3,374 matches
-
resursele nebănuite ale textului dramatic ce pot fi exploatate de către profesor, printr-un demers didactic activ participativ ce presupune din partea elevilor acel “dans cu o carte”, în termenii lui Gabriel Liiceanu, în timpul căruia fiecarese se poate lansa într-un spațiu ludic, al jocului între plinurile și golurile textuale” (Wolfgang Iser), spațiu care generează un alt joc: al (re)descoperirii de sine. Notă Manualul de teatrologie care ilustrează problematica interdisciplinarității se află în format electronic.
Arta dramatică. Oportunităţile interdisciplinarităţii pentru dezvoltarea competenţelor cheie ale elevilor. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Lotus Hăvârneanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1344]
-
corespunde viziunii integrate, dar și celei interdisciplinare deopotrivă, conform cărora este concepută astăzi didactica limbii și literaturii române. Mai mult, ea are și aderență la realitate corespunzând exploziei artelor vizuale și măririi impactului lor asupra tinerilor. Deși are o componentă ludică la suprafață, rezultatele sunt concret măsurabile și au consecințe în profunzime. Este un excelent mijloc de cunoaștere interși intrapersonală, suprapunându-se mai multor stiluri de învățare. Iată un puternic argument pentru a scruta cu atenție domeniul artelor, nu numai pentru
Posterul - între istoria artei şi practica didactică. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Mihaela Pavel-Bărbăcuţ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1354]
-
dintre Proust și Anton Bibescu, publicate sub titlul Aux Enfers avec Marcel Proust, oglindesc lungă istorie a unei prietenii ce o include și pe Martha Bibescu. Anagramele (Nonelef-Fenelon, Lecram-Marcel), jocurile de cuvinte, o întreagă retorica a complicității, conferă o dimensiune ludica acestei corespondențe ce proiectează o lumină nouă asupra marelui mistic al prieteniei care a fost Marcel Proust. între 19081913, Martha Bibescu își părăsea spre vară conacul de la Comarnic; prinții Bibescu o așteptau la Paris, unde se străduiau să realizeze cele
Prinţesa Bibescu în ţara lui Proust. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Cristina Poede () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1430]
-
și deasupra sensibilității nervoase”, „o nouă manieră de joc, constând în mare parte în gesturi simbolice”, care să explice „spiritul lucrurilor”. Arta actorului se naște din talent, dar și din respectarea unor artificii și constrângeri ce depășesc cu mult plăcerea ludică, așa cum afirmă, într-o frază celebră, John Ruskin, critic de artă și sociolog englez: „Copilul care se joacă pentru propria lui plăcere, mielul care zburdă sau puiul de ciută care se joacă sunt făpturi fericite și binecuvântate, dar nu sunt
Textul şi spectacolul - ecuaţia dramaticului în metafora literaturii. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Mihaela Doboş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1356]
-
cu estetica manieristă. Declanșate din „înalta lui contemplativitate“ (remarcată încă de E. Lovinescu), cu o propensiune filosofică accentuată, creațiile critice ale lui I. Negoițescu uimesc și farmecă tocmai de aceea prin frăgezimea și savoarea lor senzuală. La fel de pregnant transpare înclinația ludică a spiritului său speculativ, iar străfulgerările ideatice intră uneori într-o țesătură dilatată parcă de un suflu stihial, iar alteori se comprimă, primind relieful de cristal al unor aforisme sau conturul grațios al unor mici poeme. După cum comparatismul său imprevizibil
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
jurnalistului. Analizând stilul publicisticii eminesciene, Dan Mănucă remarcă predilecția gazetarului pentru sarcasm și ironie: "Un inventar al procedeelor folosite de Eminescu pune în evidență prezența covârșitoare a sarcasmului și a ironiei, precum și absența parodiei, a umorului și, în genere, a ludicului. Dominante sunt însă câteva forme ale satirei, folosirea unui lexic tăios, a afirmațiilor tranșante și a aprecierilor fără menajamente"306. Un exemplu în acest sens îl oferă articolul "S-a obrăznicit turcul", publicat la 1 septembrie 1876, în Curierul de
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
intactă (cum ar fi utilizarea formei regionale șepte pentru șapte, spre a evita confuzia cu șase). Are rolul de a proteja informația transmisă, când canalul - conducta fizică pe care o parcurge mesajul - e afectat de bruiaj, de diverse zgomote. Funcția ludică apare de timpuriu în jocul copilului, care operează asupra cuvintelor. La adult, se exercită prin valorificarea - cu efect umoristic - a similitudinii unor cuvinte sau grupuri de cuvinte cu sensuri diferite, a ambiguității unui context. Se realizează în jocurile de cuvinte
Reprezentativitatea exerciţiilor de limbă pentru formarea competenţelor de comunicare by Carcea Mariana, Haraga Ana, Luchian Didiţa () [Corola-publishinghouse/Science/91830_a_92362]
-
cuvinte sau grupuri de cuvinte cu sensuri diferite, a ambiguității unui context. Se realizează în jocurile de cuvinte, în calambururi etc. După A. Ombredane, citat de A. Cosmovici, funcțiile limbajului ar fi în număr de cinci: semnificativă, dialectică, practică, afectivă, ludică, la care se adaugă a șasea, funcția cathartică. Prin intermediul acestei funcții, recunoscută și de psihanaliști, vorbirea, ca și reprezentările, poate avea rol eliberator, ajutând la diminuarea stărilor de tensiune. Academicianul Ion Coteanu identifica vreo douăzeci de funcții ale limbii și
Reprezentativitatea exerciţiilor de limbă pentru formarea competenţelor de comunicare by Carcea Mariana, Haraga Ana, Luchian Didiţa () [Corola-publishinghouse/Science/91830_a_92362]
-
stimulul constă în structura afirmativă iar răspunsul, în una negativă); - ca injoncțiune (stimulul conține dispoziții de acțiune, la care elevul răspunde formulând un mesaj); - ca întrebare-răspuns (stimulul conține o întrebare, la care elevul răspunde corespunzător cu modelul); 4.3. Caracterul ludic al exercițiilor de limbă „Exercițiile gramaticale sunt, indiscutabil, manifestări ale unor jocuri inteligente.” Paralela exercițiu - joc evidențiază similitudinile existente între cele două tipuri de activitate: - existența unor reguli de desfășurare; - necesitatea unui set de cunoștințe inerente angajării în activitate; - condiții
Reprezentativitatea exerciţiilor de limbă pentru formarea competenţelor de comunicare by Carcea Mariana, Haraga Ana, Luchian Didiţa () [Corola-publishinghouse/Science/91830_a_92362]
-
judecă și vegheză la corectitudinea desfășurării; - existența unui rezultat final care confirmă și răsplătește; Prin desfășurarea exercițiilor gramaticale cu aspect de joc, se evită oboseala, plictiseala, lipsa de interes din partea elevilor față de tema activității. învățarea prin exerciții cu caracter ludic implică deplină angajare a subiecților, devine relaxantă și atrăgătoare și se face într-o atmosferă de bună dispoziție. Există numeroase tipuri de jocuri utilizate la orele de limbă română, care se pot clasifica astfel: - după conținutul și obiectivele urmărite - jocuri
Reprezentativitatea exerciţiilor de limbă pentru formarea competenţelor de comunicare by Carcea Mariana, Haraga Ana, Luchian Didiţa () [Corola-publishinghouse/Science/91830_a_92362]
-
I. Bota, 1998 citând Terminologia E.F.S., 1974). Pentru a completa definiția jocului, este neapărat necesar să luăm în considerare principalele caracteristici pe care le are. În acest sens, M. Epuran (1986) consideră că, jocul este: - activitate naturală - izvor de trebuințe ludice; - activitate liberă - participare benevolă, lipsită de convingere; - activitate spontană - ființa umană este oricând dispusă pentru joc; - activitatea atractivă - provoacă stări afective pozitive: plăcere senzorială, stări tensionale, satisfacția succesului etc. - activitate totală - angajează toate componentele ființei umane (fizice, psihice, sociale etc.
VOLEI. Bazele teoretice şi metodice ale jocului by Mârza Dănilă Dănuț () [Corola-publishinghouse/Science/91684_a_92843]
-
de loisir - petrecerea plăcută a timpului liber) prin care omul caută destinderea, distracția, refacerea, compensarea unor stări create de procesul muncii. Formele de manifestare a jocului sunt numeroase, dar unele trăsături sunt comune tuturor: 1. În cursul activității de joc (ludice) omul intră într-o anumită legătură cu mediul înconjurător; manifestă în comportarea sa urmărirea unui scop anume; realizează scopul propus care îi determină acțiunile, își exersează capacitățile fizice și intelectuale. 2. Spre deosebire de muncă, omul nu creează - ca rezultat al activității
VOLEI. Bazele teoretice şi metodice ale jocului by Mârza Dănilă Dănuț () [Corola-publishinghouse/Science/91684_a_92843]
-
tehnica și tactica specifică fiecărui joc sportiv în parte; - managementul sportiv specific; - teorie și metodică general valabilă pentru toate jocurile sportive și specifică fiecărui joc; - utilizare cu preponderență în activitatea de loisir; - lansarea conceptului de pregătire prin joc sau metoda ludică, care intră în corelație cu metodele clasice de antrenament. În general, jocurile (simbolice, de construcție, de creație, individuale, cu partener, dinamice etc.) au fost sistematizate după două criterii fundamentale și anume: după funcțiile didactice și după obiectivele didactice pe care
VOLEI. Bazele teoretice şi metodice ale jocului by Mârza Dănilă Dănuț () [Corola-publishinghouse/Science/91684_a_92843]
-
salopetă curată). "Lukati papinu" (copilul ridică paharul către fotografia bunicului său). În acest caz, înțelegerea nu poate fi decît extrem de redusă; enunțurile nu sînt destinate pentru a fi înțelese în sensul obișnuit al cuvîntului, ci pentru a suscita o căutare ludică a semnificației lor. Această inteligibilitate parțială este verosimilă datorită faptului că locutorii nu sînt decît parțial umani (maimuțe îmbrăcate în oameni). Cum avem de-a face cu o limbă "umanoidă", cititorul nu va încerca să caute un subînțeles: faptul că
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
cititori (public "generalist"). Această opoziție este confirmată de analiza titlurilor celor două articole: cel din Le Courrier picard este un simplu rezumat al narațiunii, în timp ce titlul din L'Équipe asociază rezumatul (subtitlul) unui titlu enigmatic ce deturnează cititorul în mod ludic către textul Bibliei, care povestește crearea lumii. Imitație ce nu are nici o intenție satirică, pentru că nu există nici o relație între frazele din Biblie și fraza rezultantă; este vorba numai de a crea o conivență, întărită de utilizarea unui verb ("disjoncta
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
poate mobiliza simultan mai multe funcții, există enunțuri care nu pot fi asimilate în mod clar uneia dintre cele șase funcții. Funcțiile sociale Mulți antropologi sau sociologi propun să distingem un anumit număr de funcții care sînt necesare societății: "funcția ludică", "funcția de contact", "funcția religioasă" etc. Un gen cum este ghicitoarea, de exemplu, poate fi asociat funcției ludice, predica funcției religioase, conversația familiară funcției de contact etc. Asemenea funcții sînt comune multor genuri discursive: o funcție ca aceea "de contact
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
cele șase funcții. Funcțiile sociale Mulți antropologi sau sociologi propun să distingem un anumit număr de funcții care sînt necesare societății: "funcția ludică", "funcția de contact", "funcția religioasă" etc. Un gen cum este ghicitoarea, de exemplu, poate fi asociat funcției ludice, predica funcției religioase, conversația familiară funcției de contact etc. Asemenea funcții sînt comune multor genuri discursive: o funcție ca aceea "de contact" se regăsește atît în conversațiile la cafenea, cît și în condoleanțe, în cărțile poștale etc. 2. Tipologiile situațiilor
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
cu tiraj mare: într-un sat, veștile se răspîndesc din gură în gură. Tipologiile genurilor discursive diferă de tipologiile comunicaționale prin caracterul lor variabil din punct de vedere istoric. În orice societate și în orice epocă există categorii precum "didactic", "ludic", "prescriptiv" etc., în timp ce talk-show-ul și editorialul nu sînt eterne. Putem astfel caracteriza o societate cu ajutorul genurilor discursive pe care ea le face posibile și care, la rîndul lor, o fac posibilă. Genuri și tipuri Unele persoane utilizează "gen" și "tip
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
iau cuvîntul în mod succesiv și îl păstrează un timp relativ scurt, fără a urma un plan riguros. 6. Contract, rol, joc Pentru a caracteriza genurile discursive, se recurge adesea la metafore împrumutate în special din trei domenii: juridic (contract), ludic (joc) și teatral (rol). Nici una din aceste metafore nu este perfect exactă sau suficientă, dar fiecare are o valoare pedagogică, evidențiind un aspect important al genului discursiv. Contractul Spunem despre genul discursiv că este un contract 16 pentru a sublinia
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
blocajele" și despre "reticențele" corpului este enunțat cu ajutorul ethosului unei femei libere, care se joacă cu referințele culturale (mitologia greacă, Moș Crăciun, L'école des femmes de Molière), care se joacă, de asemenea, cu reticențele limbii (amestec de registre, metafore ludice etc.). Femeia care trebuie să "facă progrese" este reprezentată cu ajutorul unui garant ce încarnează absența reticenței: femeia eliberată sexual este cea care ar putea ține acest discurs. 9 AMBREIEREA ENUNȚIATIVĂ Pînă acum am prezentat "cadrele" discursului: tipul și genul discursiv
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
construiesc plecînd de la ele, de exemplu între "Alo, mama, buba" și "Alo, mai puțin buba": este vorba, înainte de toate, de a atrage cititorul, făcîndu-l să perceapă două enunțuri în unul singur și de a pune astfel în evidență un ethos ludic. Captare și subversiune În schimb, fenomenul ia o cu totul altă dimensiune cînd nu este vorba de a parazita un fragment izolat, ci de a imita totalitatea unui text sau a unui gen discursiv. Se iese astfel din cadrul limitat al
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
de a parazita un fragment izolat, ci de a imita totalitatea unui text sau a unui gen discursiv. Se iese astfel din cadrul limitat al aluziei. În acest caz, se întîmplă rar ca relația între imitant și imitat să fie pur ludică. Ea permite discursului imitant să-și construiască propria identitate. Așa se întîmplă cînd un slogan imită un proverb " Cîinii latră, Lee Cooper trec" (cf. proverbului "Cîinii latră, caravana trece"), "Micile Visseaux fac marile lumini" (cf. "Micile pîrîuri fac marile rîuri
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
globalului asupra localului"31); de a stabili o tipologie a "defixării" textual-discursive (care se realizează prin "modificarea sintagmatică a lexiei", prin "substituție paradigmatică" sau prin acțiunea "contextului concurent"); și, nu în ultimul rând, de a identifica principalele funcții ale "defixării": ludică și subversivă/ "satirică"32. 2.2. Chiar dacă este cu patru decenii mai "tânără" decât frazeologia franceză, frazeologia rusă/sovietică a acumulat, probabil, cea mai bogată și mai diversă tradiție în studierea "discursului repetat", dat fiind că, în cadrul său, orientarea structuralistă
Textemele românești. O abordare din perspectiva lingvisticii integrale by Simina-Maria Terian () [Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
păreau incompatibile: filosofia orientală, la nivel de bază, și discursul științific. Asemănările dintre acestea subliniază ideea că știința este doar o formă prin care se proiectează imaginea asupra lumii. Știința devine un joc, iar universul epistemic ar deveni unul al ludicului. "Să facem știință de plăcere, din joacă" ar fi un moto inacceptabil chiar pentru sfârșitul modernității. Sfârșitul "realității" va fi însoțit de încă o formă a sfârșitului: sfârșitul "noutății" descoperirii științifice. De fapt, ne aflăm din punct de vedere științific
Anul 1600: cenzura imaginarului științific la începutul modernității by Dan Gabriel Sîmbotin () [Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
fragmentare, criticând modul în care știința își consideră teoriile drept realități, în partea a doua susține teoria rheomod-ului, folosind tocmai instrumentele criticate mai înainte. Postmodernitatea transferă discursul științific de la real la imaginar, dar se ferește de elementele ce țin de ludic. Universul postmodern este unul "serios". Tocmai de aceea, din întreg discursul susținut până acum am eliminat un element important: descoperirile din domeniul informaticii care aduc ideea de realitate la un nivel nou apropiat de cel ludic. Care este diferența dintre
Anul 1600: cenzura imaginarului științific la începutul modernității by Dan Gabriel Sîmbotin () [Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]