura unui eveniment de proporții, care captează atenția oficialităților, a presei, a opiniei publice. Prezența unei caravane internaționale de scriitori le dă localnicilor reconfortanta senzație că sunt mai puțin excentrici, mai importanți decât s-au văzut vreodată... VASILE GÂRNEȚ: La hotelul Maritim, proaspăt renovat, găsim condiții excelente. E mult mai bine decât la Vilnius. De la hotel, poți să ajungi în oldtown traversând un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
poze al acestui cătun de basm cu nume poetic - Vyazynka -, nu ai crede niciodată că e vorba de actualul Belarus. Mulți turiști; de fapt, singurii „turiști”, propriu-zis suntem noi, scriitorii din Tren, care ne risipim pe potecile îmbietoare, ceilalți sunt localnicii bucuroși de distracție. Burnițează mărunt, dar sărbătoarea nu slăbește. Meșteri populari, coruri de femei și copii în haine naționale, frigărui și bere. Pe o scenă improvizată, se succed diverși cântăreți și scamatori, aplaudați frenetic. Casa părintească a lui Kupala, în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
despre avatarurile identității belaruse, care păruse să se învioreze imediat după destrămarea URSS-ului, iar stema națională se confunda, practic, cu simbolul național al Lituaniei: un cavaler cruciat pe fundal roșu. Odată cu venirea la putere a „șefului de colhoz”, limba localnicilor a început să piardă din nou teren, laolaltă cu libertățile cetățenești. „Și oamenii acceptă acest lucru, nu țin la naționalitatea lor?”... Femeia clipește cu un fel de oboseală: „Suntem prea aproape de ruși, și geografic, și etnic“. Acest gen de resemnare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
subalterne, aservită marelui frate de la Răsărit. Trei săptămâni în urmă, la Malbork, ne dăduserăm rendez-vous cu trecutul medieval al Poloniei, un trecut amestecat cu reminiscențe germane, conservate cu grijă. Acum, aici, la Varșovia, peisajul urban din preajma hotelului nostru exprimă efortul localnicilor de adaptare, mai dificilă, la o istorie mult prea recentă: pe de o parte, edificii noi, rectangulare, din beton și sticlă, sau altele, renovate, cărora li s-a dat un glamour occidental și, pe de altă parte, impunătorul Palat al
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
vin în minte două fotografii, pe care le contemplasem aseară într-unul din barurile decorate ale hotelului nostru. Erau două instantanee berlineze de la 1945, cum scria dedesubt, ce înfățișau două atitudini diferite din partea trupelor de ocupație. În prima secvență, un localnic oferă, la schimb, unui militar american, așezat într-un Land Rover decapotat, un aparat fotografic contra unor pachete de țigări. Neamțul descrie calitățile aparatului său (indiscutabil performant!) cu un zâmbet întins pe toată fața. Reacția americanului nu o putem vedea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
Neamțul descrie calitățile aparatului său (indiscutabil performant!) cu un zâmbet întins pe toată fața. Reacția americanului nu o putem vedea - e în profil, mai mult cu spatele, și poartă nelipsiții ochelari de soare -, dar o putem intui. Un grup de localnici urmărește tranzacția în proximitatea celor doi, afișând o expresie preocupat-binevoitoare: pentru că asistă, în fapt, la un gest de fraternizare simbolică între învingători și învinși. A doua poză emană o cu totul altă atmosferă: un soldat sovietic înarmat încearcă să smulgă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
lăsat numai amintiri frumoase: n-au făcut nici cea mai mică cumpărătură, mi s-a spus. De frică să nu fie trași pe sfoară? Fraieri. Sau mai exact: prost informați, cronometrați de ghizi, distrați sau mistici la alegere. 75% dintre localnicii apți de muncă sunt în șomaj. Indicele de sărăcie 67%. Turiștii nu știau aceste lucruri. De minimis non curat praetor. O firmă care prosperă, totuși, este giuvaergia Iwad. Oamenii vin să-și vândă aici inelele, colierele de perle și bijuteriile
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
se cam încurcă". Anul următor, textul îmbogățit, sub genericul Olanda Note de călătorie, apărea la "Cartea românească". Pentru "reparație" trupească, la sfârșitul anului 1937, Sadoveanu era la Karlsbad (22-30 "dechemvrie") stațiune căutată de "lume multă, de pretutindeni". Doamnele și unii localnici supraponderali, "fac fără greș bolile pe care străinii le curarisesc și pe care ei înșiși le lasă necurarisite până la sfârșit"; spre seară "se poate auzi muzică bună". Impresionează semnele civilizației tehnice: "ascensor, calorifer, lumină electrică, automobil, aeroplan, tren, sobe cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
roșii pe care scrie mare negru: Holerna. Cu toate acestea defilăm printr-o prăfărie enormă, prin fața generalului Presan. Poposim la 2 chilometri de oraș. Și eri auzim că în trei zile au murit în Lovcea peste 70 de oameni 30 localnici și 40 soldați. Tot eri, ofițerii au făcut o recunoaștere în urmă și au găsit bolnavi căzuți în lungul drumului unii muriseră, alții mureau, Bulgarii îi despuiaseră de arme și muniții, și câni hămesiți îi pândeau și le așteptau sfârșitul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
cu diferite suferinți și infirmități, care vin la Karlsbad să găsească mijloacele unui compromis cu sfârșitul fatal, se îmbulzesc la izvoare și băi mai ales vara. În acest sezon vizitatori străini sunt prea puțini. Deci am ocazia să văd pe localnici fie acasă la ei, fie în cafenele, fie la baia de aburi. Ei bine, unii din localnici se deosebesc prin corpolență și greutate; mai cu seamă doamnele sunt departe de a avea o siluetă fină. La baie, am văzut mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
se îmbulzesc la izvoare și băi mai ales vara. În acest sezon vizitatori străini sunt prea puțini. Deci am ocazia să văd pe localnici fie acasă la ei, fie în cafenele, fie la baia de aburi. Ei bine, unii din localnici se deosebesc prin corpolență și greutate; mai cu seamă doamnele sunt departe de a avea o siluetă fină. La baie, am văzut mai mult decât în alte părți betegi de un picior și de două. La cafenea, am observat destui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
și de două. La cafenea, am observat destui stigmatizați de boli de ficat. Galantarele prăvăliilor sunt încărcate vârf cu ceia ce doctorii nu recomandă niciodată artriticilor și suferinzilor de felurite feluri. Cele mai grele și mai apetisante mâncări sunt partea localnicilor de la Karlsbad pe această lume. Printr-o contradicție normală, desigur că autohtonii nu folosesc băile. S-au deprins să le socotească ale străinilor; s-au deprins să folosească pe acești străini, ca să-și agonisească ei înșiși cât mai mult pentru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
mare parte păstori. Le lipsea acelor năcăjiți apa, pe care o aduceau de la mari depărtări, în burdufuri, pe spatele asinilor. Într-un rând a intrat în acel loc depărtat și pustiu un imam bătrân, ca să cerceteze pe binecredincioșii lui Mahomet. Localnicii l-au primit cu dușmănie. Suntem săraci, vai de noi, subt urgia lui Alah, ziceau ei; nu te opri la noi, n-avem cu ce-ți sta înainte. Dați-mi măcar o cofă de apă, ca să-mi astâmpăr setea, a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
pe acel bătrân și el s-a urcat mai sus pe poteca muntelui, ș-acolo i-a ieșit înainte o copilă. Un strop de apă... s-a rugat bătrânul. Da, a răspuns copila. Vii de departe, uncheșule? De departe, și localnicii de aici m-au alungat. Din puținul ce am, bea și-ți potolește arșița, părinte, l-a îndemnat copila. Dar tu ce-ai să faci, suflet bun? O să rabd două zile, până ce mi-a veni partea aici, unde păstoresc aceste
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
în revoltă continuă. Atacurile erau destul de dese din partea triburilor lesghiene. Unele localități (Nuka) erau încântătoare, așezate subt poală de codru cu arbori gigantici, străbătute de pâraie cristaline. Din pricina atacurilor lesghiene, oameni umblau înarmați și căsuțele erau un fel de fortărețe. Localnicii fabrică țesături de matasă. Lesghienii zice călătorul sunt tătari din aceeași rasă cu cei din Daghestan. Savanții socot, fără temeiuri serioase bineînțeles, că sunt, ca și alte populații din Caucaz, urmași ai ariergărzilor lui Atila. De 1500 de ani, s-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Când l-am întrebat dacă sunt păstrăvi în Gruzia, m-a asigurat că la o apă la care a pescuit și el, numită Pasanauri, e așa de mult păstrăv, încât îl poți scoate cu ciorpacul. După ce am ajuns la Tbilisi localnicii Gruzini s-au mirat foarte că s-ar afla așa ceva la dânșii. Există într-adevăr un pârău cu numele Pasanauri, dar existența păstrăvilor în această apă e destul de îndoelnică. În orice caz ei, care locuiau aici din generație în generație
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
care le-a sfredelit apa. La un pod se află un mic lac albastru de unde vin și parte din aceste izvoare gemene. Acolo am găsit un tânăr abhazian care aștepta mușterii trecători cu un butoiaș de 50 l. vin roș localnic, lângă izvorul cu apa cea mai rece. Tragi pe mățușcă vin în pahar și-l bei cu, și mai ales, fără apă. De pe păretele unui munte curg așa zisele lacrimi ale fetelor, ca o ploaie necontenită. Acestui loc îi răspunde
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
felurit arboret, încât numai foarte arare se poate descinde din barcă. Într-un asemenea loc se află o poieniță în care se găsea înflorit un pâlc mare de arbuști cu buchete mari galbene de un fel de crini stranii, cărora localnicii le spun azabe. Se găsesc și arbuști cu flori violete, tot crini, puțintel deosebiți de cei galbeni. Curiozitatea la cei galbeni, e că au numeroase stamine lungi ieșite mult din cupa florii. Mirosul acestor flori sălbatice și galbene și violete
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
nevastă, fată bătrână, văduvă. Femei nalte, subțirele, mândre. (toate stele de cinematograf cum spunea Bernard Shaw). Și oamenii (muntenegreni) au statura naltă. Cel mai mult m-au impresionat bătrânele cu înfățișare nobilă și încă frumoase. Sunt și urâți dar cei mai mulți localnici (țărani) tipuri distinse. Monumentul lui Mestrovici de la Țavtat. Cimitir pentru întreaga localitate, săpat în stâncă, cu cheltuiala unui bogătaș. (..................) 13 milioane dinari. Portretul de la primărie a lui Tito mai tânăr (blond roșcat). Tren pitic pe malul mării, care cotește în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
trenișor industrial cu vagonete, platforme ș-o mașinuță care fluieră subțirel, parcă chemând copiii la joacă, așteaptă la gura Barnarului, ca să se aburce în munte, unde se află tăietura. Un grup mare de lucrători așteaptă să fie transportat sus. Între localnici, pe care-i deosebești cu ușurință și după port și după înfățișarea lor vioaie, sunt amestecați și "ungureni": dintre aceștia unii au învățat românește din contactul strâns cu bistrițenii și năsăudenii. Se află între acești "ungureni" un bărbat în putere
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
ceea ce înseamnă o preocupare de a îngriji curtea aceasta, pe care Bandini, în 1636, o vedea ca pe un palat în stil italian. Curtea era încă în picioare în 1727, ruinarea ei producându-se în secolul al XIX-lea, când localnicii și-au făcut case cu materialele luate de la curte. Ștefan a ridicat o curte domnească și la Huși, din care nu se mai păstrează nimic. Existente încă de la începutul scolului al XV-lea, curțile domnești de la Iași au fost refăcute
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
localitatea Gheorghe Lazăr, unde fusese direcționat la plecarea din Edineț. Toate cheltuielile și hrana necesară au avut ca sursă oile, dar mai ales mieii fătați pe drum. În comuna Gheorghe Lazăr am fost primiți ca refugiați cu multă căldură de către localnici care ne-au oferit și locuințe și alte obiecte de altă necesitate. Printre aceștia amintesc familia Marin Vizireanu și părintele paroh Ioan, pe care am avut ocazia, în 2005, să-l cunosc și să-l admir pentru vitalitatea de care
O FAMILIE VICTIMĂ A STALINISMULUI. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Constantin Rusanovski () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1709]
-
Victor Babiuc, cu care în acea vreme ne jucam în curtea școlii împreună cu fratele său mai mare. Dacă americanii nu mai veneau au început întovărășirile, uvertura colectivizării. La Mitoc ca și la Gheorghe Lazăr am fost primiți cu căldură de localnici, am primit cu titlu gratuit o casă de locuit cu dependințe și grădină mare din partea familiei Caprosu Ion, nume de care ulterior, peste ani, ne-am apropiat regăsindu-ne în Iași cu fiul acestuia pe același nume devenit, între timp
O FAMILIE VICTIMĂ A STALINISMULUI. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Constantin Rusanovski () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1709]
-
ne înfățișează opera acestui învățător astfel: "pensionarul Gh. N. Rădășanu este socotit de către cei din partea locului drept decan al învățăturii despre livezi; el e unul din oamenii care, cu mai bine de jumătate de secol în urmă, a adus printre localnici primele cunoștințe de specialitate asupra uneia dintre cele mai răspândite bogății vegetale ale dealurilor din împrejurimi. De atunci încoace, de când, tânăr învățător, se reîntoarce în satul său natal, Bogata, și-a deprins treptat consătenii cu miracolul "hultuoanelor" altoirile dezvoltând nobile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]