10,420 matches
-
Toate Articolele Autorului TORȚE ÎMPLETITE Ardeam în jarul de trandafiri Ca două torțe împletite, Pierzând ca niște năluciri În spațiul viselor nesfârșite. Descopeream în tine noi comori În ziua de vară prea fierbinte, Și te lăsam, spre mine să cobori, Mângâindu-mă, așa cuminte! Venea spre mine o dulce alinare Trimițându-mă departe-n Paradis, Unde vedeam numai izvoare Ale iubirii în care ne-am cuprins. Sfioasă apoi, cu buze fierbinți Mă sărutai cu o nouă ardoare, Nu ne numărăm printre
TORŢE ÎMPLETITE de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 381 din 16 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361966_a_363295]
-
Scutierul viselor ne cere Vamă pentru orice mângâiere Cu care datoria ne apasă Și toate draperiile galante Ciorchine peste baldachin, Aruncă flăcări pe cămin Iar tu citești răscolitor din Dante Copiii dorm visând în somn Deasupra îngerii veghează Și-i mângâie cu câte-o rază A-toate-văzătorul DOMN! Referință Bibliografică: Mă declar iubito un vasal / Ion Untaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 381, Anul II, 16 ianuarie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Ion Untaru : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau
MĂ DECLAR IUBITO UN VASAL de ION UNTARU în ediţia nr. 381 din 16 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361964_a_363293]
-
Acasă > Poeme > Dorințe > TU DORMI Autor: Llelu Nicolae Vălăreanu Publicat în: Ediția nr. 485 din 29 aprilie 2012 Toate Articolele Autorului Mă întorc la tine, iubito, lângă foc, La casa răzlețita, ca un cuib uitat, noaptea dorinței o mângâi s-o sufoc, la geam vântul se-ncinge ne-ncetat. am somnul viscolit de un fior rece În care sânii-ți plâng după vesminte, Auzi fuge timpul prin ceasornic trece luna prin perdele se face că minte. Trupul tău mă arde
TU DORMI de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 485 din 29 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361970_a_363299]
-
10 iunie 2014 Toate Articolele Autorului 9 Iunie 2014 Și mâinile își aduc aminte de tine, Binecuvântată fie memoria lor! Ele niciodată la greu și la bine În viața aceasta nu mă mai dor, Zugrăvindu-ți frumusețea deplină, Când îți mângâie gândul fecund, La toate întrebările dinspre lumină Cu mâinile-acestea eu îți răspund; Mâinile-acestea își aduc aminte De trupul tău logodit din fecioară, Între ele aerul e tot mai fierbinte, Aerul nostru cel dinspre vară. Când mă rog ziua, noaptea sub
MEMORIA MÂINILOR... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1257 din 10 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361984_a_363313]
-
lângă suflarea amiezii Tăcerea devenise o dunga subțire printre armonii jefuite de cântec Când ești departe Rostește-mă încet, tandru cu numele meu întreg de zidire Cheamă-mă să te aud! și ai să vezi cum o petala Îți va mângâia umărul. Deasupra Sufletul meu că un vis plutitor te atinge Când amurgul ți-aleargă rătăcirile Ducându-te lângă privighetori. Departe, în jurul pământului, între neliniști Rostește-mă cu inima uneori! Românce for Clară Andre Rieu - YouTube ► 5:04 ► 5:04 www
ROSTEŞTE-MĂ de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 527 din 10 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362016_a_363345]
-
mele multe, dar cu soarele care încălzește, totuși, albul rece din ele. Crăpată-mi este scoarța și bătrână, dar vlăstarii pădurii mele, cresc pe cărarea fără pașii de mâine și nu uită, pădurea. Freamătul tremurând al buzelor ciutelor care-mi mângâie poienile, cu flori, când culeg parfumul pământului și cănd din fănul toamnei își fac așternutul iernii, îmi sunt bucuria. Nu lupul din vârful crestei îmi spală de păcate, durerea rădăcinilor uscate. Nu râsul din întunericul nopții, când privește prin lamele
PĂDUREA VORBEŞTE CU MINE! de VIOREL MUHA în ediţia nr. 485 din 29 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362037_a_363366]
-
câmpul de luptă. Ei bine, cu ce ar compara un pictor budist pe omul acesta în suferință? Cu ce altceva dacă nu cu un cuvânt ori cu o zicere a lui Buddha? Și ce ar picta un mahomedan ca să-l mângâie pe soldatul aflat pe patul de moarte dacă nu cu un cuvânt sau o zicere din Coran sau o viziune a Paradisului care îl așteaptă? Însă știți ce ar picta un pictor creștin- viziunea Celui Răstignit! Soldatul zăcând sub viziunea
CALEA CĂTRE DUMNEZEU SAU DRUMUL ÎNSPRE SINE? (3) LIBERTATEA de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 519 din 02 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362002_a_363331]
-
taina jertfei și a suferinței Dumnezeu Mântuitorul plânge în toate lacrimile noastre pentru a le umple cu harul Său. Numai în lacrimi inima se curățește și se întărește prin voia Duhului Sfânt: „Fericiți cei ce plâng, că aceia se vor mângâia”, ne spune Iisus. Cunoașterea deplină a lui Dumnezeu în Treime și în Creația Sa se poate doar prin duhul haric al inimii în care predomină nu dorința plăcerii, ci dorul după sens al libertății întru Adevăr. Permanent în inima noastră
CALEA CĂTRE DUMNEZEU SAU DRUMUL ÎNSPRE SINE? (2) CHRISTOS de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 519 din 02 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362003_a_363332]
-
Lupul Sur, simbolul strămoșilor noștri daci? Pe fața blândă și oacheșă a bunicului, s-a prelins atunci, o lacrimă, mare cât o boabă de mărgăritar. Îl iubeam tare mult și m-am mâhnit când l-am văzut trist; i-am mângâiat fața, mustața și părul nins de ani. Bunicul m-a luat pe după umeri și mi-a explicat cum s-au petrecut lucrurile: - În vestiții Codrii ai Vlăsiei locuia Lupul Sur împreună cu clanul său pe care îl proteja și-l conducea
LUPUL SUR de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 712 din 12 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365766_a_367095]
-
prieteni care fac parte din lumea artei. Dacă ar fi să-i enumăr pe toți, aș umple, cu siganță, multe pagini. Mă voi rezuma, însă, doar la câteva nume, în special interpreți ai cântecului de muzică populară, care mi-au mângâiat adesea clipele vieții, iar azi, într-o minunată zi de marți 26 iunie 2012, în bucurie și FERICIRE am colindat alături prin grădina cântecului: Margareta Clipa, Viorica Flintașu, Elisabeta Turcu, Steliana Sima, Mariana Ionescu-Căpitănescu, Ion Fănescu. Sunt voci mari, inconfundabile
ÎN GRĂDINA CÂNTECULUI de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 637 din 28 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365805_a_367134]
-
un motiv de mare cinste și bucurie. Nu oricine poate face acest lucru și nici nu are acces, ci doar cei aleși. Să deschidem, așadar, poarta Raiului poeticesc, unde trăiesc laolaltă, în iarba înaltă până la inimă, cuvintele îmbrățișându-se și mângâindu-se unul pe celălalt, cele blânde și cele arzătoare pe rugul tăcerii, cuvintele patimă și cuvintele domoale, provocatoare, pudice dar și cele patetice, sfâșietoare. Poetul ne avertizează încă de la început că vom străbate „un drum de izvoare ascunse”, în care
PETRE RĂU, EDEN ÎN CĂDERE, INFORAPART, 2012, (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 712 din 12 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365767_a_367096]
-
descurca? O strânse cu putere la pieptul lui. Nu mai știa de cât timp stă așa, ațipise, liniștea degajată de respirația lui o cuprinse, mâna lui domoală se juca cu buclele ei, ochii lui senini ca cerul după furtună o mângâiau gingaș. Îl privi. Nimic din starea interioară de mai devreme nu mai rămase. Era liniștită, doar gândurile i se perindau cu viteza fulgerului. „Este el, este iubitul meu, ochii îi sunt la fel, sunt plini de viață, sunt plini de
CE SUNTEM? de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 1258 din 11 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365862_a_367191]
-
Mă joc cu cifrele, îi spuse tăticul cu zâmbetul pe buze. - Eu când mă fac mare voi fi jurnalistă! spuse fetița scoțându-și microfonul improvizat din buzunărelul rochiței. Îl întinde spre bărbat și șirul întrebărilor începe. - Jurnalista tatei, jurnalistă! o mângâie tăticul pe creștet. Helene Pflitsch Membru Liga Scriitorilor Români Referință Bibliografică: Ce suntem? / Helene Pflitsch : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1258, Anul IV, 11 iunie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Helene Pflitsch : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau
CE SUNTEM? de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 1258 din 11 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365862_a_367191]
-
versuri ca: „Adâncă prăpastie a timpului ai pus între noi “ („N-am știut că ești femeie”); „Pomul speranței, ce-n inimă mi l-ai sădit,/ Ramul îl întinde spre lumină - năucit -/ Să-i crească corola iubirii la soare,/ Să-i mângâi petala ieșită din floare.” ( „Pomul speranței”) . Gingășia, umorul sunt caracteristice întoarcerii în timpul inocenței, copilăriei, nu neapărat liniștită, dar trăită efervecent, în aduceri aminte emoționante, topite în pagini de un fel de „autobiografie literară” („ Barza”, „Burcuș”„,Praștia”, „La spânzit”, „Sacul țiganului
NOTE DE LECTURĂ: „FĂRĂ VOIA MEA…” DE MIRCEA GORDAN de LUCIA ELENA LOCUSTEANU în ediţia nr. 1826 din 31 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365871_a_367200]
-
sfere comune ale artei pe care o iubim deopotrivă, fiecare însă cu mijloacele sale de exprimare. Învăț de la Constanța, cum să descopăr, să prețuiesc și să iubesc culoarea oricărui lucru ! Cum să privesc; nu numai cum să văd și să mângâi cu privirea o floare, un peisaj, un cuvânt. M-a învățat diferența dintre a privi și a iubi, de a vedea lucrurile în esența lor. Cum să dau expresie plastică unui cuvânt, unui portret, unei naturi statice în acuarelă. Lucrările
NATURĂ MOARTĂ CU ECOURI DE LINIŞTE de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 1348 din 09 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365863_a_367192]
-
frunți. MĂRGEAN ( rondel ) de Leonte Petre În noaptea cea mai scurtă dintr-un an, Când se sfârșește blânda primăvară, Sosește înc-o dată tandra vară, Cu soare, cu căldură, cu ocean. Și-o insulă ne-aduce, de mărgean, Cu briza ne mângâie de cu seară, În noaptea cea mai scurtă dintr-un an, Când se sfârșește blânda primăvară. Pe țărmul cunoscut dorim alean Și-un strop de fericire-a câta oară ? Dar steaua noastră fixă și polară Abia o mai vedem, ca
SOLSTITIU DE VARA de LEONTE PETRE în ediţia nr. 1634 din 22 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365891_a_367220]
-
unul sau cu altul, sunt întrebări care se pun de la sine. Personal, mi-am răspuns tot prin întrebări, izvorâte din propriile mele căutări și neînțelesuri. Ar putea Pământul acesta să fie la fel de sclipitor și măreț doar sub lumina soarelui și mângâiat de cea a lunii? Ar fi existat Dumnezeu doar cu această mirifică creație a sa? Oare nu omul face din acest Pământ un întreg încă necunoscut altcumva și altundeva? Oare nu EL ne-a zămislit, zămislindu-Se de fapt pe
TREIZECI ȘI TREI DE ZILE DE FERICIRE AUTOR ION DUMITRAȘCU, SAU CALEA SPRE UN PRIETEN de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 1812 din 17 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365885_a_367214]
-
mi-era silă să mănânc din carnea aceea, aveam o mare durere în suflet ori de cate ori îmi punea mama în strachină carne de vânat! - Ce suflet bun ai, Katya, copilul meu! De-acum n-o să mai mănânci vânat, îi spuse Artemie, mângâind părul băiai al fetiței sale dragi. În vara care urmă, cei din casa lui Stepanovic se apucară să extindă ogorul. Semănară mai mult grâu, orz și secară, lărgiră și grădina cu zarzavaturi. Artemie, în loc să umble la vânătoare prin păduri, muncea
CĂRAREA SALVATOARE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1656 din 14 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365908_a_367237]
-
Stătu Artemie Stepanovic o noapte și o zi la fiica sa, apoi trebuia să se întoarcă în satul său, acasă, unde îl așteptau multe treburi în gospodărie. Nepoții se puseră pe plâns, nevoind ca bunicul să plece. Dar el îi mângâie pe toți pe cap, apoi își luă rămas bun de la ei și de la Nadejda, și porni grăbit la drum, căci se cam lăsa înserarea, iar el avea mult de mers. Plecă deci, la drum. Dar nici nu merse o jumătate
CĂRAREA SALVATOARE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1656 din 14 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365908_a_367237]
-
ceea ce se petrecuse. Nu‑i venea să creadă ochilor, cum El, care făcuse atâtea și atâtea minuni, s‑a lăsat prins, chinuit, osândit și răstignit. Deodată se simți năpădită de amintiri înduioșătoare din clipa întâlnirii cu Domnul. Tot trupul ei mângâiat de adieri și pătruns de miresmele primăverii se tulbura, ca sub semnul unei nevăzute și dulci chemări. Într‑o dimineață, în timp ce dormita așa, o vedenie îi trecu pe dinaintea ochilor, vedenia fugară a mormântului Domnului. Acolo, pentru întâia oară, își simțise
FEMEIE, PENTRU CE PLÂNGI! de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1220 din 04 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/365952_a_367281]
-
făgăduinței se va odihni iubirea“...„când soarele învață să zâmbească“. Alexandra Mihalache lasă condeiul să „zburde“ în voie pe coala de hârtie, așa cum penelul alunecă pe șevaletul capabil să imortalizeze îmbrățișarea mirifică a culorilor: „...O rază de lumină/ M-a mângâiat pe tâmple cu ardoare,/ Iar toamna deveni atunci senină/ Și cerul meu a căpătat culoare.“ (Te-am cunoscut - pag.99) sau: „Doar alb și negru într-o armonie -/ Să dezvelești a timpului culoare,/ Expresii care curg în simfonie / Căci arta
ÎN POEZIILE SALE, ALEXANDRA MIHALACHE DEZMIARDĂ CUVÂNTUL de IOAN VASIU în ediţia nr. 1872 din 15 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365966_a_367295]
-
om răscumpărat și-s viu, Trăind prin Tine, eu cunosc eternul. DIN AN ÎN AN Din mine răsar mugurii speranței, Ce înverzesc copacii gândului Oglindindu-mi primăvara În pupile, cuvinte și-n zâmbet. Sunt copilul zglobiu al soarelui Ce mă mângâie pe creștet Cu pălmile razelor sale... Ah, ce vânt rece adie Când gâdul îmi zboară la tine... Ce nevăzute poteci străbate Noaptea când pleacă Să lase ziua să se așeze Ca o zână peste câmpie.. Câte mistere ne împresoară Ca
SINDROMUL NETĂCERII (1) POEME de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1517 din 25 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365979_a_367308]
-
O lacrimă-n gene am avut Iubirea mea e candelă ce-a luminat Cu untdelemnul cel mai curat. Aprinde-ți candela și zâmbește iubind Cu untdelemnul cel alb al neprihănirii Cu ochii tăi dulci de copil și adult Să mă mângâi cu frumusețea privirii. Ești înger? Ești Om? Ești bărbat? Sau toate-mpreună deodat’? Orice ai fi, pentru mine rămâi Un înger adult cu ochi de copil Ce cu iubire spre mine a privit. Aprinde din nou în tine candela Că
SINDROMUL NETĂCERII (1) POEME de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1517 din 25 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365979_a_367308]
-
există descurajare. La noi există blaturi de genul „o să dau câte milioane va trebui până câștig” sau pâră cu chiorală plângăcioasă: „Tanti Angelo, Victor face pe mine și vrea să-ți zic Veto!”... Iar descurajant e infantilismul social care le mângâie bubele din cap plătind degeaba o fraulein pentru bunele maniere, dacă ea le-a învățat sub ocupație rusească și fumează cu ei în closet! (va urma) Corneliu LEU București decembrie 2012 Referință Bibliografică: Corneliu LEU - DESPRE SENSIBILITĂȚI DEMOCRATICE (10) / Corneliu
DESPRE SENSIBILITĂŢI DEMOCRATICE (10) de CORNELIU LEU în ediţia nr. 726 din 26 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365994_a_367323]
-
ochi că bolovanii guri că mitraliere Huu! marș! potaie! i-ar zice unii, daca nu s-ar face de râs, la muncă! le-ar cădea clișeul în cap și le-ar sări ochii, i-ar mânca câinele? Îl strig, îl mângâi, maidanezul da din coadă la pompă speranței. De multe ori speranța este întinsă pe o felie de răbdare. Ochii lui s-ar ascunde într-o pâine măcar. Referință Bibliografica: Felie de viață / Teo Cabel : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr.
FELIE DE VIAŢĂ de TEO CABEL în ediţia nr. 848 din 27 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/366042_a_367371]