3,083 matches
-
trebuie să fie aranjat și pregătit pentru focus grup. Anumite persoane se pot simți incomod dacă încă mai manevrați reportofonul sau scrieți ceva pe panou. Apoi, echipa de moderare face oficiile de gazdă. Acest lucru trebuie făcut ca atunci când întâmpinăm musafirii la noi acasă. Îi salutăm la ușă. Le urăm bun-venit. Ne prezentăm. Îi prezentăm pe ei unii altora. Facem tot ce ne stă în putință pentru a-i ajuta să se simtă în largul lor. Le oferim băuturi răcoritoare și
[Corola-publishinghouse/Science/2050_a_3375]
-
trebuie să ai cel puțin bunul-simț de a tăcea.) „Ceea ce nu interzice legea interzice pudoarea.” (Seneca) Îi dai degetul, el Îți apucă mâna. (Obraznicul nu cunoaște simțul măsurii În aprecierea actelor de bunăvoință manifestate, la un moment dat, față de el: „Musafirul obraznic scoate gazda din casă”.) Cine calomniază pe altul Își arată propriile defecte. (Calomnia derivă, În primul rând, din incapacitatea de a suporta meritele altuia: „Ce nu poți lăuda nu huli”.) „Oamenii Înțelepți trebuie să judece pe ceilalți așa cum ar
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
altă variantă se spune: „Sârguința e muma norocului”; străduința creează, Într-adevăr, ocazii favorabile.) Sârguința este pe măsura dorinței, a speranței: „E În natura oricărei dorințe să se stingă, dacă nu e hrănită de speranță” (Cl.A. Helvétius). Casa nemăturată musafiri așteaptă. (Neglijența, delăsarea așteaptă ironii, sancțiuni: „La lelița jucăușă, stă gunoiul după ușă”: „Dă, Doamne, tot sărbători și numai o zi de lucru, și atunci să fie nuntă”.) Ai carte, ai parte. (Alte proverbe ne oferă explicația: „școala face omul
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
cerută de obligația morală a restituirii la timp a datoriei contractate.) Mai stai, plecare-ai,/ C-acum veniși, duce-te-ai. (Sunt, desigur, acele cuvinte spuse de regulă În gând de către cel care s-a trezit „pe cap” cu un musafir nepoftit sau cu unul venit Într-un moment nepotrivit.) Ochii se Înveselesc și inima rabdă-n sec. (Când nu exigența morală a sinelui impune lucrul acesta, atunci Îl pretinde vârsta Înaintată, când se știe că „există dorință, dar nu mai
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
de carnaval. O figură luminoasă, deși lucrată în trăsături mai convenționale, e Bunica, depozitară a valorilor tradiționale pozitive. Ca să-i scutească pe ceilalți de încă o rușine, bătrîna, înăbușindu-și plînsul, se chinuie să fredoneze un cîntec, după cum au chef "musafirii". Vădind intenția de a construi arhetipal, personajul ne convinge totodată că autorul nu se teme nici de melodramă. Și, dintr-o dată, terorizanții Vecini dispar. În fundul scenei se mai întrezăresc, parcă, vreo două perechi de fantoșe. Ambiguitatea învăluie totul (dramaturgul își
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
cumpărat ceva... nu prea de sezon, e drept, dar, cum se știe... iarna căruță și vara sanie... Mihai: Bine, îți mulțumesc... o să-l desfac mai tîrziu. Bun. Păi ce facem, nu ne așezăm la masă? Maria: Dar nu așteptăm și musafirii? Mihai: Care musafiri? Maria: Păi credeam că... sau vin mai tîrziu? Mihai: Dar nu vin nici un fel de musafiri. Hai să mîncăm și după aceea să mă întind puțin că-s frînt de oboseală, nu alta. Maria: Te cred, te
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
prea de sezon, e drept, dar, cum se știe... iarna căruță și vara sanie... Mihai: Bine, îți mulțumesc... o să-l desfac mai tîrziu. Bun. Păi ce facem, nu ne așezăm la masă? Maria: Dar nu așteptăm și musafirii? Mihai: Care musafiri? Maria: Păi credeam că... sau vin mai tîrziu? Mihai: Dar nu vin nici un fel de musafiri. Hai să mîncăm și după aceea să mă întind puțin că-s frînt de oboseală, nu alta. Maria: Te cred, te cred... O zi
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
îți mulțumesc... o să-l desfac mai tîrziu. Bun. Păi ce facem, nu ne așezăm la masă? Maria: Dar nu așteptăm și musafirii? Mihai: Care musafiri? Maria: Păi credeam că... sau vin mai tîrziu? Mihai: Dar nu vin nici un fel de musafiri. Hai să mîncăm și după aceea să mă întind puțin că-s frînt de oboseală, nu alta. Maria: Te cred, te cred... O zi ca asta, oricum, te consumă... Mihai: (pe lîngă sensul ei) Ai dreptate. Maria: (derutată, neliniștită) Totuși
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
că-s frînt de oboseală, nu alta. Maria: Te cred, te cred... O zi ca asta, oricum, te consumă... Mihai: (pe lîngă sensul ei) Ai dreptate. Maria: (derutată, neliniștită) Totuși eu nu înțeleg... Cum adică nu vin nici un fel de musafiri? Mihai: Așa cum ai auzit. Maria: Nu i-ai invitat? Mihai: Nu... M-au invitat ei pe mine... Maria: Și i-ai refuzat. Bine ai făcut. O să te sărbătorim noi. Că noi te sărbătorim din toată inima. Ăia, parcă-i văd
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
Vecin 1: Nu ne-ați invitat, e adevărat, deși dacă ne-ați invitat sau nu, mai poate fi discutat, dar noi am considerat că v-ar face plăcere... tocmai azi cînd... Mihai: (sîcîit, enervat) Tocmai azi n-aveam nevoie de musafiri. Nu e nici zi onomastică, nici de naștere, nici națională... nici vreo altă sărbătoare, nu serbăm nimic. Ba dimpotrivă. Vecin l: Păi tocmai de asta... Știm că sînteți supărați... și aveți și de ce... Mihai: De unde știți dumneavoastră că sîntem supărați
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
această clipă, intră bunica; ca de obicei, aduce ceva la masă; dînd cu ochii de noii veniți și de încordarea tuturor, îi examinează pe fiecare din vecini, înțelege bine situația și, împotriva ei, își adaptează comportamentul) Bunica: Vasăzică iaca și musafirii! Bravo! (către vecini) Ei credeau că i-ați părăsit pentru că nu l-au mai ales rector. Da', iaca, nu i-ați părăsit. Bravo! Prietenul la nevoie se cunoaște. (nici vecinii, nici cei ai casei nu deslușesc noima purtării bunicii) Ei
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
în timp ce bunica avansează spre proscenium și, ținîndu-și cît poate plînsul, cîntă "Mulți ani trăiască") Alex: (nu mai poate suporta, sare de la masă) Bunică!!! Nu!!! (o apucă de umeri, o zgîlțîie cu putere și disperare) Bunică, ce faci?! Ăștia nu-s musafiri adevărați! Bunica: Știu. Alex: (aproape plîngînd) Și atunci de ce le cînți mulți ani trăiască? Bunica: Ca să nu le cîntați voi. PARTEA A DOUA (Același decor, doar că draperia e trasă; Vecin 3 va dormi într-un fotoliu, în spațiul din
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
Pelargonium, hai, sus! Alex: Bunică, udă-l și pe el... Bunica: Pe cine? Alex: Pe homo canis... Bunica: Asta ce floare-o mai fi! Alex: Nu-i floare. E buruiană. Bunica: Da cum îi spune pe românește? Alex:... Prieten... vecin... musafir... Bunica:... Atunci să-l udăm oleacă... poate înflorește... Alex:...De înflorit nu înflorește, sigur, dar se trezește... și nu-i nevoie... (bunica iese) (Alex se îndreaptă spre birou) Vecin 1: (cîntind la ghitară) Unde te duci? Alex: Cum unde mă
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
duci și le spui că ai fost la foruri... că forurile știu de prezența lor aici... și... că e mai bine să plece de voie... înainte de a fi siliți... Du-te! Val: (rîzînd) Bine. (se duce) Vecin 1: O, avem musafiri! Val: Musafiri? Adică da... de ce nu? Se poate și așa... Vecin 2: Vecine, bine că ai venit! (confidențial) Vecine, uite, domnule, am o problemă. Și te rog să mă lămurești. Domnule, cum e chestia asta cu aparența? Bei ceva? Val
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
le spui că ai fost la foruri... că forurile știu de prezența lor aici... și... că e mai bine să plece de voie... înainte de a fi siliți... Du-te! Val: (rîzînd) Bine. (se duce) Vecin 1: O, avem musafiri! Val: Musafiri? Adică da... de ce nu? Se poate și așa... Vecin 2: Vecine, bine că ai venit! (confidențial) Vecine, uite, domnule, am o problemă. Și te rog să mă lămurești. Domnule, cum e chestia asta cu aparența? Bei ceva? Val: Cum să
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
e înlăuntrul meu... și ce e acolo nu vedeți... încă... Vecin 2: (înțelegînd, totuși) Da... sigur... nu prea... și asta-i rău... Val: Sau, eu mă uit la dumneavoastră și aparența îmi spune că sînteți un vecin... un colocatar... un musafir din bloc... dar asta-i numai ce pare... Vecin 2: Sau, să zicem că, uitîndu-vă la mine... mă vedeți un om... prost... dar poate că acolo... înăuntru... nu sînt... Am înțeles? Val: Da, cred că da... Vecin 2: E, atunci
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
e al tău! Ea 2: Te înșeli! Te înșeli lamentabil! Nu mai e cu ea, dar asta nu înseamnă că e cu mine! El n: (în timp ce vine El 1) Te rog să nu faci prostii. Te previn chiar! (ca un musafir îndatorat) Ei, am plecat. Vă mulțumesc pentru ospitalitate. El 1: Auzi, înainte de a pleca, te rog să primești aceste mici daruri din partea mea... (îi dă pălăria și ochelarii negri) El n: (omul ăsta e impertinent și periculos) Dar pentru ce
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
În sfîrșit! Uite, ți-l prezint pe domnul doctor... veneam spre tine și... ne-am întîlnit... are și el niște morminte prin cimitir... i-am vorbit de tine și... (groparul aduce un taburet și un scaun de rafie; le oferă musafirilor și intră din nou în cort) Octav: Bine, mama, și? Marieta: Uite, ți-am adus... o să vezi în sacoșă. Octav: Da nu stați? Luați loc! Marieta: Stați domnu' doctor. Eu... ți-am spus... vreau să intru în cimitir... să văd
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
Da ce căutați voi pe-aici?! Vocile:... Nimic... Mere... căutăm niște mere... (rîsete) Costache: Care mere, măi neastîmpăraților! Octav, ce-i cu ăștia pe aici? Octav: (apropiindu-se de gard) Băieți, hai, azi teiul nu face mere... Încercați mîine, hai! (musafirii rîd fără să se mai ferească, scutură copacul și apoi pleacă) Țiganii noștri cei de toate zilele... Caută mere în tei... Mona: Octav, eu, totuși, aș vrea să plec... Văd că ești cam aglomerat azi... Octav: Păi azi e zi
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
rămân de neînțeles pentru cei ce nu au cunoscut o asemenea experiență. Poetic vorbind, pragul este un interstițiu, o zonă intermediară între spațiul public și cel privat, o zonă de trecere asociată unei agreabile nedeterminări. „Intrați odată!” - simpatică invitație adresată musafirilor care zăbovesc în prag și par a nu se decide să-l treacă! „Nu vă temeți de oaspeții care s-au așezat, ci de cei rămași în picioare”, ne previne un frumos proverb rusesc, din care răzbate plăcerea nedefinită de
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
politicos: „Nu ne e foame, șefa“; se uitau cumva cu teamă la mâncare, de parcă era prea puțină și nu ne-ar fi ajuns și nouă; habar n-aveau că eu mâncam acasă la numărul șase, de gătit, găteam doar pentru musafiri... Una peste alta, pentru niște oameni simpli erau chiar binecrescuți. La câteva minute după aceste refuzuri mă uitam peste gard și vedeam că, odată ajunși la baracă, mâncau ca disperații... Doar în prima seară au îndrăznit să se așeze la
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
caricaturale, ramolismentul și degradarea fiind evidente încă de la sosirea "cu birza ținti postii hodoronc-tronc, zdronca zdronca (...) si clopoței ...îmi țiuie urechile". Pentru a fi ales, el se folosește de șantajul unei scrisori de amor, găsită în pardesiul uitat de un musafir ce fusese la el acasă, "persoană însemnată ... becher", pe care-1 amenință că o publică dacă nu "s-aledze". Mai ticălos decât Cațavencu, Dandanache nu înapoiază scrisoarea, pentru ca "la un caz, iar ... pac! la «Războiul»". Singurul argument pe care-l aduce în
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
fi capabil să îți aperi punctul de vedere dacă îți fundamentezi deciziile pe valori personale, care nu concordă neapărat cu cele ale altora. îmi amintesc de o petrecere la care am fost invitat. Soțul și soția îi întîmpinau călduros pe musafiri la intrare, le luau hainele și le puneau în cuier. în momentul în care și-a făcut apariția o femeie cu o haină de blană, gazda a spus cu răceală: „Vă rog să o puneți dumneavoastră în cuier. Eu nu
[Corola-publishinghouse/Science/1886_a_3211]
-
de situație; atât cititorul, cât și spectatorul filmului sunt în permanență surprinși, deoarece ti-parele arhicunoscute, narațiunile și modelele prestabilite sunt subminate și defamiliarizate. Este greu de crezut că o adevărată doamnă din epoca medievală l-ar fi atras pe musafirul din castelul soțului în jocuri amoroase, așa cum face soția lui Bercilak cu Sir Gawain pentru a-i testa loialitatea față de soțul său. Și cu atât mai puțin ne așteptăm ca însuși soțul (Lordul Bercilak, alias Cavalerul Verde) să fi plănuit
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]
-
implicației p q, în care negarea premisei nu face decît să accentueze concluzia inițială disforică. viii) " Știu că ești asaltat de invitați. Te sfătuiesc să aplici următoarea tactică: dacă se sună la ușă apari îmbrăcat de plecare; în cazul unui musafir nedorit exclami: "Vai ce rău îmi pare, trebuie să plec, sînt așteptat; în caz contrar afirmi: "Vai ce bine că am ajuns la timp, îmi părea tare rău dacă nu mă găseai acasă". Este vorba tot de distorsiunea implicației (p
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]