39,889 matches
-
ca și când mâna asasinului ar fi introdus În amestec și o componentă mai rezistentă. Lovi coaja Întărită de-a lungul cefei mortului, În mod repetat, producând o serie de mici crăpături, așa cum văzuse, cândva, că se proceda În varnița de la țară. Metalul Încă fumegând ieșise, Încetul cu Încetul, din temnița sa de țărână, În timp ce acoperământul se desprindea sub ciocan. Capul Începu să apară. Ascunsă În tencuială, o frânghie trecea pe sub bărbia omului, strângându-i gâtlejul de stâlp. Acesta aera secretul care Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
pasaj din istoria sacră, un episod care Îl privește pe Nabucodonosor, regele păgân, și statuia care i-a apărut În vis și care simbolizează omenirea, În căderea ei de la vechea epocă de aur și până la cea prezentă, alcătuită nu din metal, ci din prea umila materie a ulcioarelor. De cele două părți ale colosului artistul trasase, În cărbune, profilurile unor turnuri, ziduri și temple, ca și când uriașul ar fi fost pe cale să părăsească cetatea aflată la stânga sa pentru a se duce Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
să zărească doar un teanc de scrisori legate printr-o panglică, În fund, și, pe o poliță din lemn, un flacon cam de mărimea unei măsuri de vin, aproape plin cu un lichid verzui și sigilată cu un dop din metal. — Iată leacul despre care ți-am vorbit. Un remediu Împotriva oricărei dureri a fragilului trup omenesc. Chiar și suferința sufletului e Învinsă de acest elixir liniștitor, explică Teofilo În timp ce Închidea lădoiul. Depuse cu cea mai mare grijă flaconul pe banc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
păun, care Îi conferea grația fermecătoare a unei păsări minunate. Dante era sigur că nu mai văzuse nimic asemănător În cârciumile din Florența. Acum, ajunsese În dreptul mesei lor și se oprise, legănându-și ușor șoldurile și scuturând tăblițele rotunde din metal pe care le ținea legate la Încheieturile mâinilor. Îi fixa cu niște ochi cum nu se poate mai negri, ca două pietre de onix. Își plecase capul, Îndoindu-și voluptuos pe spate gâtul Împodobit cu o cascadă de cercuri subțiri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
despre simpatiile imperiale ale meșterului? — Da... sau cel puțin așa se zvonea la Roma, răspunse Antonio, surprins de agitația poetului. Te gândești că ar putea exista vreo legătură? Dante nu Îi răspunse. Îi dăduse drumul și, Între timp, reflecta. Patru metale și un material mai umil, dar tenace. Fragil, dar durabil. Bronzul și fierul anticilor se făcuseră praf și pulbere, dimpreună cu umbrele lor. Dar cărămizile romanilor erau Încă acolo, În arce și În bazilici, depunând mărturie pentru măreția Imperiului. Fărâmicioasa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
ca să am mai mult noroc! — Așa e. Și grecii credeau că un sacrificiu omenesc ar fi prielnic navigației. Dar ce căuta omul pe care Îl transportai? — Era un om se știință. Cunoști secretul polului magnetic? — Te referi la tija de metal care caută mereu nordul? Cea adusă de amalfitani? E un instrument deja cunoscut. — Da. Dar poate nu știi că orientarea ei deviază dinspre septentrion cu un unghi crescător, pe măsură ce se Înaintează către occident. Bătrânul avea sarcina de a măsura acea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
de faraoni. Meșteri ceva scurt pe una din laturi. Dante auzi o ușoară declanșare și Îl văzu ridicând un mic diblu. Probabil că acționase vreo Încuietoare ascunsă, Întrucât cutia se deschise, scoțând la iveală, in interior, un obiect rotund din metal galben. Luă parcă temător acel obiect și i-l Întinse. Era un cerc din metal aurit, acoperit cu Încrustări subțiri, asemănătoare cu literele din alfabetul unei limbi necunoscute. Foarte asemănător cu inelul pe care poetul Îl văzuse În prăvălia lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Îl văzu ridicând un mic diblu. Probabil că acționase vreo Încuietoare ascunsă, Întrucât cutia se deschise, scoțând la iveală, in interior, un obiect rotund din metal galben. Luă parcă temător acel obiect și i-l Întinse. Era un cerc din metal aurit, acoperit cu Încrustări subțiri, asemănătoare cu literele din alfabetul unei limbi necunoscute. Foarte asemănător cu inelul pe care poetul Îl văzuse În prăvălia lui messer Domenico. Cântări obiectul În palmă, după ce Îl observase cu luare aminte. — E ceea ce pare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
zvon. O legendă, poate. Și ce spune această legendă? — Că aurul acesta nu provine din măruntaiele pământului. — Vrei să spui că cineva l-a... fabricat? murmură poetul, examinându-l din nou cu luare aminte. Apoi Îl duse la buze, atingând metalul cu limba. Dacă ceea ce afirmi e adevărat, o mare primejdie plutește asupra finanțelor Comunei. Orice mijloc cunoscut pentru a descoperi metalul ordinar În lucrarea falsificatorilor ar fi inutil. — Așadar, nu crezi că secretul acesta e mai mare decât cel al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
cineva l-a... fabricat? murmură poetul, examinându-l din nou cu luare aminte. Apoi Îl duse la buze, atingând metalul cu limba. Dacă ceea ce afirmi e adevărat, o mare primejdie plutește asupra finanțelor Comunei. Orice mijloc cunoscut pentru a descoperi metalul ordinar În lucrarea falsificatorilor ar fi inutil. — Așadar, nu crezi că secretul acesta e mai mare decât cel al leacului? De la cine ai primit inelul? Și cine păzește secretul metamorfozei? Cineva din Cerul al Treilea? Vorbește! Îl presă Dante. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
și arătându-i-l. Omul Întinse mâna brusc, cu o expresie plină de curiozitate. — Încă unul din inelele acelea... — Încă unul? Ai mai văzut și altele? — Da... cel puțin alte două, foarte asemănătoare cu acesta. — Ce Îmi poți spune despre metal? E aur? Vreau să spun aur natural... Flavio Îi azvârli o privire ironică, În timp ce apropia inelul de o lamelă de jasp negru aflată pe prichici și apucându-se să Îl frece de piatră lovindu-l ușurel. Parcă certitudinile domniei tale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
jasp negru aflată pe prichici și apucându-se să Îl frece de piatră lovindu-l ușurel. Parcă certitudinile domniei tale nu mai sunt atât de neclintite, priorule... Da, e aur, zise el apoi, privind cu luare aminte striațiile pe care metalul le lăsase pe lamelă. Cu totul lipsit de impurități. Însă nu Îți pot spune dacă e lucrarea naturii sau a omului: pentru asta nu există piatră de Încercare. — De unde proveneau celelalte inele pe care le-ai văzut? — Au ajuns În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
era aproape pustie la ora aceea. Doar doi servitori Își făceau de lucru În preajma vetrei, Îndoiți sub greutatea legăturilor de nuiele pe care le adunau pe lângă perete. Cruciatul ședea pe una din băncuțe, bând niște vin dintr-o cupă de metal, În timp ce, din ochi, supraveghea munca acelor oameni truditori. Când Îl văzu intrând, Baldo așeză cu o mișcare nervoasă cupa pe masă, vărsând o parte din conținut, ca și când ar fi vrut să-și țină slobod singurul braț spre a fi gata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
care ne este dat, acea ordine pe care crima o corupe. — Se pare că pui mare preț pe ordinea a ceea ce se consumă pe Pământ, cu toate mizeriile sale. Și totuși... Cecco d’Ascoli Își depusese cupa pe masă. Fixa metalul lucitor, luminat de reflexele torțelor, ca și când obiectul acela scânteietor i-ar fi captivat Întreaga atenție. Tot În tăcere, Își sprijini un deget de baza pocalului, făcându-l să alunece Într-o Înceată mișcare circulară și urmărindu-l din ochi. Dintr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
ascunsă Între zidurile Paradisului precum ultima prostituată. Dar de ce Teofilo? Cum a fost prins spițerul În plasa morții? Întrebă Dante. Ai fost cu adevărat abil. Să caute să-l măgulească putea fi singurul mod de a câștiga timp. — Cunoștea secretele metalelor. Ale pietrelor. Și bănuia ceva despre originea Antiliei. Văzuse cuprul pur În minele din patria sa. Știa că arama aceea nu există pe pământurile cunoscute. Am Încercat să Îl cumpăr și pe dânsul cu o sticluță de chandu. Am nădăjduit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
bani pe care Îi mai avea, descinde direct la cazinoul din Monte Carlo, fără a se mai osteni măcar de formă să Închirieze o cameră la hotel. Joacă și pierde tot. Calm, iese afară și o pornește, mângâind În transă metalul rece al unui revolver ascuns În buzunar, pe aleea care reprezintă ultimul drum al celor pe care ruleta Îi lasă lefteri. Se și numește, de altfel, Aleea Sinucigașilor. Nu ajunge să comită gestul fatal, pentru că un bărbat care Îl urmărise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
încât să lase atâta apă în mijlocul deșertului. — Și cine crezi că le-ar putea-o lua? întrebă fratele său. N-au renunțat la ea, pentru că știu că nici un animal n-ar reuși vreodată să deschidă un butoi din ăsta de metal, și că noi nici măcar nu ne putem apropia. S-or fi gândit, poate, că ăsta e locul cel mai sigur: în mijlocul unei dune și la vedere. — O tentație destul de mare. — Sau poate o capcană. Dacă ne-ar trece prin minte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
-te forcepsul masca de oxigen schimbată cu cea de cloroform vino somn ori vino moarte la ora cinci dinspre ziuă În salonul gol pe Întuneric ca o trezire Într-un cavou clinchetul bănuțului de la mînă lovindu-se de stinghia de metal a patului nr. 88 semnul vieții băiat patru kilograme carne roșie piele transparentă vene subțiri albastre pe frunte și pe pleoape degete mici albe nevăzute de soare are și unghii și ochii lui mari rătăciți poposind pentru prima dată În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
Doamna Procopsitu, Domnul și Doamna Crăpelniță, Domnul și Doamna Oatu. Fata aceea tînără durdulie și atrăgătoare cu buclele Încărcate de paiete, cu unghiile albastre stropite cu bronz, rochia ei roz cu volanul balansînd În jurul gleznei puternice, prinsă-n cataramele de metal ale sandalei din plastic maro, nu mai plutește În brațele distinsului Ghepard, irezistibil chiar și În declinul său. Ghepardul nu e nicăieri. Ghepardul nici n-a trecut vreodată pe aici. Ce plictiseală. Degeaba, pe aceste meleaguri nu se putea naște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
fie expuse la gazeta de perete, dar dacă deja existau, ar fi fost păcat să le arunce. Cu unele mici modificări, una dintre ele ar putea fi de folos. Autorul a fost nevoit să schimbe bancnotele în monede mici de metal și așa portretul meu a ajuns, contrar intențiilor autorului, în tovărășia icoanelor. Caricatura mea a fost prinsă cu pioneze pe ușa bisericii, alături de anunțurile matrimoniale și ale familiilor de mai multe ori binecuvântate. Mai întâi eu bulversam sufletele vizitatorilor și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
ochii plecați, apoi a făcut trei pași mărunți înapoi și nu s-a oprit în pragul plânsului. Am plecat repede mai departe. Mă rugam să nu se fi atașat de ciorile mele. Înainte de culcare, am făcut inventarul dezvoltării mele spirituale. Metalele, Newton: gravitația, sfârșitul nevertebratelor, începutul vertebratelor, Euclid: axioma a 11-a, cioara, începutul Evului Mediu, Dante: Infernul, Cina cea de Taină. În acest punct, studiile mele s-au terminat. Nu era prea mult, dar pentru o stațiune balneară era suficient
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
luat de mână, plângea în tăcere și număra. Iar eu mă uitam la bătrân printr-una din crăpăturile paravanului. Stătea la mașina lui de cusut, cu grenada înfiptă în gură, de parcă ar fi mușcat una zdravănă dintr-un fruct de metal rece, necunoscut. Stângaci, nu cum se cuvine. Nu s-a întâmplat nimic. Adél mi-a dat drumul la mână. S-a apropiat de bătrân, i-a scos grenada din gură și l-a dezlegat. — Deși nici nu mi-am spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
o chestie de minute? Un dublu sistem mă desparte de zâmbetul lui, dar i-l simt. — Bineînțeles, doamnă. E o chestie de numai câteva minute. Prea multe mă părăsesc dintr-odată. Încerc să le ghicesc pe nevăzute: un corp străin. Metale. Da, și acest Dumnezeu. Se pricepe, nu-l simți decât la despărțire. — E deja destul de mare, dar încă fără sex, ca un înger - îmi spune ca să știu totuși ceva despre el. Aș dori să vi-l cer spre păstrare. Dau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
plecați. Tanti Mae a fost una dintre ele și au făcut-o supraveghetoare într-una din secții. În fiecare dimineață când mergeam la școală, ea mă însoțea pe drumul spre oraș purtând pantaloni largi, o basma și o cutie de metal cu prânzul ei. Era cam cea mai bătrână femeie care lucra în fabrică, dar avea o slujbă mai bună decât multe dintre cele mai tinere. Mama stătea acasă și avea grijă de bucățica de pământ pe care o plantase tata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
în vârtejul din camera de dans, trăgând câteva linii de cocaină rămasă pe haine și, deși bine aranjat, continuă să danseze țeapăn în următoarele ore. Muzica avea succes și nimeni nu-și propunea să o lase mai moale; hip-hop, trash metal, jazz, dance, trash disco, nu-mi păsa, așteptam doar să cad în dulcea uitare de sine, împingându-mi corpul dincolo de limită. în aer era un miros greu, un amalgam de parfum dulce de hașiș și fum de țigară cu aromă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]