2,994 matches
-
deoarece: nu au experiență; nu au lemne cu calitatea necesară; condițiile de lucru sunt proaste. Sălbaticii, vânătorii sau exploratorii care folosesc această metodă au o trusă specială, pe care o poartă la ei ca pe o cutie de chibrituri Prin manevrarea arcului încoace și încolo, țărușul (din lemn tare) se rotește cât mai repede în lemnul de bază (moale, uscat, nerășinos). Din frecarea lemnelor apare un rumeguș fin, care începe să ardă deasupra amorsei. Prin suflare, grămăjoara devine jăratic. Vârful țărușului
Tehnici de supraviețuire () [Corola-website/Science/318351_a_319680]
-
Pentru a proteja viața, așezările trebuie să fie înconjurate de suficientă masă ca să absoarbă radiațiile. Sunt necesare 5-10 tone de material pe metru pătrat pentru asta. Resturile din procesarea solului planetar și asteroizi ar fi o variantă, dar ar face manevrarea unei nave mult mai dificilă. Coloniile pot fi așezate fie pe corpuri fizice, fie în spațiul liber: Suprafața lui Marte are cam aceeași dimensiune ca suprafața de uscat de pe Terra. Gheața de la Polul Sud întinsă peste planetă ar forma un
Colonizarea spațiului () [Corola-website/Science/319607_a_320936]
-
era de 200 km. Tancul avea un echipaj format din 3 soldați. Șoferul stătea în partea din față față, comandantul stătea pe un scaun în turelă, iar servantul/operatorul radio stătea pe podea în tanc. Comandantul se ocupa și de manevrarea armamentului din dotare.
Panzer II () [Corola-website/Science/319737_a_321066]
-
și au grosimi diferite de plăcuțele de siliciu cu același diametru. Grosimea plăcuței este determinată de rezistența mecanică a materialului folosit; plăcuța trebuie să fie suficient de groasă pentru a-și suporta propria greutate fără a se crăpa pe durata manevrării. În cazul plăcuțelor mai mari rămâne mai puțin spațiu marginal pe laturi (ca procentaj din spațiul total), astfel încât profitul pe plăcuță poate crește semnificativ. Acesta este motivul principal al trecerii la dimensiuni de plăcuțe din ce în ce mai mari. Conversia de la plăcuțe de
Plăcuță semiconductoare () [Corola-website/Science/319796_a_321125]
-
circa 30-40%. Totuși, aceasta nu s-a întâmplat fără probleme semnificative pentru industrie. Următorul pas, către un diametru de 450 mm, ar trebui să conducă la câștiguri ale productivității similare celor rezultate din mărirea anterioară a dimensiunii. Utilajele necesare pentru manevrarea și procesarea plăcuțelor mai mari duc la costuri de investiții crescute pentru construirea chiar și a unei singure fabrici. Există o rezistență considerabilă împotriva trecerii la dimensiunea de 450 mm până în 2012 în ciuda îmbunătățirilor evidente ale productivității, în principal deoarece
Plăcuță semiconductoare () [Corola-website/Science/319796_a_321125]
-
fiind astfel superior din punct de vedere al siguranței în funcționare. Dar nu numai arma poate crea surprize neplăcute, ci și muniția, un eventual rateu datorat unei capse defecte nefiind exclus. În această situație, la pistol este necesară rearmarea prin manevrarea manuală a culatei, în timp ce la revolver, în cazul unui rateu din cauza unui cartuș defect, problema se rezolvă simplu și rapid apăsând încă odată pe trăgaci. Revolverul inventat de Samuel Colt, deși oficial era denumit „pistolul revolver Paterson”, a rămas în
Revolver () [Corola-website/Science/315064_a_316393]
-
obținem o rezistență mică la transferul radiativ. De aceea cel mai folosit aerogel pe post de izolator termic este SilicaGelul cu carbon adăugat. Datorită naturii sale higroscopice, aerogelul este un material extrem de uscat și netratat chimic este hidrofil, de aceea manevrarea lui este recomandat să fie făcută cu măsuri de protecție a mâinilor. Totuși, prin tratare chimică poate deveni un material hidrofob, iar dacă tratarea se face la interiorul materialului acesta devine mai puțin susceptibil degradării decât în cazul în care
Aerogel () [Corola-website/Science/318802_a_320131]
-
tancul nu poate fi ignorat pe câmpul de luptă. Seria de tancuri T-54/55 are însă numeroase defecte. Profilul redus al tancului este realizat cu un cost mare: spațiul din interior este strâmt, iar echipajul nu beneficiază de confort. Manevrarea echipamentului se face cu greutate din cauza spațiului limitat. Tanchiștii israelieni care au folosit tancuri T-54/55 capturate în războaiele din 1967 și 1973 se plângeau în mod constant de aceste defecte. Această problemă nu poate fi rezolvată prin modernizări
T-54/55 () [Corola-website/Science/316245_a_317574]
-
avertizați să nu depașească 65 km/h. Rezervorul avea o capacitate de 140 de litri cu o autonomie între 175 și 300 de kilometri, în funcție de teren. Propulsia vehiculului se realiza prin intermediul șenilelor, roțile din față nefiind motorizate. Din acest motiv, manevrarea semișenilatului era dificilă. Atât roțile, cât și șenilele erau utilizate pentru direcție. Pentru curbele largi erau folosite doar roțile din față, iar pentru curbele mai strânse frânele șenilelor erau acționate printr-un sistem automat. Pinioanele de la caseta de direcție nu
SdKfz 250 () [Corola-website/Science/320118_a_321447]
-
de muniție (transportată de obicei într-un cheson) și șase soldați. Uneori, două chesoane erau tractate pentru a transporta mai multă muniție. Compartimentul din față, unde se aflau mecanicul conductor și comandantul, era complet blindat. Comandantul se ocupă și de manevrarea mitralierei Degtiariov cu calibrul de 7,62 mm. În compartimentul din spate se aflau cei șase tunari care se ocupau de piesă de artilerie. Aceștia erau poziționați pe băncuțe de câte trei persoane orientate spre exterior, fiind expuși schijelor și
Komsomoleț T-20 () [Corola-website/Science/320182_a_321511]
-
Toma și Ilka Melinescu, care l-au acuzat pe fostul șef al serviciului financiar al partidului de legături cu poliția secretă a lui Antonescu (Siguranța Statului). De fapt, din cauza neatenției lui Constantin Pârvulescu, în 1943 se produsese o neglijență în manevrarea actelor ilegaliștilor. Greșeala a fost pusă în seama lui Remus Kofler, iar acesta a plătit cu viața. Lucrețiu Pătrășcanu și Remus Kofler au fost condamnați la moarte și au refuzat să depună cerere de grațiere. Au fost făcute cereri de
Remus Kofler () [Corola-website/Science/321107_a_322436]
-
date de prelucrat/modificat dinamic („în mers”), după necesitate. UAL este din multe puncte de vedere „creierul” calculatorului. Aceasta este capabilă să efectueze mai multe tipuri de operații, de exemplu operații aritmetice (adunare, înmulțire ș.a.), operații de comparație, operații de manevrare a datelor (duplicare, mutare, trunchiere ș.a.) precum și operații care influențează ordinea și fluxul instrucțiunilor. Sistemele de I/ O sunt dispozitive prin care calculatorul preia informații din lumea exterioară și raportează înapoi rezultatele. Într-un calculator personal obișnuit dispozitive de intrare
Arhitectură von Neumann () [Corola-website/Science/321145_a_322474]
-
navigheze în afara zonei de conflict. "San Francisco" a lovit cuirasatul "Hiei" cu un proiectil în timpul schimbului de focuri, iar lovitura a dus la inundarea camerei mecanismului de direcție și la întreruperea funcționării generatoarelor, ceea ce a dus la limitarea posibilităților de manevrare a navei. "Helena" l-a urmat pe "San Francisco" pentru a-l proteja de alte pericole. Două dintre distrugătoarele americane au fost scoase definitiv din luptă. Fie "Nagara", fie distrugătoarele "Teruzuki" sau "Yukikaze", l-au ajuns pe "Cushing" care se
Bătălia navală de la Guadalcanal () [Corola-website/Science/321182_a_322511]
-
oameni din Victoria, 260 din Noul Wales de Sud și vasul Australiei de Sud HMCS "Protector", sub comanda căpitanului William Creswell. Cea mai mare parte a acestor trupe era formată din rezerviști ai brigăzii navale care fuseseră antrenați atât pentru manevrarea vaselor de luptă și marinărie cât și pentru serviciul militar de uscat pentru a-și îndeplini cât mai eficient rolul de apărare de coastă. Contingentele din Noul Wales de Sud și Victoria au navigat spre China la 8 august 1900
Istoria militară a Australiei () [Corola-website/Science/320589_a_321918]
-
patru obloane dreptunghiulare amplasate în plafonul vehiculului, MLI-84 avea doar trei. În locul ultimului oblon din stânga era montată o mitralieră antiaeriană DȘK de calibrul 12,7 mm lângă un oblon circular. Soldatul aflat lângă ușa stângă din spatele vehiculului se ocupa de manevrarea mitralierei. Desantul soldaților din stânga vehiculului era imposibil în timpul acestei operațiuni. BMP-1 avea pe ușa din stânga o ambrazură prin care se putea trage în spatele vehiculului. La MLI-84 ambrazura a fost mutată pe ușa din dreapta, din cauza mitralierei DȘK. Greutatea mașinii de luptă
MLI-84 () [Corola-website/Science/321644_a_322973]
-
în care folosește vehicule MLI, deține o putere de foc superioară. Diviziile mecanizate necesită mai multe provizii pentru luptă (muniție și mai ales combustibil) și mentenanță (piese de schimb). Un procent semnificativ al soldaților din trupele mecanizate se ocupă de manevrarea vehiculelor blindate și de întreținerea sau repararea lor. De exemplu, majoritatea transportoarelor blindate de trupe pot duce șapte sau opt soldați, dar au nevoie de doi membri ai echipajului. Majoritatea mașinilor de luptă ale infanteriei transportă doar șase sau șapte
Infanterie mecanizată () [Corola-website/Science/320815_a_322144]
-
4 porturi, două de 8 biți și două de 4 biți. Fiecare port poate fi programat prin intermediul unui registru de control, să fie port de intrare sau port de ÎI ieșire. Fiecare port de 4 biți este folosit și pentru manevrarea unor semnale de comandă și stare în conjuncție cu porturile A și B. Comunicarea cu magistrală de date a unității centrale de prelucrare (microprocesor/microcontroler) se face prin intermediul bufferului magistralei de date pe liniile D0 ÷ D7. Prin acestea se transmit
Intel 8255 () [Corola-website/Science/320970_a_322299]
-
la navă) fie nelegat. Când cablul servește funcțiilor de susținere a vieții (de exemplu, alimentează cu oxigen), se numește „cablu ombilical”. Ieșirile în spațiu fără cablu de legătură s-au efectuat doar la trei misiuni în 1984 cu ajutorul Unității de Manevrare Umană (MMU), precum și în 1994 într-un zbor de încercare pentru Simplified Aid for EVA Rescue (SAFER). SAFER este un dispozitiv de siguranță purtat la AEV-urile cu cablu de legătură, întrucât capacitatea de a reîntoarcere pe navă este esențială
Activitate extravehiculară () [Corola-website/Science/320984_a_322313]
-
ramificări și subrutine. Misiunea de a lua o problemă și de a programa mașina să o rezolve era complexă, și de regulă dura câteva săptămâni. După ce programul era dezvoltat pe hârtie, urma procesul de a introduce programul în ENIAC prin manevrarea cablurilor și comutatoarelor acestuia, etapă care mai dura câteva zile. După aceasta, urma o perioadă de verificare și de debugging, cu ajutorul capabilității de rulare „single step” a mașinii. Cele șase femei care se ocupau de programarea ENIAC au fost introduse
ENIAC () [Corola-website/Science/315414_a_316743]
-
realizat în anul 1931 primul său film sub apă "Seaturtle", iar în 1940 Hans Haas filmul "Stalking under Water" cu durata de numai 16 minute. În anul 1949 Dimitri Rebikoff inventează torpila cinematografică în scopul ușurării deplasării operatorului subacvatic și manevrării camerei cinematografice. În general, în filmarea subacvatică sunt utilizate aceleași principii care guvernează fotografierea subacvatică alb-negru sau color. Filmarea subacvatică necesită aparate speciale de filmat sub apă prevăzute cu diferite accesorii specifice și dispozitive de iluminat adecvate, materiale fotosensibile etc.
Filmare subacvatică () [Corola-website/Science/317349_a_318678]
-
1949), este un sistem de filmare subacvatică în formă hidrodinamică de torpilă, compus dintr-o cameră cinematografică, sistem de iluminat și sistem de propulsie. <br/br>A fost creată pentru a ușura deplasarea operatorului sub apă, precum și o mai bună manevrare a camerei de filmat. <br/br>La modelele mici ce cântăresc doar 2 kg sistemul de iluminat are o putere de 100 W fiind folosite pentru primplanuri, pe când sistemele profesionale au puteri de 600 W, 2400 W sau 10.000
Filmare subacvatică () [Corola-website/Science/317349_a_318678]
-
(n. 11 septembrie 1944, Casablanca, Maroc) este un fizician francez, laureat al Premiului Nobel pentru Fizică în 2012, împreună cu David J. Wineland, pentru „metode experimentale inovative care permit măsurarea și manevrarea sistemelor cuantice individuale”. Haroche a dezvoltat o metodă bazată pe capcanele Paul pentru măsurarea fotonilor capturați trimițând atomi în locul în care se află ei. Din 2001, Haroche este profesor la Collège de France și este șef al catedrei de mecanică
Serge Haroche () [Corola-website/Science/327482_a_328811]
-
Serge Haroche a fost ales de colegii săi în poziția de administrator al Collège de France. Pe 9 octombrie 2012, Haroche a primit Premiul Nobel pentru Fizică, alături de fizicianul american David Wineland, pentru „metode experimentale inovative care permit măsurarea și manevrarea sistemelor cuantice individuale”. Serge Haroche a făcut mai multe cercetări în domeniile fizică atomică și optică cuantică. Este cunoscut pentru demonstrarea decoerenței cuantice prin determinări experimentale, în timp ce lucra cu colegii de la École normale supérieure din Paris în 1996. După disertația
Serge Haroche () [Corola-website/Science/327482_a_328811]
-
Return" a fost înregistrat pe un echipament de doua căi într-un singur act, această melodie este în esență o piesă 'live în studio'. Baza sa ritmică e un singur model de sequencer analog, transpus și manevrat în timp real. (Manevrarea constă în primul rând în schimbarea punctului ‘de întoarcere’ a secvenței.) Acordurile corzilor sintetizate, melodiile improvizate și complexele efecte sonore constituie restul incredientelor. "Wahnfried 1883", ca contrast e o melodie lentă ce a fost compusă și stratificată pe mai multe
Timewind () [Corola-website/Science/326967_a_328296]
-
tunurile antitanc se aflau în avangarda unităților române, fiind folosite ca tunuri de sprijin. Deși piesa era eficientă ca tun de însoțire, utilizarea sa în prima linie nu era indicată, tunul având genuliera mare și o greutate care nu permitea manevrarea de către servanți. Deseori, tunurile Schneider-Concordia de calibrul 47 mm și cele sovietice (capturate) de calibrul 45 mm erau folosite în prima linie ca tunuri de însoțire, fiind mult mai ușor de manevrat în teren. Piesele Reșița Model 1943 au fost
75 mm Reșița Model 1943 () [Corola-website/Science/324146_a_325475]