3,499 matches
-
pentru Independență din 1877, au plecat cei zece dorobanți ce s-au jerfit pentru o viață mai bună și eliberarea de sub dominația otomană. La fel, vasluienii și au adus contribuția în primul și al doilea Război Mondial. Locuitorii județului se mândresc cu cele 47 de personalități născute pe raza județului între anii 1770 - 1980, dintre care amintim pe: Cuza Ion Alexandru, primul domn al Principatelor Unite; Ciubotărașu Ștefan actor; Cerchez Mihai general în Războiul pentru Independență și alții înscriși în anexă
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
bune și nici autostradă care să lege acest teritoriu cu vestul țării și statele vecine. Populația județului, în cea mai mare parte, este formată din agricultori, o mică parte de muncitori, funcționari și diferite altele profesii, dar locuitării județului sunt mândri și se fălesc cu cele 115 personalități mai de seamă, din ultimile secole, dintre care 33 de profesori universitari și 16 academicieni născuți pe raza județului, din care amintim pe aviatorul Bănciulescu Gheorghe, care, în anul 1928, a fost primul
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
astfel de convocare, în condițiile de severitate în care trăiam, putea avea consecințe de neprevăzut. A fost într-adevăr de neprevăzut pentru că amândoi părinții, cărora le prejudiciam, în realitate, poziția socială, strângându-ne mâna bărbătește ne-au spus că sunt mândri de noi, că ar fi trebuit, desigur, să le cerem sfatul, dar că ei apreciază atitudinea noastră de "tineri" cinstiți, Nu s-a întâmplat însă nimic, eram prea neînsemnați, nimeni nu ne-a mai luat în seamă, nu s-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
acces. Am trecut, împreună, prin micile necazuri inerente ale adolescenței ca și prin extazele pe care numai această vârstă le poate trăi. Erau anii premergători războiului. Într-un mic oraș, fie el și o capitală de județ, cu care ne mândream, se presimțea totuși furtuna care avea să ne cuprindă ca un vârtej, schimbându-ne viața pentru totdeauna. * România Mare cum era între cele două războaie mondiale a fost o perioadă extraordinar de prolifică din punct de vedere intelectual. Citeam, cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
fusese o fugă grăbită, am găsit o scrisoare, închisă, pentru Irina. Nu știu ce orgoliu m-a făcut să nu deschid niciodată acest plic, pe care l-am purtat după mine pe la toate locuințele mele. Visam să o întâlnesc și să mă mândresc cu cavalerismul meu, să mă mândresc de "tăria" mea. Cam așa ceva era în mintea mea. "Eu voi fi bărbat când o să-i dau scrisoarea", așa gândeam... * Dar... nici nu știu dacă trebuie să-ți scriu și amănuntul care urmează: când
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
o scrisoare, închisă, pentru Irina. Nu știu ce orgoliu m-a făcut să nu deschid niciodată acest plic, pe care l-am purtat după mine pe la toate locuințele mele. Visam să o întâlnesc și să mă mândresc cu cavalerismul meu, să mă mândresc de "tăria" mea. Cam așa ceva era în mintea mea. "Eu voi fi bărbat când o să-i dau scrisoarea", așa gândeam... * Dar... nici nu știu dacă trebuie să-ți scriu și amănuntul care urmează: când am fost ultima oară la Sașa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
din "aventură", neapărat urcam un deal, la o casă veche unde locuiau iubitele noastre. Erau acolo în gazdă două studente pe care le împărțeam frățește, ca "iubite"; numai că ele, fiind studente, nu se uitau la noi. (Totuși eram foarte mândri de perspective: audaces fortuna juvat.) Crăciunul despre care îți scriu l-am petrecut la "Canton". Era destul de departe, aveam de mers de-a lungul unei căi ferate învechite, năpădită de scaieți, șapte kilometri. Acolo era "La Canton" o ruină a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
Văzusem Crăciunul." Am ajuns târziu. Orașul era adormit. Numai la crâșma " La formarea ideilor" se auzeau chiote și un acordeon languros serba Nașterea. Noi serbaserăm, cum am spus, văzusem Taina cea mare, care ni se arătase ca o clipire. Eram mândri de parcă ne întorceam de la Polul Nord, de la Polul Sud... Ne-am despărțit, plecând fiecare acasă, cu pași apăsați, cum merg, siguri pe ei, aventurierii. Acasă... nu vom da nici o explicație, pentru că tot nu ne vor crede. Fiecare cu lumea lui... Noi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
De ce spațiul public este adesea un spațiu al nimănui în loc să fie al oricui? De ce ne roade pizma pe semenii noștri care reușesc? De ce nu facem norme, ci le importăm și adesea doar ne prefacem că le respectăm? De ce nu suntem mândri de reușitele colegilor noștri? De ce facem politici resentimentare? De ce politica nu e știința noastră de a trăi împreună, oricât de diferiți suntem, ci de a ne dezbina sau de a ne anihila reciproc? De ce nu ne coagulăm în comunități prin
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
de aceea reușitele noastre se numără doar în indivizi, nu și în instituții. Alma Mater este viciată chiar de noi și de neputințele noastre de a accepta analiza lucidă, de a ne bucura de critica deschisă și pertinentă, de a fi mândri de reușitele internaționale sau interne ale colegilor, de a avea gratitudine față de cei care au contribuit la formarea noastră. Cadrul normativ pentru toate acestea există: ordonanța cu privire la asigurarea calității, concursurile pentru statutul de expert, criteriile pentru titlurile de conferențiar și
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
originale. Ei sunt cu atât mai prețuiți cu cât învață să oculteze realitatea în favoarea ficțiunii. Dacă mai târziu devin maeștri ai combinării lecturilor enciclopediste în compuneri de mari proporții și de mare impact, ne recunoaștem în performanța lor și ne mândrim cu ei: sunt așii tipului nostru de socializare. Istoria noastră intelectuală este o istorie a plictisului față cu descrierea (la maturitate: cercetarea empirică) și argumentarea (la maturitate: cercetarea teoretică). Este o istorie a dezinteresului față de profesionism și specializare. În schimb
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
felul de eprubete, pahare Berzelius, baloane Erlenmayer conice, rotunde și chiar piese mai complicate cum ar fi fost biuretele de titraj, tuburi de sticlă, câte-un furtun da cauciuc și spirtiere niciodată folosite în laboratoarele cu a căror existență se mândreau. Pentru culorile lor vii, achiziționau substanțe ca bicromatul de potasiu, alaun, piatră vânătă, cristale de sulf. Ca reactivi, amoniac, acid azotic și mai ales sulfuric. Înclinând spre alt domeniu, Paul Matei, alt premiant al clasei, își construia un aparat cu
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
luterani și evrei, astfel încât mitropolitul Nectarie, a trăit și a copilărit printre străinii de credința creștină ortodoxă. Astăzi, minunata așezare a Stulpicanilor în „umbra codrilor seculari ce străjuiesc pintenii estici ai Răsăritului”, adăpostește 6.246 de suflete și se poate mândri cu faptul că toți locuitorii sunt ortodocși. Aceștia se ocupă cu mineritul, exploatarea forestieră, agricultura, apicultura, comerțul. Cei mai mulți dintre catolicii care au existat pe acest teritoriu s-au repatriat, astfel încât Biserica Catolică din sat este pustie, sătenii mărturisind că acum
Nectarie Cotlarciuc, Arhiepiscop al Cernăuţilor şi Mitropolit al Bucovinei by Marius Vasile Ţibulcă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91906_a_107347]
-
cumpăra alimentele de care aveam nevoie. Mama muncea din greu. Eram 5 copii, iar la masă eram 7. Nu era simplu să îndestulezi masa. Mama era o bună croitoreasă și îi plăcea să ne îmbrace cu gust și frumos. Se mândrea cu noi deoarece eram buni la carte și eram cuminți. Ea nu a făcut decât 6 clase, dar citea cursiv diferite rugăciuni și poezii; știa multe poezii. Citea zilnic acatistele Maicii Domnului. Avea o minte ageră și ne controla cu
75 - V?RSTA M?RTURISIRII by Gheorghe Musta?? () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83092_a_84417]
-
Păltiniș. Ei visau să facă școala profesională și apoi să lucreze la gară. Erau foarte încântați că la această școală se asigura gratis cazarea și masa și, mai mult de atât, se dădeau uniforme frumoase de care elevii erau foarte mândri. Unii colegi pur și simplu nu puteau înțelege de ce nu vreau să merg cu ei, mai ales eu, care eram fiu de fochist de locomotivă și puteam să-mi găsesc cu ușurință un post la gară. În ceea ce privește alegerea școlii la
75 - V?RSTA M?RTURISIRII by Gheorghe Musta?? () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83092_a_84417]
-
are doi copii foarte reușiți; George este împiegat de mișcare, iar Dumitru profesor de Filozofie la Liceul din Adjud, fiecare cu câte un copil și sunt așezați la casa lor. Părinții mei s-au jertfit pentru copii, dar erau foarte mândri că au reușit. Vasile este inginer la București, foarte bine așezat la casa lui, soția sa Caliopia fiind doctoriță. Au doi copii, Mircea și Andrei care de pe atunci promiteau să ajungă oameni mari și au ajuns mari matematicieni în America
75 - V?RSTA M?RTURISIRII by Gheorghe Musta?? () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83092_a_84417]
-
mă gândesc la oamenii pe care i-am încadrat la Stațiune îmi dau seama cât de importantă este alegerea unor oameni cu care să poți lucra. Nu pot să spun că nu am greșit cu unii, dar pot să mă mândresc cu alții. Dacă ar fi să fac o ierarhie între salariații pe care i-am încadrat, atunci pe primul loc ar trebui s-o pun pe Doamna Ioana. Doamna Ioana Balogh, o femeie harnică, ambițioasă, foarte bătăioasă și sociabilă. În
75 - V?RSTA M?RTURISIRII by Gheorghe Musta?? () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83092_a_84417]
-
pronunțe, la Winterpalast, faimosul discurs asupra trecutului glorios și forța actuală a Poloniei, căreia i-ar fi fost nedrept să i se refuze un acces teritorial la mare, chiar cu prețul unor sacrificii dureroase pentru Germania...237). Pe bună dreptate mîndri și ei de rolul pe care l-a jucat patria lor în trecutul istoric al Europei și oarecum amețiți de renaștere, după o eclipsă de 130 de ani ca națiune liberă, polonezii își considerau statul ca o mare putere, aflat
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
rostite cu pricepere căci trebuie să recunoaștem că O.N.U. de astăzi nu oferă o pleiadă de talente oratorice și de oameni de stat care să se apropie măcar, fie și pe departe, de cei cu care se putea mîndri S. N. În timp ce Briand trecea în planul doi, atins de boala care urma să-l răpească peste cîteva săptămîni și care îl marcase cu semnele ei, în ciuda fardului pe care anturajul îl silea să și-l pună pe fața emaciată, André
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
Paul Emile Janson era o glorie a baroului belgian a acelui barou care acolo are o importanță, o viață proprie și un prestigiu, depășind-o pe a celui din Paris. Această pepinieră de avocați strălucitori și de oratori parlamentari se mîndrea de a avea printre membri săi oameni de valoarea lui Janson, tot atît de remarcabili la tribunal, prin știința dreptului și elocința pledoariilor, cît și ca parteneri încîntători în conversațiile familiare. Păstrez cea mai frumoasă amintire relațiilor pe care le-
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
de Muzică și Arte la clasa poetului M. Codreanu. Dorința sa era să devină actor și autor dramatic, dorință care va deveni realitate. Iubea mult satul românesc și dorea ca acesta să se ridice la nivelul satului european vestic. Se mândrea cu neamurile sale dodeștene, urmașe ale răzeșilor lui Ștefan cel Mare și voia ca dodeștenii să fie cunoscuți în lumea românească drept oameni harnici, cinstiți și buni gospodari. Fiind Inspector Șef al Fundației Regale va îndruma munca Echipelor Studențești Regale
Victor Ion Popa și comuna Dodești by MIHAI APOSTU () [Corola-publishinghouse/Science/91678_a_93465]
-
Armata română și Poliția sînt pline de performeri, fireturile militare atîrnă pe piepturi vînjoase, care au asudat în arenă, vipuștile freamătă deasupra unor gambe care s-au încleștat cu cele ale lui Bobby Charlton sau Pele. Înălțații în grad sînt mîndri, Cornel Dinu îmbracă ținuta de gală și rostește, deloc metafizic, un „Servesc Patria“ profesional, îmbujorat în fața lui Iliescu precum un oștean prusac în fața lui Bismarck. Doamna Lipă strînge cu palma bătucită decorația și murmură înfiorată cum își va apăra țara
Raport de cornere. C`t se `ntinde plapuma Sportului? by Alin Buz\rin () [Corola-publishinghouse/Science/856_a_1764]
-
alcătuiește propoziții. Prietenii pădurii A venit vacanța de vară. Teodora și Vlad sunt fericiți. Au terminat clasa întâi cu rezultate foarte bune și amăndoi au obținut diplome de merit.Acum sunt la bunici. Casa bunicilor e aproape de pădure. Copiii sunt mândri de bunicul lor care e pădurar , pentru că are grijă de pădure. - Ce mai fac puieții pe care i-am plantat astă- toamnă, în poieniță? întreabă Vlăduț. - Au crescut cât niște uriași, răspunde bunicul. Mergeți cu mine să-i vedeți? Copiii
Prieteni de poveste. Teme de vacanţă. Limba română, clasa I by Cecilia Romila () [Corola-publishinghouse/Science/91492_a_92303]
-
vom scrie un afiș și-i vom atenționa pe cei care trec prin aceste locuri să nu facă nici un rău, nici copăceilor noștri, nici altor copaci din pădure. EXERCIȚII APLICATIVE: 1) Întrebări: * De ce sunt bucuroși Vlăduț și Teodora? * De ce sunt mândri copiii că bunicul lor e pădurar? * Ce motiv de supărare au avut ei când au ajuns în poiană? * Ce au aflat despre creșterea copăceilor? Cine pot distruge copăceii din pădure? * De ce trebuie să protejeze oamenii pădurile? 2) Schimbă litera inițială
Prieteni de poveste. Teme de vacanţă. Limba română, clasa I by Cecilia Romila () [Corola-publishinghouse/Science/91492_a_92303]
-
încrezut: Un om nalt și deșirat, La față foarte scurmat, Cu barbă dintr-însu, Vrednic de tot rîsu, Umblă crăcănat, Din șolduri legănat, La chip urât și slut, Are un picior mai scurt, Se socotește ariftè, Ocara lumii și eglengè, Se mândrește, fudulește, Gâci cine este... o bătrână cochetă: Pe aceasta îi gîci-o, Grăiește cu necontenire, Lesne îi nimeri-o: Răcnește, țipă de pieire. O babă cu fumuri de frumoasă, Se împodobește, zarifefsește, Dar o foarte mare mincinoasă, Se pudruiește și sulimenește
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]