3,495 matches
-
emfatică, acră, Impozant, Și-mbrăcat elegant, Numai în piele de bou, O biciușcă, un...bici Spunea celor mulți-dar...mici Că el este ...mare erou : -Sunteți niste netoți pitici, Dar vă spun tuturor, Ca unor pigmei, Sunt marele Conducător Al Istoriei! Eu mânam carele-n luptă Și elefanții pe panta abruptă! Piramidele? Cin-le-a făcut? Cine-a condus egiptenii? Și-avan i-au bătut? Cine-a mânat indienii, De-au înălțat, Acele temple-mamut?! Doresc de la fiecare Dintre voi-fie mic, fie mare Mie
Calul cu potcoave roz Epigrame-Fabule-Panseuri by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/468_a_877]
-
netoți pitici, Dar vă spun tuturor, Ca unor pigmei, Sunt marele Conducător Al Istoriei! Eu mânam carele-n luptă Și elefanții pe panta abruptă! Piramidele? Cin-le-a făcut? Cine-a condus egiptenii? Și-avan i-au bătut? Cine-a mânat indienii, De-au înălțat, Acele temple-mamut?! Doresc de la fiecare Dintre voi-fie mic, fie mare Mie, celui mai tare Din...Istorie, Mărire ! Închinare ! Și...Glorie ! Cei mai mulți oarecum l-au...crezut; Dar când l-au aclamat Cu ecou sacadat... Biciul nefixat, a
Calul cu potcoave roz Epigrame-Fabule-Panseuri by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/468_a_877]
-
apropierea de cadavrele unor persoane care căzuseră moarte în drum. Printre acei care au pierit în acest chip poate fi amintit banul Văcărescu...97. Era în drumul său prin părțile acestea, când surugiul de alături, din cei doi care îi mânau trăsura, a căzut mort de pe calul său; curând după aceea, banul însuși, contaminîndu-se din atmosfera acelui surugiu, a sucombat de asemenea boalei. Casa mea din București - povestește mai departe Blutte -, pe care o lăsasem în grija unui adjunct și a
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
este un om desăvîrșit, și poate să-și țină în frîu tot trupul. 3. De pildă, dacă punem cailor frîul în gură, ca să ne asculte, le cîrmuim tot trupul. 4. Iată, și corăbiile, cît de mari sunt și, măcar că sunt mînate de vînturi iuți, totuși sunt cîrmuite de o cîrmă foarte mică, după gustul cîrmaciului. 5. Tot așa și limba, este un mic mădular, și se fălește cu lucruri mari. Iată, un foc mic ce pădure mare aprinde! 6. Limba este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85097_a_85884]
-
pereche de pantofi cu care să intri în casă, comentă ea tăios. Sper că n-a mai făcut altă prostie? Că nu și-a prăpădit din nou banii? Nu. Nu. — A cumpărat toate astea pentru bătrâna lui mamă, continuă ea mânată de o dragoste fanatică. Ce copil prost! Mă simțeam foarte bine acolo unde eram. Aveam trei camere în Menilmontant. Ne descurcam foarte bine acolo, dar aici nu găsești pe nimeni să te-ajute. E prea mult pentru o bătrână și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
în praful de pe marginea drumului, că scândurile podului de peste râu răsună sub pașii lui într-un mod aparte, ca o voce inconfundabilă. Odată, pe drum, îl depăși o căruță venind dinspre St Jean, iar Charlot îl recunoscu pe omul care mâna caii, un fermier din apropiere care în copilărie fusese accidentat de un tractor și își pierduse un braț. Se jucau împreună când erau copii, dar, după accident și săptămânile petrecute în spital, între ei se instalase un soi de gelozie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
de noapte, grămadă în vagoane pentru vite, părinții fără apă, copiii fără lapte, repartizați spre iaduri diferite în urmă, satele rămase pe mâini străine, și pe jalea lătratului de câini, în calea dușmanilor cotrobăind prin case pe când erau stăpânii lor mânați pe calea robilor... Jilava, 1956 Mamă Țară verișoarei mele, Margareta Dumitriu Locuri natale, păstrate-n suflet vii, o nesfârșit de crudă tragedie pe care-mprăștiații tăi copii cu lacrimi și cu sânge-ncep s-o scrie... Moment fatal! Istoria perfidă, la
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
Da’ dacă se întorc înaintașii? Ce le spunem? - a întrebat un negustor. ― Că ați deshămat caii, i-ați lăsat să pască și să bea apă din pârâu - le-a răspuns lotrul. Îndată ce caii au fost liberi, doi lotri i-au mânat în adânc de codru. La mică distanță de convoi, a rămas cel care a oprit caii trăsurii. Avea poruncă să observe ca nu cumva vreunul dintre cărăuși sau negustori să-i urmărească. ― Da’ de ce a trebuit să rămână de pază
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
Uite. Luați boii iștia și tânjala. O agățați de tun cu lanțul aista și băieții n-o să vă lase la greu. O să-i aduceți înapoi după ce vă-ți face treaba. Am toată nădejdea. Să vă ajute Dumnezeu! ― Și cine a mânat plăvanii? ― Eu. Cine altul? Ceilalți camarazi de la tunul meu erau târgoveți. Așa că... Am legat tânjala de tun cu lanțul dat de gospodar și când totul a fost gata am îndemnat: „Hai, băieților, că sunteți de ispravă. Ați tras la plug
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
că se poate ieși ușor. Chiar și pe o ploaie ca aceea. ― Cum ați fost primiți în cazarmă? ― Aici lucrurile se încurcă. Mijeau zorile deja când în poarta cazărmii s-a oprit un tun tras de o pereche de boi mânați de un căprar care mergea ca și cum ar fi venit de la arat din țarină. Santinela a făcut ochii mari. Văzuse el înhămați la tun tot felul de cai: suri, roibi și mai știu eu ce culori, dar o pereche de plăvani
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
vor prefera să rămână cu toatele în clandestinitate. Iar măsura luată tot la plesneală, ca de obicei, de guvernarea aceasta de incompetenți să fie doar un balon de săpun ca și multe altele. Și fiindcă azi este anul nou: „Ia mai mânați, măi, Hăi, Hăi”... În loc de ciorbă de potroace Pentru cei care încă n-ați aflat din cauza aburilor trascăului dat pe gât de Revelion, vă anunț că deja am intrat de ieri într-un nou an fiscal și cei care încă nu
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
chiar din propria lor soartă, dar nu mai au cum. Nici personajele negative nu sunt mai breze, înrăiții criminali comuniști pe care după părerea autorilor filmului ar trebui să-i urâm din inimă: tot cel mai omenesc sentiment, frica îi mână și pe ei. Frica de repercusiuni, de superiori, frica de a nu se „abate de la linia dreaptă a partidului“. Mie, cel puțin, filmul mi-a lăsat impresia de cal scăpat din hățuri, știm cu toții ce se poate întâmpla cu călărețul
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
se ducea. Nici noaptea în somn nu se despărțea de cumplitul paloș, pe care îl păstra rezemat de căpătâiul patului. Desigur că multă lume îl pizmuia, râvnindu-i aurul, numai că teama de paloșul lui cel ascuțit, îi ținea deoparte. Mânați de setea de avere, trei lotri, și-au pus în gând să-i fure comoara. Știau că de unul singur era greu să-l biruiești pe Negru, dar dacă se întovărășeau, le-ar fi putut surâde norocul. Zis și făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
nu-și aveau locul într-o investi gație polițistă. Nu într-o anchetă purtată serios. Cine știe ce se mai întâmplase în noaptea precedentă? Nu-i dădea pace gândul că asasi nul se apropia de o stare de excitație paroxistică care îl mâna să uci dă tot mai des. Asta însemna că cineva trebuie să fie prezent în teren și să caute cât mai multe probe care să-l ducă mai aproape de autor. Și el, singurul care înțelegea situația, ce făcea? Pierdea vremea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
de toate mărimile zăceau împrăștiați în jur. Zona din fața sa fusese curățată, resturile de rocă erau împinse în lateral, lăsând o porțiune largă liberă. Gura peșterii era deschisă, simți un curent rece când ajunse în fața acesteia. Ceața nu pătrundea înăuntru. Mânat de curiozitate, Toma se opri și privi spre întunericul din interior. Încerca să zărească ceva acolo dar nu reuși să vadă nimic. Doar răceala aceea răzbătea de dincolo de intrare. Din întuneric se auzea un foșnet ca și cum ceva foarte mare se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
îl și văzu. Un gândăcel negru, pitit sub un smoc de iarbă, frecându-și piciorușele de elitrele lucioase. Un fâșâit urmat de pași ușori îl speriară și cântecul insectei se frânse. Șoarecele alerga bezmetic pe cărările numai de el știute. Mânat de foame, ieșise din gaura sa și pornise să caute de mâncare. Îi vedea trupul plăpând, acoperit de blăniță cenușie și boticul roz, fremătând în toate părțile, adulmecând temător aerul nopții. Văzând că nu-l pândea nici un pericol, greierele reîncepu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
a răspuns: "Ce-ți pasă de pace? Treci înapoia mea." 20. Caraula a dat de știre, și a zis: "S-a dus pînă la ei și nu se întoarce. Și alaiul este ca al lui Iehu, fiul lui Nimși, căci mînă ca un nebun." 21. Atunci Ioram a zis: "Înhamă!" Și au pus caii la car. Ioram, împăratul lui Israel, și Ahazia, împăratul lui Iuda au ieșit fiecare, în carul lui, înaintea lui Iehu, și l-au întîlnit în ogorul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85047_a_85834]
-
era necesarul de materiale pentru fiecare zi), ne înșfăcam halatele de molton direct peste costumul steril și alergam, cum numai în Spitalul de urgență am mai văzut, spre farmacia transformată în duty free. E clar că nu nevoia strictă ne mâna (căci fiecare își avea chirurgul său), cât mirajul... Pe de altă parte, o rezervă personală de țigări-cafea-ciocolată era esențială în lumea trocului din acei ani. De fumat, fuma toată lumea. Se fuma dimineața, la cafea, înainte de pregătirea sălii, se fuma imediat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
care se odihnește după o vânătoare îndelungată. Și s-o fi întrebat ce fantezii îi populează lui visele. Oare nu cumva visa la nimfa care alerga prin pădurile Greciei urmărită de un satir înfierbântat? Nimfa fugea cu picioare iuți și mânată de disperare, dar el se apropia tot mai mult cu fiecare pas până când ea ajungea să-i simtă răsuflarea fierbinte pe obraji. Și tot mai fugea în tăcere, iar el o urmărea tot fără o vorbă. Și când în cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
și pentru mine era ceva cu totul înfiorător în felul cum își biciuia caii. Parcă ar fi vrut să dea uitării mortul lăsat în urmă. Din când în când zăream dricul legănându-se în fața noastră și vizitiul birjei noastre își mâna și el caii mai repede ca să nu rămânem în urmă. Și eu simțeam în sinea mea dorința de a-mi scoate din minte toată povestea. Începuse să mă cam plictisească o tragedie care de fapt nu mă privea și, prefăcându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
ca asta! i-am răspuns. Cu multă vreme în urmă am avut ideea că e posedat de un diavol. Era pasiunea care-l ținea în puterea ei pe Strickland, pasiunea de a crea frumusețe. Asta nu-i dădea pace. Îl mâna încolo și încoace. Era un fel de pelerin etern urmărit de nostalgia divină, și demonul din sânul lui era necruțător. Există oameni a căror dorință de adevăr e atât de mare, încât pentru a-l dobândi sunt în stare să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
ar face și bine. I-am trimis Atei un mesaj prin băiat că am să vin ori de câte ori va trimite după mine. Viața e grea și uneori natura are o plăcere cumplită de a-și chinui copiii. Cu inima grea am mânat șareta înapoi către căminul meu confortabil din Papeete. Multă vreme nici unul dintre noi nu scoase nici un cuvânt. — Dar Ata n-a mai trimis după mine, reluă într-un târziu doctorul, și întâmplarea a făcut să nu mai merg multă vreme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
de fiul lui Strickland și al Atei. Aftalsem că e un tânăr vesel și nepăsător. Cu ochii minții îl vedeam pe goeleta pe care muncea îmbrăcat doar cu o pereche de pantaloni de doc. Iar noaptea, când corabia înainta lin, mânată de o briză ușoară, iar matrozii se strângeau pe puntea superioară în timp ce căpitanul și călătorii se lăfăiau în șezlonguri fumându-și pipele, parcă-l vedeam dansând cu alți tineri, dansând nebunește în sunetele gâjâite ale armonicii. Deasupra erau cerul azuriu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
rânduri de fata aceasta semeață și mândră, care nu cunoștea supunerea. Era plămădită din aluatul învingătorilor, îi plăcea să poruncească, să fie ascultată fără cârtire, să nu-i iasă nimeni din voie. Cine era? De unde venea? Ce voia? Încotro o mânau pașii? Pe care drum? Numai semne de întrebare. Nu știam nimic din viața ei și iată, mă apucasem s-o ancorez de existența mea. Semeția ei era o abilitate în vederea unui scop? Sau o simplă asprime a unei fete inocente
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
atâta furie încît șoferul stopă speriat. Acum mașina abia se târa pe asfalt, altele mai grăbite ne-o luau înainte sau claxonau din spate nerăbdătoare, să mergem mai repede. Nu mai puteam răbda. Trebuia să se sfârșească odată cu chinul ăsta. ― Mână repede! Mai repede! Nu-mi păsa de ce avea să creadă șoferul, chiar dacă m-ar fi luat drept nebun. Pagubă-n ciuperci! Atunci numai de părerea lui nu mă sinchiseam. Portarul spitalului m-a oprit să intru. Vizite după miezul nopții
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]