3,535 matches
-
deduce vreun principiu satisfăcător. Totuși, fără nici o justificare, după cum o spune el însuși, afirmă, pe neașteptate și în același timp, transcendentul, ființa experienței și sensul suprauman al vieții, scriind: "Eșecul, dincolo de orice explicație și de orice interpretare posibilă, arată nu neantul, ci ființa transcendenței". Această ființă care dintr-o dată, și printr-un act orb al încrederii umane, explică totul este definită de el ca "unitatea de neconceput între general și particular". Astfel, absurdul devine Dumnezeu (în sensul cel mai larg al
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
o inimă omenească o poate simți și trăi! Iată a doua consecință. Omul absurd întrevede astfel un univers fierbinte și înghețat, transparent și limitat, în care nimic nu-i cu putință dar totul este dat, după care urmează prăbușirea și neantul. El poate atunci hotărî să accepte a trăi într-un asemenea univers și să-și tragă de aici puterea, refuzul de a spera și mărturia încăpățânată a unei vieți fără consolare. Dar ce înseamnă viața într-un asemenea univers? Nimic
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
particulară. Un miliard de ioni diferă de un ion nu numai prin cantitate, ci și prin calitate. Analogia e ușor de găsit în experiență 12 Se poate face aceeași observație cu privire la o noțiune atât de diferită ca aceea a ideii neantului. Ea nu adaugă și nici nu suprimă nimic din real. În experiența psihologică a neantului, propriul nostru neant își capătă cu adevărat sensul când consideră ceea ce se va întâmpla peste două mii de ani. Sub unul din aspectele sale, neantul este
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
prin calitate. Analogia e ușor de găsit în experiență 12 Se poate face aceeași observație cu privire la o noțiune atât de diferită ca aceea a ideii neantului. Ea nu adaugă și nici nu suprimă nimic din real. În experiența psihologică a neantului, propriul nostru neant își capătă cu adevărat sensul când consideră ceea ce se va întâmpla peste două mii de ani. Sub unul din aspectele sale, neantul este făcut tocmai din suma de vieți viitoare care nu vor fi ale noastre. 13 Voința
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
e ușor de găsit în experiență 12 Se poate face aceeași observație cu privire la o noțiune atât de diferită ca aceea a ideii neantului. Ea nu adaugă și nici nu suprimă nimic din real. În experiența psihologică a neantului, propriul nostru neant își capătă cu adevărat sensul când consideră ceea ce se va întâmpla peste două mii de ani. Sub unul din aspectele sale, neantul este făcut tocmai din suma de vieți viitoare care nu vor fi ale noastre. 13 Voința nu este, în
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
ideii neantului. Ea nu adaugă și nici nu suprimă nimic din real. În experiența psihologică a neantului, propriul nostru neant își capătă cu adevărat sensul când consideră ceea ce se va întâmpla peste două mii de ani. Sub unul din aspectele sale, neantul este făcut tocmai din suma de vieți viitoare care nu vor fi ale noastre. 13 Voința nu este, în cazul de față, decât agentul; ea tinde să mențină conștiința. Ea oferă o disciplină de viață, fapt apreciabil. 14 Lucrul cel
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
ca realitate etică. Departe de a converge, aceste perspective generează o anumită tensiune și constituie cadrele unei dramaturgii a raporturilor cu celălalt În care a excelat filosofia secolului XX. Perceperea alterității celuilalt Jean-Paul Sartre scria, În 1943, În Ființa și neantul: „Se pare că filosofia secolelor al XIX-lea și XX a Înțeles că nu putem să scăpăm de solipsism câtă vreme ne concepem mai Întâi pe noi Înșine și pe celălalt ca pe două substanțe separate: orice unire a acestor
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
Paris, Plon ă trad. rom. Tropice triste, București, Ed. Științifică, 1968. REY Jean-François (coordonator) (1998), Altérités: entre visible et invisible, Paris, L’Harmattan. SARTRE Jean-Paul (1943), L’Etre et le néant, Paris, Gallimard ă trad. rom. Adriana Necșulescu, Ființa și neantul. Eseu de ontologie fenomenologică, Paralela 45, 2004. THEUNISSEN Mickael (1986), The Other, trad. americană, Cambridge, The MIT Press (prima ediție germană: 1977). Φ Alienare, Dialog (principiul Î), Recunoaștere (politică de Î), SCLAVIE Altruismtc "Altruism" Φ Asociație, FRATERNITATE, SOLIDARITATE Anomietc "Anomie
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
propria logică, este nelimitat, se autoreproduce la infinit Într-o atmosferă de indiferență. Dacă bieții oameni dezvoltă Între ei relații la rândul lor compătimitoare sub formă de fraternități sau de comunități, cad din nou sub privirea care Îi reduce la neant. Se văd unii pe alții așa cum sunt văzuți. Fără drepturi. Într-adevăr, fraternitatea nu va Înlocui niciodată dreptul care, În același timp, leagă și desparte. Ea crede În mod iluzoriu Într-o legătură fără despărțire. Acesta este acosmismul popoarelor paria
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
, frumoase idealuri Se sparg de maluri numa-numa Și din prea avântate valuri Nu mai rămâne decât spuma. Iar spuma grabnic se topește Și se preface în neant. Iar tu îți amintești de Kant Și-ți vine să te-azvârli la pește.
La noi by VASILE FILIP () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84143_a_85468]
-
modernă au fost fantasmele. Trebuie precizat că acestea nu au fost niciodată monstruoase, terifiante, că nu au oferit un aspect de thriller pentru pictura Leonorei Fini. Fantasmele sale au fost întotdeauna molatece, catifelate chiar, chipuri angelizate straniu de moarte și neant, trupuri delicat-subțiratice, înconjurate de un halou tainic, emacieri animaliere, hieratizări personalizate prin contururi cețoase și aburi misterioși. Probabil misterul este categoria cea mai adecvată de analiză cathartică a picturii Leonorei Fini, cu siguranță misterul inefabil este cel care atrage magnetic
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2167_a_3492]
-
nu ajunge să descrie cazuri sociale ori morale din unghiul de vedere al „normalității“, așa cum declara o comentatoare în 2004. Drept dovadă, chiar prozele scurte adunate în volumul Atunci i-am ars două palme, care focalizează pe mici fragmente de neant valah, nu reușesc să construiască o veritabilă critică socială. Cu atât mai mult, romanul Circul nostru vă prezintă: nu conține un extras de tranziție, nici măcar în formă parabolică. Faptul că autorul a reluat titlul romanului ca nume de rubrică de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2201_a_3526]
-
un destin de outsideri neputincioși, nesiguri pe clipa ce vine, deoarece nici chiar părinții nu le sunt prieteni - Băiatul-stridie e sorbit de propriul tată, iar Copilul-ancoră se îneacă lângă mama de care nu se putea desprinde. Această perpetuă amenințare a neantului le sporește delicatețea emoționantă și le asigură, în spațiul dintre versuri și desen, simpatia cititorului. Asemeni Elegiilor pentru ființe mici, scrise de Eugen Ionescu, poemele lui Tim Burton au ritmul familiar al textelor copilăriei, din care însă se desprind semnificații
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
part. născut, -ă nom. nașterea, născutul A SE PIERDE Ion s-a pierdut în pădure tranz.: Mama l-a pierdut pe Ion în pădure part. pierdut, -ă nom. pierderea, pierdutul A SE PRĂPĂDI Banii lui Ion s-au prăpădit în neant tranz.: Ion prăpădește banii part. prăpădit, ă nom. prăpădirea, prăpăditul A SE RAREFIA Aerul se rarefiază în cameră tranz.: Ventilatorul rarefiază aerul din cameră part. rarefiat, -ă nom. rarefierea, rarefiatul A SE RĂRI Cu cât te apropii de oraș, copacii
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
că, așijderea, nu comunicau, ci scriau, având Îndrăzneala, inconștiența sau insolența de a-și dezvălui public „scrisul”, ceea ce fusese pus pe hârtie În ore de veghe singuratică, nocturnă sau nu, În luptă cu „zeul” nevăzut și atotputernic al anomiei, al neantului, fioros tocmai prin „prezența” sa tiranică și nevăzută! Singurătatea a fost marea prietenă și apăsătoarea lespede a tuturor celor, din secolele trecute și faimoase, poate Înainte de a dori să intre „În contact” cu alții, cunoscuți sau necunoscuți, trăiau reflexul de
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
mai sus. Ca și În cazul termenului „retardat”, aruncat de frumoasa Geta Horodincă, scurta „execuție” a lui P. Georgescu m-a uimit, Înainte de a mă umili; și m-a umilit, bineînțeles, Înainte de a mă speria! Erau, oricum, două trimiteri În „neantul” din care făceam eforturi penibile și probabil dizgrațioase de a ieși. Dar, cu inconștiența splendidă a vârstei și armat probabil cu „fanatismul vocației” - ori roman, ori nimic! - am trecut peste cele două „judecăți” și... le-am uitat! Dar, fire „strângătoare
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
Fichte, Schelling, Hegel, Schopenhauer, Nietzsche Însuși, negându-i existența, dar refuzând să fie „confundat” cu „vulgarii” atei sau materialiștiă. Și totuși... În finalul „poemului epic” Drumul la zid, „constat”, cu mijloace cvasi-poematice, desigur, că „viul e Întâmplarea, accidentul”, iar moartea, neantul sunt „imperiale” Întinse peste tot: „Viața nu este continuă, ea nu e de la sine Înțeleasă, există numai insule de existență, moartea domnește În jur, rotundă, nesfârșită, surâzătoare”. Dar aceasta nu vrea să infirme cele spuse mai sus apropo de vitalismul
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
Editura Augusta, Timișoara, 1999) vine în continuarea cărții lui Th. Codreanu Dubla sacrificare a lui Eminescu. Incitante, scrise cu nerv, articole precum: Eminescu, hărtănit pe o masă rotundă, unilematică, Eminescu un caz de gândire arestată sau Eminescu un bilet pentru neant dezvăluie în autorul lor un polemist autentic, atent la nuanțe, capabil să găsească argumente neașteptate și să le împletească într-o structură greu de ignorat. Ideea că Eminescu a fost victima unor acțiuni conjugate de care se fac răspunzători nu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
bucureștene. Nici de data aceasta, vasluianul Th. Codreanu nu uită să-și verse năduful pe corifeii postmodernismului românesc, care au vidat poezia de sacralitate; or susține sus și tare autorul Modelului ontologic eminescian: "Poezia singură, fără Dumnezeu, te aduce în neant" (p. 448). În concluzie, Complexul Bacovia este și va rămâne cu adevărat o carte de referință, iar despre autor se poate spune că are toate calitățile și meritele unui mare critic; mai puțin, seninătatea. "Pro Saeculum" (Focșani), nr. 7, ianuarie
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
a existentei și mecanismului Complexului bacovian. Prin forma latentă și prin aceea manifestă a complexului său numai prin una din ele, poeți al căror vers ar fi interpretabil în cheia "poeticii oglinzii" ar fi în număr prea mare. "La Bacovia, neantul se învingea pe sine însuși devenind neant pur, adică poezie în oglindă, pe când la nouăzeciști el are intacte ingredientele materiei corupte." Cu nostalgia bacovianismului șaizeciștilor, Theodor Codreanu urmărește Complexul bacovian până la consecințele cele mai noi, nu neapărat fericite. "Bucovina literară
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
forma latentă și prin aceea manifestă a complexului său numai prin una din ele, poeți al căror vers ar fi interpretabil în cheia "poeticii oglinzii" ar fi în număr prea mare. "La Bacovia, neantul se învingea pe sine însuși devenind neant pur, adică poezie în oglindă, pe când la nouăzeciști el are intacte ingredientele materiei corupte." Cu nostalgia bacovianismului șaizeciștilor, Theodor Codreanu urmărește Complexul bacovian până la consecințele cele mai noi, nu neapărat fericite. "Bucovina literară", nr. 12, decembrie 2003 Ion IACHIM "Complexul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Plumbului propunând o apocalipsă și nici o regenerare, nici o renaștere, ci numai o moarte absolută. Theodor Codreanu reușește să citească scenariul bacovian al dezorganizării până la neantizare a lirismului, a poeziei, a textului, a versului, a cuvintelor, dincolo de care se întinde domnia neantului. Contemporan cu Martin Heidegger, George Bacovia este terorizat de aceeași tragică întrebare: "De ce este de fapt ființare și nu, mai curând, nimic?" (Introducere în metafizică, 1935) A căutat răspunsul în fiecare text, iar în cele din urmă a mâzgălit ceva
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
este de fapt un unic tragic poem al coborârii "muntelui" literaturii, de la monumentalitate la fragmentarismul gâfâit, meschin, contorsionat. Poetul are revelația morții poeziei: nu o spune, ci ne-o sugerează. Înainte de-a muri el însuși, recită ultimul poem al neantului: "În-tu-ne-ri-cul". O spun cu mare tristețe: o sută de ani de eminescologie nu a descifrat universul poetului de la Ipotești, care are dimensiuni infinit mai de neînțeles decât s-a prefăcut George Călinescu a descoperi cu atâta magnificiență și suficiență. Dar
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Codreanu, e de o inflexibilitate de sfinx, o banchiză monumentală tronând optimist, iradiind reflexe reci, un fel de moarte nordică, spirit încremenit într-o fantastică detașare de contingent. La Kant seninătatea spiritului german atinge perfecțiuni înfricoșătoare, eul se pulverizează în neant, se transfigurează în lumină selenară, în tăceri imense, frizând o superficialitate sublimă în frazele sale imperativiste. În Ibsen e ceva din Kant, dar mai cu seamă ce-i lipsește lui Kant marile zguduiri ale lucidității". Recunoaștem în acest mod de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
opere de căpătâi literaturii române, semnează pamfletul pomenit Un patriot român. Ceea ce a ironizat el a fost demagogia patriotardă, românismul de paradă, pe care și Eminescu le-a condamnat cu vehemență, iar mai încoace naționalistul Cioran s-a îndurerat de "neantul valah". Dacă naționalismul lui Eminescu este în afară de orice discuție, să vorbești despre "naționalismul lui Caragiale", cum o face Theodor Codreanu, pare de-a dreptul șocant. Sunt aduse dovezi care se vor irecuzabile: atașamentul sincer și total față de națiunea română, față de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]