9,132 matches
-
ție. O revoluție radicală... Cu un astfel de îndemn, hedonismul și logica contractuală pe care el o presupune își găsesc titlurile de noblețe. în afara cazului de delicvență relațională a vreunui individ care consideră ca dezirabilă pulsiunea morții - și, prin aceasta, neagă orice posibilitate de intersubiectivitate -, oricine vrea să se bucure și să nu sufere. Prin urmare, făcându-i altuia ce ar dori pentru sine, el face ca cineva să se bucure și îl scutește de o suferință. Cu o treaptă mai
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
fel de deviere. Ortodoxia catolică, apostolică și romană se constituie distrugând chiar și idei creștine atunci când acestea nu servesc nemijlocit statul polițienesc. Dar paradoxal rezistența la creștinism e uneori... creștină. Astfel, gnosticii și Frații și Surorile Spiritului Liber nu-l neagă pe Dumnezeu și nici măcar existența lui Hristos. Ei se mulțumesc să descifreze altfel textele pe care autoritățile Vaticanului te obligă să le citești într-o manieră univocă. Plecând de la premisele extrase din Scrierile sfinte, printre care cele ale dragului Pavel
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
ca neavând suport în realitate! Balamacul fariseu bătându-și joc de milostenia sadduceeană... Michna și Guemara - cele două părți constitutive ale Talmudului, una palestiniană și redactată în ebraică, cealaltă scrisă în arameeană, limba vorbită în Babilonia - evocă un personaj care neagă nu existența unui Creator ci implicarea acestuia în amănuntele și în viața cotidiană a lumii. Numele său? Apikoros - Epicurianul... Rabinii consideră ca ateu pe oricine afirmă inexistența unui judecător, și deci imposibilitatea unei judecăți. Prin urmare, astfel de opinii ar
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
este locul cel mai de jos, cel mai întunecat, cel mai departe de cer, și miroase cel mai puternic a pucioasă. Acolo se chinuie ereticii condamnați pentru veșnicie să-și ispășească păcatele în niște morminte cuprinse de flăcări, pentru că au negat nemurirea sufletului. Pe atunci, un epicurian desemnează cel mai adesea un anticreștin, o persoană care nu crede în Dumnezeu, în natura incoruptibilă și eternă a sufletului, în Judecata de Apoi și în alte elucubrații catolice. Ridiculizând conceptul de epicurian, lăsând
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
poate vorbi de alegere, de libertate ori de liber arbitru? Dacă nu există posibilitatea opțiunii, oamenii nu pot fi considerați responsabili de ceea ce sunt, spun sau fac. Așadar, nici responsabili, nici vinovați - deci nici buni de a fi pedepsiți... A nega libertatea înseamnă a decreta iresponsabilitatea, dar și a deschide calea spre imposibilitatea de a corecta îprin pedeapsă), atât pe lumea aceasta cât și într-o alta, viitoare... Și atunci cum să conciliezi existența lui Dumnezeu, care nu se poate să
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
îi consacră o bună parte din viața sa și despre care mărturisește, atunci când se încheie, că-i datorează adevărate plăceri - tot atâtea câte i-au adus conversația cu oamenii inteligenți sau timpul petrecut în compania unor femei frumoase și cinstite. Neagă că materia cărții sale ar constitui-o alte cărți. Lecturile, citatele nu constituie structura și armătura gândirii sale, ci doar ocaziile ei, pretextele și factorii ei declanșatori. Bibliotecilor el le preferă viața, cărților - existența, plimbările pe jos sau călare pe
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
cele ale lui Platon care preiau aceste teze... Ce idee, sufletul imaterial separat de trup și destinat paradisului - pus în paralel în Eseuri cu raiul musulmanilor, la fel de aberant - sau infernului, după cum și-a trăit viața fosta lui gazdă! Fără a nega explicit existența sufletului imaterial, dar asociind totuși strâns existența cu un trup de care este neapărat, Montaigne respinge delirurile privitoare la viața de după moarte, la o lume de dincolo de lume, la un pretins destin post mortem. Dacă se întâmplă totuși
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
lor: extrag schije, gloanțe de archebuză, pun la loc țesuturile grav răvășite de ghiulele de tun, de răni de sabie ori de vârfuri de lance. Medicul aruncă prafuri în ochi; chirurgul acționează și vindecă efectiv ceea ce poate fi vindecat. Montaigne neagă tot ce este irațional în etiologia bolilor - pedeapsa zeilor ori a lui Dumnezeu, farmecele puse pe seama vrăjitoarelor... - și analizează ca un materialist: deschiderea unor căi de trecere, îndreptarea într-o anumită direcție a unor materii, fluxuri regulate, legături prejudiciabile, îngustarea
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
cu dorința și cu plăcerea noastră, acționăm ca niște creștini - chiar și atunci când credem că suntem atei, agnostici sau necredincioși. Montaigne creează un trup ateu - termenul va apărea cu o sută de ani mai târziu... Ateu nu pentru că l-ar nega pe Dumnezeu cu voința aprigă a celor care afirmă existența, ci în mod epicurian: cu relativă indiferență. Că Dumnezeu sau zeii există sau nu, iată ceva ce nu prezintă nici un fel de importanță... Dacă există, ei nu se sinchisesc câtuși
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
este răsplătită: în mod paradoxal, justiția dă rareori dreptate victimei, servindu-l mai adesea pe vinovat. într-adevăr, procedurile judiciare garantate de drept și de lege lasă victima să fie acuzată o dată în plus de către vinovat care, cel mai adesea, neagă orice acuzație și vrea să-și salveze pielea cu orice preț, inclusiv cu acela al adevărului. Mai rău: aceleași proceduri necesită o mărturisire completă din partea delincventului și a nevinovatului, care pune semnul egalității între cei doi; acestora li se dă
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
scuipatul... -, el mai adaugă la acest portret și faptul că n-ar putea fi un bun cetățean. în Atena zisă democratică, nu se prea glumea cu astfel de lucruri. Virtuosul Socrate, apărător al îndatoririlor cetățeanului în fața lui Aristip care le neagă, va plăti cu viața faptul de a fi filosofat contra cetății... Aristip se dezangajează din treburile colective, cu care consideră că-ți pierzi vremea și energia, bunuri de preț care pot fi utilizate mai cu folos pentru a te desăvârși
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
se sfârșise. Neutralitatea ideologică a condus la consacrarea tranziției ca termen generic pentru acest proces istoric în ECE. În ceea ce privește relația dintre tranziție și dezvoltarea socială (vezi dezvoltare socială), elementul de schimbare socială spre o stare considerată dezirabilă nu poate fi negat, cum nu poate fi negată nici aspirația spre condiții sociale și de trai mai bune, dar se pune problema în ce măsură respectivele schimbări au avut un caracter programatic, direcționat. Anumite componente ale tranziției, în special schimbările de sistem politic, economic și
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
condus la consacrarea tranziției ca termen generic pentru acest proces istoric în ECE. În ceea ce privește relația dintre tranziție și dezvoltarea socială (vezi dezvoltare socială), elementul de schimbare socială spre o stare considerată dezirabilă nu poate fi negat, cum nu poate fi negată nici aspirația spre condiții sociale și de trai mai bune, dar se pune problema în ce măsură respectivele schimbări au avut un caracter programatic, direcționat. Anumite componente ale tranziției, în special schimbările de sistem politic, economic și din sfera politicilor sociale pot
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
au efecte nu numai asupra celorlalți, contemporani cu noi, ci și asupra generațiilor viitoare. Justiție socială și echitate înseamnă, din acest punct de vedere, că fiecare națiune trebuie să aibă dreptul la dezvoltare respectând propriile valori culturale, sociale, fără a nega sau prejudicia în vreun fel drepturile altor națiuni. Pentru ca această dezvoltare să aibă un caracter durabil în acțiunile și deciziile noastre, trebuie să ținem cont și de cei care nu au acum posibilitatea de a-și apăra drepturile: generațiile viitoare
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
pe plan extern, a unor constructe teoretice consacrate în teoria politică clasică, infiltrate de caracteristicile-prototip ale masculinității și apoi prezentate ca obiective și universale. Femeile în relațiile internaționale nu există. În puținele cazuri în care prezența lor nu poate fi negată, ele se definesc în funcție de rolul lor raportat la o lume de sine stătătoare, cu care nu au aproape nici o legătură, care este rațională, superioară, autosuficientă „lumea relațiilor internaționale a bărbaților”, pentru a parafraza o autoare din domeniu. Femeile ca existențe
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
unui alt limbaj, a unui alt tip de scriere a teoriei și a unei alte metodologii. Fidel spiritului postmodern - și tocmai de aceea, o dată în plus, problematic în raport cu spiritul feminist -, feminismul postmodern chestionează ideea emancipării femeilor la scară globală, pentru că neagă orice posibilitate a unui plan progresist al lumii acesteia, al istoriei sau al dezvoltării umanității, în ansamblul ei sau în anumite grupuri. Ceea ce desemnăm prin „realitate” (inclusiv realitate internațională) reprezintă o colecție de fapte și actori disparați, în care teoreticienii
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
incluzând termeni precum „legalism” sau „moralism”, ambii referindu-se la trăsături prezente în scrierile autorilor liberali, dar exagerate până la caricaturizare de către autori ai realismului clasic, în scopuri propagandistice. Distincția analitică la care trimite calificativul „interbelic” nu are intenția de a nega influența ideilor din secolul anterior; intenția este mai degrabă aceea de a accentua diferențele dintre cele două categorii. Pentru mai multe detalii, vezi Dunne (2005, pp. 185-205) sau Rich (2002, pp. 117-133). O excelentă tratare a tradiției politico-juridice americane în
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
realizată. Două comentarii sunt necesare. A privi principiul securității colective așa cum a fost el expus de susținătorii liberali, ca un efort de instituționalizare a principiului balanței de putere, nu este echivalent cu a răspunde și, cu atât mai mult, a nega principala critică realistă referitoare la posibilitatea unei asemenea instituționalizări într-un sistem politic dominat de principiul anarhiei. Aceasta este o dezbatere separată în care trebuie consemnate argumentele confruntării dintre neorealism și instituționalismul neoliberal, dar și analize ale conceptului de anarhie
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
siguranței alimentare, energetice, a definirii interesului național în contextul integrării economiilor; invocarea dreptului internațional în caz de abateri de la normele convenite; argumentarea unui sistem de guvernare comun al statelor-națiuni și instituțiilor internaționale. Sunt propuse mai multe modele, de la cele care neagă globalizarea la cele care o desăvârșesc ca o pax americana. Ultima criză financiară (2008-2010) a pus în evidență nevoia reconsiderării rolului statului care a intervenit activ și energic în fluxurile financiare globale, perturbate puternic de sistemul financiar american. Mâna invizibilă
GLOBALIZAREA. Manifestări şi reacţii by Florina BRAN,Gheorghe MANEA,Ildikó IOAN,Carmen Valentina RĂDULESCU () [Corola-publishinghouse/Science/228_a_334]
-
marotă de a fi la curent cu toate noutățile, în loc să profităm de neprețuitul privilegiu de a-l putea citi pe Iorga în original, ne pierdem vremea cu toate pedantele mofturi, atât în perisabile, ale unor literați francezi, dintre care unii neagă pasiunile și conștiința, alții inventă ceva ce poartă neperceptibilul nume de „aliteratură”, iar alții își fac o fală din a fi urinat pe mormântul lui Chateaubriand! Crispări ale neputinței! A-l citi pe Iorga este una dintre cele mai vertiginoase
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
dacă ar fi putut, ar fi făcut cu liberalii exact așa cum preconizează la sfârșitul Scrisorii a III-a, ceea ce, oricum, este excesiv, era în tot cazul încă neobișnuit în a doua jumătate a secolului al XIX-lea. Nu se poate nega faptul că poetul fierbea de o nemăsurată furie împotriva liberalilor și că mergea atât de departe încât vorbele unui bătrân boier conservator: „Mr. Eminesco a fait du journal de notre parti l’organe de ses rancunes personnelles”, exprimau un adevăr
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
franceze de atunci, le-a mai publicat apoi și în volume, iar în cele din urmă, în colecția „Pléiade”. E adevărat că jurnalul rămâne de departe opera lui principală și îi asigură gloria pe drept cuvânt. Nu i se poate nega mărturia de conștiință și adevăr, nici patosul culturii, deci valoarea omenească și implicit artistică, dar mai are și multă „artă” pe deasupra, și un soi de cabotinism moral foarte dubios. Toată nemulțumirea și chiar sila lui de sine, toate procesele pe
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
că în Război și Pace sunt multe lungimi și în Comedia umană multă retorică și lipsă de gust decât să cuprinzi sensul vast și profund al acestor opere grandioase și geniale. În genere, e mult mai ușor să pari inteligent negând și contestând decât admirând. Cine admiră poate avea aerul unuia care se îmbată cu apă rece și eventual se lasă lesne amăgit. E adevărat că ceea ce admirăm ne definește și că nu rareori admirațiile noastre ne dau, cum se zice
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
și alte soiuri de blazați, scriitori care „pozează” declarând, spre exemplu, că „nu mai cred în literatură” (după ce au practicat-o cu oarecare noroc material, dar probabil fără sentimentul profund al creației). E mult mai comod și mai prestigios să negi toată literatura, inclusiv pe tine, decât să-ți mărturisești obscura bănuială că nu ai scris nimic rezistent. UN CRITIC SE NAȘTE CA PALLAS ATHENA Vocația critică e o vocație timpurie și un critic talentat se impune de la primele articole. Vocația
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
mod accentuat, nuanța de „fragment”, „detaliu”; eu m-am ridicat contra asimilării noțiunii de „individ” cu cea de „detaliu”, așa cum rezulta în mod expres din context: „1a început, a fost detaliul, atomul, individuația”. B) Amintind de atomismul vechilor greci nu negam deloc faptul că nașterea cosmosului din haos e o veche idee grecească aș adăuga că e pur și simplu tema oricărei cosmogonii nu numai grecească, fie religioasă, metafizică sau fizică. C) Al. Ivasiuc spune: „Nimeni nu a afirmat că Hobbes
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]