6,186 matches
-
izvor Și din trupu-mi se rup cu zvâcniri care dor. N-ați văzut trei iubiri rătăcite în timp Căutând un surâs într-un alt anotimp, Desenând prin zapezi chipul mamei, pierdut Și călcându-l apoi că pe-o mâna de lut. N-ați văzut, n-ați văzut trei dureri rătăcind, Prin neliniștea mea un cuțit răsucind, Răni deschise demult, să le vindec mai pot? Să le-adun și să ard neiubirea, de tot! Referință Bibliografica: N-ați văzut trei lumini? / Emilia
N-AȚI VĂZUT TREI LUMINI? de EMILIA AMARIEI în ediţia nr. 2148 din 17 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372702_a_374031]
-
toamnă ruginie Cine ești? Ești rai ori iad Frunzelor ce-alene cad Pat al vremii ce-o să vie? Curge din Brumar, răpusă, Spintecată în culori, Cern simezele comori, Din lumina-n toate pusă. Verde, galben, ruginie, Valsul lent spre vechiul lut Frunze cergă-și țes tăcut Roditoare năsălie. Peste toate nou lințoliu Se așterne argintiu, Vânt pe post de vizitiu Și troienele fotoliu Albului care învinge Timpul încleștat în geruri. Din încremenite ceruri Se pogoară iarna, ninge! 01.11.2016 *** Referință
RODITOARE NĂSĂLIE de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 2136 din 05 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372729_a_374058]
-
Fermecată de limpezimea apelor iubirii, poeta plutește condusă de puterea acestui unic sentiment și se așterne pe mantia binecuvântării, sub o lumină divină: „Și dăruindu-ți veșnicu-mi sărut Să nu-ți mai fie sete niciodată Hrănindu-ne din al iubirii lut Sub o lumină binecuvântată”. (Imnul iubirii) Dragostea poate fi încrustată doar „cu litere de foc”. Asta pentru că ea însăși e focul mistuitor care arde pe firmamentul veșniciei: „Cu litere de foc o să-ncrustez În cartea vieții mele: ești în veci
GEORGETA MINODORA RESTEMAN – ANOTIMPUL POEZIEI de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1462 din 01 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372749_a_374078]
-
un cal în galop/ îndreptat spre neștiutul/ zilelor ce vor veni/ poate plecate tot în galop” (stare imaginară); „sângele mi-a colorat trupul/ mi-a înfundat urechile/ maci pe câmpii de moarte/ mi-am înfipt unghiile ca niște cuie/ în lutul încă moale al trupului” (reflectări thanatice). Despre... Editura Armonii Culturale a fost fondată la Adjud, la 15 iunie 2011 (la 122 de ani de la trecerea în neființă a Luceafărului), cu scopul de a promova cultura scrisă valoroasă și originală, de
COLECŢIA LIRIK, A EDITURII ARMONII CULTURALE, ANUNŢĂ O NOUĂ APARIŢIE EDITORIALĂ: FEMEIA DE ZĂPADĂ (POEME) A ANDREEI-MARIA DĂNILĂ de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 217 din 05 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/372791_a_374120]
-
purificator, expresiv, idilic, reverberând energii ancestrale și contrastând cu dual(fals)itatea lumii din jur. Prezentată sub forma unui buchet lirico-eseistic, ce deconspiră tăcere și solemnitate, cartea pendulează între limitele unui status ființial, în care sentimente - ascunse sub măști de lut - plâng pe umărul implacabilului timp. Transformat în petale de flori, cu miezul de foc, din care picurii ruginii umbresc siluetele clipelor, timpul se comprimă, concentrând - în sensuri existențiale unice - doar esențe. O alchimie lirică aparte, un spectru invizibil. Despre... Editura
PICĂTURI DE TIMP (POEME) A POETULUI FOCŞĂNEAN IONEL MARIN de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 220 din 08 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/373056_a_374385]
-
simțindu-te aproape. Nu-ți mai simt căpșunile buzelor deșarte Și nici sânii piersice coapte, Marea sublimă la picioare mă desparte De tine și-n scoici mi-aduce șoapte. Mă simt un vârtej de flăcări pustiit Și-aș vrea din lut să-ți modelez cu forță Trupul tău de bambus înflorit Și foc să fim arzând în junglă ca o torță. Al.Florin TENE Referință Bibliografică: Arzând ca o torță / Al Florin Țene : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 225, Anul
ARZÂND CA O TORŢĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 225 din 13 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/373129_a_374458]
-
nu se naște și moare în van și nici dragostea mea pentru tine, Maria! mai recunoști orașul, teatrul vechi cu turnuri gotice, statui când ni se pare azi că nu-i decât un joc de cuvinte perechi? noi suntem din lut de Tărtăria și purtăm istoria în sânge tot la fel cum inima mea plânge pentru dragostea ta, Maria parcă de dincolo de fire amândoi ne-am întors pentru o clipă să unim aripă cu aripă și să trecem apoi în amintire
POATE TOATE ASTEA... de ION UNTARU în ediţia nr. 1771 din 06 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373161_a_374490]
-
I. RISIPIRI, de George Nicolae Podișor , publicat în Ediția nr. 921 din 09 iulie 2013. risipiri respir cerul din cuvinte, Doamne sfinte risipindu-mă-n azur aur pur din nori lungi adun miresme și pesemne taina o ascund în lut tot plouând ... neștiut stele colind înger alb călărind pe șei de pulberi căi de jad depărtări de zi lumină rămuriș de crinolină ars în dor de-o rază lină zarea îmi brodează zborul și plutesc atingând covor de humă jilț
GEORGE NICOLAE PODIŞOR [Corola-blog/BlogPost/373072_a_374401]
-
cu pleaznă Copil sătul de goană Pe câmp talanii Rânduială Ecou înfundat Strămoșii cheamă la rând Pe fiecare Erodare Coarne de ciută Ziua împunge munții Dislocând creasta Pastel Fără plug și cal Cerul n-ar fi albastru Nici țarna de lut Ad compositum Văzduh pritocit Din aripe de paseri Cad stelele Zarvă Stare confuză În lunca liniștită Greier posedat ... Citește mai mult PaznicBici cu pleaznăCopil sătul de goanăPe câmp talaniiRânduialăEcou înfundat Strămoșii cheamă la rândPe fiecareErodareCoarne de ciutăZiua împunge munțiiDislocând creastaPastelFără
GEORGE NICOLAE PODIŞOR [Corola-blog/BlogPost/373072_a_374401]
-
beduinul Hodja ieșea adesea în fața casei sale, așeza o măsuță de lemn la marginea drumului, punea pe măsuță un vas plin cu apă rece, și, ori de câte ori trecea vreun drumeț, sfârșit de sete și de arșița zilei, el umplea cana de lut cu apă, oferind-o trecătorului. Fără plată! Îi făcea atâta plăcere să facă această faptă bună ori de câte ori avea prilejul. Se-nțelege, apa din izvorul din izlazul său nu se sfârșea, precum nici bunătatea sa. Ceea ce ne-ar părea foarte curios
GAZELA de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1665 din 23 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373184_a_374513]
-
începuse să tânjească după pereche. Apoi dispăruse pentru multă vreme din preajma casei beduinului Hodja. Când și când, cam odată pe an, mai venea pe la casa sărmanului beduin, să-l vadă, să mai deguste din apa aceea minunată din ulciorul de lut. Într-un an, venise chiar cu un pui de-al el, care se dădea sperios, nu îndrăznea să se apropie de beduin, oricât l-ar fi ademenit! Se vede, nu orice sălbăticiune poate fi îmblânzită! Și mai trecură alți câțiva
GAZELA de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1665 din 23 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373184_a_374513]
-
aștept și îmi spun că trebuie să plec și că în mine n-a mai rămas nimic chiar nimic nici măcar o tristețe nu pot inventa lucruri timpul mi s-a lipit de tălpi și e greu ca o bucată de lut oasele chircite unul într-altul reazemă carnea puțină și ea doar jumătate de trup îmi ține umbra în fiecare zi îmi spun că trebuie să plec știu în mine există o gară cu peronul pe partea stângă biletul doar dus
PERONUL DE PE PARTEA STÂNGĂ de TEODOR DUME în ediţia nr. 1687 din 14 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373241_a_374570]
-
Sunt așteptări ce-ți clocotesc prin vene dar care-ți lasă-n brațe un pustiu și o sărată mare pe sub gene... Sunt așteptări cu cerul plumburiu și-un zbucium surd pe fiecare filă dar și din cele care scriu pe lut cu un condei de secetă febrilă... Sunt așteptări cu raiul descusut ce-și țin întreg cuprinsul la vedere de-atâtea foarfeci-țipăt franjurat dar și din cele ce-mbrăcând durere au reușit un zbor peste hiat și au ajuns să guste din
ÎN EVANTAIUL TRECERII de AURA POPA în ediţia nr. 1686 din 13 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373278_a_374607]
-
Acasa > Manuscris > Amintiri > SENTIMENTE CONTRADICTORII Autor: Ioan Ciorca Publicat în: Ediția nr. 1686 din 13 august 2015 Toate Articolele Autorului SENTIMENTE CONTRADICTORII Ce ți-e și cu așteptarea... De la răsăritul nostru în lume și până la asfințitul în sânul lutului din care am fost luați, suntem într-o continuă așteptare. De mult, tata lucra la construcția unei fabrici de ciment, undeva prin Libia. Începusem să-l aștept să revină acasă, încă de dinainte de a fi plecat. Apoi, s-a scurs
SENTIMENTE CONTRADICTORII de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1686 din 13 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373291_a_374620]
-
încercat din pură curiozitate să-mi caut explicația numelui meu și am fost impresionată de semnificația lui. Gândul meu s-a îndreptat spre primii oameni Adam și Eva, nume care au fost atribuite de Dumnezeu și a căror semnificație era:lut și viață. Nu am să mai continui cu alte exemple, deoarece consider că este suficient. Nu am să înșirui nici toate numele existente, ci consider că v-am dat o provocare pentru a vedea și a analiza fiecare numele purtat
SIMBOLISTICA NUMELUI SI IMPACTUL LUI, ASUPRA VIETII NOASTRE de CARMEN MARIN în ediţia nr. 1322 din 14 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/372147_a_373476]
-
vers, Oricât aș vrea, tu ideal vei fi sub Soare! La ochii ca cicoarea mereu visez, Ei sunt albaștri precum marea, Mereu pentru ei încerc, perseverez, Tovarăș continuu îmi e răbdarea. Tu ești vinul care-mi place, Din vas de lut aș vrea să-l sorb, Tu ești iubirea care tace, Îl face să vadă pe orișice orb. Vei fi doar închipuirea, Unor gânduri efemere. Nu pot face deosebirea, Între iubire și plăcere? Referință Bibliografică: ÎNTÂLNIRE ENIGMATICĂ / Mihai Leonte : Confluențe Literare
ÎNTÂLNIRE ENIGMATICĂ de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 1715 din 11 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372219_a_373548]
-
Copaci fără pădure (octombrie 2007) și Albumul de Colecție lansat de Jurnalul Național, pe 25 august 2008. Ultimele două discuri cu muzică folk interpretată de Tatiana Stepa au apărut postum. „Copaci fără pădure”, „Dă, Doamne, iarnă”, „Galbenă gutuie”, „Femeia de lut”... sunt câteva din duioasele cântece glăsuite de către Tatiana Stepa, lin ca un susur de plâns! Muncim, ca niște sclave, zi de zi, Frumoase-am fost, pe cel dintâi traseu, Și condamnarea de-a ne urâți, Chiar voi, ce ne iubiți
TATIANA STEPA. N-A SEMĂNAT ÎN VIAŢĂ CĂRBUNE, A SEMĂNAT FLOARE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1703 din 30 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/372223_a_373552]
-
Autor: Aurel V. Zgheran Publicat în: Ediția nr. 2337 din 25 mai 2017 Toate Articolele Autorului Dacă te întâlnești prin cuvinte cu „atocmirile” poetei Violeta Ssavu nu citești, descoperi! Descoperiți, dar: „Când te-am văzut în fața negustorului de oale din lut, mi-am dat seama cât te asemenei cu unul dintre vasele etalate pe rampa din ciment. Un vas îngust și înalt în care așezi o floare tăiată aproape de rădăcină. Crescută în pământul negru în care te-am ademenit. Tu ai
VIOLETA SAVU. E O FRUMOASĂ MELANCOLICĂ… de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 2337 din 25 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/372279_a_373608]
-
presimțim că ochii noștrii sunt asemenea și cum aceleași idealuri izvorăsc din ei. Cu prima șoaptă, gingașă, în adierea ce ne-a apropiat, zările s-au rezemat pe umerii noștri obișnuiți cu astrale lumini prin care au crescut reverii din lut. Și prima voroavă prinsă în zbor am dezmierdat-o și-am tăinuit-o deplin, când privirile interferau și se-amăgeau în uimire, de fericire, iar ochii tăi mă adorau mari și umezi... calzi. Simțeam fugind prin noi neliniști ciudate, cum
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/376038_a_377367]
-
ore de trăire concretă,să presimțim că ochii noștrii sunt asemeneași cum aceleași idealuri izvorăsc din ei.Cu prima șoaptă, gingașă, în adiereace ne-a apropiat,zările s-au rezematpe umerii noștri obișnuiți cu astrale luminiprin care au crescutreverii din lut.Și prima voroavă prinsă în zboram dezmierdat-o și-am tăinuit-o deplin,când privirile interferau și se-amăgeauîn uimire,de fericire,iar ochii tăi mă adoraumari și umezi...calzi.Simțeam fugind prin noi neliniști ciudate,cum numai surâsul tău îmi
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/376038_a_377367]
-
în: Ediția nr. 1835 din 09 ianuarie 2016 Toate Articolele Autorului Mă-nlănțuie trecutul cu umbre de lumină, Îl simt pe CEL CE VINE din mine spre-nceput... Îngemănarea clipei cu-a spațiului dospire, Creează universuri sau le îngroapă-n lut. Lumina ce răzbate din zori spre asfințituri, Călătorește pașnic în vremi spre nicăieri, ( Nu are opintire sau clipe de odihnă ) Constantă și divină, cu ierni sau aspre veri. Simt... Undeva, departe atomul se sfărâmă, Se înconvoaie timpul, materia e vis
CĂLĂTORUL de MUGUREL PUŞCAŞ în ediţia nr. 1835 din 09 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376185_a_377514]
-
cais! Iarbă crudă cu creștet mătăsos.. Aduce doru-n basm misterios Vegheata de-ai vremi aștrii Cartea cea cu ochi albaștri! Primăvara-n sânii și-a pus.... Albastre viorele și gingași ghiocei Toporași ce-s parfumații...și Firavi-i brebenei! Din lutul moale, abur cald, Renasc iubirile ce ard O filă goală-am descoperit... Urându-i primăverii, Bun venit! Referință Bibliografica: PRIMĂVARĂ A VENIT / Zamfira Rotaru : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2252, Anul VII, 01 martie 2017. Drepturi de Autor: Copyright
PRIMĂVARA A VENIT de ZAMFIRA ROTARU în ediţia nr. 2252 din 01 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376239_a_377568]
-
din lumina Pictată de rouă pe firul de iarbă, Îmbracă strai alb și pleacă la câmp. Îi cere pământului voie Ca să îi stoarcă seva, Roagă ploaia să îi ude Recoltele pentru hrana copiilor, Coace pâinea în vatra Făcută din același lut ca și el, Lutul străbunilor îl ospătează. Preface o creangă de pom Într-un nai, Prin el se scurge seva copacului. Ați auzit vreodată munții doinind, Din măruntaiele lor cum strigă strămoșii? Susurul râului ce poartă Cu el sufletul ascuns
ANA MARIA BOCAI [Corola-blog/BlogPost/376148_a_377477]
-
rouă pe firul de iarbă, Îmbracă strai alb și pleacă la câmp. Îi cere pământului voie Ca să îi stoarcă seva, Roagă ploaia să îi ude Recoltele pentru hrana copiilor, Coace pâinea în vatra Făcută din același lut ca și el, Lutul străbunilor îl ospătează. Preface o creangă de pom Într-un nai, Prin el se scurge seva copacului. Ați auzit vreodată munții doinind, Din măruntaiele lor cum strigă strămoșii? Susurul râului ce poartă Cu el sufletul ascuns în Pântecul muntelui? Ați
ANA MARIA BOCAI [Corola-blog/BlogPost/376148_a_377477]
-
fie.Adună mărgăritare din luminaPictată de rouă pe firul de iarbă,Îmbracă strai alb și pleacă la câmp.Îi cere pământului voieCa să îi stoarcă seva,Roagă ploaia să îi udeRecoltele pentru hrana copiilor, Coace pâinea în vatraFăcută din același lut ca și el,Lutul străbunilor îl ospătează. Preface o creangă de pomîntr-un nai,Prin el se scurge seva copacului.Ați auzit vreodată munții doinind,Din măruntaiele lor cum strigă strămoșii?Susurul râului ce poartăCu el sufletul ascuns înPântecul muntelui? Ați
ANA MARIA BOCAI [Corola-blog/BlogPost/376148_a_377477]