3,297 matches
-
papei Pius X, natura monarhică a Bisericii și caracteristica ei de societate inegală formată din două categorii de personae (păstorii și turma), au rămas principiile esențiale ale ecleziologiei, iar măsurile luate de Papă în această perioadă (1903-1914) au fost împotriva modernismului și încercărilor de conciliere între dogme și noile tendințe culturale, mai cu seamă în ceea ce privea critica și dinamica devenirii istorice a Bisericii, continuând și disputa cu Statul liberal (Giuseppe Alberigo, "Le concezioni della Chiesa e i instituzionali", în Chiesa
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
profesorului Umberto Benigni, care a scris numeroase articole de opinie la ziarul ultraconservator La voce della verita. Acesta considera conștient fiind de rolul presei, că Vaticanul trebuia să se folosească de presă într-o manieră eficace în lupta sa împotriva modernismului și liberalismului. Moartea Papei Pius al X-lea și alegerea Papei Benedict al XV-lea a produs schimbări în cadrul ierarhiei bisericești: au fost înlocuiți toți cei care ocupaseră poziții importante și își manifestaseră ideile profund anti-moderniste. Prin enciclica Ad Beatissimi
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
catolici- vechi (cu un episcop ales în Olanda de către janseiștii schismatici), care vor adopta pozitii radicale, extrem de reformiste (M. Grabmann, Storia della teologia cattolica, Societa Editrice Vita e pensiero, Milano, 1937, p. 306). 135 J.M. Laboa, op. cit., p. 134. 136 Modernismul a fost o mișcare intelectuală care s-a dezvoltat în cadrul Bisericii catolice către sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea, influențând mulți gânditori catolici. În încercarea de a apăra credința in fața valului pozitivist și rationalist
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
transcendența exista doar în conștiința credinciosului și în natura divină a Bisericii, ca produs al unei experiențe colective. Acestă idee fundamentală se reflecta în diversele științe ecleziastice, cum ar fi Exegeza biblică, Teologia Fundamentală sau oricare alta. Din acest motiv, modernismul se înfățișa într-un mod nestructurat și avea influență în medii foarte diverse, ceea ce explică dificultatea de a lupta contra lui, precum și exagerările unor intelectuali care vedeau urme moderniste oriunde (E. Poulat, Storia, dogma e critica nella crisi modernistica, Morcelliana
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
de fond, concentrată asupra omului și închisă revelației, intervenției divine. Buonaiuti, de exemplu, a căutat în interiorul omului dovada credinței sale, încercând să înțelegă dorința transcendentului. Un loc aparte l-a ocupat Romolo Murri (1870-1944), exponent a ceea ce s-a numit modernism social, deoarece a încercat să împace valorile catolicismului cu democrația secularizată modernă (M. Guasco, Romolo Murri e il Modernismo, Cinque Lune, 1968 și R. Garcia de Haro, Historia teologica del modernismo, Eunsa, Pamplona, 1972). 144 Papa PiusX, Enciclica Pascendi, 1907
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
Romolo Murri (1870-1944), exponent a ceea ce s-a numit modernism social, deoarece a încercat să împace valorile catolicismului cu democrația secularizată modernă (M. Guasco, Romolo Murri e il Modernismo, Cinque Lune, 1968 și R. Garcia de Haro, Historia teologica del modernismo, Eunsa, Pamplona, 1972). 144 Papa PiusX, Enciclica Pascendi, 1907. 145 Idem, Enciclica Pieni l"animo, 1906. 146 Idem, Carta al cardenal Ferrari, nr. 17, 1.VII.1911. 147 Idem, Enciclica Pascendi, 1907. 148 Idem, Carta a Francisco Veuillot, 22.X
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
Țara Bârsei, Editura Phoenix, Brașov, 2002, 297 p. (Ruxandra Moașa Nazare) Mirela-Luminița MURGESCU și Simion CÂLȚIA (coord.), Exerciții întru cunoaștere. Societate și mentalități în noi abordări istoriografice, Editura Domino, București, 2003, 307 p. (Andrei Pippidi) Luminița MACHEDON, Ernie SCOFFHAM, Romanian Modernism: the Architecture of Bucharest, 1920-1940, MIT Press, BOston, Massachusetts, 1999, 407 p. (Maria Raluca Popa) Cristian PREDA, România postcomunistă și România interbelică, Universitatea București, Institutul de Cercetări Politice, Editura Meridiane, București, 2002, 156 p. (Cornel-Aurelian Micu) Bogdan MURGESCU, A fi
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
o deplină deschidere spre alte orizonturi. Generația care i-a precedat, formată din cei dintâi absolvenți ai Universității românești după 1989, n-a găsit încă o platformă comună spre a se manifesta solidar. Andrei Pippidi LUMINIȚA MACHEDON, ERNIE SCOFFHAM, Romanian Modernism: the Architecture of Bucharest, 1920-1940, MIT Press, Boston, Massachusetts, 1999, 407 p. Interesul pe care arhitectura modernistă românească dintre cele două războaie l-a trezit după 1990 în cercurile de specialiști are o semnificație de natură compensatorie. Ca atâtea alte
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
Press, Boston, Massachusetts, 1999, 407 p. Interesul pe care arhitectura modernistă românească dintre cele două războaie l-a trezit după 1990 în cercurile de specialiști are o semnificație de natură compensatorie. Ca atâtea alte fenomene culturale postsocialiste din zona est-europeană, modernismul românesc redescoperit a slujit drept platoșă împotriva emoțiilor negative referitoare la istoria recentă ce începeau să se manifeste în perioada imediat următoare schimbărilor din ’89. Transformat într-un fel de modă, cultul modernismului arhitectural românesc al anilor ’90 a servit
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
alte fenomene culturale postsocialiste din zona est-europeană, modernismul românesc redescoperit a slujit drept platoșă împotriva emoțiilor negative referitoare la istoria recentă ce începeau să se manifeste în perioada imediat următoare schimbărilor din ’89. Transformat într-un fel de modă, cultul modernismului arhitectural românesc al anilor ’90 a servit două scopuri. Intern, perioada mitizată a anilor ’20 și ’30 spunea: a existat și arhitectură valoroasă în România, dacă privești dincolo de greșelile recente. în afara țării, noul discurs arhitectural striga: Priviți-ne, existăm, și
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
arhitectură valoroasă în România, dacă privești dincolo de greșelile recente. în afara țării, noul discurs arhitectural striga: Priviți-ne, existăm, și suntem demni de toată atenția „lumii civilizate”. în continuare mă voi referi mai mult la cel de-al doilea aspect, fenomenul „modernismul românesc” scos la export de către elitele arhitecturale bucureștene, și la reacțiile pe care le-a provocat. în 1993 la Sala Dalles din București are loc o expoziție de răsunet, “între Avangardă și Modernism”, despre avangarda românească în literatură și arte
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
la cel de-al doilea aspect, fenomenul „modernismul românesc” scos la export de către elitele arhitecturale bucureștene, și la reacțiile pe care le-a provocat. în 1993 la Sala Dalles din București are loc o expoziție de răsunet, “între Avangardă și Modernism”, despre avangarda românească în literatură și arte în perioada interbelică. Succesul expoziției îi determina pe organizatori să inițieze o expoziție itinerantă, numai cu secțiunea de arhitectură, prezentată în 1994 la ETH la Zürich (Institutul Tehnologic Federal Elvețian) și în 1997
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
inițieze o expoziție itinerantă, numai cu secțiunea de arhitectură, prezentată în 1994 la ETH la Zürich (Institutul Tehnologic Federal Elvețian) și în 1997 la RIBA, la Londra (Institutul Regal al Arhitecților Britanici), numită „Romania in the 1930’s: Architecture and Modernism”. Expozițiile au avut succes și și-au atins scopul. Confrații străini și-au manifestat interesul și s-au arătat apologetici cu privire la ignoranța lor aproape totală în ceea ce privește subiectul. Ca urmare, arhitecților români li se deschid porțile revistelor academice internaționale și începe
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
în binefacerile economice, sociale și culturale ale perioadei interbelice. Unii arhitecți români stabiliți în străinătate, ca Șerban Cantacuzino, merg mai departe propunând o interpretare cvasiprotocronistă (în filiera teoretizărilor arhitectului Constantin Joja) a arhitecturii tradiționale țărănești, prezentată ca un fel de modernism avant la lettre. Cu toate că își declară neștiința, comentatorii străini reperează cu ușurință acest filon mitizant din discursul românesc exportat. Arhitectul și teoreticianul britanic Neil Leach găsește că „există o obsesie a modernismului în România” care reprezintă o „reprimare a memoriei
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
arhitecturii tradiționale țărănești, prezentată ca un fel de modernism avant la lettre. Cu toate că își declară neștiința, comentatorii străini reperează cu ușurință acest filon mitizant din discursul românesc exportat. Arhitectul și teoreticianul britanic Neil Leach găsește că „există o obsesie a modernismului în România” care reprezintă o „reprimare a memoriei” recente, în favoarea unui trecut precomunist aurit. Mulți comentatori înțeleg că este vorba despre o întoarcere nostalgică la o „perioadă de aur” care este mai mult un construct cultural cu valoare terapeutică. Astfel
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
recente, în favoarea unui trecut precomunist aurit. Mulți comentatori înțeleg că este vorba despre o întoarcere nostalgică la o „perioadă de aur” care este mai mult un construct cultural cu valoare terapeutică. Astfel, Dennis Sharp notează că acest nou interes pentru modernism „este de o importanță capitală în procesul de reînsănătoșire națională”, iar Deborah Singmaster observă că arhitecții români „vor să uite ultimii 50 de ani și să se întoarcă la momentul cultural al anilor ’30 - în timpul lui Brâncuși - când Bucureștiul era
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
originală în domeniul studiilor urbane și artelor vizuale. Cu toate acestea, autorii sunt atât de impregnați de curentul cultural prezentat mai sus încât uită uneori să-și privească critic presupozițiile. Autorii, o arhitectă româncă și un arhitect britanic, prezintă saga modernismului românesc ca pe un triumf, într-o viziune progresistă asupra istoriei care e, la rândul ei, modernistă (de exemplu, planul director din 1935 este apreciat drept „unul dintre cele mai progresiste planuri generale de urbanism ale timpului în Europa”, fără
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
stabili contacte cu specialiști străini, dorința lor exagerat de entuziastă de a face realizările românești cunoscute în exterior va face loc probabil unei analize mai critice și mai obiective. Până atunci, trebuie avut în vedere că publicația de la MIT despre modernismul românesc este o combinație între un pasional manifest contemporan și un studiu detașat, după cum cere rigida regulă academică. Această notă de avertizare nu este menită a știrbi din bucuria unei noi și importante publicații despre București, ci a fixa evenimentul
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
Mathilde Wesendonck de Richard Wagner, Trei cântece de Henru Duparc, Rispetti I și III de Ernano Wolf-Ferrari, Cântecele nr. 4 și 7 din Ciclul pe versuri de Clément Marot op. 15 de George Enescu. Nu sunt de acord cu exagerarea modernismului în regia de operă A.V. Cine v-a deschis porțile spre arta muzicii? M.S. Mă îndemnați să mă întorc foarte mult în timp... Cred că am cântat dintotdeauna. Nu știu, poate sună curios pentru cei care mă ascultă, dar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
operă din București? Sunt pe linia a ceea ce se întâmplă la ora actuală în marile teatre lirice din lume? Sunt capabile să atragă publicul? M.S. Nu știu care este gustul dumneavoastră, dar eu sunt puțin refractară la ceea ce se cheamă contemporaneitate și modernism în regia de operă, în punerea în scenă a unor titluri care aparțin altor epoci. Totdeauna am suferit când a trebuit să interpretez un personaj plasându-l în altă epocă decât aceea pe care o simțeam eu, în care consideram
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
6, cu Barbara Hendricks 7, cântăreți foarte mari, dar am suferit cumplit când am văzut acele personaje puse într-o cutie!... Poate că înțelegerea mea nu este..., nu știu..., nu înțeleg fenomenul acesta. Dar nu sunt de acord cu exagerarea modernismului. După cum, cred că ați urmărit și "Oedip"-ul lui Andrei Șerban de la Opera Națională din București, am suferit efectiv, eu, care știam cum a cântat maestrul Ohanesian în regia regretatului maestru Jean Rânzescu 8 A.V. Cum v-ați simțit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
inclusă în descrierea discursului și a relațiilor de putere 6. În concluzie, Edward W. Soja anunță afirmarea unei "geografii critice postistoriciste și postmoderne"7. Aprofundarea acestei probleme îi aparține lui Frederic Jameson, care merge mai departe, considerând că trecerea de la modernism la postmodernism poate fi descrisă ca rezultatul estompării temelor moderniste ale timpului și temporalității. Atât aparatul nostru conceptual cât și "viața noastră cotidiană, experiența noastră psihică, limbajele culturale", opinează autorul, "sunt astăzi dominate de categoriile spațiului mai curând decât de
Geografiile simbolice ale diferenței ideologice by CARMEN ANDRAŞ [Corola-publishinghouse/Science/947_a_2455]
-
rezultatul estompării temelor moderniste ale timpului și temporalității. Atât aparatul nostru conceptual cât și "viața noastră cotidiană, experiența noastră psihică, limbajele culturale", opinează autorul, "sunt astăzi dominate de categoriile spațiului mai curând decât de categoriile timpului, față de perioada anterioară a modernismului"8. De aici ar veni incapacitatea noastră de "a cartografia marea rețea comunicațională globală, multinațională și descentrată în care suntem prinși ca subiecți individuali"9. Această nouă concepție a spațiului, care a încurajat afirmarea unor discipline precum geografia culturală și
Geografiile simbolice ale diferenței ideologice by CARMEN ANDRAŞ [Corola-publishinghouse/Science/947_a_2455]
-
maestru german al evaziunii ) ca și numeroasele articole, cronici de carte, recenzii pe marginea scrierilor sale, virtuțile sale de experimentator, de investigator al realului și imaginarului, la frontiera cu ficțiunea, par a-l situa pe autor mai degrabă pe traiectoria modernismului, postmodernismului, avangardismului (date fiind și popasurile făcute în teritoriile "oniricului".) Complexitatea spiritualității creatoare a lui Dieter Schlesak este confirmată, dincolo de orice rigoare taxinomică, de ultimele sale două volume apărute ambele în acest an. Cel dintîi - intitulat EINE TRANSSYLVANISCHE REISE/ O
Limba o amantă liniștită și nemuritoare by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/12564_a_13889]
-
decembrie 1968 (de ceva mai mult de 35 de ani) la Cluj-Napoca, autorii echinoxiști afirmați de-a lungul vremii sînt aproximativ 230, aproape toți foști redactori ai revistei; orientarea ei e predominant literară și gruparea se revendică, în majoritate, de la modernismul tîrziu. Revista are de ceva vreme și site pe Internet, la adresa: http://lett.ubbcluj.ro/îechinox. De "pe la începutul lui 1968, probabil la echinoxul de primăvară" membrii grupării se întrunesc și într-un cenaclu. Această longevitate și autoregenerare ("în cei
Pledoarie pentru Echinox by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/12599_a_13924]