2,980 matches
-
domină. Și dominându-mă, eu nu sunt liber. Am luat o hotărâre. Această hotărâre îmi tulbură liniștea, îmi schimbă cursul vieții, îmi primejduiește însăși viața. Nu este o hotărâre prin care doar risc, ci una în care am certitudinea deznodământului nefast. Hotărându mă astfel, nimic bun nu mă poate aștepta. Primejdia care mă amenință acum este la fel de concretă ca aceea pe care o trăiesc într-o avalanșă, într-un cutremur sau într-un atac la drumul mare. Numai că de data
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
mă adun în mine. Așteptând deznodământul pe care hotărârea mea l-a proiectat, toată ființa mea se adună în frică. Însăși această așteptare înfrigurată determină strângerea mea în mine. Frica este punctul de supremă concentrație a ființei mele dinaintea deznodământului nefast. De aceea, mai mult decât oriunde, în frică eu sunt. În timp ce mă adună între hotarele ființei mele, frica îi trasează și îi măsoară acesteia teritoriul. Nici o parte din mine nu rămâne, desprinsă, în afara mea. Totul este retras aici, concentrat, compact
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
al imperiilor (România a fost victima a cel puțin patru din acestea în timpul vieții lui), Iorga le respingea și pe baza teoriilor lui istorice. Convins de faptul că națiunea este cea mai firească și mai organică societate, el condmna "rolul nefast pe care îl joacă în istorie aceste uriașe formațiuni nonorganice (imperiile)". După părerea lui Iorga, există pe de o parte dorința firească a entităților organice de a se dezvolta și a se împlini, iar pe de alta, aceste strădanii naturale
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
și întinsă a căruia nu poate crește nimic"116. Iorga avea resentimente față de cei care considerau că mîndria lui era insuportabilă 117. Avînd o fire suspicioasă și relativ labilă, era ușor de influențat; schimbările bruște ale atitudinii sale și influențele nefaste cărora le cădea victimă însemnau că nu era statornic nici în prietenie și nici nu ținea la supărare. Necazurile avute cu mentorul lui, A. D. Xenopol, și conflictele cu descoperirea sa literară, scriitorul Mihail Sadoveanu, ilustrează acest aspect. Iorga a încercat
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
rădăcini grecești). Lucrarea este obiectivă, complexă și plină de informații asupra controversei medievale dintre Răsăritul bizantin și Occidentul latin, cu multe comentarii instructive asupra aspectelor contemporane ale problemei. Carol XII, Petru cel Mare și țările noastre (București, 1910) discută consecințele nefaste ale ajungerii lui Petru cel mare la fluviul Nistru în urmărirea lui Carol XII și ale invadării Rusiei de către acesta din urmă la începutul secolului al XVIII-lea. După traducerea cărții în suedeză, Iorga a stabilit relații cu savanții din
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
vieții sale a depus Iorga cele mai supraomenești eforturi pentru apărarea României, luînd atitudine împotriva nazismului și a comunismului. El prețuia mai presus de orice valorile unei înțelegeri gen secolul al XIX-lea a lumii occidentale. Tot în timpul acestui deceniu nefast a comis Iorga cele mai grave erori de judecată și a manifestat cele mai mari inconsecvențe, atît politice cît și personale, chiar și în științele istorice și în literatură. Vehemența luărilor de poziție ale lui Iorga în jurnalistica sa politică
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
ulterior D.I. Ghica. Întrucît rolul lui Argetoianu avea să fie decisiv (conducea ministerele cheie, de interne și finanțe), să aruncăm o privire mai îndeaproape asupra lui. În afară de Regele Carol II și de A. C. Cuza, Constantin Argetoianu a fost cel mai nefast asociat al lui Iorga. Conflictele și reconcilierile lui cu acesta reflectă regretabila labilitate a personalității lui Iorga. Cultura României era de sorginte bizantină, ca și cultura ei politică 42. Este vorba despre celebrul politicianism pe care Iorga îl numea disprețuitor
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
nemții și rușii, care se urăsc cu patimă". Ambele erau reprezentante ale "dictaturii odioase". Ambele dictaturi erau "socialiste". Iorga nu înțelegea de ce oferea Spania teritoriul și armata ei "ca să fie terenul exteriorizării acestor uri turbate". (El uita să comenteze rolul nefast jucat de "sora latină", Italia fascistă, în tragedia spaniolă din timpul războiului civil)117. Ajungem astfel la relațiile lui Iorga cu Mussolini. Atunci cînd naziștii austrieci l-au asasinat pe Dolfuss, Mussolini a trimis trupe italiene ca să împiedice Anschluss-ul. Iorga
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
îndureratului său prieten, profesorul H. Koht, istoric-politician și ministru de Externe al Norvegiei. Atunci cînd regele Norvegiei a devenit spiritul rezistenței, Iorga l-a omagiat, numindu-l "un adevărat descendent al vikingilor"108. Cîteva săptămîni mai tîrziu, avea să vină nefasta dimineață a zilei de 10 Mai 1940. Așa cum obișnuia să spună el, literatura era pentru Iorga "oglinda sufletului națiunii". De pe vremea sămănătorismului și pînă la sfîrșitul vieții sale, literatura devenise un cîmp de bătălie important pentru el, unul esențial, pe
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
acest timp să țină cursuri la școlile sale din Franța, de la Veneția și de la Roma. Era în curs de organizare școala sa de Arheologie de la Sant-Quaranta (Albania)121. Universitatea de Vară de la Văleni a continuat să funcționeze pînă în vara nefastă a lui 1940. Iorga nu a neglijat nici "școala Misionară pentru Femei"122. În aprilie 1937, Iorga a fondat Institutul de Istorie Universală. Cursurile au început în mai 1937 cu un ciclu intitulat " Conceptul uman de istorie". Acesta era un
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
ai țării nu poate avea pretenții realiste la putere. Astfel încît Legiunea (sau ce mai rămăsese din ea) constituia unica soluție. Legiunea era declarată pronazistă, iar ideile ei mistice creștin-socialiste întărite de martiriul îndurat îi măreau popularitatea în zilele acelea nefaste. Așa că generalul Antonescu (care se va avansa la rangul de Mareșal și va deveni Conducătorul) a format, la 6 septembrie 1940, un guvern cu majoritatea portofoliilor deținute de legionari, iar la 15 septembrie a proclamat Statul Național Legionar. Antonescu nu
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
țara n-ar fi ieșit niciodată la liman. Ironia este că tocmai În Franța Planul Marshall a suscitat cele mai acerbe critici. La mijlocul anilor ’50, numai unul din trei adulți francezi auzise de el, iar dintre aceștia, 64% Îl declarau „nefast” pentru țară! Percepția defavorabilă a Planului În Franța reprezenta un succes de imagine pentru comuniștii francezi, poate cel mai mare pe care l-au repurtat 4. În Austria, comuniștii locali - sprijiniți de forțele sovietice care ocupau Încă porțiunea estică a
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
și a-l orienta În direcția unei perestroika În variantă cehă. Această teorie nu este atât de ciudată pe cât pare. La 17 noiembrie, poliția pragheză a autorizat desfășurarea În centrul orașului a unui marș studențesc ce comemora o altă dată nefastă: cu cincizeci de ani În urmă, studentul ceh Jan Opletal fusese ucis de naziști. Însă atunci când participanții au Început să strige sloganuri anticomuniste, poliția i-a atacat, Împrăștiind mulțimea și agresând victime izolate. Poliția Însăși a alimentat apoi zvonul că
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
din țările europene (Între 1929 și 1936, notează autorul, „schimburile franco-germane au scăzut cu 83%”!), Începem să Înțelegem de ce s-a ajuns la distrugerea unei civilizații Înainte chiar ca tancurile lui Hitler și cizma lui Stalin să-și lase urmele nefaste asupra destinului continental. Din perspectiva unui cititor român, e, firește, de maxim interes felul În care un istoric străin - și Încă unul de calibrul lui Tony Judt - ne percepe. Ei bine, aproape că nu e o surpriză că figura cea
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
om "care pretinde că știe de ce Shakespeare este poet. pretinde, în mod tacit, că știe dacă Gertrude Stein e poetă sau nu și, dacă nu, de ce nu este". *10 Excluderea literaturii recente din studiile serioase a fost o consecință deosebit de nefastă a acestei atitudini "savante", într-un timp, termenul de literatură "modernă" era interpretat de academici într-un sens atât de larg, încât aproape nici o operă de după Milton nu era considerată drept un obiect de studiu vrednic de atenție. Ulterior, secolul
[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]
-
a poeziei anglo-saxone sau bogata lirică medievală tot așa cum, invers, cercetarea din punct de vedere istoric și o analiză sistematică a problemelor genetice ar putea să lumineze multe aspecte ale literaturii contemporane. Divorțul criticii literare de istoria literară a fost nefast pentru amândouă. 75 <titlu> 5. Literatura generală, comparată și națională În cadrul studiilor literare am deosebit studii de teorie, istorie și critică. Folosind un alt criteriu de împărțire, vom încerca acum să definim sistematic noțiunile de literatură comparată, generală si națională
[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]
-
cultura populară, înclinând simbolismul lui Smigelschi din aces ciclu către versantul morbid pe care-l reclamă o altă operă sa, Îngerul morții. "Zânele rele sunt ființe-spirite ieșite din apă care înarmate cu puteri magice fură sufletele și sunt o prezență nefastă, morbidă"218. În acest sens, filiația negativă a recuperării fabulosului mitic comandă apropierea șarjată de Runge și mai ales de geniul malițios al lui Rops, "horele de copii ale lui Runge sau de copii-satiri ale lui Rops"219, dar pertinentă
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
la modă fiind atunci "secesionismul". Dorind să rupă cu trecutul și să înnoiască arta, promotorii curentului secesionist "secesiune" înseamnă ruptură sau despărțire răsunătoare s-au îndepărtat de realitate, trecând la fel de fel de reverii, alegorii, fantezii idealizante, care s-au dovedit nefaste pentru artă, fiind un semn al decăderii ei. Pornit de la München în 1892 și răspândindu-se în anii umărători la Viena și Berlin și apoi în întreaga Germanie, secesionismul era pe atunci deosebit de puternic și Băncilă are meritul de a
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
a genului epic, la creația lui Ioan Slavici, trebuie să constatăm că așa zisa nuvelă „Moara cu noroc” depășește cu mult dimensiunile la care se raportează specia În sine, ea se apropie, fără discuție, de roman. Tema o constituie consecințele nefaste ale setei de Îmbogățire asupra individului, hotărându-i destinul pe măsura abaterilor de la principiile etice fundamentale ale sufletului omenesc. Compoziția și structura nuvelei Nuvela este realistă, de factură clasică, are o structură riguroasă; În cadrul acesteia, orice episod aduce elemente absolut
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
ziarele comuniste îi acuzau pe Maniu și Brătianu de faptul că demonstrația degenerase în violență și decese 291. Relatările din București îl mîhneau pe Byrnes. Ele descriau în mod constant o situație deprimantă și caracterizau guvernul Groza ca pe unul nefast. Byrnes dorea mai multe informații privind situația internă din București. Credea, se pare, că România poate fi privită într-o altă lumină, de către alți ochi. Așadar, îi ceru vechiului său prieten Mark Ethridge, editor la "Louisville Courier-Journal" să viziteze România
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
scoate în evidență conduita nedreaptă și imorală a Uniunii Sovietice. Aceasta însemna o ușoară schimbare a centrului de greutate. Iugoslavia era încă sub dominație comunistă, dar era independentă de Moscova. Așadar, Washingtonul voia să se concentreze mai mult asupra influențelor nefaste ale Uniunii Sovietice decît asupra tarelor comunismului. Întors de la întrunirea de la Roma, Schoenfeld a continuat să trimită guvernului Groza proteste împotriva încălcărilor Tratatului, dar într-un ritm mult mai lent. Hotărîrea Washingtonului de a înceta să mai cerceteze încălcările clauzelor
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
pot fi acordate pentru anumite concesii comerciale, de către statele est-europene1411. Situația confuză a politicii comerciale nu era decît una dintre problemele Administrației. După cum avea Nixon să amintească în memoriile sale, "primele șase luni din 1971 au constituit perioada cea mai nefastă a primei părți a mandatului meu prezidențial". Rata șomajului era de 6%, cea mai ridicată din 1961, operația din Laos, din februarie, fusese un succes militar, dar "un dezastru pentru relațiile publice", iar, pe piața de schimb externă, dolarul atinsese
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
Wolf și al adepților săi era pe jumătate asigurat. Mai rămînea ca și Senatul să adopte un amendament similar. București, Budapesta și Moscova Votul Camerei Reprezentanților nu era singurul motiv de iritare pentru Ceaușescu. Și relațiile româno-ungare luaseră o întorsătură nefastă. Delegatul maghiar la cea de-a Treia Reuniune a Conferinței pentru Securitate și Cooperare Europeană din Viena ridicase problema discriminării ungurilor în statele învecinate. În aceste prime declarații făcute în decembrie 1986, el nu pomenise, însă, despre România. Delegatul român
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
p. 4). În aceeași tradiție integraționistă, S. Lambrino, G. Lazăr și V.P. Arbore (1939) pleacă de la premisa că "Istoria poporului nostru nu s-a desfășurat în mod izolat; ea se împletește cu istoria popoarelor vecine țării noastre" (p. 3). Consecința nefastă pe planul psihologiei colective a integrării istoriei naționale în istoria universală și a comparării cu popoarelor vecine a constat în dezvoltarea unei conștiințe acute și resemnate a inferiorității, cel mai intens prezentă în Prefața scrisă de D.D. Patrașcanu (1937) la
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
Bauer și Karl Renner ca soluție la problema națională în imperiile multinaționale cum era cel habsburgic. Recunoscând în ea un naționalism travestit care vrea să treacă în dresuri socialiste, Stalin o atacă virulent cu scopul de a-i expune consecințele nefaste. Curiile naționale imaginate de austromarxiști ca forurile desemnate de fiecare națiune pentru a-i gestiona activitățile spirituale și patrimoniul cultural vor avea ca efect destrămarea solidarității proletare. Tocmai din motivul că va duce la "demarcarea" națională a muncitorilor, și ipso
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]