6,604 matches
-
dacă este sau nu în stare să-și apere practic singur integritatea și suveranitatea. În al doilea război mondial, Elveția a reușit să-și păstreze statutul de neutralitate permanentă. Pentru a conserva acest statut, ea a fost nevoită să-și mobilizeze toată armata. Necăutând la statutul proclamat de această țară, orașele elvețiene au fost bombardate de cinci ori de aviația statelor beligerante în perioada anilor 1940-1945. Totuși forțele armate elvețiene au doborât mai mult de 200 de avioane germane, engleze și
Percepții asupra configurației relațiilor internaționale În anii '90 by Spÿridon G. HANTJISSALATAS, Carmen T. ȚUGUI () [Corola-publishinghouse/Administrative/91812_a_92859]
-
din păcate, "un antisemitism" iscat practic din nimic, care n-ar putea decît alimenta antisemitismul real.Antisemiții nu pot decît ricana cu satisfacție la intrarea în joc a antisemiților fabricați. Oare pentru a sluji o cauză dreaptă trebuie neapărat să mobilizăm afectele exacerbate, complexele deformatoare, predispuse la exagerări? Oare pentru a sancționa realități terifiante e nevoie ca în marginea lor să producem fantezii? Cui prodest? E incontestabil că orice impuls habotnic, că orice strădanie de tabuizare nu pot decît prejudicia atît
Din nou Mihail Sebastian (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8676_a_10001]
-
de toate, eradicarea comunismului reprezenta un răspuns pozitiv la cererea poporului de a se rupe de trecut. Regimurile comuniste nu numai că au avut minusuri, dar au făcut poporul conștient de aceste minusuri prin eforturile permanente ale partidului de a mobiliza necontenit masele spre a se conforma cerințelor statului. Cuvintele politologului argentinian Guillermo O'Donnell (1996: 46) sînt în egală măsură valabile și în Europa Centrală și de Est: Nevoia de democrație are multe înțelesuri, dar în toate cazurile a avut
Democraţia şi alternativele ei by Richard Rose, William Mishler, Christian Haerpfer () [Corola-publishinghouse/Science/1395_a_2637]
-
decrete, în loc să răspundă în fața reprezentanților aleși. Linz a pus accentul pe două dimensiuni care ajută la diferențierea între regimurile nedemocratice, prima fiind nivelul pînă la care tolerează sau reprimă pluralitatea de idei și instituții, iar a doua măsura în care mobilizează populația sau sînt indiferente la ce fac masele. Abordarea diferențiază între regimurile totalitare, care forțează în mod activ poporul să se conformeze obiectivelor lor de a transforma viața socială, economică și politică, de oligarhiile "de modă veche", preocupate mai mult
Democraţia şi alternativele ei by Richard Rose, William Mishler, Christian Haerpfer () [Corola-publishinghouse/Science/1395_a_2637]
-
libertății, implicită într-o democrație. Regimurile nedemocratice diferă unul de altul prin ceea ce încearcă să facă și prin ceea ce nu fac. Unele regimuri nedemocratice caută în mod activ să transforme societatea, trecînd de la o societate agrară la o putere industrială, mobilizînd țăranii să-și satisfacă stagiul militar într-o armată puternică sau înlocuind sistemul capitalist cu o economie socialistă, dirijată. Alte regimuri sînt mulțumite să trăiască și să lase și pe alții să trăiască atît timp cît cei aflați la putere
Democraţia şi alternativele ei by Richard Rose, William Mishler, Christian Haerpfer () [Corola-publishinghouse/Science/1395_a_2637]
-
Conformarea pasivă a supușilor este insuficientă într-un regim totalitar; se cere implicarea lor activă. Într-un regim totalitar nu există libertate față de stat (cf. Berlin, 1969). Principiul călăuzitor este: " Cine nu e cu noi, e împotriva noastră". Partidul totalitar mobilizează indivizii în instituțiile pe care le controlează, în sfere cît se poate de diverse cum ar fi muzica, munca și sportul, în încercarea de a le ordona viețile conform ideologiei proprii. Nu guvernul este răspunzător în fața electoratului, ci electoratul este
Democraţia şi alternativele ei by Richard Rose, William Mishler, Christian Haerpfer () [Corola-publishinghouse/Science/1395_a_2637]
-
unei societăți comuniste și socialismul real. Regimurile post-totalitare s-au dezvoltat în Europa Centrală și de Est din recunoașterea faptului că idealul totalitar e imposibil de atins. După moartea lui Stalin, regimurile comuniste și-au redus treptat eforturile de a mobiliza cetățenii și au atenuat represiunea. Schimbările erau uneori descrise ca "liberalizare", dar termenul e înșelător, pentru că o schimbare limitată în producție, dinspre sectorul militar înspre cel al bunurilor de consum, sau permisiunea acordată unor dizidenți să vorbească fără a fi
Democraţia şi alternativele ei by Richard Rose, William Mishler, Christian Haerpfer () [Corola-publishinghouse/Science/1395_a_2637]
-
fi mai degrabă capricioase și imprevizibile, cele dintr-un regim totalitar vor urma probabil un model previzibil. În urmărirea țelului, un regim totalitar specifică scopuri clare, iar scopurile justifică orice mijloace. Un regim dictatorial nu are un partid care să mobilizeze sprijinul maselor. Dacă există o organizație de tip partid, ea este mai degrabă un mijloc de a face legătura între patroni și clienți, într-un schimb reciproc de favoruri. Un dictator își poate transforma discursurile într-un "ism" personalizat la
Democraţia şi alternativele ei by Richard Rose, William Mishler, Christian Haerpfer () [Corola-publishinghouse/Science/1395_a_2637]
-
personalizat la care oficialii trebuie să se supună, dar cuvîntă-rile întîmplătoare ale unui despot nu reprezintă o ideologie care să poată fi folosită în mod sistematic spre a călăuzi acțiunea către un scop fixat. Absența ideologiei împiedică dictatura să-și mobilizeze coercitiv supușii în urmărirea scopurilor îndepărtate. Totuși, neprevăzutul autorității poate să îi determine pe supuși să o urască. Un regim oligarhic este condus de o elită care acordă prioritate exercitării autorității efective asupra supușilor, mai degrabă decît reprezentării cetățenilor individuali
Democraţia şi alternativele ei by Richard Rose, William Mishler, Christian Haerpfer () [Corola-publishinghouse/Science/1395_a_2637]
-
unui regim democratic de a supraviețui numeroaselor șocuri și provocări. Mafia a amenințat în mod repetat autoritatea statului, în unele părți ale Italiei. În anii 1970, grupuri armate de stînga au atacat statul, iar grupuri armate de dreapta s-au mobilizat pentru a le reprima, luînd cîteodată legea în propriile mîini. În anii 1990, investigații judiciare privind mita au scos la iveală corupția la nivelurile cele mai înalte ale politicii italiene, ceea ce a condus la punerea sub acuzare sau la fuga
Democraţia şi alternativele ei by Richard Rose, William Mishler, Christian Haerpfer () [Corola-publishinghouse/Science/1395_a_2637]
-
două fețe, cea ascunsă și cea vizibilă" (Dudințev, citat în White, 1979: 111; vezi de asemenea Shlapentokh, 1989). Persoana vizibilă se conforma la tot ceea ce doreau autoritățile; persoana ascunsă ramînea sceptică sau ostilă. Ca reacție la încercările comuniștilor de a mobiliza sprijin, unii au căutat ceea ce un sociolog ungar descria ca "libertate ironică, adică, libertatea de a trăi în afara sistemului în care trăiau; libertatea de a nu se identifica cu sistemul" (Hankiss, 1990: 7, italice în original). Corupția întinsă a creat
Democraţia şi alternativele ei by Richard Rose, William Mishler, Christian Haerpfer () [Corola-publishinghouse/Science/1395_a_2637]
-
În Germania, Austria și Italia, care s-au democratizat sub ocupația armatelor aliate după cel de-al doilea război mondial, administrația militară aliată a încercat mai degrabă să îndeplinească o misiune decît să epureze lideri și instituții naționale și să mobilizeze populația în sprijinul unui regim străin. Prin contrast, în Europa Centrală și de Est, forțele sovietice și agenții lor naționali au avut încă de la început un control total, rămînînd apoi o prezență palpabilă pentru mai mult de patruzeci de ani
Democraţia şi alternativele ei by Richard Rose, William Mishler, Christian Haerpfer () [Corola-publishinghouse/Science/1395_a_2637]
-
cere respondenților să facă comparații concrete între vechiul și noul regim. Prin contrast cu întrebările idealiste despre instituții ipotetice sau comparațiile între instituții cunoscute și instituții ideale, aceasta determină răspunsuri bazate pe experiența concretă a indivizilor. În perioada comunistă, regimul mobiliza oamenii să-și demonstreze sprijinul în mod deschis, dar în interior oamenii îl puteau privi ca pe o povară pe care trebuie să o suporte, așa cum au suportat și alte regimuri străine prusac, habsburgic, otoman sau țarist. În asemenea situație
Democraţia şi alternativele ei by Richard Rose, William Mishler, Christian Haerpfer () [Corola-publishinghouse/Science/1395_a_2637]
-
planul performanței vor fi privite ca o dovadă a incompetenței sau necinstei. Oamenii vor avea încredere în instituții doar dacă aceastea vor fi considerate demne de încredere. Dat fiind faptul că regimul comunist se folosea de ele pentru a-și mobiliza supușii refractari, instituțiile politice pe care oamenii le cunosc cel mai bine pot fi și cele care se bucură de cea mai puțină încredere. În fața noilor instituții, unii oameni pot deveni sceptici, nesiguri dacă ele pot fi sau nu considerate
Democraţia şi alternativele ei by Richard Rose, William Mishler, Christian Haerpfer () [Corola-publishinghouse/Science/1395_a_2637]
-
nevoia de autorealizare, cât cu cea de dominare. Aspirațiile elevilor se manifestă cu precădere în acele situații în care ei se simt implicați personal. Dacă într-o anumită activitate nu apare pericolul devalorizării eului, persoana în cauză nu-și va mobiliza resursele emoționale, intelectuale și fizice în vederea realizării sarcinii. „Felul în care acțiunea, prin efectul ei, se răsfrânge asupra persoanei, măsura în care se realizează angajarea eului și felul în care aceasta vizează prestigiul personal, conștiința de sine, influențează mobilizarea energiilor
Motivaţia preadolescenţilor pentru învăţare: între expectanţă şi performanţă şcolară by Adet Nicoleta () [Corola-publishinghouse/Science/1730_a_92280]
-
Eșecul psihologic nu depinde de un nivel absolut al realizării, întrucât el rezultă, în esență, din raportarea eului la propria performanță, relație trăită emoțional sub formă de sentiment al insuccesului. Elevul dezinteresat de randament, datorită neangajării în activitate, nu-și mobilizează posibilitățile reale în vederea realizării optime a sarcinii. În acest caz el nu resimte nereușita sa obiectivă sub forma insuccesului. Alteori, elevul poate fi satisfăcut chiar și de un rezultat socotit de alții drept nesatisfăcător sau dimpotrivă, el este nemulțumit de
Motivaţia preadolescenţilor pentru învăţare: între expectanţă şi performanţă şcolară by Adet Nicoleta () [Corola-publishinghouse/Science/1730_a_92280]
-
au succes școlar se referă la neînțelegerea conținutului datorită profesorului pe de o parte și pe de altă parte datorită lor înșiși prin neimplicare corespunzătoare cu sarcina școlară sau prin „înzestrare“ intelectuală precară. * Preadolescenții sunt conștienți că ar trebui să mobilizeze, orienteze energia spre susținerea, împlinirea activităților de natură școlară, a activităților care îi ajută să se formeze ca oameni, să-și formeze o cultură generală și profesională, însă marea majoritate nu a ajuns la un optim motivațional în acest sens
Motivaţia preadolescenţilor pentru învăţare: între expectanţă şi performanţă şcolară by Adet Nicoleta () [Corola-publishinghouse/Science/1730_a_92280]
-
bine informate - din străinătate vorbesc că guvernul ne trădează. În memorandul colonelului Wellesley către lordul Derby cu data de 17 iulie 1877 se zice deja că împăratul Rusiei vrea să ia Basarabia. "Corespondența politică" spune iar că măsura de a mobiliza pe toți câți poartă arme în România (în contra Rusiei, dragă Doamne) e cu totul de prisos, căci, după informațiunile ce le are, "guvernul român, cu toate manifestațiile de formă" va da consimțirea la îndeplinirea dorințelor Rusiei. Simțind deci că în
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
-se presiunilor lui Napoleon de a i se alătură împotriva Rusiei, invocând tocmai temerea față de represaliile acesteia din urmă și, pe cale de consecință, "de compromettre să situation en Galicie"295. Cu toate acestea, Austria și-a luat măsuri de precauție, mobilizând o puternică armata în Germania, Moravia și chiar în Galiția, ceea ce punea în contact direct trupele austriece cu cele ruse, fapt sesizat de diplomația franceză care nu renunțase la ideea de a o implică în război. De aceea, la 18
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
Ăsta însă, cu vătraiul lui și tonalitățile lui gingașe, nu știu de ce, mă prinsese descoperit. El nu trăia într-un joc complicat de smulgere a unei recunoașteri, ca aceia care mă trimiseseră aici, și în fața cărora spiritul meu se putea mobiliza, el era un om simplu, și iată ce vroia să-mi facă el mie... să mă lovească în cap, da, descoperise locul... Nu, nu pentru că era gardian avusese el această revelație... Așa, ca om, trăind pe acest pământ și având
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
că acest gol, acest zid invizibil există și între noi doi, dar n-am încercat niciodată să te insult și să-ti spun, ba chiar pot să afirm că acest gol și acest zid m-au fascinat totdeauna, mi-au mobilizat toate forțele sufletești să trec prin acest neant și uneori mi-a reușit, sau cel puțin așa mi s-a părut. Ai avut tu grijă să-mi sugerezi că totul e zadarnic... Și totuși nu sânt convins că ai o
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
imaginii colocutorilor, reprezintă o extindere necesară a ariei discursivității realizată de analiza conversațională. În această perspectivă, discursul se individualizează printr-o serie de caracteristici. Dominique Maingueneau propune un număr de opt trăsături specifice acestuia 12. Astfel, în primul rând, discursul mobilizează structuri de ordin transfrastic, ce rezultă din regulile de organizare ale unui context. Discursul nu este o simplă concatenare de fraze, al căror sens cumulat să fie identic cu cel al discursului în ansamblu, întrucât construcțiile de tip discursiv mobilizează
Discursul jurnalistic şi manipularea by Alina Căprioară [Corola-publishinghouse/Science/1409_a_2651]
-
mobilizează structuri de ordin transfrastic, ce rezultă din regulile de organizare ale unui context. Discursul nu este o simplă concatenare de fraze, al căror sens cumulat să fie identic cu cel al discursului în ansamblu, întrucât construcțiile de tip discursiv mobilizează și alte structuri interpretative, ansamblul textului influențând partea, pe de o parte, iar contextul ansamblul textului, pe de altă parte. În al doilea rând, discursul este orientat. El se construiește în funcție de un scop care este presupus în fiecare parte. În ciuda
Discursul jurnalistic şi manipularea by Alina Căprioară [Corola-publishinghouse/Science/1409_a_2651]
-
argumentată de Costin și finalmente ratificată de Cantemir, avea să își testeze veleitățile politice peste Carpați, în Transilvania. Aici, departe de a fi doar o concepție istorică, doctrina latinității limbii române și a descendenței romane a românilor avea să fie mobilizată ca armă intelectuală în lupta politică pentru emanciparea socială a "națiunii" române. Cel care a preluat-o și dezvoltat-o în acest sens a fost episcopul unit Inocențiu Micu-Klein, influențat de scrierile lui Dimitrie Cantemir (al cărui Hronic l-a
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
1995, p. 69). Conștiința românească, deprivată de fondul său ortodox, a fost ranforsată cu ideile romanității poporului român și continuității istorice a acestuia pe teritoriul dacic. Ideile originii nobile, a priorității istorice și permanenței temporale a românilor în spațiul transilvănean, mobilizate în angrenajul argumentativ cu care se purta lupta intelectuală pentru drepturi politice în secolul al XVIII-lea, au putut astfel acoperi acel gol identitar lăsat în urmă de părăsirea ortodoxiei ce amenința să înstrăineze poporul român din Transilvania față de sine
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]