5,149 matches
-
de informații SD (Sicherheitsdienst), a avut drept obiectiv identificarea [[evreu|evreilor]], țiganilor (populația [[sinti]] și [[romi|roma]]), a [[homosexual]]ilor, a [[comunism|comuniștilor]] și a altor persoane cu afiliații culturale, religioase, rasiale sau politice considerate de naziști incompatibile cu ideologia nazistă sau văzute aparținând altor rase, considerate ideologic drept „rase inferioare”, de "Untermenschen" („suboameni”). Aceste segmente de populație urmau să fie internate în lagăre de muncă forțată și cu regim de exterminare. Himmler a înființat primul lagăr de concentrare la [[Dachau
Heinrich Himmler () [Corola-website/Science/306580_a_307909]
-
exterminare. Himmler a înființat primul lagăr de concentrare la [[Dachau]], lângă München (vezi imaginea), la [[22 martie]] [[1933]], și devenit unul dintre principalii arhitecți ai [[holocaust]]ului. El și regimul s-au folosit elemente de credință păgână și fanatism rasist nazist pentru a justifica genocidul multor milioane de oameni. Himmler avea planuri similare pentru [[Polonia]], intelectualii polonezi urmând a fi lichidați, restul populației urmând să beneficieze numai de un nivel școlar primar. În contrast cu [[Hitler]], Himmler inspecta periodic lagărele. În timpul unei de
Heinrich Himmler () [Corola-website/Science/306580_a_307909]
-
explicit în discursul rostit cu acel prilej la exterminarea evreilor: Înainte de invadarea la 22 iunie 1941 a [[URSS]], Himmler a dispus pregătirea SS-ului pentru lichidarea a ceea ce propaganda numea forțele „iudeo-bolșevice”. Himmler obișnuia să facă o analogie între Germania nazistă și [[Cruciadă|cruciadele]] [[creștinism|creștine]]. SS-ul a adunat voluntari din toată [[Europa]], între care [[Danemarca|danezi]], [[Norvegia|norvegieni]], [[Suedia|suedezi]], [[Țările de Jos|olandezi]], [[Belgia|belgieni]], [[Franța|francezi]], iar după izbucnirea războiului: [[Ucraina|ucraineni]], [[Letonia|letoni]], [[Lituania|lituanieni]], [[Estonia
Heinrich Himmler () [Corola-website/Science/306580_a_307909]
-
voluntari din toată [[Europa]], între care [[Danemarca|danezi]], [[Norvegia|norvegieni]], [[Suedia|suedezi]], [[Țările de Jos|olandezi]], [[Belgia|belgieni]], [[Franța|francezi]], iar după izbucnirea războiului: [[Ucraina|ucraineni]], [[Letonia|letoni]], [[Lituania|lituanieni]], [[Estonia|estoni]], chiar și musulmani [[bosnia]]ci și [[tătari]]. Propaganda nazistă încerca să acrediteze ideea că ar fi fost o [[cruciadă]] pan[[Europa|europeană]] pentru salvgardarea valorilor europene. [[Fișier:Bundesarchiv Bild 146II-783, Heinrich Himmler.jpg|200px|thumbnail|Heinrich Himmler]] În [[1942]], [[Reinhard Heydrich]], mâna dreaptă a lui Himmler, a murit la
Heinrich Himmler () [Corola-website/Science/306580_a_307909]
-
că Himmler era un strateg slab) comandant al Grupului de armate de la Vistula („Heeresgruppe Weichsel”), pe [[Frontul de Răsărit (Al Doilea Război Mondial)|frontul de est]]. Alegerea a fost catastrofală, Himmler fiind înlocuit urgent cu generalul Gotthard Heinrich. Înfrângerea [[Germania nazistă|Germaniei]] fiind iminentă, Himmler era considerat drept succesor a lui Hitler ca führer al Germaniei. Însă, după război s-a aflat că [[Hitler]] nu l-a avut în vedere ca succesor, nici măcar înainte de trădarea acestuia. Hitler a conchis că autoritatea
Heinrich Himmler () [Corola-website/Science/306580_a_307909]
-
respins pe Himmler, spunându-i că nu mai avea loc în guvernarea Germaniei. În consecință, Himmler l-a contactat pe generalul american [[Dwight Eisenhower]], comunicându-i că va capitula față de Aliații occidentali cu condiția să nu fie judecat ca lider nazist. Un exemplu al stării mentale precare a lui Himmler este cererea personală remisă lui Eisenhower în care revendica pentru sine postul de "ministru al poliției" într-un guvern german postbelic. A mai menționat că nu știa ce să facă la
Heinrich Himmler () [Corola-website/Science/306580_a_307909]
-
personală remisă lui Eisenhower în care revendica pentru sine postul de "ministru al poliției" într-un guvern german postbelic. A mai menționat că nu știa ce să facă la o eventuală întrevedere cu generalul american: să-l salute cu salutul nazist sau să dea mâna cu comandantul american. Eisenhower a refuzat să aibă vreo legătură cu Himmler și a declarat că acesta era criminal de război. Nedorit de foștii colegi și vânat de Aliați, Himmler a „rătăcit” câteva zile în împrejurimile
Heinrich Himmler () [Corola-website/Science/306580_a_307909]
-
rezistență "Werwolf". Cartea lui Bellinger a fost întâi publicată în [[Germania]] de editura Arndt [[Kiel]]. O carte similară, "Războiul Secret a lui Himmler" de Martin Allen, face afirmații asemănătoare, bazându-se pe documente provenite din arhivele [[Marea Britanie|Marii Britanii]]. [[Categorie:Politicieni naziști germani]] [[Categorie:Nașteri în 1900]] [[Categorie:Decese în 1945]] [[Categorie:Criminali de război naziști]] [[Categorie:Naziști care s-au sinucis]] [[Categorie:Oameni din München]] [[Categorie:Ofițeri SS]] [[Categorie:Politicieni care s-au sinucis]]
Heinrich Himmler () [Corola-website/Science/306580_a_307909]
-
Kiel]]. O carte similară, "Războiul Secret a lui Himmler" de Martin Allen, face afirmații asemănătoare, bazându-se pe documente provenite din arhivele [[Marea Britanie|Marii Britanii]]. [[Categorie:Politicieni naziști germani]] [[Categorie:Nașteri în 1900]] [[Categorie:Decese în 1945]] [[Categorie:Criminali de război naziști]] [[Categorie:Naziști care s-au sinucis]] [[Categorie:Oameni din München]] [[Categorie:Ofițeri SS]] [[Categorie:Politicieni care s-au sinucis]]
Heinrich Himmler () [Corola-website/Science/306580_a_307909]
-
Din documentele găsite în arhive, în 1944 au fost două bătălii numite . Prima bătălie s-a desfășurat în aprilie (6 aprilie-12 aprilie) iar a doua în mai (2-7 mai) 1944 între trupele aliate ale Germaniei Naziste și României care s-au opus Armatei Roșii a Uniunii Sovietice. În ambele bătălii, sovieticii au încercat să intercepteze șoseaua Iași-Târgu Frumos-Pașcani și să înainteze cât mai mult spre sud și spre Iași, în cadrul ofensivei din primăvara anului 1944. Potrivit
Bătălia de la Târgu Frumos () [Corola-website/Science/306822_a_308151]
-
adevărat erou al CICR, Louis Haefliger, delegatul organizației în lagărul Mauthausen (vezi mai jos) s-a soldat cu o rușinoasă admonestare oficială care a fost anulată doar în anul 1990. CICR nu a reușit să încheie un acord cu Germania Nazistă legat de tratamentul deținuților din lagărele de concentrare și nu a făcut presiuni asupra Germaniei pentru respectarea angajamentelor cu privire la prizonierii de război. CICR nu a reușit nici să formuleze un răspuns la informațiile potrivit cărora evreii erau uciși în lagărele
Mișcarea Internațională de Cruce Roșie și Semilună Roșie () [Corola-website/Science/306799_a_308128]
-
în Praga era foarte instabilă. Frank era conștient că spre Praga se îndreptau militarii mai multor fronturi sovietice. În aceste condiții, germanii au trebuit să facă față unei populații foarte ostile. Asaltul sovietic asupra orașului a zdrobit ultimele forțe importante naziste din Europa. Atacul asupra orașului a fost dat de Fronturile I (Ivan Konev), al II-lea (Rodion Malinovski) și al IV-lea Ucrainene (Andrei Eremenko). În rândurile acestor fronturi sovietice erau încadrate și Armata a II-a Poloneză, Prima și
Ofensiva Praga () [Corola-website/Science/306930_a_308259]
-
epurărilor staliniste din 1937-1938. Se pesupune că protecția lui Voroșilov a fost cheia supraviețuirii și avansării lui Konev. În 1937, Konev este ales deputat al Sovietului Suprem al URSS și în 1939 membru supleant al CC al PCUS. Când Germania Nazistă a declanșat atacul împotriva Uniunii Sovietice în iunie 1941, Konev a preluat comanda Armatei a XIX-a din regiunea Vitebsk, în fruntea căreia a participat la o serie de lupte de apărare, retrăgându-se mai întâi la Smolensk, iar mai
Ivan Konev () [Corola-website/Science/306984_a_308313]
-
În timpul celui de-a doua conflagrație mondială, frontul de vest a fost teatrul de război occidental dintre Germania nazistă pe de-o parte și Aliații occidentali - Regatul Unit, Statele Unite, A treia Republică Franceză, Canada, Polonia, Olanda, Norvegia și alții. Războiul ciudat a fost faza de început a războiului marcată de câteva operațiuni militare în Europa continentală în lunile care
Frontul de vest (al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/307805_a_309134]
-
cursul râului Elba la mijlocul lunii aprilie. În timpul acestei înaintări, orașe precum Frankfurt am Main, Kassel, Magdeburg, Halle și Leipzig au fost apărate cu dârzenie de garnizoane formate ad hoc din trupe regulate, unități Flak, Volkssturm și auxiliari înarmați ai Partidului Nazist. Generalii Eisenhower și Bradley au considerat că înaintarea către răsărit nu-și mai are sensul, de timp ce înțelegerile politice dintre Cei trei mari stabiliseră că răsăritul Germaniei urma să fie ocupat de Armata Roșie. Cele două armate americane s-
Frontul de vest (al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/307805_a_309134]
-
la castelul său de la Beauvallon. Desgrange a murit acasă, pe coasta Mării Mediterane, în data de 16 august 1940. Din acel moment, organizarea competiției a căzut în sarcina adjunctului său, Jacques Goddet. Turul Franței a fost întrerupt în timpul războiului. Propaganda nazistă Staffel dorea ca acesta să se desfășoare în continuare, oferind anumite facilități, interzise în alte circumstanțe. Motivația acestui fapt stătea în speranța menținerii unei oarecare stări de normalitate. Printre aceste facilități s-a numărat chiar și acceptarea deschiderii granițelor între
Turul Franței () [Corola-website/Science/307743_a_309072]
-
să se desfășoare în continuare, oferind anumite facilități, interzise în alte circumstanțe. Motivația acestui fapt stătea în speranța menținerii unei oarecare stări de normalitate. Printre aceste facilități s-a numărat chiar și acceptarea deschiderii granițelor între Franța aflată sub ocupație nazistă, în nord și autointitulatul Regim de la Vichy, în sud. Cu toate acestea, Goddet a refuzat. În anul 1944, ca urmare a publicării unor articole favorabile nemților, "L' Auto" a fost închis, - porțile i-au fost bătute în cuie - iar toate
Turul Franței () [Corola-website/Science/307743_a_309072]
-
Mai întâi Germania") a fost elementul cheie al strategiei globale a Statelor Unite și Marii Britanii în timpul celui de-al doilea război mondial. În conformitate cu această politică, SUA și Anglia urmau să-și folosească cu predilecție resursele pentru înfrângerea mai întâi a Germaniei naziste în Europa, folosind între timp mai puține resurse în lupta împotriva Japoniei în Oceanul Pacific, încercându-se doar o îndiguire a expansiunii nipone. După înfrângerea Germaniei, considerată cea mai mare amenințare de la începutul războiului la adresa aliaților din acel timp ai SUA
Mai întâi Europa () [Corola-website/Science/307817_a_309146]
-
folosească cele mai multe portavioane și crucișătoare împotriva Japoniei, flota de suprafață germană fiind mică, iar navele americane de însoțire folosite în a doua bătălie a Atlanticului au fost în principal distrugătoare și distrugătoare de escortă, care erau destinate contracarării amenințării submarinelor naziste. Războiul din Pacific a putut fi purtat cu relativ puține efective terestre - în special cu unități ale pușcașilor marini americani - iar, până în momentul în care Germania a capitulat, Aliații recuceriseră Burma, Filipinele și un lanț de insule-baze militare pe drumul
Mai întâi Europa () [Corola-website/Science/307817_a_309146]
-
și mai târziu celei de la Iwo Jima, atacurile au fost declanșate cu o planificare strategică minimă. Diferențele dintre teatrele de război erau datorate și naturii lor: în vreme ce teatrul european era în principal unul terestru, singura cale de înfrângere a Germaniei naziste era o invazie pe continent. Când Germania a capitulat, Berlinul a fost ocupat, și numai Norvegia a rămas sub controlul Axei. Prin contrast, înfrângerea Imperiului nipon a avut loc în condițiile în care japonezii aveau o forță navală importantă, distribuită
Mai întâi Europa () [Corola-website/Science/307817_a_309146]
-
reprezentat un fel de paradox (aparent, de fapt) în timpul perioadei celui De-al Treilea Reich, din moment ce a rămas șeful departamentului de arhitectură al Academiei Prusiei de Arte Frumoase din Berlin. În realitate, deși nu a fost nici membru al partidului nazist și nici măcar un simpatizant al regimului, Behrens nu a fost îndepărtat pentru că fusese unul din arhitecții foarte importanți ai secolului al 20-lea și, ca orice regim totalitar, naziștii voiau o legitimitate indirectă prin susțierea selectivă a unor personalității marcante
Peter Behrens () [Corola-website/Science/307891_a_309220]
-
din Ițcanii Noi și Ițcani-Gară. În 1937, recensământul a consemnat în Ițcanii Noi o populație de 443 germani, dintre care 365 protestanți, 70 catolici și 8 atei. Între anii 1938-1940 etnicii germani au fost mutați în zone ocupate de Germania Nazistă. Pastorul Helmuth Gräf a emigrat și el în Germania în 1940. România și Germania au încheiat o convenție prin care statul român se obliga să achite despăgubiri pentru fiecare clădire în parte, inclusiv pentru terenurile și pădurile germanilor care au
Biserica Sfinții Apostoli din Ițcani () [Corola-website/Science/308316_a_309645]
-
s-au desfășurat luptele dintre Aliații occidentali și Forțele Axei pentru controlul asupra Mediteranei și a țărilor riverane. Acțiunile navale au fost caracterizate de lupte sporadice ale Marinei Italiei Fasciste condusă de Benito Mussolini și Aviației militară și submarinelor Germaniei Naziste condusă de Adolf Hitler pe de-o parte și Marina Regală și Forțele Aeriene Regale ale Regatului Unit. În sudul Europei, campaniile dezastruoase duse de Italia Fascistă în Balcani au dus la intervenția Germaniei Naziste și la ocuparea țărilor din
Teatrul de luptă din Mediterană (al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/308359_a_309688]
-
Aviației militară și submarinelor Germaniei Naziste condusă de Adolf Hitler pe de-o parte și Marina Regală și Forțele Aeriene Regale ale Regatului Unit. În sudul Europei, campaniile dezastruoase duse de Italia Fascistă în Balcani au dus la intervenția Germaniei Naziste și la ocuparea țărilor din regiune. În Africa de nord, după o primă invazie italiană terminată cu un eșec, aliații lor germani au mobilizat Afrika Korps, care au luptat împotriva englezilor pentru controlul asupra Libiei și Egiptului. Războaiele de partizani
Teatrul de luptă din Mediterană (al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/308359_a_309688]
-
Mediterane în timpul celui de-al doilea război mondial pot fi împărțite în șase camapanii: Țările care au fost implicate în luptele de pe acest teatru de război au fost: Australia, Canada, Croația, Franța (Regimul de la Vichy și Forțele Franceze Libere ), Germania Nazistă, India, Italia Fascistă, Noua Zeelandă, Polonia, Regatul Unit, Statele Unite și Uniunea Africii de Sud. Partizanii din Grecia și Iugoslavia au luptat cu trupele Axei în condiții similare cu cele ale armatelor regulate. Deși o bună parte a luptelor s-au desfășurat pe teritoriul
Teatrul de luptă din Mediterană (al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/308359_a_309688]