5,491 matches
-
tristă? În redacția de știri toată lumea se pregătea de plecare. Agendele erau înghesuite în buzunarele hainelor, pungile uzate de cumpărături erau umplute cu comunicate de presă pentru acasă, sticlele cu apă minerală erau vârâte în serviete, numerele de telefon ale nefericitelor victime erau notate pentru a încerca să li se dea de urmă mai târziu de acasă. Miriam, care aștepta de o jumătate de oră încordată, cu ochii ațintiți asupra ușii închise a lui Jack, își luă inima în dinți și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
copilului meu. Dacă ești, o să fac un avort, ca să pot trăi fericită până la adânci bătrâneți cu altcineva.“ Pentru numele lui Dumnezeu, Fran, Jack Allen e îndrăgostit de tine. Îi datorezi ceva mai multă considerație decât îi arăți. Fran se prăbuși nefericită pe scaun. — Știu. Ai perfectă dreptate. Nu pot să-i cer așa ceva. — Va trebui pur și simplu să i-o ceri minunatului tău Laurence. Și nu-ți spune ceva despre caracterul lor faptul că poți gândi să-i ceri asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
loialitate nu trebuia neapărat să fie exprimată în cuvinte. — În măsura în care asta o poate scuza, cred că nici ea nu a fost prea fericită. Firea ei obtuză a îngrădit-o la fel de mult ca pe ceilalți. Și a avut o copilărie foarte nefericită. — Ca și Hitler. — În ceea ce-i privește, tragedia e că au făcut o pereche atât de nepotrivită. Sper sincer că nu din cauza mea au rămas împreună. Iar tragedia mea e că m-am resemnat cu asta. Ar fi trebuit să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
eu sunt frânt. Pe când era pe cale să adoarmă, întrebându-se cum naiba va reuși mâine, una din zilele lui cele mai aglomerate, să ajungă la Tawny Beeches, Jack își dădu seama că bunicul adevărat al lui Ben era o persoană nefericită. Ar fi putut avea parte de toată afecțiunea și dragostea pe care Ben le revărsa asupra lui Ralph. — Îmi puteți garanta, sută la sută, nu, două sute la sută, că telefoanele vor funcționa până mâine? fu nevoită Fran să strige la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
aici săptămâna asta, așa e? îi râse în față îngrijitorul. Chipul lui Ralph păru descompus de durere și panică. Nu? întrebă el. Nu reușesc să-mi amintesc. Răutatea gratuită fu picătura care umplu paharul. Lipsa de înțelegere pentru un bătrân nefericit care era prea confuz ca să se apere. Fran știu că nu-l mai putea lăsa nici măcar o clipă aici, cu conferința de presă cu tot. — Bun, tată, anunță ea, pornind cu un pas vioi, plecăm la o mică plimbare. Tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
notase un număr și inițialele cuiva pe blocnotesul de lângă telefon. Și Ben tocmai își dăduse seama ale cui erau inițialele. Fran își cufundă capul în apa caldă și înmiresmată din cadă și se întrebă dacă mai fusese vreodată atât de nefericită. Făcuse ceea ce trebuia să facă, dar această certitudine nu-i aducea nici o alinare. În schimb, era conștientă de suferința pe care-o provocase - de faptul că se purtase execrabil cu Laurence, că o dezamăgise pe maică-sa și o umilise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
ni se poate întâmpla ceva. Făcusem și alte fapte, furtișaguri minore. Nu știm nici noi de ce, că aveam bani, stau și eu și derulez toată caseta cu mine, tot ce am făcut eu afară, consider că a fost o întâmplare nefericită a copilăriei mele, fiindcă, spun eu, făceam lucrurile ca un copil, practic nu am gândit. Nu știu, poate băutura te derutează, te face copil, câteva pahare, da, dacă nu eram obișnuit cu băutura. Aveam bani, dar mi se părea la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
și cele despre impopularitatea și efemeritatea lor; Contimporanul a supraviețuit mai mult „pentru că în anumite epoci a avut și o coloratură politico-socială” sau pentru că a avut „mai multe rezerve materiale și intelectuale”. Cînd trece însă la evaluări, autorul se exprimă nefericit. Prima parte a „Manifestului activist către tinerime” ar fi „remarcabilă numai prin impertinența metaforelor”, iar cea de-a doua „prin confuziunea și carența cugetării”, „aerul grav” pe care și-l iau autorii și „efortul vizibil de a jongla cu formulele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
pentru înșelăciune. Când au aflat toată povestea, le-a fost clar că nu Gaston era vinovatul. El a fost pur și simplu naiv și a crezut tot ce i-a spus Tanaka. În restaurantul cu sushi din Yokohama a făcut nefericitul gest din dorința de a-și exprima față de Takamori și Tomoe bucuria de a se afla în Japonia. Dar puneți-vă în locul lui Tomoe! Într-un restaurant plin de lume să fie ea martoră la etalarea unui obiect atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
că băuse și să-mi dau seama cînd trebuia să stau deoparte. Prieteni aveam puțini, dar erau alături de mine mereu și Înțelegeau cînd eram nevoită să rămîn peste noapte la ei, cîteva zile pe săptămînă. Nu pot spune că eram nefericită. Pe undeva, eram conștientă că prietenii mei nu aveau mame care erau acum Îngeri, acum demoni și, deși ocazional invidiam căldura și stabilitatea pe care o găseam În casele lor, nu am dus lipsă de fericire Într-a mea. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
petrecem aici și probabil că vor să-i cunoască mai bine pe toți. În plus, o știi pe mama. Pun pariu că a muncit pe rupte să pregătească o cină delicioasă. — Deci, asta Înseamnă „nu“? hîrÎi eu pe un ton nefericit. — Să ți-o spun pe-a dreaptă, nici măcar nu vreau să o Întreb, zice Dan. Avem o groază de vreme, iar mîine o să ieșim cu toții. N-o să-i deranjeze să stea cu cei mici În timp ce noi mergem să găsim ceva drăguț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
ar deranja daca l-am lua cu noi? ne Întreabă ea. O să fie cuminte, vă promit. În ultima vreme, l-am luat foarte des În oraș, și, de regulă, adoarme În cărucior. Mi-e doar teamă că va fi foarte nefericit fără noi. Nimeni nu scoate o vorbă, dar expresia de ușurare de pe chipul Lindei este nemăsurată. Ea e prima care deschide gura. — Cred că e o idee excelentă, Trish. Dacă micuțul va fi nefericit fără mama sa, atunci ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
Într-un mod care pînă și mie mi se pare incredibil de pueril. — Ellie, știi că ai tot sprijinul meu, dar trebuie să privești lucrurile mai În profunzime. Te-ai gîndit vreodată că poate e așa cum e pentru că se simte nefericită? — Nefericită? Din ce cauză ar putea să fie nefericită? Lisa ridică din umeri. — Uite ce e, nu știu prea multe despre ei, dar există fără Îndoială o tensiune Între ea și soțul ei. Ar putea foarte bine să fie o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
un mod care pînă și mie mi se pare incredibil de pueril. — Ellie, știi că ai tot sprijinul meu, dar trebuie să privești lucrurile mai În profunzime. Te-ai gîndit vreodată că poate e așa cum e pentru că se simte nefericită? — Nefericită? Din ce cauză ar putea să fie nefericită? Lisa ridică din umeri. — Uite ce e, nu știu prea multe despre ei, dar există fără Îndoială o tensiune Între ea și soțul ei. Ar putea foarte bine să fie o femeie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
ce cauză ar putea să fie nefericită? Lisa ridică din umeri. — Uite ce e, nu știu prea multe despre ei, dar există fără Îndoială o tensiune Între ea și soțul ei. Ar putea foarte bine să fie o femeie foarte nefericită. N-am de unde să știu. Poate că se simte singură, poate că a trăit toată viața pentru copiii ei, iar acum, că au crescut și s-au dus la casele lor, nu știe cum să procedeze. Poate că de-asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
exasperare din cauza mamei ei, Richard telefonează numai cînd are nevoie de ceva, iar Dan? Dan ne are pe mine și pe Tom, o familie numai a lui. — Nu-mi vine să cred, spun pe un ton blînd. Ai dreptate, e nefericită. Trebuie să mă străduiesc mai mult și s-o implic mai mult În viața noastră. Nu cred că e nici pe departe atît de rea pe cît o percepi tu. Iar el e al dracului de amuzant. — Cine? Întreb eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
se uite fix la mîinile pe care și le ține Încleștate Între picioare, În timp ce coatele și le sprijină pe genunchi. — Dan, trebuie să vorbim. Inspir adînc și continui. Zilele astea, se pare că nu reușim decît să ne facem reciproc nefericiți. Cred că nu mai putem continua așa. Trebuie să se schimbe ceva. Tot nici o reacție. — Dan, vrei să te uiți la mine? Își ridică Încet ochii, pînă ce Îi Întîlnesc pe ai mei, și sînt șocată de durerea imensă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
timp nemișcată. Stau așezată, plîngînd cînd și cînd, incapabilă să cred că s-a putut Întîmpla așa ceva cu adevărat, că el chiar nu mai e aici. Parte din mine a crezut că vom continua În același fel, că o viață nefericită, dar Împreună, era de preferat schimbării. „Ai obținut ce ți-ai dorit,“ repetă o voce din capul meu, dar acum, că asta chiar a devenit realitate, acum, că apartamentul reverberează de ecoul tăcerii, acum, cînd Dan a plecat, nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
Aparent, au mai rămas lucruri nerostite, dar nici unul din noi nu e În stare să Înceapă, să găsească vorbele portrivite. Urmează o clipă de tăcere. — Vrei să vă Împăcați? Apoi, Încă o pauză. — Nu știu. Știu numai că păream foarte nefericiți Împreună și mă gîndeam că am făcut o greșeală teribilă. — Și acum? Încă mai crezi asta? — Da, dar sînt momente În care Îmi amintesc de tot ce a fost bun În căsnicia noastră și motivele pentru care ne-am căsătorit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
astăzi arăt așa, pentru că sînt mahmură, o mint eu, sperînd că informația va ajunge la urechile lui Dan, iar el Își va Închipui că am ieșit În oraș să mă distrez. Mă Înveselește oarecum vestea că și Dan e foarte nefericit. — Ar fi trebuit să mă vezi azi-noapte. — Presupun că atunci arătai grozav. — Se Întîmplă ca exact ăsta să fie adevărul, răspund eu nonșalant, hotărîndu-mă să mă opresc din mințit pentru moment, căci, dacă e cineva În lume care poate mirosi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
fi trebuit mai bine să-mi țin gura? E prea tîrziu acum. Deci, poate mă suni tu cînd te Întorci? Poate vorbim cîndva, În weekend? Am spus prea multe. Mult prea multe. Pun jos telefonul și mă simt cumplit de nefericită. — Ce mai faci? La telefon e Fran și-mi dau seama, din felul În care mă Întreabă, că știe despre mine și Dan. Nu că n-aș vrea să știe, dar am obosit teribil să tot vorbesc despre asta și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
cîte ori dădea cu ochii de ea? Toate aceste lucruri Îmi revin acum În minte. În plus, a mai fost și discuția noastră de seara trecută. Nu-mi spusese ea oare că situația e complicată, că el e Însurat, dar nefericit? O, Doamne, e socrul meu. Mă cuprinde o furie cumplită. Cum Îndrăznește? Cum a putut? El nu-i aparține. E soțul Lindei. Tatăl lui Dan. Cum Îndrăznește? Mă uit la Michael, apoi la ea și nu-mi găsesc cuvintele. Vreau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
demnă de așa ceva, însă locul i se cuvenea de drept. Rotari și Gaila erau acoperiți cu prețioase văluri funebre orientale, negre, cu franjuri argintii, deja sfâșiate în câteva locuri. Giganticul și puternicul rege părea deja stafidit și sfrijit. Frumoasa și nefericita regină era umflată și diformă precum un burduf gata să plesnească, complet acoperită de un mucegai cenușiu. Am zărit chiar și scramasax-ul pe care regele îl ținea în mâinile împreunate pe pântece, precum și aurul fibulei de pe mantie și al crucii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
-mă acasă ca să-ți cer iertare. Ca și cum n-ar fi înțeles ce-i spuneam, m-a întrebat: - Cine sunt cei care te însoțesc? I-am explicat cine erau și i-am relatat în grabă ce se întâmplase după ultima și nefericita noastră întâlnire. Prietenii mei, încurcați, rămași mai la o parte din discreție, i-au făcut o mică plecăciune cu capul. Stăteam încă în genunchi și deja mă gândeam să plec, mânios și umilit, când mi-a trecut prin cap să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
soldați, înarmați regulamentar, care îi împingeau pe oameni cu sulițele spre margine. Până aici nimic ciudat, căci ceremonia trebuia să aibă loc în aer liber. Mi-am mutat privirea spre porțiunea de zid vizavi de fereastra mea, și cea mai nefericită dintre previziunile mele a devenit reală: pe pasarelele camuflate de scândurile parapetului am văzut un număr mare de soldați ascunși. De la fereastră puteam să țin sub observație doar o parte dintre schelării, dar am zărit mișcându-se o droaie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]