3,219 matches
-
în când, așa cum țăranii privesc ouăle de găină la lumina lămpii să-și dea seama dacă sunt bune de pus sub cloșcă au ba, individul ridica o labă spre soare să-și admire opera. După fâțâiala mustății deasupra buzei, părea mulțumit. Cu privire la mustață, trebuie menționate câteva lucruri. Restul corpului pare o extensie inutilă a mustății. O mustață impozantă e doar un clișeu și pare prea puțin spus. O mustață bibilită, domnule, tăiată la marele fix. Clănțănitoarea despre care pomeneam mai înainte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
Bucovina, nu vedeți nimic dacă nu vedeți Probota”. Colegii mei au rămas impresionați atât de bogăția istorică a satului, cât și de comorile sufletești ascunse în lăcașul de cult al mănăstirii. Deși nu am aflat totul despre satul Probota, sunt mulțumită că am descoperit suficiente informații care pot constitui începutul pentru alte abordări pe această temă. Probota are o importanță deosebită pentru mine, atât din punct de vedere subiectiv - pentru că aici locuiesc bunicii mei - dar și din punct de vedere obiectiv
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
regiunii, care-și petrecuse întreaga vacanță de vară aici, în Serenite. Au băgat-o în anchetă pe fată și ea n-a rezistat: a pomenit de Stelian, studentul de la Timișoara. Cu el cercul se cam închidea, Fanache se putea declara mulțumit. Totuși, preventiv, ca să nu mai găsească tov prim motiv de reproș, oacheșul șef al Securității din Serenite l-a trecut pe lista de bandiți și pe fratele meu Vlad. Vlad dăduse în vară examen de admitere la Litere, la București
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
încă o dată, au acceptat. Tata a ales locul cel mai înalt, un loc central, pentru zidirea bisericii. Mai tot timpul, din zori și până la căderea întunericului, era acolo, pe șantierul bisericii, pe care căuta s-o reconstruiască întocmai. Irina era mulțumită: acest gen de „trădare“, truda pentru zidirea sfântă, n-o deranja, mai ales că, de când se ocupa de asta, tata era iar bărbatul acela pe care îl cunoscuse ea, acel bărbat de care se îndrăgostise ea. Fără să mărturisească, tata
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
Târziu după miezul nopții, șoferul cel aiurit le-a îndesat în buzunare ceva euroi, le-a dat o sticlă neîncepută de whisky, i-a pupat pe frunte zgomotos și a adormit cu capu pe masă. Cei trei s-au cărat mulțumiți: au avut și ei o dată milă - nu l-au tâlhărit pe neamț, prea se purtase salon cu ei!... Au ieșit în ploaia care se întețise parcă, în loc să slăbească. I-au tras o înjurătură ploii. Oricum li se rupea de ploaia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
care trebuiau ajutați de Dumnezeu. Maică-sa era foarte minuțioasă cu cererile către Cel de Sus, minuțioasă și harnică. La masă luau loc - copii, părinți, bunici și unchi - cam zece persoane zilnic, iar maică-sa se îngrijea să fie toată lumea mulțumită. Masa era ca o rugăciune cu toate punctele de pe ordinea de zi rezolvate de Dumnezeu, mama fiind doar persoana care gestiona corect darurile. „Ce ciorbiță bună de oase avem azi - spunea ea -, să-i mulțumim lui Dumnezeu că ne-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
se uita pe fereastră la băiatul care plutea lin printre blocurile cu zece etaje. Codin Antonescu a învins toate cele patru tomuri ale marelui roman al lui Tolstoi în treizeci și șapte de zile. La sfârșit, stors de puteri, însă mulțumit că biruise, a stat în fața oglinzii două ceasuri. De dincolo de sticlă nu-l mai privea un puști cu nasul plin de bubițe, furios pe tot ce vedea, ci un ostaș roman cu pieptul plin de zale aurite și coif bătut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
uriaș, gras, cîntărind 140 de kilograme, cu o figură aspră ca o stîncă, dar care s-a purtat foarte amabil cu noi, dîndu-ne voie chiar să gătim În baraca lui. Acea primă noapte a decurs perfect. Am dormit la adăpost, mulțumiți și Încălziți de paiele așternute - În mod evident necesare În zonele unde nopțile sînt deosebit de reci. Ne-am cumpărat niște carne de vită și am pornit Într-o plimbare pe malul lacului. La umbra copacilor imenși, unde sălbăticia oprise Înaintarea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
Apoi ne-a arătat tot palatal Episcopal... Școala merge bine. Aici suntem foarte bine tratați, toți ne cinstesc. Am avut o academie la 9 decembrie despre care veți citi în „Viața” din februarie sau ianuarie. PSS, episcopul a fost foarte mulțumit, la fel și ceilalți canonici și preoți”. După terminarea ultimului an de teologie, la 1 februarie 1948 a fost hirotonit preot împreună cu Mihai Rotaru în catedrala „Sf. Nicolae” de către îndrăgitul episcop Ioan Suciu. Rămâne provizoriu la conventul din Oradea unde
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
etape: o perioadă de durată variabilă petrecută în cadrul unei comunități sau a unui institut de învățământ al Ordinulu, cu scopul de a cunoaște mai bine specificul și cerințele vieții franciscane; această perioadă este probandatul sau postulandatul. Dacă tânărul se simte mulțumit este admis la o a doua etapă: noviciatul, sau anul de probă, unde sub supravegherea magistrului timp de un an întreg tânărul se exercită în practicarea obligațiilor călugărești și își însușește cunoașterea tuturor normelor, regulilor și constituțiunilor după care se
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
în suflet, la Rădăuți și la Institutul Teologic Romano-catolic din Iași. (Zile de încercare și de har, Pr. Gheorghe Pătrașcu) Către Pr. Eldo Boreatti (Roma) Rădăuți, 16 decembrie 1976 Dragule, Tare aș dori ca prezenta scrisoare să te găsească sănătos, mulțumit sufletește și în pace cu Bunul Dumnezeu și cu oamenii. Am această dorință acum când ne pregătim de sărbătoarea Nașterii lui Cristos și când se cântă în biserică. „Cristos se naște, măriți-l, Cristos din ceruri întâmpinați-l, Cristos pe
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
fusese pus la cale; nimeni nu fusese invitat... Dar ne-am adunat așa, de la noi putere, în virtutea unor amintiri din trecut sau, poate, a unui presentiment al viitorului. Unu, doi, trei... Mihai, vizibil înglodat în problemele sale, ne surâdea fiecăruia, mulțumit pesemne în fundul sufletului său că, deși se cam rupsese în ultimul timp de vechii săi prieteni, nu fusese totuși uitat de dânșii și că ziua lui onomastică, care era și a lui Conu Mișu și a lui Gaby - cumnata, fosta
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
șoferul de pe Dacie profită de ocazie pentru a claxona și el puțin. Își descarcă nervii. Șoferul de Mercedes deschide ușa ușurel, râde cu poftă și-i spune celui din Dacie pe un ton superior-ironic: "mă săracule!". Apoi râde în hohote, mulțumit. Râs sănătos, mitocănesc. Oare de ce toți mitocanii par mai sănătoși, mai în formă decât restul oamenilor? În aceeași intersecție există o mare concurență între țigănușii care spală parbrize. În timp ce unul număra banii adunați grămăjoară pe jos, celălalt scuipă în mijlocul monedelor
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
dintr-o "zonă de conflict", una dintre zecile existente în acest moment (noiembrie 2008) pe continentul negru. Bătălie pe o cisternă cu apă potabilă. Căldările galbene ținute în mâini de amărâții aceia ai pământului erau inscripționate Emmaus-Genève. Mi-am spus mulțumit că francul meu a fost bine cheltuit.) 15 martie 2003 J.P. Lagardère, unul dintre cei mai mari patroni francezi ai momentului (fondateur du capitalisme à la française precizează nu fără oarecare mândrie chiar și mass-media de stânga), moare fără speranță
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
mult. Așa că m-au înecat în zeci de feluri de prăjiturici cu miere, nucă, scorțisoară. Sentimente ciudate încerc, așa, așezat la masă în mijlocul lor. Nu înțelegeam o iotă din araba mitraliată printre dinți, dar le puteam vedea surâsul de oameni mulțumiți, care și-au făcut datoria către semenul lor sărac, pofticios, singur. Până aici, deplină asemănare cu tipul de "milostenie" ortodox, cel de care aparținem. Nimic de a face cu l'aumône planificată, rece și matematică, dar teribil de eficientă a
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
amicale în bucătăria noastră comună cu studenții nemți, austrieci, francezi etc. Cea mai mare parte a lor sunt veniți en echange, schimb interuniversitar. Stau aici în Canada pe o durată maximă de un an de zile. Majoritatea par fericiți și mulțumiți că au cunoscut o altă lume decât cea cu care erau deja obișnuiți. Sunt în lume normal, într-un schimb universitar normal, întoarcerea acasă li se pare și ea normală. Atunci când îi asculți, ai o impresie tonică de optimism, de
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
pe un ton abisal, de genul "perpendicularitatea rigidă a axelor imaginii distruge sentimentalismul ei." Dacă bătrânul Cioran ar fi participat la conferință, pe de o parte s-ar fi enervat cumplit, iar pe de altă parte ar fi fost extrem de mulțumit, pentru că ar fi văzut live că toate predicțiile sale cu privire la moartea universității occidentale s-au împlinit. Cu toate acestea, așa cum mă așteptam, public atent, numeros, în așteptarea miracolelor plate. Colega mea de catedră din Canada a îndrăznit chiar să și
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
prin muncă și prin cinste, cel ce nu uită niciodată de vatra care l-a vădit, cel ce se confundă până la uitare de sine cu interesele de astăzi și de mâine ale poporului, cel ce se luminează ori de câte ori vede Țara mulțumită și voioasă, întristându-se tot de atâtea ori, când o vede umbrită de necazuri, cel ce nu cunoaște nimic altceva în viață decât grija pentru cei mulți și buni, pentru tovarășii lui de luptă și de ideal - e vrednic oricând
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
chiar gradina de vară din oraș, și era fericită că, uite, băiatul ăsta nu e chiar sălbatic, dacă și-ar scoate dracului și șoseta aia roșie, tare ar mai fi o chestie. Ar face pasul decisiv - ar fi și mama mulțumită. „Gabriel, la ce te gândești?. Zi-mi ce să fac, tu ești artist, ce mă fac cu brigada aia, mâine poimâine sosește tovarășa Găinușă, și la mine în secție nici o muncitoare nu cârâie. Cum să le pun eu pe Florica
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
și în fundal e albastru. Am cerut și ajutorul unui prieten de facultate, e un violonist, cu grupul lui. Tovarășul Ilie de la Pontaje și-a manifestat interesul de a se alătura grupului de cântătoare din întreprinderea noastră.“ Directoarea se declară mulțumită; la romanța cu mama, i-au mijit niște lacrimi în ochi. Tanța nu și-a putut stăpâni prea bine bufeurile ei de menopauză și s-a înroșit în timp ce cârâia amenințător „Eroi au fost, eroi sunt încă“... Gabriel a asigurat, la
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
latifundiari într-o țară de prea mică proprietate. Adevărul a fost că în anii de după reformă micul proprietar de pământ nu a avut posibilitatea de a achiziționa inventar agricol care să-i permită practicarea unei agriculturi intensive. Țăranul era însă mulțumit că o ducea mult mai bine decât în perioda iobăgiei, chiar decât în perioada de dinaintea primului război mondial. Și nu prea-și dădea seama că e încă departe față de nivelul agriculturii practicate în țării cu tehnologii avansate, unde agricultorul se
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
care despre România «știa» numai că are capitala la Budapesta, își dă acordul cu un gest decrepit afirmând din cap de acolo din scaunul său cu rotile, de paraplegic: - «O! Yes! I know. Romania country, Budapest capital!» și-a ațipit mulțumit că în cinci secunde a tranșat o problemă prin care ne-a hotărât soarta aruncându-ne în marasmul comunist pentru cel puțin 50 de ani. Aproape 50 de ani de acuma încolo, bieții țărani din Cârțișoara, ca de altfel din
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
veniți de la Sibiu care recoltau și ei fără convingere, așa în dorul lelii. Transportul acestei recolte ilicite la domiciu era asigurat de cele mai multe ori, de însuși unul dintre șoferii sau tractoriștii ceapeului, contra unui păhăruț de rachiu. Și toată lumea era mulțumită. A fost atunci o perioadă de prosperitate pentru locuitorii satului. De la intreprinderile din Victoria, Mârșa, Făgăraș Sibiu, Brașov, uneori chiar de mai departe intrau în casă unu, două sau chiar trei salarii, cu care oamenii și-au construit locuințe, cum
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
făcut prietenii devotate și prețioase), fără nici o deosebire de toți ceilalți? Atitudinea mea în fața problemei pe care am pus-o a fost dar și ea, la origine, de natură afectivă; mai târziu numai, ea a devenit reflectată. Sunt totuși mulțumit. Mulțumit că iubirea ce mă leagă de țara mea, de națiunea din care fac parte, de trecutul lor n-a fost niciodată umbrită nici de vreo violență inutilă, nici de vreun act de intoleranță, nici de vreo atitudine nedreaptă. Profesiune de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
în mână și mi le-a dat în schimbul lucrării mele. Se pare că am făcut o afacere foarte bună, deoarece în ziua de azi un album de acest gen face câteva milioane bune, astfel că eu sunt pe deplin mulțumit. Este interesant faptul că de atunci mă întâlnesc frecvent cu acest domn când particip la expozițiile de la București, și mai memorăm amintiri. „Jucătorii de șah” Autor: Mihai Dascălu Acesta este tabloul pe care am obținut două albume de artă valoroase
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]