3,438 matches
-
pe plită sau În tigaie. Trotuaru-ncins devine atunci, cu un pic de imaginație, atît locul pe care rulează rolele, cît și o imaginară plită pe care se rumenesc niște apetisante rulouri cu - dece nu, e doar vremea teilor În floare mireasmă de tei. Ultimul vers, role În perechi pot fi, la alegere, perechea de patine a unui roller sau perechea patinatorilor ținîndu-se tandru de mînă. Rollerii se-mbujorează de plăcuta osteneală ca și cum ar fi rumeniți pe asfaltul Încins În uleiul volatil
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
locuiește În bojdeucă are acces la cer În toată adîncimea lui. Pe de alta, forța liliacului este hiperbolizată În sensul că Înflorirea nu acoperă doar o bucățică de geam ci dintr-o dată cerul Întreg. Îl acoperă protector, Învelindu-l În mireasma lor și pătrunzîndu-se totodată de fiori siderali. Ninge ca-n povești Poemul Mariei Tirenescu, de care va fi vorba mai jos, este, Într-un anume fel, ecoul altor două poeme În care unul din elementele de recuzită este creionul. Este
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
leajunge doar pentru o porție de urzici. În al treilea rînd, și mai abstract-simbolic, cei Înrobiți (seduși de fapt) socialmente să-și doneze sîngele societății de consum. Cumpără urzici poate avea și sensul nevinovat al bucuriei primăvăratice de a simți miresmele noi și proaspete ale unor vegetale autohtone. Dar aluzia la precaritate, la criză, la condiția nefastă a salariatului care-și vinde (mascat sub formă de donație) sîngele este cît se poate de transparentă. Deși suficient de discretă pentru ca haiku-ul
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
C. Costea Nu știm precis cum se conjugă teiul Înflorit cu hotărîrea bunicului de a nu mai vinde ceainicul de argint. Există, dincolo de simetria dintre floarea aurită și ceainciul argintat care sugerează implicit valoare, ironia aceea fină care Împletește impetuozitatea miresmei de tei revărsate peste lume cu utilitatea ticăită a ceaiului de tei, de acum asigurat, cu care bunicul va trece și prin iarna care vine. Sigur, Închipuirea generoasă poate broda pe păsuirea provocată de răbufnirea teiului care convoacă vechi amintiri
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
În finalul comentariului pe care i l-am destinat inițial. Era Însă un motiv suficient pentru ca un maestru al genului să simtă că trebuie să simplifice poemul pentru a-l face astfel mai redutabil. Dulceață de fragi - prea puțin din mireasma pădurii În zori Amurgul, cu care eu Încercam să fac o jonglerie cam stîngace, a fost eliminat și Înlocuit cu zori și asta pentru că, oricum, el era subînțeles din Întreg contextul poemului care deschide o perspectivă simbolică asupra vieții. Prea
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
miraculos, grațioasa lor ființă aurorală. Realcătuită astfel, Îmbogățită cu semnificații pe care le sugerează doar, dulceața de fragi propune din capul locului o opoziție ireconciliabilă Între artificiu și naturalețe, Între Încercarea infructuoasă de a păstra nealterată o frăgezime efemeră și mireasma inconfundabilă dar pieritoare a ființei autentice. Este, de fapt, o sintagmă care denunță o incompatibilitate și o impostură. Fragii nu pot fi resimțiți (și nu există aievea și nealterați) decît În locul și la vremea care le aparține și cărora le
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
și nealterați) decît În locul și la vremea care le aparține și cărora le sînt destinați: În aura plină de mister și promisiuni a pădurii, a copilăriei, a zorilor. Prea puțin este semnul fatalității neiertătoare și al nostalgiei care o acompaniază. Miresmele se risipesc, dispar, pier și ne lasă-n suflet doar regrete iremediabile. Cu ce ne provoacă poemul? Cu exigența de a percepe legătura indisolubilă dar profund misteriosă dintre fragi și zori. Iar dulceața de fragi este simbolul unei bătrîneți precoce
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
jale, i-au îmbrăcat trupul în veșminte divine. Cântecul funebru a fost cântat de Muze. A fost plâns, de oameni și zeițe, 17 zile și 17 nopți. Într-a optsprezecea a fost ars pe rug, 102 împreună cu jertfe, miere și miresme. În jurul lor, războinicii înălțau zarva armelor. Cenușa i-a fost pusă într-o urnă de aur (dar al lui Dionysos și operă a lui Hefaistos), împreună cu cenușa lui Patrocles, și le-au ridicat un mormânt la marginea mării, pe un
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
pe care știe că nu le va mai reteza acasă la el, în Ftia depărtată, însoțindu-le cu o jertfă bogată de o sută de boi și de cincizeci de berbeci, lângă râul copilăriei sale și lângă templul plin de miresme de acolo). Când susține că va pleca de lângă Troia, nu se mulțumește doar cu asta, spune că va aduce întâi o jertfă zeilor, apoi își va umple corăbiile cu bunurile dobândite, le va trage în mare și apoi vor putea
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
bătrânul acela, acum singur și îngrijorat și slăbit, care îl aștepta, care făgăduise râului-zeu Sperheu că, dacă își va vedea feciorul întors cu bine acasă, îi va aduce o jertfă nespus de bogată în sanctuarul de acolo, plin de bune miresme, pe al cărui altar Ahile își va tăia pletele, în cinstea zeului lor de acasă. Și, chiar știind că toate acestea nu vor fi, nădăjduia că măcar Patrocles, supraviețuindu-i, se va întoarce acasă, ducându-l acolo cu el pe
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
de jale, i-au îmbrăcat trupul în veșminte divine. Cântecul funebru a fost cântat de Muze. A fost plâns, de oameni și zeițe, 17 zile și 17 nopți. Într-a optsprezecea a fost ars pe rug, împreună cu jertfe, miere și miresme. În jurul lor, războinicii înălțau zarva armelor. Cenușa i-a fost pusă într-o urnă de aur (dar al lui Dionysos și operă a lui Hefaistos), împreună cu cenușa lui Patrocles, și le-au ridicat un mormânt la marginea mării, pe un
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
pe care știe că nu le va mai reteza acasă la el, în Ftia depărtată, însoțindu-le cu o jertfă bogată de o sută de boi și de cincizeci de berbeci, lângă râul copilăriei sale și lângă templul plin de miresme de acolo). Când susține că va pleca de lângă Troia, nu se mulțumește doar cu asta, spune că va aduce întâi o jertfă zeilor, apoi își va umple corăbiile cu bunurile dobândite, le va trage în mare și apoi vor putea
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
bătrânul acela, acum singur și îngrijorat și slăbit, care îl aștepta, care făgăduise râului-zeu Sperheu că, dacă își va vedea feciorul întors cu bine acasă, îi va aduce o jertfă nespus de bogată în sanctuarul de acolo, plin de bune miresme, pe al cărui altar Ahile își va tăia pletele, în cinstea zeului lor de acasă. Și, chiar știind că toate acestea nu vor fi, nădăjduia că măcar Patrocles, supraviețuindu-i, se va întoarce acasă, ducându-l acolo cu el pe
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
fața sa a devenit ca soarele și toți s-aucutremurat. El le spune: «Priviți, a venit Domnul și zice: Duceți va-sul șalesț al pustiului». Îndată și-a dat suflarea, devenind ca unfulger, iar toată încăperea s-a umplut de bună mireasmă”<footnote Patericul sau apoftegmele Părinților din pustiu, traducere, introducere și prezentări Cristian Bădiliță, ediția a II-a revăzută, Editura Polirom, Iași, 2005, p. 328. footnote>. Apostolul neamurilor considera, pe bună dreptate, că noi oamenii nu avem aici, pe pământ, „cetate
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
Stănescu, op. cit., p. 29. footnote>. În cele din urmă, sufletul, părăsind cele de jos, ajunge, în măsura în care îi este cu putință, la cunoștința lui Dumnezeu<footnote Sufletul vede pe Dumnezeu mai întâi ca un ciorchine, „care împrăștie prin floare o bună mireasmă dulce și plăcută” (P.G., XLIV, col. 888). Este acea cunoaștere începătoare, care presupune puține cunoștințe despre Dumnezeu, ceea ce este arătat prin imaginea florii, care în general, desfată numai două din cele 5 simțuri: văzul și mirosul. Pe o treaptă superioară
Învăţătura Sfântului Grigorie de Nyssa despre întunericul luminos al prezenţei ascunse a lui Dumnezeu. Referire specială la cartea De vita Moysis. In: Din comorile Teologiei Părinților Capadocieni by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/151_a_441]
-
tăios, care ține de câteva zile, a mai contenit. În sfârșit, vremea s-a îndreptat ...în sfârșit, a înflorit liliacul, în sfârșit, toate frunzele s-au desfăcut de-a binelea. În sfârșit, primăvara aducea o risipa de lumină, flori și miresme, făcând ca totul să râdă în jocul soarelui... Ochii ți se umpleau de zăpada fragedă a petalelor de zarzări și cireși înfloriți, și zborul rândunelelor și a fulgilor de păpădie. Un vânticel cald, mângâietor, sufla ușor în după-amiaza aceea, sub
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
cartofi, îți plăceau tare mult, da, am terminat tot de mâncat și-i întind peste umăr în chiuvetă la spălat și farfuria mea și-l regăsesc pe fratele Rafael apropiindu-mă de el în dărnicia cu care împrăștia în jur mireasma irespirabilă a gazelor eliminate de mătăhălosul său trup în orice zi de vineri, cu regularitate, când ne pregătea fasole frecată și el însuși, mânca cel puțin două farfurii, plăcându-i fasolea la nebunie, părintele Ioan îl lua în răspăr, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
grădini, prunii înfloriți bezmetic și albinele îmbătate de mirosul tare al florilor, fluturi înaintea noastră pe cărare, de peste grădini un zvon de cântec, un glas de fată, încă nu disting cuvintele, dar melodia vine ritmată spre mine, învăluindu-mă ca mireasma dulce a florilor de pruni, ne tot apropiem fără să-mi dau seama de unde vine cântecul și deodată izbucnește limpede foarte aproape de noi, Badea-i om de omenie, șialalalalalala, dar sărutul nu-l prea știe, șialalalalalala, și mă roagă ziua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
pe coala albă, desenul începe să prindă contur și în momentul acela soarele trecut de amiază se lasă brusc în florile de prun, printre crengi în ușoara adiere a vântului câte-o rază vine spre mine răsfrântă prin cearceaful ud, mireasmă de flori și detergent în aer, întinde un cearceaf acum, strălucitor de alb, cu dantelă pe la margini, poate are și monogramă, degetele ei ude punând în grabă clama de lemn, cântecul oprit pentru câteva clipe cât se-aude o altă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
pentru că nici nu aveai de unde să-mi aduci ceva mai mult, ci chiar gestul tău, de aceea sunt bucuros că ai venit!“. Nu, nu se Întâmplă așa. Transcendența Supremă se uită chiondorâș la sărăcia lui Cain, În timp ce așteaptă mieii cu mireasmă de grăsime proaspătă de la Abel și atunci se bucură foarte, arătându-și fățiș plăcerea pentru carnea dăruită. Prin aceasta, el Îi dă Învestitură socială numai lui Abel, transformându-l În cel avut, și-l condamnă pe Cain să devină un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
presimți Însă că nu se va produce iremediabilul În forma la care te așteptai tu, simți În aer o altă schimbare, se (sau ți se) prepară parcă o farsă; curenții de frică ce-ți zguduiau ființa s-au topit, o mireasmă diferită adie prin preajmă; capeți curaj, chiar Îndrăznești să deschizi ochii (deschizi ochii În vis); nu, nu era lup, era doar prietenul tău Bazil deghizat; a vrut, dobitocul, să te sperie; sigur, aceasta este o soluție a visului, dar mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
ai mei, că, o clipă, am crezut că mă vor pulveriza pe loc. Era Înăuntrul lor atâta dorință, atâta așteptare și atât de frumoasă era această femeie (nu o vedeam decât prin ferestrele ochilor, dar acolo se amesteca viforul cu mireasma liliacului În primăvară), că aș fi vrut s-o răpesc clipei și s-o duc departe, undeva unde să fim doar noi doi și să ne privim nestingheriți de nimeni. „Hai, dragă, ce te zgâiești atâta?“, am auzit o voce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
colind stradă de stradă În căutarea Întâmplării aceleia. De la Bărăție la berăria Sfântul Gheorghe mă amestec În mulțimea pestriță, cu o pornire suspectă, mă las atins de veșmintele celorlalți, mă Înghesui unde e lume mai multă, Întind nara să prind mireasma părului sărat al unei adolescente Încă adormite sau pe acela iute, senzual, ce vine dinspre o doamnă trecută de treizeci, ce-și leagănă corpul copt În văzul lupilor tineri, ai căror ochi sclipesc de foame sexuală. Țigănci, țărani, florărese, borfași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
lucrului și dându-i ființă Se-ncaieră ideile să intre-n porii materiei Sudoarea acră-a singurătății alungând-o departe Cu bubuituri se despică hruba-nchisă a eului meu. 15.10.1960 Păsări de pradă spânzură noaptea În visele cărnii Miresme bolnave adie suav din stârvul căutărilor Se spulberă fumul infinitului În lucruri aceleași Și casele noastre atârnă ciolane falnice rupte din Marele Os Dacă mă caut acum neprihănit printre văile pasiunilor oarbe Nu-nseamnă că s-a clintit crucea ce-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
În golul gândului Suduie un glas de cobe În nopțile treze Surpă un gând pe altul ca să cadă la fel. Fierbe În fundul cazanului un ciorchine de diavoli Orice lucru se face dintr-o culoare ce rămâne a sa Și orice mireasmă flutură dinspre rai spre infern. Ce mă mai strigară căutările toate prin spărtura sângelui. De-atâta alergare mi s-a-nvinețit carnea de pe trup Oh! Cum mă chinuie chipul meu celălalt și adevărat! Neputându-se arăta pur În fața voastră, Ca să nu decadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]