2,977 matches
-
cel al decapitării lui Isisxe "Isis" de către fiul său Horus, Într-un moment de furie (la acesta va face aluzie mult mai târziu și Plutarh 2, fără a Îndrăzni să-l numească): dar a citi acest text ca pe hieros logos ar constitui o nedreptate făcută fericitei invenții egiptene a literaturii de amuzament și ar scoate-o dintr-un mediu În care se inserează firesc. În aceeași arie se găsește și povestea În care se narează despre viclenia lui Isis, cea
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
pentru Îndepărtarea tocmai a modelelor eroice propuse de aceasta, Într-o vădită contradicție cu modelul pe care eroul și-l asuma În cetate. 2. EPOCA POLISULUITC "2. EPOCA POLISULUI" 1. Critica mitului și nașterea logosuluitc "1. Critica mitului și nașterea logosului" În legătură cu afirmarea cetăților și cu criza aristocrațiilor, civilizația greacă inaugurează un proces de revizuire și regândire a discursului mitic. În regiunea ioniană, la Milet, unii filozofi fizicieni, ca Tales, Anaximandru și Anaximene sunt inițiatorii acestei atitudini, reinterpretând tradiționala cosmogonie genealogică
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
totuși, În a doua jumătate a secolului al VI-lea Î.Hr., la Atenaxe "Atena", poemele homerice fuseseră fixate În scris și se recitau În formă neîntreruptă În timpul Marilor Panatenee, ca să contribuie la educarea poporului, aproape În concordanță cu nașterea logosului. Produs al gândirii științifice, acesta este un nou mod de a reprezenta, descrie și gândi lumea. Dar la Heraclit, chiar dacă el este deja „proză”, logos-ul rămâne „discursul”, deși din el rodesc toate lucrurile, și este un discurs care e
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
formă neîntreruptă În timpul Marilor Panatenee, ca să contribuie la educarea poporului, aproape În concordanță cu nașterea logosului. Produs al gândirii științifice, acesta este un nou mod de a reprezenta, descrie și gândi lumea. Dar la Heraclit, chiar dacă el este deja „proză”, logos-ul rămâne „discursul”, deși din el rodesc toate lucrurile, și este un discurs care e „ascultat” (fr. 1, Diano), ocupând același câmp semantic ca și mythos-ul. Abia mai târziu va fi „rațiunea”. Între timp și istoriografia Începea să atace tradiția
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Socrate Încă nu era inutil efortul de a crede În miturile care vorbeau despre un destin dincolo de lume, chiar dacă acest „dincolo” nu era, poate, așa cum fusese reprezentat În acele povestiri (Platon, Phaidon, 114 D-115D). Ulterior, Platon separa universurile mythos-ului și logos-ului, Încredințându-l pe cel dintâi poeziei și atribuindu-i celui de-al doilea sarcina de a obține „adevărul”. În acest fel, negându-i mitului funcția pedagogică pe care pe care i-o Încredințase tradiția greacă, elevul lui Socrate punea
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
disociere iremediabilă care distrugea raportul Între dimensiunea religioasă a teatrului și cetate 1. Dezvăluindu-i mecanismele fondate pe „programe de acțiune” (subcapitolul 1.4), care făceau ca personajele să poată fi schimbate Între ele, el Îl transforma, la sfârșit, În logos; mitul devenea deci intrigă și acțiune, dar și inventarul din care se putea inspira poetul. Însă pe măsură ce ne apropiem de Aristotel, criza cetății antice și a Atenei În special se Îndreaptă către sfârșit. Critica sistematică adusă mitului erodase progresiv certitudinile
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
marile tradiții filozofice ale trecutului și ale prezentului, platonică, aristotelică, epicureică - să le amintim doar pe cele principale -, formulează acea doctrină care va reprezenta una dintre axele de susținere ale culturii și spiritualității lumii antice. În ea, noțiunea fundamentală de Logos, ca principiu care pătrunde totul, și ideea conexă de providență universală, destin (heimarmène) imutabil și forță conducătoare a Întregii structuri cosmice și a vieții omenești, configurează un cadru În care universalismul și individualismul Își găsesc fundamentul și justificarea teoretică și
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
armonioasă a Întregului. Așadar, individualismul și cosmopolitismul se contopesc În unitate asemenea fațetelor unei singure medalii și, În timp ce primul exprimă tipul ideal al Înțeleptului, liber În mod suveran În dimensiunea sa lăuntrică, În măsura În care acceptă liber să urmeze legea imutabilă a Logos-ului, cel de-al doilea se realizează pe deplin În activitatea practică la care același Înțelept este chemat Într-un angajament În viața socială impus de aceeași forță divină conducătoare, Întregul ordonat, a cărei funcționare cere activitatea sârguincioasă a fiecăruia
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
fenomenelor religioase. O asemenea religiozitate, În conotația ei specifică universalistă, Își află expresia În celebrul „Imn către Zeusxe "Zeus"”, al lui Cleante, În care suveranul panteonului grec capătă trăsăturile puterii cosmice ce conduce totul și ordonează viața umană după legile Logos-ului universal, parametru și măsură de inflexibilă a conduitei morale a individului. Știrea lui Diogenes Laertios referitoare la experiența lui Zenon, În ciuda tonului ei anecdotic, este oglinda fidelă a unei situații reale care, specifică acestui moment al veacului al IV
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
soluții la problemele istovitoare ale existenței zilnice, Apolloxe "Apollo" din Claros (Colofon) și din Didima (Milet), În Asia Mică, se dovedește În stare, În primele veacuri ale Imperiului, să satisfacă și instanțele intelectuale ale omului, oferind rezolvare acelor probleme ale logos-ului pe care Plutarh le consideră Încredințate tot puterii preștiinței divine (De E Delph., 1-2). Alături de practica tradițională a consultării oracolului de către indivizi sau comunități pentru rezolvarea unor circumstanțe particulare, este atestată și generarea unor oracole „teologice”, mai precis a
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
și variată decât reiese din operele rămase, dintre care unele au ajuns la noi În culegerea celor șaptesprezece tratate din Corpus Hermeticum (CH) și alte „extrase” În Florilegiul lui Stobaios, la care se adaugă Asclepius, traducere latinească a unui original Logos tèleios („Cuvântarea desăvârșită”; Nock-Festugière, 1954-1960). Este dificil să propunem o evaluare globală a fenomenului și a dimensiunii sale religioase specifice, din cauza prezenței unor elemente doctrinare destul de variate, câteodată contradictorii, care au dus la distingerea unei tendințe „optimiste”, inspirată dintr-o
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
elenismului târziu (Festugière, 1954), câteodată asumând forma totală față de o singură zeitate, În unele privințe fiind analoagă experienței unei „convertiri” (Nock, 1974), este redată, printre numeroasele locuri ale Discursurilor sacre, Într-un enunț unic al celui de-al II-lea logos: Într-adevăr ține de experiența mea să am senzația că l-aș atinge și să Îi simt sosirea și să rămân Într-o stare de mijloc Între somn și veghe și să vreau să Îmi ațintesc privirea asupra lui și
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Îi recomandă restrânsului cerc de discipoli, adunat Într-un loc sacru, tocmai să se reculeagă Într-o rugăciune tăcută, unica formă de cult cu putință pentru acești adepți ai purei religio mentis (Asclepius, 25). 5. Ultimii greci: religia neoplatonicienilor, Între logos și misticătc "5. Ultimii greci \: religia neoplatonicienilor, Între logos și mistică" Denumirea convențională de neoplatonism acoperă o lungă și complexă tradiție de gândire, inspirată din Învățătura platonică, tradiție ce pornește de la Plotin (205-270 d.Hr.) și, prin transformări, dintre care
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
loc sacru, tocmai să se reculeagă Într-o rugăciune tăcută, unica formă de cult cu putință pentru acești adepți ai purei religio mentis (Asclepius, 25). 5. Ultimii greci: religia neoplatonicienilor, Între logos și misticătc "5. Ultimii greci \: religia neoplatonicienilor, Între logos și mistică" Denumirea convențională de neoplatonism acoperă o lungă și complexă tradiție de gândire, inspirată din Învățătura platonică, tradiție ce pornește de la Plotin (205-270 d.Hr.) și, prin transformări, dintre care unele profunde, ajunge cel puțin până În secolul al VI
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
sale, autorul din Tir ocupă o poziție-cheie pe linia evolutivă a neoplatonismului care, de la pozițiile substanțial raționaliste ale lui Plotin, ajunge la transcenderea (dar nu negarea) acestora În autori care, așa cum fac Iamblichos și Proclus, așază dincolo de instrumentele și finalitățile logosului exigența unei revelații divine directe și recurgerea la o practică operativă, identificate În Oracolele caldeene, respectiv În riturile teurgice. După ce a acceptat revelațiile oraculare și acțiunile liturgice apte să procure manifestările divine În diferite forme materiale (animare a statuilor, viziuni
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
275 1. Vârsta arhaică 275 1. Persistențe miceniene și inovații 275 2. Hesiod și influențele orientale 280 3. Forme divine și ordine cosmică 281 4. Formele mitului și „vremea dinainte” 288 2. Epoca Polisului 290 1. Critica mitului și nașterea logosului 290 2. Autonomia și unitatea religioasă a cetăților 292 3. Cultul 293 4. Revizuirea mitului, filozofii și declinul cetății 301 3. Dinamici și orientări 302 1. Un politeism pentru cetate 302 2. Supraevaluarea mitului și limitele ritului 304 4. Olimpian
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
hermetică 418 2. Oracole, vise și zeități vindecătoare: cazul lui Aelius Aristides 422 3. Alexandru din Abonotichos: un profet și fondator religios 424 4. „Omul divin” și religio mentis pură: Apollonius din Tyana 427 5. Ultimii greci: religia neoplatonicienilor Între logos și mistică 429 Bibliografie 435 ZOROASTRISMUL Religiile Iranului antic și Zoroastru (Gherardo Gnoli) 441 1. Iranul antic 441 1. Probleme de interpretare 441 2. Comparația indo-iraniană 447 2. Zoroastru și mesajul său 455 1. Zoroastru și G³th³ 455 2. Perioada
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Ivireanul, Roma, 1966; Ivașcu, Ist. lit., I, 230-233; Dicț. lit. 1900, 42-44; Fanny Djindjihașvili, Antim Ivireanul, cărturar-umanist, Iași, 1982; Mazilu, Proza, 177-208; Manolescu, Istoria, I, 53-59; Mazilu, Recitind, I, 429-433, II, 373-390; Păcurariu, Dicț. teolog., 219-221; Eugen Negrici, Antim Ivireanul. Logos și personalitate, București, 1997; Florin Faifer, Cordonul de argint, pref. Liviu Leonte, Iași, 1997, 10-42; Sorohan, Introducere, I, 121-137; Gabriel Ștrempel, Antim Ivireanul, București, 1997; Dicț. analitic, I, 296-298; Dan Horia Mazilu, Introducere în opera lui Antim Ivireanul, București, 1999
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285382_a_286711]
-
au alte sfârșituri decât o ploaie torențială, altfel sfârșește în sfârșiturile sale un copac, altfel, un animal. Nici o viețuitoare nu sfârșește la limitele suprafeței corpului său; aceasta nu e limita viețuitoarei.“<ref id=”1”>Martin Heidegger, Logik. Heraklits Lehre vom Logos, în Gesamtausgabe, vol. 55, Frankfurt am Main, Klostermann, 1979, p. 304.</ref> Heidegger nu ajunge să discute în conferința de la Atena despre limita viețuitoarelor și despre limita omului. Totuși el citează la un moment dat această propoziție pe care Nietzsche
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
Mureșenilor nr.12, tel. 0268.412601 BUCUREȘTI Librăria Mihai Eminescu, Bd. Regina Elisabeta nr. 5, tel. 021.3158761 Librăria Verona, Str. Pictor Arthur Verona nr. 13, tel 0788.758408 Librăria Humanitas Kretzulescu, Calea Victoriei nr. 45, tel. 021.3135035 CLUJ Librăria Logos, str. Republicii nr. 11A, tel. 0264.590297 Librăria Universității, str. Universității nr.1 Tel.0264.598107 Librăria Dacia, str. Memorandumului nr.12 Tel.0264.431494 CONSTANȚA Librăria Sophia, str. Dragoș Vodă nr. 13, tel. 0241.616365 CRAIOVA Librăria Școlii, str.
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
tinerețea lui Burebista, care, la maturitate, înfruntă o istorie potrivnică, dar mai ales pe acei semeni ce nu-i împărtășesc condiția de „inițiat”. Mai bine realizate sunt intervențiile imnice ale corului: versuri invocând magico-religios lumina, printr-o ipostaziere „dacică” a logosului ziditor și etern, combinate cu elemente folclorice. O lume în descompunere, amenințată de stihii și teroare, este conținută în volumul de versuri Imnuri către soare (1982), structurat în trei secțiuni. Prima, Elegiile, sugerează o apropiere de orfism, dar „zicerile” lui
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286318_a_287647]
-
le 12 janvier 2010, URL : http://www.persee.fr/web/revues/home/prescript/article/lfr 0023-8368 1981 num 51 1 5099. CONNOLY, David, " Poetry Translation ", în Routlege Encyclopedia of Translation Studies, édité par Mona Baker, Routlege, Londres, 1998, consulté le 12 janvier 2011, URL : http://courses.logos.it/pls/dictionary/linguistic resources.cap 4 26?lang=fr. COURRIOL, Jean-Louis, " Présentation ", în Mihai Eminescu Poezii/Poésies, présentation et traduction de Jean-Louis Courriol, Gemini, collection bilingue de poésie, Editura Paralelă 45, Pitești, 2000. DEGOTT, Bertrand, " Bonnefoy traducteur : à quoi bon encore leș
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
poème original, y compris la rime, me pârâit aussi dangereux que vain. " 653 V., en ce sens, David Connolly, " Poetry Translation ", în Routlege Encyclopedia of Translation Studies, édité par Mona Baker, Routlege, Londres, 1998, p. 174, cité sur http://courses.logos.it/pls/dictionary/linguistic resources.cap 4 26?lang=fr, consulté le 12 janvier 2011 : " La forme du sonnet ne signifie pas qu'elle fera pour le lecteur Nord Américain contemporain ce qu'elle fait pour leș contemporains de Petrarch dans l'Italie
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
a fi Înțeles de lumea În mijlocul căreia ar fi dorit să-și consume existența: „Trăind În cercul vostru strâmt / Norocul vă petrece, / Ci eu În lumea mea mă simt / Nemuritor și rece.” 10. În vreme ce Demiurgul corespunde metaforic vorbind gândirii creatoare, logosul devine lume El reprezintă În poem, tot la nivel metaforic, gândirea rece, lucidă. Demiurgul dezvăluie adevărata esență a lui Hiperion. oooOOOooo „Porni luceafărul. Creșteau În cer a lui aripe, Și căi de mii de ani treceau În tot atâtea clipe
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
află În „interiorul pestelui I”, În Întuneric, asta semnificând neputința de comunicare, iar faptul Îl determină să constate că „Începe să fie târziu În mine. Uite, s-a făcut Întuneric În mâna dreaptă și-n salcâmul din fața casei". Vorbeste mult, logosul este expresia supraviețuirii, „și-am lăsat vorbă În amintirea mea” ca „universul Întreg să fie dat lumii de pomană”. Monologul interior are puternice accente filozofice, exprimă multe și variate idei existențiale; ele pun stăpânire pe gândurile eroului: „de ce trebuie să
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]