6,722 matches
-
mai puțin sumbre? se foi Ioana. — Ba da. Ce ai vrea să fii? Ceea ce sunt, se însenină ea. — Care e eroul tău preferat? — Sherlock Holmes, pentru că prinde totdeauna rău făcătorii și îi scoate din bucluc pe cei buni, îmi explică mătușa. Dar eroul tău? — Don Quijote. — Nu mă mir, dădu ea din umeri. Visați amândoi cai verzi pe pereți. — Eroina ta preferată? — Albă-ca-Zăpada, pentru că e inocentă și are încre dere în toți. Povestea ei mi-a legănat copilăria... se îndu ioșă Ioana
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
Care sunt prozatorii și poeții tăi preferați? am reve nit la întrebări. — Anatole France, Maupassant, Dostoievski, Proust, Saint-Exupéry, Leopardi, Pușkin, René Char, Minulescu, Musset, Shelley, Laforgue, Mallarmé. — Compozitorii favoriți? am luat-o mai iute. — Ravel, Debussy, Schubert, Wagner, se precipită mătușa. — Ce har ți-ai fi dorit să ai? — Dansul. Îmi place ritmul la nebunie, eu și când pictez fac culorile să joace. Știi că și acum, la 85 de ani, dansez în fiecare dimineață? Întâi deschid radioul pentru noutățile zilei
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
cu frunze uscate. Singura mea problemă e că nu sunt sigură dacă e înțelept să îl păstrez. Dacă e un lucru furat... Face o pauză. Mâna ei trasează în aer o funie pentru spânzurat. — Hai să mergem la altă casă, mătușă. Mă întind să iau acul de păr. — Așteaptă! Patroana își pune mâna peste a mea. Cu delicatețe, dar ferm, ea ridică acul de păr, în timp ce chipul ei se transformă într-un trandafir zâmbitor: Vai, draga mea copilă, să nu îndrăznești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
păr. — Așteaptă! Patroana își pune mâna peste a mea. Cu delicatețe, dar ferm, ea ridică acul de păr, în timp ce chipul ei se transformă într-un trandafir zâmbitor: Vai, draga mea copilă, să nu îndrăznești să o faci de râs pe mătușa ta. N-am zis că nu-l vreau, nu-i așa? E bine că ai fost adusă la mine, deoarece eu sunt singura femeie din oraș care îți poate oferi ceea ce vrei. Copila mea, îți voi da o lecție pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
și cărnoasă, gura ministrului zîmbea plăcut; chenăruiți cu cearcăne, ochii săi clipeau plini de încredere în noi. Cu bilet gratis, ne-au trimis și la circ. Părea ultimul nostru preț înainte de robie. În loc de circ, am preferat să fac o vizită mătușii mele, care ședea pe strada Cuțitul de Argint. Singurică, văduva s-a grăbit să-mi încredințeze basetul ca să i-l duc la plimbare. Cățelul răspundea la numele de Șun și, după ce m-a lătrat în ușă, acum mă privea alintat
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
se cuvine la toți nasturii, iar pe cap, În loc de bascul de pe afiș, Îmi pusesem o șapcă franțuzească din velur, foarte frumoasă, deși nițeluș tocită. Șapca aia - dar uite că intru În altă poveste și nu vreau - o aveam de la o mătușă a mea de la oraș, care și ea o căpătase de la o cumnată a ei, al cărei soț fusese Într-o vreme ambasador la Paris. Câteva dintre hainele vechi ale diplomatului, ale soției sale și ale fiului său, au ajuns, așadar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
resemnat În groapă. Începuseră să-mi treacă prin minte buluc de imagini luminoase și blânde, Îmi era cald și aproape bine. Mi-am amintit, Într-un timp, de tot aiurea, căci nu mă gândisem niciodată la acele neînsemnate momente, cum mătușa mea ne păcălea pe mine și pe văru-meu - copii de grădiniță - să acceptăm somnul de după-amiază: „Cât dormiți se coace prăjitura. Dacă dormiți prea puțin, o să fie crudă și-o s-o dau la porci”. Și chiar ne chinuiam să dormim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
frumusețea convoiului încă mai erau comentate de agricultorii din lungul drumului, chiar și acum, în timpul sărbătorilor de Anul Nou. Începând cu palanchinele pentru Katsuyori și soția lui și numeroasele doamne din suită care-i serveau, și continuând cu acelea ale mătușii lui și fiicei acesteia, lecțiile lăcuite ale feluriților nobili și doamne numărau, probabil, sute și sute. În mijlocul acestei nesfârșite procesiuni de priveliști - samuraii și vasalii, slujitorii personali, funcționarii superiori cu șeile lor aurii și argintii, intarsiile de sidef, scânteierile lacului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
negru, în timp ce castelul din noua capitală ardea. Îi dăduseră foc în zori. — Nu vreau să am o viață lungă, spuse una dintre femei. Ce fel de viitor voi vedea? Să fie oare acesta sfârșitul clanului Seniorului Shingen? Călugărița, care era mătușa lui Katsuyori, fermecătoarea fată, care era nepoata lui Shingen, soțiile membrilor clanului și servitoarele lor - toate erau înecate în lacrimi, ținându-se unele de altele pe când plângeau sau strigându-și copiii. Ace de păr din aur și alte podoabe rămâneau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
de buni să-mi spuneți unde aș putea găsi un sat cu han. Deodată, ofițerul țipă: — Se preface! Legați-l! — Nu mă prefac! protestă omul. Sunt muzicant orb licențiat, din Kyoto, unde am trăit mulți ani. Dar acum, bătrâna mea mătușă din Niwase e pe moarte, adăugă el, împreunându-și, rugător, palmele. Minți! strigă ofițerul. Oi fi ținând tu ochii închiși, dar mă-ndoiesc că ai nevoie de ăsta! Îi smuls brusc bățul gros de bambus și-l reteză în două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
era neapărat o pierdere de timp. Du-te-vino-urile lui Katsuie și Nobutaka între cele două domicilii ale lor erau în văzul tuturor. Trebuie să ne amintim că Oichi, soția lui Katsuie, era sora mai tânără a lui Nobunaga și, prin urmare, mătușa lui Nobutaka. Mai mult, Nobutaka era cel care o convinsese pe Oichi să se recăsătorească, devenind soția lui Katsuie. De pe vremea acestei căsătorii, relația dintre Nobutaka și Katsuie devenise atât de strânsă. Erau mai mult decât niște simple rude prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
2005 e depistată cu un cancer mamar. E operată. Continuă să spună: „Viața mea per total e un vis! Trăiesc un vis continuu” (repetă obsedant). La 26 decembrie 2005 scrie: „Ieri am primit trei telefoane de la Berlin. Bunica lui, Marietta (mătușă) și apoi el, Patrik, toți s-au gândit la mine - semn de iubire.” 30 dec. 2005. Ultima însemnare din jurnal, e bucuroasă că multă lume a sunat-o, că n-au uitat-o, e fericită. În mai puțin de două
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
vinde și se cumpără fânul. La auzul numelui acestei uliți, mi-am adus aminte de un loc de casă al lui Chirvasie croitorul, aflat „pe Ulița Tărbujănească ș-alături cu Ulița Fînăriei, cari loc îi este lui Chirvasie danie de la mătuși-sa Mărica”. Îndată i am spus și bătrânului ce aveam în cap în clipa aceea. D-apoi câte locuri de casă nu au fost și nu sunt pe această uliță? Or fi, părinte, dar a lui Chirvasie îi cu cântec
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
casă în care sunt trei cumpărături, din Iași, pe Podul Vechiu, lîngă mănăstirea Sfîntului Sava, care au fost a Neculii vistiernic”. Din această scrisoare mai aflăm că Alexandra, soția lui „Neculii”, este sora doamnei Dafina, soția lui Dabija voievod, și mătușă a doamnei Anastasia. Așa este, dar n-ai amintit nimic de faptul că doamna Anastasia mai dăruia Sfântului Ioan Zlataust și „o vie ce au avut din deal de la Tanga”. Ce să fac, părinte? Mai uit și eu... Și acum
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
ar supăra prea tare. Ne-a povestit că îl cunoaște de când era mic și era un copil cuminte ca o fată și bețivul de Gheorghe Tofan l-a speriat cu pușca.Tata îl liniștea mereu. Mă întrebam cum . Și de ce mătușa nu chema un om mai voinic. Tata e un om obișnuit, dacă mi-l omoară? Așteptam cu frica răscolindu-mi stomacul. Se întorcea spre seară. Era mai trist, avea obrazul tras și ochii încercănați. Știu doar că îi vorbea și
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
mă întorceam la liceu, după o vacanță de iarnă. Mergeam spre autobuz cu mama, întro zi geroasă, luminată de un soare sticlos. Autobuzul întârzia și mama a zis să mergem la o casă să ne mai încălzim. -Mergem la o mătușă pe care o cunosc din copilărie, mi-a spus ea. Am intrat pe o poartă mică și am zărit o căsuță desprinsă ca din povești. Am coborât pe niște trepte din pământ și un aer plăcut și cald ne-a
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
pe bătrână cine suntem. O cunoștea pe mama și s-a bucurat. A cerut să mă apropii și cu mâinile tremurânde mia conturat insistent fața, zăbovind asupra ochilor mei, apoi a șoptit: -Seamănă cu taică-su. Dar unde-i Nică. Mătușa ne-a făcut semn să înțelegem că moșul trăiește în cele două lumi și ar fi o risipă de timp să îi mai dăm multe explicații. L-am privit mult și i-am zărit mâinile acelea zbărcite ca niște smochine
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
din piele împletit din douăsprezece șuvițe și lovea oameni nevinovați care doar treceau pe lângă moșia boierului, doar ca să arate puterea ce o avea asupra țăranilor de rând. Cu soția se purta frumos, dar a murit după ce a făcut copiii și mătușa a rămas singură cu toți copiii și i-a crescut făcându-le cu mâna ei haine și opinci din piele de porc, apoi trimițându-i în lume pe fiecare, chiar și pe cei doi nepoți de la fete, făcuți de „fată
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
La început ne-am speriat tare pentru că noaptea și apa amplifica strigătul.Apoi, mama a aflat că este ea pentru că a urmărit-o în timp ce se îndrepta pe lângă salcâmii noștri spre iaz...și ne liniștea: -Să nu vă fie frică. E mătușa Duntrăchița. Își strigă și ea amarul, biata... Se lăsa iar liniștea. Într-o vacanță de iarnă nu am mai găsit-o în casă. A venit o nepoată de la București și a luat-o.Din clipa aceea, nimeni nu a mai
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
noapte aceea sfârșesc în îmbrățișarea cruntă a celui pe care l am redat lutului, ca semn de prețuire pentru binele făcut mamei sale. Dar el revenea seară de seară. -Știi ce vă ziceam despre morți, când erați mici, îmi șoptește mătușa mea Aglaia, care mă speria cu bătrânețea chipului ei. Nu te mai lăsa chinuită. Dă-i două cepe de pomană ca să plece... Împlinesc ritualul și pentru prima dată mortul își deschide ochii. Avea niște ochi senini, albaștri, în care parcă
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
pătrund dureros pe sub unghii. O privește ca pe o dezlegată taină și o sărută. Da. Era crucea lui!... Lumea din oglindă Ochiul stâng mi se zbătea în dimineața aceea, ca un șoarece prins în cursă. Semn rău, ar fi spus mătușa Aglaia, dacă ar fi putut stăbate timpul până în colțul amintirilor. Mereu e semn rău, îmi murmură ea, încălzindu-mi urechea de parcă, ar fi vrut să-mi dezvăluie o taină, pe care trebuia să o descopăr demult, nu doar în dimineața
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
sat. Oarba - sau Duntrăchioaia - te-ar putea duce cu gândul la una din eroinele din Un veac de singurătate, însă autoarea noastră nu inventează, nu-și amplifică personajele dincolo de limitele lor naturale, ca să spunem așa. Chemând-o la ea acasă, mătușa Duntrăchioaia nu-i dictează copilei nemaipomenitele ei secrete de magie albă și nici de altă natură - o pune să aștearnă pe hârtie scrisori către copiii săi, care își amintesc atât de rar de mama lor cea singură și oarbă. Cu
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
bărbieru, am dat... zapisul meu la mâna sfinții sale părintelui egumen Sfântului Savii chir Dionisâie pentru ca să să știe pentru o dugheană ce au avut moș Costandin bărbieru pe locul mănăstirii; și fiindcă au murit moș Costandin, au rămas dugheana la mătușa mea Gafițăi, iar peste puțină vreme murind și mătușa mea Gafiții, au rămas la mâna moșului Nica, și neavând nici o para de cheltuială ca să să îngroape și șăzând mortu în mijlocu casii neîngropat și umblând eu pe la negustori, nimeni nu
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
părintelui egumen Sfântului Savii chir Dionisâie pentru ca să să știe pentru o dugheană ce au avut moș Costandin bărbieru pe locul mănăstirii; și fiindcă au murit moș Costandin, au rămas dugheana la mătușa mea Gafițăi, iar peste puțină vreme murind și mătușa mea Gafiții, au rămas la mâna moșului Nica, și neavând nici o para de cheltuială ca să să îngroape și șăzând mortu în mijlocu casii neîngropat și umblând eu pe la negustori, nimeni nu mi-au dat nici o para să-l îngrop și
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
bani în pușculiță, m-am oferit eu. Mi-aș fi dat și viața, ce să mai vorbim de cei cincizeci de penny pe care-i aveam în pușculița roșie, în formă de cutie de scrisori, pe care mi-o dăruise mătușa Julia. Dar pușculița e încuiată în casă, mi-a atras atenția Claire, după care amândouă s-au prăbușit, zguduite de un râs malițios. Mama s-a întors și a zis că trebuie să stăm în fața casei pentru ca bărbatul să ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]