4,361 matches
-
să ofere ajutor Egiptului fatimid, în baza alianței încheiate, împotriva cruciaților. Criza politică internă din Egipt i-a permis lui Saladin să-și însușească puterea (1173-1193), fără a cere cuiva asentimentul. Personalitate complexă, energic, viteaz, abil politician, om de cultură, musulman fervent, fără a ajunge la bigotism sau fanatism, Saladin avea unite în persoana sa toate calitățile luptătorului. Pe bună dreptate, istoricii atât musulmani, cât și creștini l-au numărat printre cei mai mari conducători ai islamului. Întemeietor al dinastiei ayyubide
Cruciada a treia () [Corola-website/Science/314756_a_316085]
-
între cei doi pretendenți, după moartea lui Balduin al IV-lea, când Raymond al III-lea, fără să se gândească la urmări, a cerut ajutorul lui Saladin împotriva rivalului său Guy de Lusignan. Anarhia din regat nu odată adusese prejudicii musulmanilor, aceștia fiind, cu precădere, victimele feudalilor răzvrătiți. Ultima picătură au constituit-o atacurile repetate ale seniorului din Kerak (Krak), Renaud de Chatillon, asupra caravanelor egiptene în drum spre Mecca, ceea ce însemna o încălcare gravă a înțelegerii încheiată de Raymond cu
Cruciada a treia () [Corola-website/Science/314756_a_316085]
-
și Guy de Lusignan, deși regentul apelase la el în acest scop. Într-o relatare din secolul XIV, aparținând lui Al Safadi, se precizează că războiul pornit de Saladin a avut o singură cauză: încălcare de către cruciați a convenției cu musulmanii privind trecerea convoaielor de pelerini și negustori spre Mecca. Informația, deși târzie, este pe deplin veridică. Ea prelua știrile mai vechi care arătau că Saladin însuși dorise mult să viziteze orașul profetului, dar nu îndrăznise să o facă. Cruciații deturnaseră
Cruciada a treia () [Corola-website/Science/314756_a_316085]
-
Aydhab, port la Marea Roșie, iar de aici, mergând de-a lungul coastei, ajungeau la Mecca. Drum lung, plin de riscuri, de aceea înțelegerea cu cruciații de a fi lăsați să meargă pe vechiul drum, prin Damasc, era deosebit de importantă pentru musulmani, iar nerespectarea ei a fost considerată un prejudiciu grav adus religiei. Vinovatul principal apărea seniorul Kerak-ului, Renaud de Chatillon, cel mai rău dintre franci, "un diavol și un trădător...", așa cum scria Al-Safadi. Ca și cum atacul asupra caravanelor nu ar fi fost
Cruciada a treia () [Corola-website/Science/314756_a_316085]
-
dintre franci, "un diavol și un trădător...", așa cum scria Al-Safadi. Ca și cum atacul asupra caravanelor nu ar fi fost suficient, Renaud se mai făcea vinovat de a fi refuzat în mod sistematic să plătească lui Saladin despăgubire pentru prada luată de la musulmani. În aceste condiții sultanul s-a văzut dezlegat de convenția încheiată cu Raymond al III-lea, cu atât mai mult cu cât Guy de Lusignan reușise în 1186 să se încoroneze rege si era de așteptat că el nu va
Cruciada a treia () [Corola-website/Science/314756_a_316085]
-
francii din Acra au răspuns la apelul regelui, nici un bărbat adult nu a rămas în interiorul cetății, astfel încât armata strânsă în pripă număra 80 200 luptători călare și pedeștri, dublu față de oastea musulmană. Cruciații au ajuns însă prea târziu în fața Tiberiadei. Musulmanii ocupaseră pozițiile cele mai avantajoase. Așezați pe malul lacului, ei tăiau inamicului orice posibilitate de aprovizionare cu apă și acesta în plină căldură a lunii iulie. Cruciații nu se mai puteau întoarce. Ei se bizuiau pe superioritatea lor numerică, de
Cruciada a treia () [Corola-website/Science/314756_a_316085]
-
nervoasă și fizică a adversarului. Miercuri 2 iulie 1187 era o zi fierbinte, iar pentru a mări pârjolul, sultanul a poruncit să se incendieze culturile de pe câmpia din jur. Zilele de joi și vineri francii le-au petrecut înconjurați de musulmani și flăcări, fără un strop de apă pentru a-și potoli setea ce-i ardea sau pentru a reface forțele cailor, care a treia zi, răpuși de fierbințeală, se culcau la pământ. Câteva încercări ale cruciaților de a ajunge la
Cruciada a treia () [Corola-website/Science/314756_a_316085]
-
oameni urlând rostogolindu-se în flăcări, în timp ce săbii mânuite de mâini nevăzute îi așteaptă nemiloase pentru a-i sfârteca. Francii îngroziți, părăsindu-și caii, se cățărau pe dealul de la Hattin cu focul urcând după ei, încercuiți din toate părțile de musulmani. Aveau de ales între a muri de foc sau de fier. Mulți au fost făcuți prizonieri, printre ei numărându-se regele Ierusalimului, Guy de Lusignan, fratele său Geoffroy, seniorul Kerakului, Renaud de Chatillon, seniorul de Yubayl, Beirut și Sidon, Gerard
Cruciada a treia () [Corola-website/Science/314756_a_316085]
-
putea salva, predând orașul lui Saladin în anumite condiții. Turcii, îndârjiți, creau răzbunarea sângelui musulman vărsat în 1099. Însuși Saladin se pare că a spus: De ce m-ași purta eu față de voi altfel decât s-au comportat părinții voștri față de musulmanii din Ierusalim, pe care i-ați masacrat sau i-ați dus în captivitate în anul 477 al Hegirei? Dar înțelepciunea, calitatea de bază a sultanului, a înăbușit resentimentul. El a înțeles că este mao avantajos pentru el să primească o
Cruciada a treia () [Corola-website/Science/314756_a_316085]
-
deși el ar fi însemnat o captură importantă. O manifestare de fanatism religios ar fi fost de prisos. Singura înfăptuită a fost dictată de bucuria triumfului când trupele musulmane au intrat în Ierusalim. Era într-o vineri, ziua sfântă a musulmanilor. Atunci, mai mulți luptători s-au urcat pe cupola bisericii ce purta denumirea de Cupola Stâncii, transformat de cruciați în biserică creștină, au smuls crucea mare de aur și au aruncat-o la pământ. Un strigăt țâșnise din pipturile musulmanilor
Cruciada a treia () [Corola-website/Science/314756_a_316085]
-
musulmanilor. Atunci, mai mulți luptători s-au urcat pe cupola bisericii ce purta denumirea de Cupola Stâncii, transformat de cruciați în biserică creștină, au smuls crucea mare de aur și au aruncat-o la pământ. Un strigăt țâșnise din pipturile musulmanilor și creștinilor deopotrivă, la primii de bucurie la ceilalți de disperare. Saladin era de față, el încuviințase actul, dar, în același timp, interzicea ca altele asemănătoare, dătătoare de excese, să se producă. Visul lui de aur fusese împlinit. După 88
Cruciada a treia () [Corola-website/Science/314756_a_316085]
-
turcilor trecuseră, iar lui Isaac i se părea că alături de Saladin nu riscă nimic. De aceea, în anul 1189, când a aflat de pregătirea cruciadei, încheiase o alianță cu sultanul, în baza căreia pelerinii creștini puteau vizita Ierusalimul și, invers, musulmanii erau protejați la Constantinopol. Saladin mai promitea bazileului că va veghea ca turcii selgiucizi să nu i aducă vreo supărare. Ca să-l prefere acum pe Frederic Barbarossa sultanului, Isaac al II-lea avea nevoie de unele avantaje suplimentare, iar acestea
Cruciada a treia () [Corola-website/Science/314756_a_316085]
-
strateg, cele două calități fiind triplate de neînduplecarea în timp de război, care-l făcea să nu-și cruțe dușmanul, nici când îl avea la picioare. Era un rival demn de Saladin și, după cum s-a văzut, acum mai puternic. Musulmanii s-au retras din calea lui, pustiind totul, îngroziți de cruzimile care se povesteau că le făcuse Richard Inimă de Leu la Acra. Cruciații mai aveau 20 de km până la Ierusalim, dar venise iarna, armata obosise după mai multe luni
Cruciada a treia () [Corola-website/Science/314756_a_316085]
-
oameni s-a deplasat din Caesaria și a trecut prin Sevastia (Sivas), Colonia, Theodoropolis (Erzurum) unde a recrutat și alți oameni. Conducătorul selgiucid Alp Aslan a fost surprins de această mișcare a împăratului Roman Diogenes și a cerut sprijinul tuturor musulmanilor într un război sfânt împotriva Imperiului Bizantin. Prin urmare armata sa cuprindea arabi, kurzi, tribali din Iran, Irak, Siria și desigur turci. La 20 august 1071 bizantinii recuceresc Manzikert (i se mai zice si Malâzgird; în armeană: Մանզիկերտ, Manzikert). Azi
Roman Diogenes () [Corola-website/Science/314927_a_316256]
-
turci selgiucizi. În aceste condiții e posibil ca în momentul armistițiului propus împăratului bizantin ca Alp Aslan să fi luat deja legătura cu turcii uz din armata bizantină Alp Aslan se aștepta sa moară în această bătălie. Ca un bun musulman îmbrăcase înainte de rugăciune cămașa albă, bare putea fi prea bine și "cămașa morții", știut fiind faptul că musulmanii sunt îngropați în giulgiu alb. Această tradiție musulmană ajungând și pe meleagurile românesti. Astfel Tudor Vladimirescu spunea "de când m-am născut cu
Roman Diogenes () [Corola-website/Science/314927_a_316256]
-
fi luat deja legătura cu turcii uz din armata bizantină Alp Aslan se aștepta sa moară în această bătălie. Ca un bun musulman îmbrăcase înainte de rugăciune cămașa albă, bare putea fi prea bine și "cămașa morții", știut fiind faptul că musulmanii sunt îngropați în giulgiu alb. Această tradiție musulmană ajungând și pe meleagurile românesti. Astfel Tudor Vladimirescu spunea "de când m-am născut cu cămașa morții m-am îmbrăcat", aceste cuvinte plecau din legenda selgiucida prințului Alp Aslan. Armata selciucă a jurat
Roman Diogenes () [Corola-website/Science/314927_a_316256]
-
Ioan Dukas care retrage de pe câmpul de luptă. Acesta din urmă dorind tronul bizantin pt familia sa. La Manzikert pe 26 aug 1071 Roman este înfrânt și luat prizonier de către turci. S-a păstrat un document credibil privind conversația dintre musulmanul sunnit Alp Aslan, învingătorul de la Manzikert și Roman Diogenes. Alp Aslan îl întreabă pe mândrul romanadus în fața lui: "ce ai fi făcut tu, dacă aș fi fost adus înaintea ta ca prizonier?" Romanos diogenes îi răspunde cuvenit, adică sfidator, turcului
Roman Diogenes () [Corola-website/Science/314927_a_316256]
-
Hunedoara, dar a fost întâmpinat de vasalul Imperiului Otoman, Đurađ Branković al Șerbiei fiind întârziat la luptă. În 1991, municipiul avea o populație de 31,627 de locuitori, incluzând 66.31% albanezi, 18.69% sârbi și muntenegrii, si 1.10% musulmani după naționalitate, etc. Din 2008, populația municipiului era de aproximativ 30,000. Majoritatea - aproape 25,000- sunt albanezi, 3,4000 sunt sârbi, 550 sunt romi, 330 sunt ashkali, 70 sunt bosniaci și alții.
Obilić () [Corola-website/Science/314463_a_315792]
-
de locotenent-colonelul rus Domantovici. Interesele rușilor și lipsa fondurilor au încetinit dezvoltarea inițială a brigăzii dintr-o unitate de amatori într-una profesionistă. La început, brigada a avut un efectiv de 400 de oameni, în principal imigranți „mohajeri”, urmași ai musulmanilor din Transcaucazia, refugiați în Persia pentru a evita stăpânirea creștinilor ruși. Ei aveau anumite privilegii, fiind considerați o castă militară ereditară. Domantovici a reușit să obțină progrese rapide în instruirea brigăzii, și Shah a ordonat ca efectivele unității militare să
Brigada de cazaci persani () [Corola-website/Science/318367_a_319696]
-
numai Islamului, nefiind acceptate de această religie care invocă justiție, pietate, dreptate. Aceste practici se întâlnesc și în Regatul Unit al Marii Britanii, unde anul trecut s-au înregistrat 12 crime de onoare, în Sikh. Să luăm drept exemplu cazul unui musulman care a fost condamnat după și-a omorât fiica care avea o relație cu un creștin. Aceasta este povestea tragică cauzată de diferențele culturale ireconciliabile dintre un tată a cărui educație și cultură este bazată pe valori musulmane și o
Crimă de onoare () [Corola-website/Science/318352_a_319681]
-
povestea tragică cauzată de diferențele culturale ireconciliabile dintre un tată a cărui educație și cultură este bazată pe valori musulmane și o fată care adoptă un stil de viață bazat pe valori non-musulmane. Important este, în acest caz, ca un musulman să-și înțeleagă foarte bine și corect religia pentru a nu curma o viață, deoarece, în fond, aceste tragedii nu au nicio legătură cu adevărata credință. Simțul rușinii tatălui fetei care este declanșat de acțiunile fetei lui culminează cu fapta
Crimă de onoare () [Corola-website/Science/318352_a_319681]
-
oferit controlul asupra „Pașalîcului Cretei”. Armata egipteană a debarcat pe insulă în 1824, iar Ibrahim și-a asumat obligația să înăbușe rebeliunea. Insula Creta a fost scena luptelor și atrocităților războiului cretano-egiptean între 1821 și 1828. În cele din urmă, musulmanii au fost alungați în fortificațiile orașelor de pe coasta de nord și numeroși dintre ei au pierit de boli și foame în acest timp. În același timp, și creștinii cretani au suferit pierderi umane importante. Ascensiunea Salonicului și a altor centr
Războiul de Independență al Greciei () [Corola-website/Science/318390_a_319719]
-
civililor pe scară largă, ale căror victime au fost atât revoluționarii și civilii eleni cât și autoritățile și civilii otomani. St. Clair afirma de altfel că nu a fost decât „o serie de masacre oportuniste”. Revoluționarii grecii au masacrat turci, musulmani și evrei, în principal din Peloponez și Attica, regiuni în care grecii dominau. De cele mai multe ori, evreii erau considerați colaboratori ai ocupanților turci. Pe de altă parte, turcii i-au masacrat pe greci, identificați cu revoluționarii, în special în Anatolia
Războiul de Independență al Greciei () [Corola-website/Science/318390_a_319719]
-
și unirea teritoriilor locuite de ei cu Regatul Greciei ( „Megali Idea” - „Marea Idee”). Aristocrații greci din Fanar nu au mai fost recrutați pentru a fi numiți domnitori în Principatele Dunărene, iar grecii din Turcia au fost priviți, în special de musulmani, ca trădători. Fanrioții au încetat să mai ocupe funcții importante în administrația otomană și și-au pierdut puterea și privilegiile. În Constantinopole și în restul marilor orașe otomane negustorii și bancherii greci și-au poziția dominantă, locul lor fiind luat
Războiul de Independență al Greciei () [Corola-website/Science/318390_a_319719]
-
Sârbii, bulgarii și românii au luptat în deceniile care aveau să urmeze pentru independența statelor lor, în vreme ce armenii nu au reușit să-și cucerească independența, ei fiind depășiți din punct de vedere numeric în proporție de cinci la unu de musulmani (turci și kurzi) în regiunea pe care o revendicau ca leagăn al poporului și culturii lor. La scurte vreme după încheierea războiului, polonezii din zona controlată de Imperiul Rus (Polonia Congresului), încurajați de victoria grecilor, au declanșat Insurecția din Noiembrie
Războiul de Independență al Greciei () [Corola-website/Science/318390_a_319719]