3,291 matches
-
că postmodernismul a devenit o constantă a scrierilor sale și în general numărul lucrărilor pe această temă poate alcătui un corpus ilustrativ (la care de altfel face referire), rămâne la convingerea că postmodernismul reprezintă doar o "față a modernității", alături de modernism, avangardă, decadență și kitsch. După cum remarcă și Mircea Martin în "Postfață", Matei Călinescu se dovedește "extrem de rezervat în a da un conținut real termenului de postmodernism" și deși demersul său este unul productiv, stăruie întrebarea: "de ce n-am putea admite
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
un nume dat unei "noi realități", unei "structuri mentale" sau unei "viziuni asupra lumii", cum, până la urmă, rezultă din însăși analiza sa?"175. De asemenea, trebuie menționat de la început că Matei Călinescu nu face o distincție fermă între modernitate și modernism, concepte pe care de multe ori le echivalează, așa cum și conceptele de modernitate și postmodernism sunt utilizate frecvent în mod echivalent, sinonimic. Călinescu rescrie istoria termenului de modernism, de la utilizarea lui în special în legătură cu celebra Ceartă dintre antici și moderni
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
început că Matei Călinescu nu face o distincție fermă între modernitate și modernism, concepte pe care de multe ori le echivalează, așa cum și conceptele de modernitate și postmodernism sunt utilizate frecvent în mod echivalent, sinonimic. Călinescu rescrie istoria termenului de modernism, de la utilizarea lui în special în legătură cu celebra Ceartă dintre antici și moderni, la diferențierea sa de conceptul de contemporaneitate și până la provocările aduse o dată cu succesul de care se bucură conceptul de postmodernism. Criticul român consideră, reluând firul utilizărilor postmodernismului, că
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
și până la provocările aduse o dată cu succesul de care se bucură conceptul de postmodernism. Criticul român consideră, reluând firul utilizărilor postmodernismului, că prefixul "post-" este caracteristic perioadelor de tranziție, iar termenul de postmodernism a fost preferat altora (de exemplu, celui de "modernism recent" sau "neomodernism"), chiar dacă trăsăturile lor ar fi aproape identice, tocmai pentru faptul că postmodernismul pare a accentua mai degrabă ruptura decât continuitatea cu modernismul. Împotriva acestei opinii, Matei Călinescu nu conferă o realitate nouă postmodernismului, ci doar îi subliniază
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
perioadelor de tranziție, iar termenul de postmodernism a fost preferat altora (de exemplu, celui de "modernism recent" sau "neomodernism"), chiar dacă trăsăturile lor ar fi aproape identice, tocmai pentru faptul că postmodernismul pare a accentua mai degrabă ruptura decât continuitatea cu modernismul. Împotriva acestei opinii, Matei Călinescu nu conferă o realitate nouă postmodernismului, ci doar îi subliniază funcția accentuat interogativă asupra condițiilor modernității. Această funcție induce o perspectivă importantă, dar insuficientă pentru a preschimba postmodernismul într-o nouă viziune asupra lumii: "În
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
și totuși curios, neîncrezător și totuși căutător, binevoitor și totuși ironic"176. Această caracterizare a fenomenului postmodern îl conduce spre o viziune bahtiană asupra culturii ("carnavalescă", "polifonică", "dialogică"), astfel încât criticile prea dure la adresa postmodernismului i se par ușor deplasate, susținătorii modernismului poziționându-se doar într-o indezirabilă de acum "retorică a conservării estetice" și a principiilor absolute. Postmodernismul posedă avantajul de a induce o conștiință a pluralității, virtute care poate privi și modernismul, ale cărui trăsături le poate încorpora cu succes
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
la adresa postmodernismului i se par ușor deplasate, susținătorii modernismului poziționându-se doar într-o indezirabilă de acum "retorică a conservării estetice" și a principiilor absolute. Postmodernismul posedă avantajul de a induce o conștiință a pluralității, virtute care poate privi și modernismul, ale cărui trăsături le poate încorpora cu succes și curentul postmodern. Abordările călinesciene au avut drept constantă accentuarea caracterului ipotetic al postmodernismului, atât în sensul că acesta este privit ca un "construct explicativ și operațional"177, a cărui formulare presupune
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
sau, mai precis, viziunea asupra postmodernismului rămâne, în ultimă instanță, metaforică și poate fi cel mai bine înțeleasă în termenii "asemănărilor de familie", al analogiilor fizionomice [...]. Postmodernismul este o față a modernității. Așa cum îl văd, el se aseamănă izbitor cu modernismul (al cărui nume continuă de altfel să-l poarte înlăuntrul numelui său), mai ales în ceea ce privește opoziția față de principiul autorității, opoziție care se extinde acum deopotrivă la raționalitatea utopică și la iraționalitatea programatică pe care le cultivau unii moderniști"178 (s. a
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
s. a.). Sunt așadar de necontestat multe dintre calitățile postmodernismului (precum redeschiderea problemei istoriei ca domeniu, a contemporaneității, a discursului în arhitectură sau literatură, radicalizarea ironiei, universalizarea pluralismului etc.), dar aceste trăsături nu sunt concepute decât ca dezvoltări sau radicalizări ale modernismului sau ale altor curente care s-au dezvoltat în interiorul modernității, și nu ca un un curent cu adevărat nou, de sine stătător. 2.3.3.2. Postmodernismul ca un tip de criză în interiorul modernismului David Harvey pornește de la o premisă
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
decât ca dezvoltări sau radicalizări ale modernismului sau ale altor curente care s-au dezvoltat în interiorul modernității, și nu ca un un curent cu adevărat nou, de sine stătător. 2.3.3.2. Postmodernismul ca un tip de criză în interiorul modernismului David Harvey pornește de la o premisă de bază: postmodernismul nu poate gândit ca un fenomen independent de fundamentul social și economic, astfel încât transformările culturale care s-au desfășurat în special din 1960 încoace și care au ocupat un loc central
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
reliefată de către Nietzsche. Filosofia postmodernă se manifestă așadar prin refuzul raționamentului abstract și al oricărui proiect care încorporează emanciparea universală prin utilizarea forței tehnologiei, științei și gândirii, radicalizând perspectivismul și relativismul care s-au format într-o fază târzie a modernismului. Imposibilitatea de a mai specifica "adevărurile universale și eterne", pluralitatea limbajelor și a alternativelor, fragmentările, preocuparea pentru nuanțări, diferențe și complexitatea culturilor și intereselor sunt resimțite drept caracteristici prin intermediul cărora postmodernismul "exercită o influență pozitivă". În schimb, respingerea unei metateorii
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
sau de justificare a acțiunilor care decurg din negarea principiilor universale, fondatoare se constituie în exemple de critici aduse fenomenului postmodern, care poate ajunge în punctul propriei distrugeri, al autonegării și al condamnării "propriilor pretenții de validitate"180. Abordând raportul modernism postmodernism, Harvey crede că pe baza cercetării modernismului în artă, literatură, arhitectură, dar și în mișcările sociale și politice, ideile postmodernismului nu se constituie într-un corpus care să justifice perspectiva rupturii dintre cele două curente. Chiar dacă există diferențe semnificative
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
negarea principiilor universale, fondatoare se constituie în exemple de critici aduse fenomenului postmodern, care poate ajunge în punctul propriei distrugeri, al autonegării și al condamnării "propriilor pretenții de validitate"180. Abordând raportul modernism postmodernism, Harvey crede că pe baza cercetării modernismului în artă, literatură, arhitectură, dar și în mișcările sociale și politice, ideile postmodernismului nu se constituie într-un corpus care să justifice perspectiva rupturii dintre cele două curente. Chiar dacă există diferențe semnificative între ele, teza continuității și chiar aceea a
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
literatură, arhitectură, dar și în mișcările sociale și politice, ideile postmodernismului nu se constituie într-un corpus care să justifice perspectiva rupturii dintre cele două curente. Chiar dacă există diferențe semnificative între ele, teza continuității și chiar aceea a crizei în interiorul modernismului i se par mai adecvate realității decât postularea existenței unei ere complet noi, care a eludat legăturile cu perioada precedentă. Astfel, Harvey concluzionează că "există mai multă continuitate decât diferență între întinsa istorie a modernismului și mișcarea numită postmodernism. Mi
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
chiar aceea a crizei în interiorul modernismului i se par mai adecvate realității decât postularea existenței unei ere complet noi, care a eludat legăturile cu perioada precedentă. Astfel, Harvey concluzionează că "există mai multă continuitate decât diferență între întinsa istorie a modernismului și mișcarea numită postmodernism. Mi se pare mult mai de bun simț s-o privim pe aceasta din urmă ca pe un tip particular de criză apărută în cadrul celei dintâi, una ce evidențiază latura fragmentară, efemeră și haotică a formulării
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
material oferit de modernizarea capitalistă situație care îi confirmă lui Harvey faptul că postmodernismul nu înregistrează o modificare esențială a condițiilor de ordin social, ci poate doar devieri sau regândiri ale sale. 2.3.3.3. Postmodernismul în conversație cu modernismul Relația postmodernismului cu modernismul este una ambiguă și chiar oedipală, consideră Ihab Hassan, dialogul conflictual rămânând constanta acestei legături care nu poate fi abolită. Asumându-și "complicitatea" cu postmodernismul, Hassan a urmărit de-a lungul mai multor studii spinoasa legătură
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
capitalistă situație care îi confirmă lui Harvey faptul că postmodernismul nu înregistrează o modificare esențială a condițiilor de ordin social, ci poate doar devieri sau regândiri ale sale. 2.3.3.3. Postmodernismul în conversație cu modernismul Relația postmodernismului cu modernismul este una ambiguă și chiar oedipală, consideră Ihab Hassan, dialogul conflictual rămânând constanta acestei legături care nu poate fi abolită. Asumându-și "complicitatea" cu postmodernismul, Hassan a urmărit de-a lungul mai multor studii spinoasa legătură dintre modernism și postmodernism
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
postmodernismului cu modernismul este una ambiguă și chiar oedipală, consideră Ihab Hassan, dialogul conflictual rămânând constanta acestei legături care nu poate fi abolită. Asumându-și "complicitatea" cu postmodernismul, Hassan a urmărit de-a lungul mai multor studii spinoasa legătură dintre modernism și postmodernism, căreia nu i-a oferit o singură abordare. Chiar dacă rămâne foarte cunoscută perspectiva opozițională pe care a conturat-o atât în schema modernism versus postmodernism 182 din "Toward a Concept of Postmodernism", cât și în cea care privește
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
complicitatea" cu postmodernismul, Hassan a urmărit de-a lungul mai multor studii spinoasa legătură dintre modernism și postmodernism, căreia nu i-a oferit o singură abordare. Chiar dacă rămâne foarte cunoscută perspectiva opozițională pe care a conturat-o atât în schema modernism versus postmodernism 182 din "Toward a Concept of Postmodernism", cât și în cea care privește rubricile moderne versus rubricile postmoderne din "POSTmodernISM: A Paracritical Bibliography", viziunea sa a fost de multe ori nuanțată, astfel încât nu poate fi încadrată foarte simplu
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
modernist (în acest sens întrebându-se dacă "postmodernismul este doar o tendință artistică sau, de asemenea, un fenomen social, poate chiar o mutație în umanismul occidental?"183), în alte poziționări a considerat că postmodernismul poate fi chiar numele schimbării în interiorul modernismului. În acest sens, Steven Connor 184 observă sinuozitatea gândirii hassaniene, care merge de la negarea rupturii totale dintre modernism și postmodernism, până la interpretarea postmodernismului mai curând în termenii opoziției cu modernismul decât ca "reformulare" a acestuia. Astfel, o convingere care pare
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
social, poate chiar o mutație în umanismul occidental?"183), în alte poziționări a considerat că postmodernismul poate fi chiar numele schimbării în interiorul modernismului. În acest sens, Steven Connor 184 observă sinuozitatea gândirii hassaniene, care merge de la negarea rupturii totale dintre modernism și postmodernism, până la interpretarea postmodernismului mai curând în termenii opoziției cu modernismul decât ca "reformulare" a acestuia. Astfel, o convingere care pare a traversa majoritatea lucrărilor sale este aceea că "spiritul postmodern stă ghemuit înăuntrul marelui corp al modernismului"185
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
a considerat că postmodernismul poate fi chiar numele schimbării în interiorul modernismului. În acest sens, Steven Connor 184 observă sinuozitatea gândirii hassaniene, care merge de la negarea rupturii totale dintre modernism și postmodernism, până la interpretarea postmodernismului mai curând în termenii opoziției cu modernismul decât ca "reformulare" a acestuia. Astfel, o convingere care pare a traversa majoritatea lucrărilor sale este aceea că "spiritul postmodern stă ghemuit înăuntrul marelui corp al modernismului"185, care se va nuanța și mai mult într-o propunere "polifonică", de
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
dintre modernism și postmodernism, până la interpretarea postmodernismului mai curând în termenii opoziției cu modernismul decât ca "reformulare" a acestuia. Astfel, o convingere care pare a traversa majoritatea lucrărilor sale este aceea că "spiritul postmodern stă ghemuit înăuntrul marelui corp al modernismului"185, care se va nuanța și mai mult într-o propunere "polifonică", de coexistență a celor două curente, într-o perspectivă care are ca bază imaginea istoriei ca palimpsest: "modernismul și postmodernismul nu sunt separate de o Cortină de Fier
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
aceea că "spiritul postmodern stă ghemuit înăuntrul marelui corp al modernismului"185, care se va nuanța și mai mult într-o propunere "polifonică", de coexistență a celor două curente, într-o perspectivă care are ca bază imaginea istoriei ca palimpsest: "modernismul și postmodernismul nu sunt separate de o Cortină de Fier sau de Zidul Chinezesc; istoria este un palimpsest, iar cultura este permeabilă la timpul trecut, prezent și viitor. Cred că toți suntem puțin victorieni, moderni și postmoderni în același timp
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
perpetuu dintre vechi și nou este unul deja presupus. În aceeași măsură este implicită și rescrierea istoriei culturale însăși, cu diversele contaminări voluntare sau involuntare dintre multiplele curente și idei, astfel încât perioadele sau curentele "pure" par a nu exista. Relația modernismului cu postmodernismul nu poate fi suspendată; în același timp, modul în care este gândită și evaluată este foarte important. Astfel, "atunci când încercăm să reevaluăm modernismul în termenii postmodernismului (Poirier) sau inversând această procedură (Kermode), vom sfârși prin a mixa ceva
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]