3,398 matches
-
mai 2005 JAI SHRI MATAJI! Note de jurnal: iubirea - motor și mobil al vieții. M-am întrebat adeseori asupra scopului trecerii mele pe Pământ - de exemplu, de ce nu am murit, de vreme ce am fost atât de aproape? - și, lăsând deoparte falsa modestie, am ajuns la concluzia că mai... am treabă! Aici și acum! Și... care ar fi treaba? - m-am întrebat în continuare. Învață și exersează iubirea! - am primit răspunsul. Nu am vorbit cu nimeni, niciodată, pe această temă, dar mi-am
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
găseam deja într-o stare cel puțin favorabilă, iar în secunda când mă așezam pe scaun, mă transformam într-un fel de... sandwich vibratoriu și deveneam, la rându-mi, sursă de vibrații. Vă rog să nu mă considerați lipsit de modestie sau vreun exaltat dar, pe scaun fiind, mă aflam în fața unui impunător altar, compus dintr-un frumos portret al lui SHRI MATAJI la scara 1:1, cu lumânări și bețișoare aprinse, iar în spatele meu o simțeam lucrând pe doctorița Katia
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
ca și restul de câteva rupii - puține! Am vrut să i le ofer lui drept recompensă pentru efortul său. Repet: nu erau bani mulți, iar valoarea pecuniară era nesemnificativă în comparație cu serviciul făcut. Am insistat... în virtutea celor mai românești obiceiuri. Cu modestie, umilință și demnitate, în același timp, tânărul indian a închis definitiv și elegant subiectul, folosindu-se de mantra universală:JAI SHRI MATAJI! Mantra care ne amintește că este timpul să ne mai... distanțăm de latura materială și să încercăm mai
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
am coborât cu o cunoaștere clară a ceea ce îmi doresc și propun să fiu, am coborât cu o aură ce o simțeam (cu adevărat!) protejându-mă - emiteam lumină. Repet: am coborât din Ceruri! Chiar dacă mă veți acuza de lipsă de modestie. Grupul Chaitanya. Prima impresie de apropiere de Dumnezeu am avut-o încă din prima seară când, intrat în sala mare să mă cazez, am fost întâmpinat de muzica cântată de grupul Chaitanya. Îi mai ascultasem și cu alte ocazii, dar
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
Sarv.mangala. Eram toți într-o formă atât de bună, încât sunetele erau emise fără nici cel mai mic efort, iar muzica se dezlănțuia prin noi onorându-L pe Shri Krishna. Vă rog să nu mă acuzați de lipsă de modestie dar, tot timpul, afirmațiile mele au fost făcute în numele Spiritului! Cântându-se doar muzică sahaj la Karaoke, interpretările au fost sublime, deoarece toate au pornit din centrul lumii: așa am denumit inima. Cântăreții erau transfigurați de vibrațiile ce îi traversau
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
Cronica artistică în Bucovina. Oricine ar fi acel Sil (Silvestru Găină?), care de circa o jumătate de an încoace îngrijește cronica artisticoculturală (concerte, teatru, conferințe) din Glasul Bucovinei, el n-are dreptul să se mai ascundă întro atât de discretă modestie. E atât bun simț și maturitate în încondeierile acestui rar cronicar... (Leca Morariu din Cronică în „Junimea Literară” nr. 11/12/1927, Cernăuți) * ...” Cu aparatul de fotografiat subsuoară, cu sacul cu merinde în spate și cu ochii mai plini de
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
aprilie 1939 calitatea e declinată către D.I. Brăscăucianu. În dreapta titlului său ziarul poartă citate din diferiți autori: „Scrisul nu se învață și talentul nu poate fi stimulat” - Cezar Petrescu; „ Profesiunea de ziarist nu se învață în nici o școală” - Romulus Dianu; „Modestia e pavăza amorului propriu al incapabililor” - Yoritoma Iași; „Nu te baza pe cunoștințele căpătate în școală. Examenele, diplomele nu dovedesc nimic” - R.Gerling. De la 26 februarie 1939 Observatorul este gazetă de informație pentru Moldova de Nord și Bucovina, fiind înregistrată
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
care redăm: „Acu câteva zile domnii învățători Constantin Cozmiuc, Ifrim Popescu, E. Brahă și V. Olinici s-au înființat la domul ministru I.Nistor și pretinzând a fi „reprezentanții” învățătorimei din Bucovina, au formulat cu destulă naivitate și lipsă de modestie următoarea cerere: domnilor Cozmiuc și Ifrim Popescu să li se dea câte un mandat de deputăție în Cameră și în plus un loc de senator pentru un al treilea învățător,și atunci dumnealor declară că întreaga învățătorime intră în partidul
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
cu nostalgie frumoasele zile de toamnă 1949, când eram vecini și aveam prilejul să vă întâlnesc adesea. Cum n-am știut să profit mai mult de prezența dvs. la Paris! Căci dumneavoastră sunteți dintre acei rari savanți care au avut modestia de a-și depăși specialitatea!... Și, în plus, sunteți curios - iar savanții (cum spunea Anatole France) nu sunt curioși. Învățând să vă cunosc, am început să vă înțeleg soarta. Sărmanul meu prieten, cu inteligența și știința dvs. nu se poate
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
cu aceștia, la sediul propriu, o consfătuire în iulie 1955. Directivele au la bază, se înțelege, documentele Congresului al II-lea al PMR, unde sînt "trasate sarcinile principale ce revin scriitorilor pentru dezvoltarea literaturii realist-socialiste în RPR". Instructorii CC, cu modestie, remarcau: Succesele obținute în literatura noastră se datoresc în primul rînd conducerii ei de către partid, preocupării permanente a partidului față de creația literară și de scriitori". Vigilenți și autocritici, sînt totuși îngrijorați de "numărul insuficient al lucrărilor inspirate din actualitate, din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
exemplul său este pulverizată o prejudecată cultivată cu asiduitate între creatori: "că totul trebuie dat și cedat operei". Nu prin operă ne mîntuim, cedînd Cezarului și altceva decît ce-i aparține; "fals, ne răspunde Mircea Vulcănescu, de dincolo de sacrificiu, cu modestia și smerenia lui inegalabile. Existența, dacă e pusă în situația de a servi semenul, dezvăluindu-i ceea ce-i fundamentează adevărata statură de om, față de sine și față de Dumnezeu, poate pune în paranteză o operă, mai ales cu conștiința sau cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
de la acest precept. Merită a fi prezentată omenia, cu atributele ei, așa cum le-a desemnat George Racoveanu și au fost consemnate în George Racoveanu și dușmănia onoarei: "iubire de străini, ținerea cuvîntului dat, sentimentul onoarei, dispoziție de jertfă, spiritul dreptății, modestie, credință în Dumnezeu". Aceste atribute dau seama de constantele de la care foarte puțini dintre românii aflați în exil nu au abdicat. La Virgil Ierunca, cum singur mărturisește, "s-a cuibărit revolta fără sfîrșit", ce poate fi explicată prin faptul că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
de parcă ar fi ținut între ele nu o sîrmă grosolană, ci pana de caligraf a unui copist din alte vremuri. Cînd i-am admirat îndemînarea, s-a apărat ca de o laudă necuvenită. Am cîteva generații de tîmplari în familie. Modestia, simplitatea și bucuria copilăroasă a inimii se armonizau cu tăria de caracter. Pe măsură ce i se accentua slăbiciunea fizică, forța sa sufletească iradia. Trupul, unealtă fragilă și străvezie, i se transformase într-un vehicul de unică folosință: aceea de a-i
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
cu sidef, pe ai cărei pereți cu siguranță joacă figuri și Întâmplări cu mult mai reale decât cele mai iscusite invenții ale noastre romanești. Viitorul și trecutul Își fac curte unul altuia, profesând o perfectă politețe și o agreabilă falsă modestie, ambii, aceștia „doi”, nefiind altceva decât bine stilați curteni, dacă nu chiar paji, la curtea acestui - cum să-i zic? - mare senior, senior de sânge, hidalgo al posibilului, la curtea acestui mare senior al vieții. Deoarece, cum se zice, eu
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
ființe regale! Toți acei indivizi din jurul nostru care se bat cu pumnii În piept, vorbind la nesfârșit despre marile lor necazuri, nu fac decât să exhibe teatrul unui orgoliu și al unei aroganțe nesfârșite, În ciuda aparentei și insistentei, afișatei lor modestii; și-apoi, aceiași sau alții se refugiază În religie sau În religii, care le promit o „adevărată, armonică existență”, o „recompensă pentru multele avataruri suportate În această vale a plîngerii”, aruncând, cum o spune curajosul Nietzsche (care și-a Îndurerat
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
pentru a fotografia casa În care a locuit Doina. Imediat ce voi fi În posesia acestor lucruri, le voi trimite separat. Deși nu i-am spus nimic Gabrielei, vă trimit Într-un plic separat, câteva din poeziile ei, despre care din modestie, nu v-a vorbit nimic. Eu nu le dau nici un calificativ, aici ea neavând pretenția unor creații literare, dar după părerea mea sinceră, pe undeva se găsește ceva din sensibilitatea Doinei Bucur. Am rugat-o și eu să le trimită
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
colonelului Ciuntu cuvintele Dvs. frumoase. Vă mulțumește foarte mult (...). În altă ordine de idei, vă comunic că vara aceasta am avut În luna aug., pentru o săptămână, vizita soților Petrovici, din Iași. Cât se poate de simpatici și delicați! În modestia vieții mele, eu mam străduit să-i mulțumesc, dar ei s-au Întrecut! Culmea a fost oferirea unui ceas de mână cu brățară de aur (fabricație germană) la fel cu cel de pe brațul Cateluței. Apoi o geantă de oraș, plină
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
pus Întrebarea: de ce acest roman n-a fost publicat pentru difuzare, deoarece Întrece cu foarte mult, forma (unor) scrieri care se tipăresc? În acest roman se observă o competență adevărat literară și foarte plăcută, care trebuie să treacă de pragul modestiei. Este un talent pe care trebuie să l speculați și să acoperiți așa zisa literatură a celor nechemați (...) . La tipărirea acestui frumos roman, cu Înțeles moral și exemplu de muncă cu folos În viață, indiferent de persoana pe care ați
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
eu!”. După câteva zile, zăresc pe Dragoslav - cu pălăria În mână -, plecând spre iaz, prin fundul grădinii noastre, foarte amărât. La Întrebarea mea, Îmi răspunde: „Mă duc să mă Înec, sunt foarte amărât de soartă!”. Și bietul Dragoslav, În ce modestie a murit! Noroc de nepoata lui! Tot Dl. Eugen Dimitriu, a șters praful de pe crucea lui de mormânt . Așa s-a Întâmplat și cu mine! Tot Dl. Eugen Dimitriu a ridicat vălul de pe munca mea devotată pentru țară!! Tatăl muzeului
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
căci la Fălticeni se ceartă mai mulți, am să văd ce am să fac...”. După ce mi-a văzut lucrările, a convocat pe toți pictorii, care și ei i-au arătat ale lor și, În ședință a spus cu politețe și modestie că nu-și dă lucrările fără 5.000 lei bucata, iar În materie de ce a văzut - așa ceva -, că ar pune problema de la un nivel similar cu mine. Eu nu am spus nimic, eu nu sunt critic de artă, modestia de
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
și modestie că nu-și dă lucrările fără 5.000 lei bucata, iar În materie de ce a văzut - așa ceva -, că ar pune problema de la un nivel similar cu mine. Eu nu am spus nimic, eu nu sunt critic de artă, modestia de factura mea mi-a adus destule necazuri și un pasiv prea greoi, așa că tăcerea dacă nu mai este de aur, pentru că aurul este primejdios să-l posezi, rămâne să fie măcar de carton. Dragă domnule Eugen, mai am aici
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
pe 1984 și pentru materialele trimise . Am citit și recitit articolele semnate de tine și gândul m-a dus cu decenii În urmă, reactualizând pe colegul meu din liceu, care de pe atunci sa impus În ochii mei prin seriozitate, scrupulozitate, modestie, toate atribute ale unui fond spiritual poate prea ales uneori. Evocarea prof. Stino prezentată deosebit de succint și totuși impresionant de cuprinzător mi-a plăcut f. mult, deasemeni și a lui C. Porumbescu. Apreciez În mod deosebit puterea de sinteză, puterea
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
pentru „veriga slabă” a literaturii române - romanul, pilon esențial al literaturilor europene după marii săi ctitori, francezul H. de Balzac și contele rus Lev Tolstoi. Dacă eram „cât de cât abil”, m-aș fi lăsat, cu o bună teatralitate a „modestiei”, specialitate a creatorului sudic și balcanic ce-și convertește nu rareori enorma vanitate, uneori justificată, în aere ipocrit-popești, conformându-se unui clișeu răspândit în mediile mic-burgheze, cel al „artistului harnic și modest”, al „marelui creator, simplu și modest” etc. A
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
rând acel „motor psihologic” care ne împinge să acordăm prioritate statutului social, jertfindu-i multe lucruri și deziderate pe care ni le inculcă „școala și biserica”. Sau... bătrânii, care, cu vârsta - și unii dintre ei, doar cu vârsta! -, ne învață modestia socială, disprețul față de valorile „lumii”, „reținerea” și admirația față de înaintașii care s-au sacrificat pentru „binele celorlalți” etc. 3 Partea a doua, dacă vreți, a carierei mele, după „fracturarea socială” prin demisia de la Paris, poate fi numită și „exil interior
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
dăm peste primul, nu ne-am ciocni la tot pasul de acest rabin extravagant pe care unele pasaje ne lasă, destul de imprudent, să-l întrevedem: un emergumen care se și vede pe culmile gloriei, învingător de o rară lipsă de modestie (Dumnezeu nu este vărul meu), ocărându-și auditoriul ("neam de viperă"), brutal cu discipolii săi ("nu voi m-ați ales pe mine, eu v-am ales pe voi"), sfătuindu-l pe unul să nu se ducă la înmormântarea părintelui său
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]