5,311 matches
-
plan prin care să-l determine pe aceasta să accepte ajutorul lor. Ele se și întreceau, putându-și dovedi priceperea, calitățile și performanțele. După multe insistențe, a venit și clipa mult așteptată. Prima care șia încercat puterea în lupta cu monștrii cei nemiloși a fost periuța electrică. Cu toată silința pe care și-a dat-o, la un moment dat, acumulatorul s-a descărcat. A fost nevoită să renunțe. S-a prezentat cea cu capul flexibil. Atât de multă acrobație a
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
teribile. N-avea să sângereze niciodată, nici nu se va mărita și nici nu-i va face fii lui Iacob. Dintr-odată, sânii ei mici, de care era așa de mândră, i s-au părut dizgrațioși. Poate era un mic monstru, un hermafrodit, ca idolul respingător din cortul tatălui ei, acela cu un trunchi de copac între picioare și cu sâni ca de vacă. Așa că Rahela a încercat să-și grăbească sorocul. Înainte de prima lună nouă, a făcut turte pentru Regina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
în timp ce Rahela îi dezvăluia cât de puține știa despre mecanica sexului. Nu se aștepta la nici o plăcere - doar la durere. Așa că Zilpa i-a spus surorii ei și așa înspăimântate că ciobanii vorbeau despre sexul lui Iacob ca despre un monstru al naturii. - De două ori mai mare decât sexul unui bărbat normal, șoptea ea și-i arăta cu mâinile o lungime imposibilă. Zilpa a dus-o apoi pe Rahela sus, pe pășunea cea mai înaltă, acolo unde băieții își făceau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
lui prea iubită a murit. Despre o femeie care și-a plâns cu lacrimi de sânge moartea copilului. Despre o fiertură care a făcut minuni pentru o mamă și a ucis-o pe alta, despre un copil fără mâini, un monstru care a fost lăsat să moară afară în noapte, despre sângele care omoară și sângele care vindecă. Erau povești triumfătoare despre nașterea unor gemeni, despre un băiat născut albastru, cu cordonul strâns tare în jurul gâtului, readus la viață de Inna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
niciodată fața. Erai mereu în spatele meu, chiar după umărul meu stâng. Și de câte ori mă întorceam să te văd, dispăreai. Visele Zilpei nu erau cu râsete și prietenie. Ea spunea că mă vedea plângând un râu de sânge din care creșteau monștri care-și deschideau gurile pline cu șiruri de dinți ascuțiți. - Dar tu rămâneai neînfricată. Călcai pe spatele lor și le îmblânzeai urâțenia și apoi dispăreai în soare. M-am născut pe timpul lunii pline într-o primăvară despre care toți își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
copilul, a acuzat-o pe moașă și a blestemat-o. Inna, care încercase din răsputeri timp de trei zile s-o salveze pe mamă, nu și-a putut ține gura. Epuizată și plină de amărăciune, l-a făcut pe bărbat monstru și l-a acuzat că ar fi de fapt tatăl denaturat al femeii. Și l-a scuipat în față. În culmea furiei, omul s-a repezit la gâtul ei și ar fi omorât-o dacă n-ar fi sărit vecinii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
de unduirile apei deasupra dunelor de nisip și aproape adormisem când am auzit voci în jurul meu. În susul apei, am văzut două arătări care se mișcau cam pe la mijlocul râului. O clipă m-am gândit că sunt poate spiritele apei sau niște monștri care veneau să mă ia și să mă îngroape într-un mormânt sub apă. Nu știam că oamenii adevărați se pot mișca în apă - nu știam ce e înotul și nu mai văzusem pe nimeni făcând asta. Dar imediat mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
buzele strânse într-o linie abia vizibilă și-și pleca capul ca să audă ce-i spuneau cele două. Ascultam prin pânza cortului cum tata striga la demonul fluviului albastru și cum conducea o armată de îngeri care îl învingeau pe monstrul ce ieșea din apele lui. Zilpa murmura incantații pentru Gula, iar Inna cânta ceva cu niște zei străvechi, de care nu auzisem niciodată, Nintinugga, Ninisinna, Baba. L-am auzit pe tata plângând și implorând iertarea de la fratele lui. L-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
că aveau obrajii plini de lacrimi și că se țineau de umeri atunci când s-au întors să-și continue drumul înapoi. Eram uimită. Esau cel roșu, Esau cel însetat de răzbunare, plângând în brațele tatălui meu? Cum putea fi el monstrul care îmi bântuise visele și care răpise cântecul de pe buzele fraților mei? Mamele mele se priveau neîncrezătoare între ele, doar Inna râdea de una singură. - Tatăl vostru era așa de prostuț, zicea ea câteva săptămâini mai târziu, în Succoth, când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
încheieturile-i scârțâiau, fiindcă și-a retras mâna, apucând calul, și abia atunci am observat că și piesele de șah erau cu totul deosebite, negrele erau sculptate din lemn de abanos, iar albele din fildeș, și fiecare înfățișa câte un monstru, albele era toate schelete, iar negrlee, demoni, cu capete de om și trupuri de fiară, care țineau în mâini lănci și săbii și barde și cuțite zimțate, iar ofițerii purtau centuri și colane la gât, din cranii și oase și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
știam că te interesează bîrfele. Îi smulse ziarul din mîini și-l azvîrli pe scaunul de lîngă ea În timp ce se așeza la volan. - Mișcă-te! El ținu portiera pe care Gwen se pregătea s-o trîntească. - Mama ta e un monstru, Gwen, și a făcut și din tine un monstru, Îi aruncă el rece. Fără ea, poate că am fi avut șansa să fim un adevărat cuplu. Îi doresc să putrezească În Închisoare cît mai Încet cu putință. - Îți spun pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
mîini și-l azvîrli pe scaunul de lîngă ea În timp ce se așeza la volan. - Mișcă-te! El ținu portiera pe care Gwen se pregătea s-o trîntească. - Mama ta e un monstru, Gwen, și a făcut și din tine un monstru, Îi aruncă el rece. Fără ea, poate că am fi avut șansa să fim un adevărat cuplu. Îi doresc să putrezească În Închisoare cît mai Încet cu putință. - Îți spun pentru ultima oară: mișcă-te! El nu se clinti. Fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
susurate cu glas scăzut se făcură auzite la trecerea ei prin ateliere. De la mezanin, Gwen o privi cum venea spre ea, dreaptă ca un I, cu bărbia Împinsă Înainte, cu privirea hotărîtă. Pentru prima oară, o văzu așa cum era. Un monstru. Mama ei. Yvonne urcă cîteva trepte, apoi se Întoarse și li se adresă tuturor cu voce surdă. - Nimeni, În afară de Dumnezeu, nu are dreptul să mă judece, iar Dumnezeu m-a iertat de mult. Privirea ei mătură grupul, pe fiecare muncitor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Bulversată, Marie se Întoarse spre Yvonne care, Încătușată de către Fersen, privea În zare, de parcă nu se simțea cu nimic implicată. - Gwen nu-ți va ierta asta niciodată. Niciodată! Preț de o secundă, Lucas simți că stăpînirea de sine a acelui monstru de răceală avea o fisură și că argumentul Mariei nimerise În plin. Yvonne nu tăgădui nimic, dar refuză să-și explice gestul. - O să fii cercetată pentru tentativă de crimă, Îi repetă Lucas. Iar dacă Pierric nu scapă cu viață, ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
mut... Se uită la amîndoi rînd pe rînd, ridică ușor din umeri și li se adresă celor doi polițiști pe un ton sfidător care merse crescendo pînă ce dădu Într-o criza de nervi. - Mă judecați? Mă luați drept un monstru, așa e? Dar n-am făcut niciodată nimic fără motiv! Mi-am ucis copiii pentru că erau atît de diformi că viața lor ar fi fost un calvar! Iar debilul de Pierric, dacă m-am luat de el, e pentru că reîncepuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
unui acces de ură, Yvonne vocifera, la limita demenței. Cei doi gardieni, asistați de un infirmier, puseră mîna pe ea și o tîrÎră spre infirmerie În vreme ce continua să urle. - Arthus e diavolul! El, fiul lui și cu Armelle, ei sînt monștrii! Ei sînt cei care au omorît pe toată lumea! Trebuie să plătească! Răzbună-te, Marie! Răzbună-ne! Trebuie să crape! Să crape! Marie Își pusese mîinile peste urechi ca să scape de țipetele ei. Lucas simți că era cu nervii atît de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
cîmpul de onoare, așa cum o arată inscripția de pe mormînt. Fiul cel mare al lui Arthus n-a participat deloc la războiul din Algeria. Ce-ar fi dacă ne-am duce să-i spunem vreo două vorbe despre acest lucru bătrînului monstru? Marie Îi zîmbi, de data asta ea Îl luă de mînă și-l strînse tare. - Este exact, răspunse sobru Arthus, fără să arate nici o urmă de tulburare. Bătrînul Îi făcuse să aștepte destul de mult, așa că Marie profită ca să-l conducă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
lui Dantec permisiunea unei scurte Întrevederi. Ținuse să se ducă s-o vadă, simțind că aceasta va fi cu siguranță ultima lor Întîlnire. Se priviseră Îndelung, fiecare reamintindu-și În tăcere de momentele trăite alături. Yvonne vorbise prima. - Ești un monstru, Arthus. - Poate. Tu și cu mine sîntem monștrii din Lands’en. Avuseseră același gînd, În aceeași clipă, ea fu cea care-i dădu glas Într-un suflu abia auzit. - Cu toate astea, te-am iubit... Dar nici unul, nici celălalt nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
se ducă s-o vadă, simțind că aceasta va fi cu siguranță ultima lor Întîlnire. Se priviseră Îndelung, fiecare reamintindu-și În tăcere de momentele trăite alături. Yvonne vorbise prima. - Ești un monstru, Arthus. - Poate. Tu și cu mine sîntem monștrii din Lands’en. Avuseseră același gînd, În aceeași clipă, ea fu cea care-i dădu glas Într-un suflu abia auzit. - Cu toate astea, te-am iubit... Dar nici unul, nici celălalt nu crezuseră În acea dragoste. Prea multă trufie fusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
spărgeau cu putere de recifele din golful jefuitorilor de corăbii mi-a dat amețeală. Am fost atunci ispitit să mă duc după ea. Era de ajuns să fac un pas Înainte și totul s-ar fi terminat. Și să las monstrul să scape nevătămat? Niciodată. Am aruncat buchetul de ierburi Înflorite În valurile Învolburate. „Pe curînd, Mary, dragostea mea“, am murmurat Închizînd ochii. Poziție fetală. Genunchii sub bărbie. Brațele Îndoite În jurul bustului. Deschise gura ca să tragă cu disperare un pic de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
care lumina marea spumegîndă și dezlănțuită, la fiecare bubuit de tunet care izbucnea, apoi se rostogolea mai departe vuind. Tremura strîngînd la piept o legătură de cîrpe și nu-și lua ochii de la dolmen. Ca și cum ar fi răsunat chiar sub monstrul de piatră, auzea ecouri neclare ale unor glasuri de copii. Brusc, privirea lui se holbă. Pămîntul părea să se deschidă sub dolmen. O văzu atunci pe Gwen ieșind la suprafață ca un spiriduș ivit din adîncuri. Băiețelul Încercă să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
ducă pe mare. - E fratele meu! Voia să-l terorizăm pe bătrîn ca să-l facem să mărturisească unde sînt lingourile. Îl detestam, e adevărat, dar vă jur că nu eu i-am tăiat gîtul! El l-a ucis! E un monstru! Știu unde e, o să vedeți! Știu unde se ascunde de cînd v-a făcut să credeți că a murit! Fersen și Marie Îl Însoțiră pînă la sit, În timp ce, volubil, le oferea explicații pe care doar foștii naufragiatori și unii dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
sară În sus. - Armelle?... Nu, nu ea, nu!... Ridică atunci o privire halucinată spre fratele lui. - Era În cîrdășie cu tine? SÎnteți cu toții Înțeleși Împotriva mea? Armelle, tata și cu tine, așa e?... Asta era? Știam eu! Tata e un monstru! SÎnteți cu toții niște monștri! Eu unul n-am făcut nimic! N-am făcut nimic, v-o jur... Se prăbuși gemînd, se chirci, cu brațele aduse În jurul capului ca și cum nu mai voia să audă nimic. Ryan se Întoarse, scuturînd din cap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Nu, nu ea, nu!... Ridică atunci o privire halucinată spre fratele lui. - Era În cîrdășie cu tine? SÎnteți cu toții Înțeleși Împotriva mea? Armelle, tata și cu tine, așa e?... Asta era? Știam eu! Tata e un monstru! SÎnteți cu toții niște monștri! Eu unul n-am făcut nimic! N-am făcut nimic, v-o jur... Se prăbuși gemînd, se chirci, cu brațele aduse În jurul capului ca și cum nu mai voia să audă nimic. Ryan se Întoarse, scuturînd din cap, În culmea dezgustului. - Îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
tăietură plină de sînge. PM, cu ochii ieșiți din orbite, scoase un icnet și Începu să rîdă ca un nebun. - Asta Înseamnă că el e victima? Iar eu am ucis pe toată lumea? Am ucis pe toată lumea! Toată lumea! E prea mult! Monstrul din Lands’en sînt eu! E tare! SÎnt tare! Marie, cu nervii chinuiți de rîsul dement, i se adresă unuia dintre jandarmi: - Duceți-l În celulă și chemați un medic pentru a-i administra un calmant... Ryan se uită după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]