3,340 matches
-
cultura Wietenberg") și din prima epocă a fierului. Epoca dacică este deasemenea marcată prin descoperirea unei locuiri dacice din epoca "La Téne", căreia îi aparține o monedă de tip "Vîrtejul-București". Tot în acest loc s-au descoperit materiale romane, o locuire din secolul al IV-lea reprezentănd "cultura Sântana de Mureș-Cerneahov". Pe malul drept a râului Negru s-a mai descoperit o așezare și un mormânt de inhumație (distrus) din secolele X-XI. Din secolul al XIII-lea au rămas urmele unei
Reci, Covasna () [Corola-website/Science/300382_a_301711]
-
de piatră, fragmente de țiglă și de ceramică romană provincială. La capătul vestic al satului, pe un loc amenajat ce poartă denumirea de "Mégely", a fost descoperită o așezare neolitică atribuită unei faze timpurii a culturii "Ariușd-Cucuteni", suprapusă de o locuire dacică. Economia acestei localității este una predominant agricolă, bazată pe cultura plantelor (cultivarea cartofului ,sfeclei de zahăr și cerealelor) și creșterea animalelor.
Moacșa, Covasna () [Corola-website/Science/300380_a_301709]
-
județului Covasna, la poalele sudice ale Munților Bodoc, la o altitudine de 590 m, pe DN13E, Sfântu Gheorghe - Vâlcele - Araci și este străbătută de pârâul Vâlcele. Săpăturile arheologice făcute de-a lungul timpului aduc dovezi materiale ale ale existenței unei locuiri încă din cele mai vechi timpuri astfel, în locul numit "Drumul Săcuiesc", lângă pârâul "Ciuntit", s-a descoperit un topor perforat de piatră lustruită, de formă migdaloidă, cu tăiș ascuțit aparținând "culturii Coțofeni". Pe malul stâng al pârâului Simeria, în locul numit
Vâlcele, Covasna () [Corola-website/Science/300385_a_301714]
-
Pictorii Alexandru Cherecheș, Mihai Cherecheș, Mircea Corpodean și Mihu Luca întregesc zestrea culturală a satului. Prima atestare documentara a satului Aruncuta datează din 18 noiembrie 1346. Cercetările arheologice făcute de-a lungul timpului și consemnate în literatura de specialitate atestă locuirea teritoriului satului Aruncuta cel puțin din epoca bronzului. În hotarul satului au fost descoperite o serie de vestigii arheologice, precum o secera de bronz cu buton, un celt de bronz cu plisc și cu corpul de secțiune ovala, un fragment
Aruncuta, Cluj () [Corola-website/Science/300316_a_301645]
-
al Uniunii Scriitorilor din România în anul 2000. Prima atestare documentara a satului Aruncuta este dată de 18 noiembrie 1346. Satul este unul românesc, care a aparținut în trecut domeniului latifundiar al familiei nobiliare Suki. Cercetările arheologice scot în evidență locuirea satului cel puțin din epoca bronzului timpuriu. În Aruncuta, de-a lungul istoriei, au existat multe familii nobiliare, care au deținut mari suprafețe de teren, din care menționam familia Medjes de Band în prima jumătate a secolului al XIV-lea
Aruncuta, Cluj () [Corola-website/Science/300316_a_301645]
-
aproape de biserică și casa parohiala din sat s-au găsit două monede austriece (creițari) emise în anul 1780 și 1819, moneda din 1780 fiind de un creițar. Descoperirile arheologice efectuate de-a lungul timpului și consemnate în literatura arheologică atestă locuirea teritoriului satului Aruncuta începând cu epoca bronzului. În hotarul satului au fost descoperite o serie de vestigii arheologice, precum o secera de bronz cu buton, un celt de bronz cu plisc și cu corpul de secțiune ovala, un fragment de
Aruncuta, Cluj () [Corola-website/Science/300316_a_301645]
-
Bucșani din județul Giurgiu, Muntenia, România. Se află în partea de nord a județului, în Câmpia Găvanu-Burdea, la gura de vărsare a Dâmbovnicului în Neajlov. La recensământul din 2002 avea o populație de 840 locuitori. Cele mai vechi urme de locuire din zona confluenței Dâmbovnicului cu Neajlovul datează din mileniul al V-lea î.Hr., mai exact un tell aparținând culturii Gumelnița și aflat între actualele sate Vadu Lat și Bucșani. Marele Dicționar Geografic al României menționează Vadu Lat ca ce-a
Vadu Lat, Giurgiu () [Corola-website/Science/300448_a_301777]
-
un loc unde nu s-au făcut cercetări sistematice, pe teritoriul satului existând cel puțin trei situri. Datele și documentele istorice fiind puține, doar legenda mai oferă ceva informații despre fondarea satului. Zona ocupată de această așezare a fost propice locuirii, urmele de activitate umană coborând în timp mii de ani, până în epoca bronzului și probabil, până in neolitic.Dovezile acestei locuiri străvechi se mai pot găsi în pământ, în locul numit La Cărămizi, ce se află la o distanță de câteva
Covei, Dolj () [Corola-website/Science/300396_a_301725]
-
fiind puține, doar legenda mai oferă ceva informații despre fondarea satului. Zona ocupată de această așezare a fost propice locuirii, urmele de activitate umană coborând în timp mii de ani, până în epoca bronzului și probabil, până in neolitic.Dovezile acestei locuiri străvechi se mai pot găsi în pământ, în locul numit La Cărămizi, ce se află la o distanță de câteva sute de metri în spatele fostului CAP, pe malul singurului ochi de apă rămas din lacul numit , sugestiv, Cărămiziul. Aici, după arat
Covei, Dolj () [Corola-website/Science/300396_a_301725]
-
Sacerdoteanu). Cu toate acestea n-ar fi exclus ca denumirea să fie de origine geto-dacă, cuprinzând în sine o criptogramă nedescifrată încă, referitoare la credințele religioase și practicile medicale răspândite în viața strămoșilor noștri. Zona, se caracterizează printr-o străveche locuire, fapt dovedit de numeroase cercetări arheologice. S-a descoperit o așezare dacică cu două nivele, datând din sec. II - I î. Hr. Un nivel al așezării era situat la înălțime pe Platoul Padeșului și al Crucii lui Ursache și funcționa ca
Comuna Polovragi, Gorj () [Corola-website/Science/300466_a_301795]
-
sud-estică a județului Harghita, pe valea Fișagului, la o distanță de 22 km. de municipiul Miercurea Ciuc, pe drumul județean 123C Armășeni - Ciucsângeorgiu - DN12. Săpăturile arheologice facute de-a lungul timpului pe teritoriul acestei așezări au adus dovezi materiale ale unei locuiri încă din cele mai vechi timpuri, astfel în mijlocul satului, între pâraiele Martanos și Fișag, au fost semnalate fragmente ceranice aparținând culturilor "Ariușd faza timpurie" și "Boian faza Giulești". Pe malul pârâului Fișag s-a descoperit un topor de piatră șlefuit
Ciucsângeorgiu, Harghita () [Corola-website/Science/300475_a_301804]
-
județului Harghita, pe cursul superior al pârâului Nicoul Alb, la poalele sudice ale Dealurilor Târnavei Mici, pe DN13A, Corund - Lupeni - Bisericani, la 65 km. distanță de municipiul Miercurea Ciuc. Descoperirile arheologice, destul de puține la număr, aduc însă dovezi materiale ale unei locuiri încă din evul mediu astfel, în locul numit "Szencsed", dincolo de dealul "Gordon" s-au găsit arme și medievale, iar din alte locuri neprecizate mai provin două topoare de piatră, perforate și cu un singur tăiș, datate în neolitic. Între anii 1842
Lupeni, Harghita () [Corola-website/Science/300479_a_301808]
-
la o altitudine de 650 de m, la 22 km. distanță de municipiul Miercurea Ciuc, pe DN12, Sâncrăieni - Cozmeni - Băile Tușnad. Prima atestare documentară datează din anul 1332, dar săpăturile arheologice făcute de-a lungul timpului aduc dovezi materiale a unui locuiri încă din cele mai vechi timpuri, astfel în sud-estul satului s-a descoperit o așezate neolitică de tip "Criș" precum și urmele unei așezări din "Hallsttat". În locul numit "Bobélyok" s-au descoperit fragmente de vase ceramice aparținând culturii "Wietenberg" și epoca
Cozmeni, Harghita () [Corola-website/Science/300476_a_301805]
-
Tradiția exploatării apei sărate de către localnici (din fântâni special amenajate) și a folosirii acesteia în gospodării s-a păstrat în această zonă până în prezent. Săpăturile arheologice făcute de-a lungul timpului pe teritoriul satului au adus dovezi materiale ale unor locuiri încă din cele mai vechi timpuri astfel, pe pârâul "Lodor" s-au găsit fragmente ceramice, fragmente de topoare de piatră și vârful unui pumnal de gresie din epoca preistorică, precum și fragmente de vase de tip "Noua". De pe teritoriul satului mai
Mărtiniș, Harghita () [Corola-website/Science/300480_a_301809]
-
Sânsimion și 123A, Tușnad - Sântimbru. Descoperirile arheologice făcute de-a lungul timpului ne dovedesc existența omului pe aceste locuri încă din evul mediu, astfel, la intrare în sat, pe malul stâng al Oltului, se află o terasă cu urme de locuire din epoca dacică, "cultura Wietenberg", secolul al IV-lea, epoca migraților și evul mediu. Așezării dacice îi aparțin cele mai multe materiale arheologice specifice epocii o ceașcă, un borcan, o fructieră cu picioul scurt, o strachină și un vas de provizii, toate
Sânsimion, Harghita () [Corola-website/Science/300486_a_301815]
-
borcan, o fructieră cu picioul scurt, o strachină și un vas de provizii, toate de culoare cenușie și modelate cu roata. În anul 1987 - 1988, cu ocazia săpăturilor arheologice făcute în apropierea "Carierei de nisip" ( Kőházkert ) s-a constatat o locuire dacică, cu gropi circulare ce conțineau fragmente de vase, oase de animale, o plăcuță de cuirasă, fusoiale etc. Pe teritoriul satului se mai menționeată materiale de tip scitic dintr-un mormânt de incinerație din sec. VI - V î.de Hr
Sânsimion, Harghita () [Corola-website/Science/300486_a_301815]
-
Secuieni este situată în partea sud-vestică a județului Harghita la limita cu județul Mureș, pe malul râului Tânava Mare, pe DN13C Vânători - Secuieni - Cristuru Secuiesc. Săpăturile arheologice făcute de-a lungul vremii pe teritoriul satului aduc dovezi materiale ale unor locuiri încă din cele mai vechi timpuri astfel, pe terasa dintre pâraiele Szilas și Gyulai, s-au descoperit fragmente ceramice, așchii de piatră și fusoială fragmentară, unele aparținând neoliticului timpuriu (culturilor "Coțofeni" și "Criș") iar cele mai multe neoliticului târziu. În apropierea drumului
Secuieni, Harghita () [Corola-website/Science/300487_a_301816]
-
Statutul administrativ al localității este de oraș mic în componența căruia intră cartierele Telești și Zorile și cele 6 sate aparținătoare Broșteni, Lăceni, Pârvu Roșu, Podu Broșteni, Smei și Stârci, fiind membru fondator al Asociației Orașelor din România. Urme de locuire a teritoriului pe care se găsește azi orașul Costești, județul Argeș, datează încă de dinaintea cuceririi Daciei de către romani, din antichitatea timpurie. Existența unei comunități umane pe teritoriul actual al orașului Costești este atestată, printre altele și prin denarul imperial roman
Costești, România () [Corola-website/Science/298657_a_299986]
-
gardul livezii I. A. S., s-a descoperit, întâmplător, în anul 1987, un tezaur monetar format din 1068 de piese: doi ași, restul denari emiși în intervalul Nero-Balbinus. Un sondaj arheologic executat în zona de descoperire a tezaurului a evidențiat existența unei locuiri dispersate de epocă romană. Din locuri neprecizate se mai cunosc următoarele descoperiri: o monedă de bronz de la Antoninus Pius, câte un denar de la Septimius Severus și Iulia Domna, o monedă de bronz de la Gordian III și o fibulă de bronz
Comuna Apahida, Cluj () [Corola-website/Science/299568_a_300897]
-
Cojocna (în , în , alternativ "Kolozsakna", în trad. "Ocna Clujului") este o comună în județul Cluj, Transilvania, România, formată din satele Boju, Boj-Cătun, Cara, Cojocna (reședința), Huci, Iuriu de Câmpie, Moriști și Straja. Primele urme de locuire descoperite în zona Cojocnei datează din secolul I î.C., în zonă fiind descoperit un tezaur compus din mai multe piese de argint. Ulterior, în perioada romană și apoi în Evul Mediu, Cojocna a devenit un centru important de exploatare
Comuna Cojocna, Cluj () [Corola-website/Science/299578_a_300907]
-
lui Iehova (2,28%) și greco-catolici (1,03%). Pentru 7% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională. Popularea teritoriului satelor Panticeu, Cătălina, Sărata, Dârja și Cubleșu Someșan încă din antichitate este dovedită de sporadicele vestigii arheologice identificate până în prezent. Continuitatea locuirii este demonstrabilă prin atestarea documentară timpurie a celor cinci sate și prin numărul însemnat de documente medievale care oferă știri despre locuitorii zonei. Alte informații despre evoluția locuirii se găsesc în urbariile realizate periodic, recensămintele cu caracter regional, cum a
Comuna Panticeu, Cluj () [Corola-website/Science/299562_a_300891]
-
din antichitate este dovedită de sporadicele vestigii arheologice identificate până în prezent. Continuitatea locuirii este demonstrabilă prin atestarea documentară timpurie a celor cinci sate și prin numărul însemnat de documente medievale care oferă știri despre locuitorii zonei. Alte informații despre evoluția locuirii se găsesc în urbariile realizate periodic, recensămintele cu caracter regional, cum a fost Conscripția de dare din 1715-1720, și statisticile confesionale realizate de Ioan Inochentie Micu Klein (1733), Petru Pavel Aron (1750) și generalul Adolf Buccow (1760-1762). Conscripția Klein oferă
Comuna Panticeu, Cluj () [Corola-website/Science/299562_a_300891]
-
designat cu un oiconim de origine slavă - drnu - cu sensul de loc pustiu, pajiște nelocuită într-o primă fază. Conform tradiției locale, satul Cătălina poartă numele unei starețe a mănăstirii romano-catolice, întemeiată în vechime pe dealul din vecinătatea vetrei de locuire, din păcate neinvestigat arheologic. Tagány Károly, Réthy László, Pokoly József, în lucrarea Szolnok-Dobokavármegye Monographiája, oferă un punct de vedere distinct, care nu confirmă tradiția locală . Autorii înregistrează satul Szent-Katalin între localități precum Szent-Margita, Szent-Márton, Szent-Miklós, Szent-Benedek, a căror denumire se
Comuna Panticeu, Cluj () [Corola-website/Science/299562_a_300891]
-
de vedere distinct, care nu confirmă tradiția locală . Autorii înregistrează satul Szent-Katalin între localități precum Szent-Margita, Szent-Márton, Szent-Miklós, Szent-Benedek, a căror denumire se datorează unor lăcașuri de cult existente în zonă, în vecinătatea cărora s-au constituit aceste vetre de locuire. Un punct de vedere similar exprimă Kádár József, care consideră că numele localității se datorează unei biserici închinată Sfintei Ecaterina . Documente medievale care să confirme existența mănăstirii nu au putut fi identificate, dar Hodor Károly constată, în 1837, existența unor
Comuna Panticeu, Cluj () [Corola-website/Science/299562_a_300891]
-
fost reorganizate, o mare parte a jilăvenilor salariați ai lor ajungând șomeri și reorientându-se din nou spre agricultură. Comuna Jilava are o istorie milenară. Cercetările arheologice din în anul 1929 au scos la iveală importante vestigii care dovedesc existența unei locuiri umane în această zonă cu pe 2000 de ani e.v. (aparțin culturii de tip “Gumelnița B”). Au fost descoperite și două morminte datând din sec III-IV pe care specialiștii le-au identificat ca aparținând dacilor liberi sau sarmaților și
Jilava, Ilfov () [Corola-website/Science/299595_a_300924]