4,818 matches
-
sunt alte pericole. Mai trec și șobolani iar ea părea să se fi bătut cu unul din ei. Mai erau și pisici străine, motani periculoși. Dar se pare că nici ea nu a fost mai prejos. A fost o experiență neplăcută, urâtă din care s-a ales cu sperietura evenimentelor dure prin care a trebuit să treacă. Pisa când a văzut-o s-a bucurat foarte mult, nu a certat-o și a spălat-o toată seara și a mângâiat-o
[Corola-publishinghouse/Science/1468_a_2766]
-
psihice; - creează motivație afectivă; - favorizează activitatea mușchilor, inimii și minții; - creează stare de bună dispoziție și străduință; - prepară organismul pentru „fugă sau luptă”. În contrast, distresul (stresul negativ) prezintă ca principale caracteristici: - scăderea performanțelor; - anxietate sau neliniște; - tulburări comportamentale; - senzații neplăcute, iritabilitate; - dezechilibre mentale, depresie sau dereglări psihice; - oboseală, insomnii, somnolență. II.12.2. BAZE NEUROHORMONALE Deși fiziologia și neurochimia stresului sunt - în linii mari - cunoscute, suficiente componente ale interacțiunilor neuro-endocrino-metabolice centrale și periferice produse de diverșii stresori așteaptă noi precizări
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
toate înclinațiile rele, furie, mânie etc. pe care încearcă să le înfrâneze, cu dificultate, în viață. "Căci pretutindeni unde există plăcere, există pasiune, fără de care plăcerea ar fi insipidă: pretutindeni unde există pasiune, există emulație, fără de care pasiunea ar fi neplăcută. Or emulația duce la furie, la violență, la mânie, la durere și la alte o sută de patimi asemănătoare, care sunt incompatibile cu îndatoririle religiei noastre. Vreau chiar ca o persoană să asiste la spectacole cu gravitatea și modestia pe
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
tragedie, în schimb, le resimțim fără a simți și chinurile, și prin ele simțim plăcere, pentru că suntem "curățiți", "purificați" de aceste afecte. Ne face plăcere să privim imaginile cele mai de calitate ale unor lucruri a căror vedere ne este neplăcută în realitate". (cap. 4) Aristotel gândește, mult înaintea lui Freud, în termeni de economie libidinală. Emoția simțită la spectacolul tragediei, prin personaj interpus, o evacuăm, economisind astfel o neplăcere pe care am resimți-o în existența reală. "Prin celebra sa
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
care se lovește autorul dramatic, el declară, în Discurs despre tragedie: Această reducere a tragediei la roman este piatra de încercare pentru a desprinde acțiunile necesare de cele verosimile. În teatru suntem incomodați de loc, de timp, și de aspectele neplăcute ale reprezentației, care ne împiedică să expunem vederii multe personaje împreună, de teamă ca unele să nu rămână fără acțiune sau să o tulbure pe a altora. Romanul nu are niciuna din aceste constrângeri: el dă acțiunilor pe care le
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
ca fiind genul major, din cauza nobleței subiectelor și personajelor sale. "De aceea chiar și vedem la curtea Franței tragediile mai bine primite decât comediile, scrie d'Aubignac în Practica teatrului, iar printre oamenii de rând comediile și chiar farsele și neplăcutele bufonerii ale teatrelor noastre sunt considerate mai distractive decât tragediile. În acest regat persoanele, sau din naștere, sau trăind printre cei mari, nu se preocupă decât de sentimente generoase, și nu se dedică decât unor destine de seamă, fie prin
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
de regularitate, în Prefața sa la a doua ediție a lui Tyr și Sidon, tragi-comedie de Jean de Schélandre, din 1628. Ca și Lope, el condamnă unitățile de timp și de loc, a căror respectare atrage după sine uneori incoerențe neplăcute, fie că personajele apar pe scenă fără ca venirea lor să fie motivată, fie că un număr prea mare de evenimente se succed în mod precipitat în aceeași zi. Pe lângă asta, necesitatea de a povesti tot ce s-a petrecut în
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
întreba dacă îndatoririle condițiilor, avantajele, inconvenientele, pericolele lor au fost puse în scenă. Dacă asta este baza intrigii și moralei pieselor noastre. Apoi, dacă aceste îndatoriri, aceste avantaje, aceste inconveniente, aceste pericole nu ne arată, zilnic, oamenii în situații foarte neplăcute. Eu Așadar, ați vrea să-i reprezentăm pe omul de litere, pe filosof, pe comerciant, judecător, avocat, omul politic, pe cetățean, magistrat, finanțist, marele senior, intendentul. Dorval Mai adăugați, toate legăturile: tatăl de familie, soțul, sora, frații. Tatăl de familie
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
fără ele, nu ne-am distra pe socoteala lui. Să fie plasată această distracție în caracterul unui om rău la suflet și fără niciun merit, și să vedem atunci dacă mai găsim ceva de râs în asta! Ea ar fi neplăcută, respingătoare, odioasă, dar nicidecum rizibilă. Comedia își propune să corecteze prin râs, și nu prin bătaie de joc, și nu-și propune să corecteze exact defectele de care ne face să râdem, nici numai persoanele la care găsim aceste defecte
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
fară noroc, Admiratorii, Pentru bal). Dintre acestea din urmă, cea mai interesantă din perspectiva imixtiunii modurilor comicului și a sustragerii de sub influența caragialiană este nuvela Un prânz de gală. Deși are un titlu vădit ironic și amintește și prin odiseea neplăcutelor incidente de Grand Hotel "Victoria Română", scrierea lui D. D Pătrășcanu este o povestire ilustrativă pentru umorul care stârnește un zâmbet trist, indispoziția mascată de o veselie a resemnării. Personajul central, franțuzul Jean Renaud, ajuns profesoraș din provincie, este tipul
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Doamna de Staël... George Sand..." 77. Mai puțin pretențioasă, dar la fel de încrezătoare în virtuțile de intelectual autentic este Fraga, personaj din piesa lui N. D. Cocea, Pe când era bunica fată mare. Frumoasa curtată de politicieni iluștri își amintește un episod neplăcut din tinerețe, când a fost insultată de un tânăr căruia se străduise să-i compună o poezie, pe care nesăbuitul i-a arătat-o publicată "fraudulos" într-o revistă, de către un anume ...Eminescu. Aproape la fel de fertilă în câmpul literaturii postcaragialiene
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
precum și informații privind relația extraconjugală a soției cu respectivul șef de gară. Dintr-un impuls de moment, trimite o telegramă Direcției Căilor Ferate reclamându-l pe Galan, dar neagă paternitatea sesizării când realizează că ancheta ar putea avea urmări extrem de neplăcute pentru propria persoană. Destituirea odăiașului Taman pentru cei cinci lei pretinși ca bacșiș necunoscutului inspector, conferă piesei o finalitate care produce o mică, dar semnificativă breșă în universul socio-politic similar până aici lumii caragialiene: Cetățeanul-Taman nu mai face notă discordantă
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
încolăcite după urechea stângă. O netezi, deși își dădea seama că probabil era inutil. Părul ei avea o voință proprie. Machiajul însă arăta bine - o cremă hidratantă ușor nuanțată aplicată tenului său delicat și uniform colorat (din fericire, nici o erupție neplăcută în ultima oră), fard de ochi neutru pentru pleoape și puțină mascara neagră pe genele ei lungi. Pe buze avea un balsam în nuanță rozalie. Buzele lui Darcey erau trăsătura cea mai nesuferită; și-ar fi dorit să fie pline
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
gândi cum se sărutase prima oară cu Aidan, sub sicomorul din fața casei. Un sărut încărcat de promisiuni. Și îi năvăliră în minte toate clipele minunate petrecute împreună de atunci. Nimic din ceea ce era între ei doi nu luase vreo întorsătură neplăcută. Nimic nu se schimbase. În ciuda senzației de gol în stomac pe care o avea, era convinsă că el avea să sune. Dar telefonul se încăpățâna să nu scoată un sunet, iar atunci când încercă ea să îl sune, nu răspunse. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
și te aranjezi, dar nu e tocmai ceea ce te caracterizează, nu-i așa? Nu. — Îmi place Anna, îi spuse Neil. Dar nu e totdeauna bine să te implici într-o relație cu cineva de la birou. —Ai avut doar o experiență neplăcută, zise Darcey. N-o lăsa să te bântuie toată viața. —În general, m-am ferit de relații la serviciu. — Așadar... Nu dorise să se ajungă la o discuție personală, dar acum era curioasă. Ai mai avut pe cineva important? —Mhm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
răspunsese râzând că o invitaseră la cină ca să fie siguri că dacă își pierdea mințile și se purta groaznic, măcar nu o lua razna în ziua nunții. Acum Carol începea să se întrebe dacă nu cumva Darcey avea vreo surpriză neplăcută pentru amândoi. Nu... Darcey continua să se uite la masa cea mare, la care Aidan tocmai o sărutase pe Nieve pe buze. Hei, Darce! Glasul Rosei era ferm. —Întoarce-te pe pământ. Darcey clipi de câteva ori, apoi își întoarse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
noi le-am mulțumit și să-i binecuvânteze Milostivul Dumnezeu și Maica Domnului, și părinților lor că i-au educat frumos și creștinește. Și mașina lor să le aducă numai bucurii și să îi ferească de accidente sau alte lucruri neplăcute. Și dimineața la ora 5 eram acasă la Botoșani slăvind și mulțumind lui Dumnezeu că a fost cu noi în acest pelerinaj care se încheie aici! 5 Mai-15 Mai 2012( Grecia). Am promis că voi mai scrie câte ceva despre mine
Călător în Grecia 5-15 mai 2012 Şi un buchet de poezii Dedicate Domnului Iisus Hristos Şi Maicii Domnului. In: Călător în Grecia by Maria Moșneagu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/485_a_766]
-
bancar deficitar. — Dumnealui este Herr Doktor Hermann Six. În sinea mea, m-am gândit cât de amuzant era faptul că În cercurile Înalte toată lumea era doctor. I-am strâns mâna și mi-a reținut-o un răstimp, Într-un mod neplăcut, vreme În care ochii noului meu client mă priviră În față. Am parte de o grămadă de clienți care fac asta: se cred experți În a cunoaște caracterul unui om, căci la urma urmei doar n-o să-și destăinuie jenantele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
adăugat: — Colierul. Six rămase tăcut. Numai că deja l-ați recuperat, nu-i așa? l-am Întrebat. Sau cel puțin știți unde se află și la cine e. Nasul i se Încreți de dezgust, de parcă ar fi detectat un miros neplăcut: — Sper că dumneata nu ai de gînd să devii plictisitor pe tema asta, nu? Sper din suflet că nu, Herr Gunther. — Și cum rămâne cu hârtiile alea? Dovada legăturilor dumitale cu crima organizată, pe care Von Greis a dat-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
enigmă aici. Cu excepția cărărilor, incinta e plină de iarbă. Pe un dâmb, lângă un templu, un om taie cu o machete bălăriile ce amenință zidurile. Bălării în care cresc flori cu petale grase și din care se ridică un miros neplăcut de piatră putrezită. Respinsă continuu, de când s-a deschis aici șantierul arheologic, jungla n-a fost "cumințită". Stă la pândă, parcă, așteptând să-și înghită prada. În fiecare lună trebuie tăiate ierburile care amenință să cotropească incinta. Hrănite de ploile
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
prin milostenia credincioșilor aceste gânduri încep să prindă contur, Cu uriașe eforturi financiare am reușit până la această dată să înălțăm un nou dormitor pentru oaspeții laici, precum și o casă primitoare pentru Înaltele fețe bisericești, Îți amintești doar în ce condiții neplăcute erau obligați să stea cei ce ne vizitau așezământul, Doar nu veneau la stațiune, preacuviosule părinte, au fost comentariile lui Theo aseară, citindu-i scrisoarea, Firește înainte era greu, continuă scrisoarea părintelui Varava, să faci ceva pentru mănăstire, vechiul regim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
cafea tare, șapte seara, sper ca hârtia asta albă să aibă efectul unei cafele negre cu lămâie, îmi simt încă stomacul plutind într-o baltă cu alcool și aburii tari mai fac cale întoarsă spre grumazul meu, dându-mi o neplăcută stare de vomă, m-am apucat de băut numai spre dimineață când mi-am dat seama că eram singurul treaz de acolo și oriunde ai fi căutat un refugiu nu dădeai decât peste cupluri înlănțuite într-o mistică ignoranță a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
cu noi, spuse Kelvin. Dumnezeule, ce frumoasă e! —Superbă, aprobă Gerry, destul de impresionat încât să vorbească. Și ați observat că, deși ochii îi rămân nemișcați, sfârcurile ei te urmăresc prin cameră? remarcă Kelvin. Gerry și Jack păreau surprinși în mod neplăcut de remarca asta. Și Mercedes e destul de drăguță, spuse Kelvin. Nu prea are multe de spus, totuși, zise Gerry, vorbind din punctul de vedere al cuiva care era în aceeași situație. Kelvin rânji către Gerry. —Pe mine nu calitățile ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
fost, băieți. Așa este, spuse Lisa, destul de tare încât să o audă toată lumea - mai ales Mercedes. Am vizitat-o pe Frieda Kiely la atelierul ei. E o dulce. Pur și simplu dulce. De fapt, fusese un coșmar. Un coșmar grotesc. Neplăcută, agitată și atât de plină de ea, că nu știai când o să explodeze. Ceea ce nu ar fi fost un lucru chiar rău, se gândea Lisa. Când ajunsese acolo, Frieda era întinsă pe un șezlong, îmbrăcată într-una din creațiile ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
aprobase Lisa urâcios. —Uite, ea e mama ta, nu? Ochii împodobiți de mascara albastru erau amuzați și jucăuși când arătase cu capul ei, cu părul lăsat pe spate, o femeie care trecea pe partea cealaltă a străzii. Cu o senzație neplăcută, Lisa și-a zărit mama, ștearsă și ridicolă, îmbrăcată în haina ei cea mai bună. —Ea? spuse Lisa mirată, expirând un nor mare de fum. Aia nu e mama. Înapoi în biroul lui Jack, Lisa spunea ceva. Din nou și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]