7,995 matches
-
2011 Toate Articolele Autorului boala e ca un râu pe care se-ntinde neiertarea bunica așa gândește în ultimele clipe de lumină îi duc în fiecare zi vorbe bune nu vreau ca moartea să se mute aproape de sânul meu tremurul neputinței trece prin mine nu pot urca crengile fără ea fără "unde mergi fătuca mea?" nu știe nimeni cum se pășește cu adevărat cum se lipește sărutul de buze ce simte marea când atinge malul mă voi prelungi peste strigătul acestei
RUGĂCIUNILE NEPUTINŢEI de MARIA ILEANA BELEAN în ediţia nr. 314 din 10 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341790_a_343119]
-
un gest încetinit o să-l pun in tivul seri alb îi rotunjesc colțurile ca iubirile s-o-ncapă cu același gest blajin plămânii să-i umple de căldură fără toiagul ei rugăciunile neputinției măsoară totul pe piatră Referință Bibliografică: Rugăciunile neputinței / Maria Ileana Belean : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 314, Anul I, 10 noiembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Maria Ileana Belean : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare
RUGĂCIUNILE NEPUTINŢEI de MARIA ILEANA BELEAN în ediţia nr. 314 din 10 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341790_a_343119]
-
care l-a tulburat atât de mult, încât simțea, parcă altcineva îl conduce de mână și de picioare, parcă altcineva ar porni calul pe drumul spre casă, parcă el ar fi altcineva, când o zărește pe ea și e cu neputință să-și mai ia ochii de pe femeia misterioasă. Leagă calul de un copac, aruncându-i fân pentru a-l hrăni cumsecade. Se aud sunete muzicale îmbietoare din casetofonul străinei, rezemat de peretele căsuței. Lumina lunii îi cuprinde triumfător într-o
SINGURĂTATEA PESCARULUI de SUZANA DEAC în ediţia nr. 323 din 19 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341771_a_343100]
-
fi luat în seamă, O iubire fără margini, neștiută, e o dramă! O iubire ca a noastră, n-are cum să se confunde, Peste veacuri vreau s-ajungă, Universul să inunde, Să contamineze cerul și pământul într-o seară, Lacrimile neputinței de-a fi oameni, să dispară. Să demonstrăm că se poate, încă, să mai dăruim Dragoste nemuritoare, chiar de nu știm s-o rostim. Din cochilia tăcerii voi transpune în cuvinte Scrise cu lacrimi de sânge, povestea iubirii sfinte, Va
SUNETUL TĂCERII MELE de DANIELA PĂTRAŞCU în ediţia nr. 259 din 16 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341839_a_343168]
-
smereniei și al fricii lui Dumnezeu ci al neglijenței și al delăsării duhovnicești. Și, îndată ce se "denunțau"ca păcătoși, amânarea Botezului din motive de "nepregătire"și "nevrednicie"apărea ca o lipsă de grijă față de Taine. Este pur și simplu cu neputință să găsești un text patristic pe care să se sprijine ideea ca acela care nu se poate împărtăși cu vrednicie este mai bine să se abțină de la aceasta. Sfântul Ioan Casian scrie: "Nu trebuie să nu primim Sfânta Împărtășanie, fiindcă
DESPRE TEMEINICIA SFINTEI EUHARISTII de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 61 din 02 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341755_a_343084]
-
de altul sau e relativizată de acela. A avea un om lângă tine înseamnă a avea o putere, care micșorează puterea durerii proprii. În același timp, fiecare își comunică prin cuvânt misterul său sau adâncul incomunicabil. Aceasta se vede în neputința de a face pe altul să simtă durerea lui așa cum o simte el. E un mister cum poți simți durerea altuia, dar n-aș putea-o simți fără cuvântul prin care mi-o comunică, iar durerea trezită în mine e
DIMENSIUNEA SPIRITUALĂ A CUNOAŞTERII ŞI COMUNICĂRII de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1188 din 02 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341883_a_343212]
-
aurși obrazul ca mărul: „Purtam în plete flori albastre, flori de tei și stele. Azi, e tot mai auriu părul, dar nu mai împodobește obraji roșii ca mărul, ci pământiul ten al celui ros pe dinăuntru de viermele invidiei, al neputinței, al păcatului.” Ochii mari: „Nu mai sunt azi «cât istoria noastră». Nu mai sunt cei ai cunoașterii, ci ai curiozității bolnave de banalitate.” Mâna rece: „Veneam de dincolo și totuși mângâiam. Azi se strâng mâini reci - nu semnul sincerității - ci
NUMAI POETUL... MIHAI EMINESCU de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 1110 din 14 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341916_a_343245]
-
a fi inițiat, s-a dezvoltat ca o creație a specificității lumii sale, eul său fiind autorul propriului personaj, totodată, împrumutat și opus altuia: Atunci lumea cea gândită pentru noi avea ființă, / Și, din contra cea aievea ne părea cu neputință. / Azi abia vedem ce stearpă și ce aspră cale este / Ceea ce poate să convie unei inime oneste; / Iar în lumea cea comună a visa e un pericol, / Căci de ai cumva iluzii, ești pierdut și ești ridicol.[2] Actualitatea gândirii
AMNARUL ŞI AMARUL GÂNDITORULUI PERPETUU de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 1188 din 02 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341879_a_343208]
-
poziția bipedă, lăsându-ne să cădem, la greu, în genunchi, după ajutor. Și atunci strigăm că amară-i viața pe care o trăim în teritoriul dăltuit, încă de la naștere, spațiului nostru vital. Întunericul domină atât amnarul cât și amarul când neputința omului, de a vedea cu ochiul minții, este învăluită de cenușiul întunecat al suspinului: Dacă ești tu însuți, înainte de toate tu însuți, dacă ai rădăcinile adânc împlântate în viață, în concret, nimic nu te poate atenua, nimic nu te poate
AMNARUL ŞI AMARUL GÂNDITORULUI PERPETUU de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 1188 din 02 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341879_a_343208]
-
și căreia i-ai rămas adânc întipărită în suflet. Ești un copil micuț cu chipul și ochii senini, iar în sufletul tău curat porți o taină. Nu cunosc adâncimile tainelor pe care deseori vrei să le exprimi în cuvinte, dar neputința pune stăpânire pe tine. Deseori mă întreb ce ascunzi în sufletul tău? Oare cui ii spui bucuria și necazul copilăriei tale? Cum poți să te exprimi mai bine? În limbajul ochilor tăi sau a minții prin care transmiți nouă, celor
SCRISOARE CĂTRE LEONEA (MESAJ PENTRU UN COPIL MINUNAT) de LIGIA GABRIELA JANIK în ediţia nr. 1063 din 28 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342211_a_343540]
-
se-ntorc lăstunii, Prea multă toamnă tristă a poposit în tine Și scrie-mă-n solstiții cu cioburile lunii, Nicicând să nu mai sece fântânile din mine! Dacă din tot ce-am fost și-ai îndrăznit să-mi fii, Năframa neputinței ar răvăși iubirea, Nu știi vreun anotimp, în plus, de bucurii, Din care să rămânem nu doar cu amintirea ? Referință Bibliografica: Ines Vândă Popa / Ines Vândă Popa : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1246, Anul IV, 30 mai 2014. Drepturi
INES VANDA POPA de INES VANDA POPA în ediţia nr. 1246 din 30 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/342301_a_343630]
-
gândesti la termine, la ceasul care te preseazä să alergi..nu mai gândești la maldărul de acte pe care-l ai de rezolvat și care te asteaptă pe birou.., Singurul sentiment pe care l-am avut atunci...era acela de...neputință; voiam să mă mișc... însă picioarele parcä nu-mi aparțineau..nu mai voiau sä îmi asculte rugămintea, de a se mișca... Acea zi în care am simțit respirația Sfârșitului, atît de aproape de ființa mea, m-a făcut să privesc Viața
DRUMUL SPRE...FERICIRE de DOINA THEISS în ediţia nr. 803 din 13 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342259_a_343588]
-
privilegiaților aflați în grațiile muzelor Euterpe și/sau Calliope. *** POETULUI Pierdut sunt în pustiul rece-al zării, Corabie-s, cu pânze sfâșiate, Mi-i stoarsă vlaga de vampirii mării Și mă hrănesc cu țărmuri inventate. * Dar din acest preaplin de neputință Zvâcnește-n mine bobul de lumină, Prevestitor semnal de biruință, Acord suav de muzică divină. * Din marea răvășită de furtună, Epava sufletului meu în agonie Zărește-n ceață nesperata dună Nascută din măiastra-Ți poezie. Pe țărmul cel de vis
DE LA CITITOR, OMAGIU (POETULUI) de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 754 din 23 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342317_a_343646]
-
curiozitate și speranță să o ia de la capăt, era doar nisipul... timpului. Imaginea apărută în minte cu atâta claritate, o surprinse și o lăsă pe gânduri. Într-o fracțiune de secundă, toate eșecurile, toate tristețile, mâniile, revoltele sau sentimentele de neputință trăite până atunci, se rostogoliseră în hăul întunecat al nonsensului și dintr-odată se simțise cu totul golită de toată agitația de până atunci. O multitudine de imagini, cu gesturile sale mereu grăbite, ce atingeau nisipul cu atâta nerăbdare și
CASTELE DE NISIP de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 755 din 24 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342244_a_343573]
-
momentul Bunei Vestiri când, cu multă smerenie, a primit vestea că va fi Născătoare de Dumnezeu. Apoi, Arhanghelul Gavriil i-a detaliat cum va fi nașterea cea mai presus de fire, încheind cu cuvintele: “...la Dumnezeu nimic nu este cu neputință”. Prin răspunsul dat solului ceresc: 'Iată roaba Domnului, fie mie după cuvântul tău', Maica Domnului a schimbat starea duhovnicească a lumii. Cu ascultarea ei a vindecat neascultarea noastră. Prin smerenia sa s-a înălțat la Dumnezeu, iar Cuvântul S-a
CÂTEVA CUGETĂRI ŞI REFERINTE DESPRE “RUGUL CE ARDE ŞI NU SE MISTUIEŞTE”... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1309 din 01 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/342293_a_343622]
-
cei care au înțeles au primit și au crezut că Maica Domnului este pururea fecioară și Născătoare de Dumnezeu. Cei care nu au primit și-au arătat, de fapt, necredința în cuvântul Arhanghelului Gavriil: “La Dumnezeu nimic nu este cu neputință” (Luca 1, 37), și aroganța. Aceștia sunt ereticii de atunci și protestanții, și neoprotestanții de astăzi. Catolicii au exagerat prin învățăturile proclamate la unele sinoade mai recente: Imaculata concepție (1858), Înălțarea cu trupul la cer prin puteri proprii (1954) și
CÂTEVA CUGETĂRI ŞI REFERINTE DESPRE “RUGUL CE ARDE ŞI NU SE MISTUIEŞTE”... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1309 din 01 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/342293_a_343622]
-
acoperit de aceeași negură nepătrunsă a nopții. Oare o fi fost ispitit să evalueze lumea după propriul adevăr? Da, numai că propriul adevăr era Adevărul Însuși! Iar Adevărul Însuși avea cu totul altă optică. Cu totul alta! Finitudinea noastră ființială, neputința și tristețea care i se circumscriu, I-au frânt inima. Ca să deseneze cel dintâi zâmbet victorios pe chipul nostru împovărat a dat totul. S-a dat pe Sine. Gestul Lui nu ne-a ajutat să progresăm, ci să ne desăvârșim
SINGURA RATIUNE DE A FI! de TITIANA DUMITRANA în ediţia nr. 1479 din 18 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342434_a_343763]
-
-i scape-n veci de sărăcie. Cu suflet larg aș împărți, în lacrimi, plin de umilință, Un ceai de cer și cozonac, cernut cu smirna și credința. În inimi temple-aș înaltă și-aș pune soarele pe-obraz, Poveri și neputințe-aș frânge, să piară orișice necaz. Cel care ai prin hâr divin, mai mult decât ai merită, Pe cel sărac, lipsit și singur, fii bun creștin și nu-l uită! Deschide-a sufletului porți și-aprinde candela iubirii Să nu
DE-AȘ FI MOȘ CRĂCIUN de INES VANDA POPA în ediţia nr. 1452 din 22 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/342450_a_343779]
-
lăsa de izbeliște, la mâna unor oameni politici care nu înțeleg momentul istoric al României. Dacă ei nu fac nimic - să facem noi, cei cărora ni s-au deschis ochii și care am început să auzim strigătul de durere și neputință al aproapelui nostru. Să nu le mai cerem nimic, să ne dăm nouă înșine dreptul de-a stăpâni pământul, așa cum ni l-a acordat Dumnezeu. Să dăm Cezarului (statului) ce este al lui și să păstrăm pentru noi ce este
REVISTĂ DE CULTURĂ,CIVILIZAŢIE ŞI ATITUDINE MORALĂ de ŞTEFAN DORU DĂNCUŞ în ediţia nr. 54 din 23 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342461_a_343790]
-
3:4-5...)). Deși nici nu-i nevoie să-L micșorăm noi astfel( prin alegerile noastre), pentru că El, de bunăvoie, se face mic pentru ca noi să sporim în înțelegerea celor veșnice; se dăruiește nouă, topindu-ne toate temerile, toate ezitările și neputințele în focul iubirii Sale; ne încredințează că tot ceea ce facem, ca răspuns la dragostea Lui, este întruchipare sau icoană a Împărăției, a acelei ordini de sus care nu s-a vrut niciodată separată de cele de jos; ne întemeiază în
NU NE SIMŢIM RĂNIŢI CÂND PRIVIM SPINII UNUI TRANDAFIR de TITIANA DUMITRANA în ediţia nr. 28 din 28 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342429_a_343758]
-
În Egloga a VIII-a vers 63, Vergiliu glosează: „Non omnia possumus omnes” (Nu toți putem de toate) , adică pe lângă voință, stăruință, de care vorbeam cândva și care trebuie să însoțească visele noastre, preocupările noastre cele mai frumoase, există și neputințele noastre. Nu-l putem contrazice pe Vergiliu și nu putem crea alt dicton ca acesta: „Putem face totul!” și nici chiar „Toți la un loc putem face totul”. Există probabil o limită dată de Creator omului, în primul rând având
ECHILIBRUL INTRE AROGANTA SI UMILINTA de VAVILA POPOVICI, SUA în ediţia nr. 15 din 15 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342480_a_343809]
-
a dărâmat obstacolele culturale și barierele geografice, hrănit de utopia unui anume fel de cunoaștere... Rostirea de ceva nou, ca o cangrenă, a cuprins cugetele în torentele apelor tulburi ale „înțelepciunii” omenești... Menite s-o astâmpere, acestea au proliferat pustiul neputinței noastre, amplificând setea până acolo încât absorbția „adevărurilor” din tarabele veacului acestuia a atins absurdul... Setea de schimbare ne-a implicat atât de profund, încât noi nu mai vedem schimbarea. Devenim atât de plini de lucrurile pe care le vedem
KELOWNA, BRITISH COLUMBIA, CANADA în ediţia nr. 4 din 04 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342487_a_343816]
-
cu magnitudinea creației lui Dumnezeu, fie prin contemplare în spațiul intim al cugetării individuale, fie prin rezonanța sufletului meu la scrierile marilor descoperitori de taine, mă găsesc în fața unei iminente nevoi de a mă refugia de prigoana propriei mele descoperiri: neputința. Adâncimea prăpastiei dintre tânjirea tainică a spiritului și micimea coliviei tridimensionale a adâncit în relieful sufletului meu albia fluviului de cântec și de plângere și a marcat curenți noi, independenți de furtunile exterioare, curenți ai unei alte fațete de cuprindere
KELOWNA, BRITISH COLUMBIA, CANADA în ediţia nr. 4 din 04 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342485_a_343814]
-
înșine, noi vom fi într-un perpetuu conflict, atât în ființa noastră interioară, cât și cu semenii noștri și, implicit, cu creația lui Dumnezeu. Este adevărat, purtăm în noi suflarea eternității, suflarea divină, dar purtăm, în același timp, și stigma neputinței, prin blestemul adamic, purtăm cătușele grele ale firii pământești, acest nod gordian în calea adevăratei cunoașteri, a cunoașterii celei dătătoare de pace, în sensul deplin al cuvântului. Vedeți, zborul este legat de aripă, rostirea este legată de buze, cunoașterea pare
KELOWNA, BRITISH COLUMBIA, CANADA în ediţia nr. 4 din 04 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342485_a_343814]
-
stins strângând pumnii, până i-au intrat unghiile de jumătate în podul palmei. Tata a murit zâmbind. Ce o fi fost oare în mintea lor? Dar în sufletul lor? Isuse drag, azi, când ești cu ei în mormânt, mângâie-le neputințele și dorurile, ca un părinte și ca un fiu. Iartă-i pentru tot ce-au greșit ca niște oameni în această lume plină de primejdii! Aștept învierea Ta și ceasul în care ne vom bucura din nou, toți, împreună cu Tine
PAŞTELE, PAŞTELE DOMNULUI! de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 115 din 25 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342549_a_343878]