3,633 matches
-
vasul ăla cu formalină - În care se pun, de fapt, cadavrele, nu? Am strâns cumva din dinți, mi-am tras mâna jos, am ieșit, m-am dus la duș, cât m-a lăsat, până când... n-am leșinat, dar am căzut neputincios. Fără apă, fără mâncare și atâtea zile În gerul acela, după 7 zile de nenorocire, și sufletește, și fizic eram... Am căzut sub dușul cald. M-a ridicat Herman, m-a dus să primesc haine, că În sala cealaltă se
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
lăsat mânați ca niște vite la abator” - „Ce abator?” - „E fumul acela mare, negru, gros. Acolo o să ajungeți dacă ați fost dobitoci și nu v-ați răsculat”. Noi eram de bună credință: habar n-aveam ce ne așteaptă, o turmă neputincioasă, fără nici un fel de posibilități de a riposta acelor vremuri foarte dure și foarte milităroase. Și ca să vedeți viclenia acelora care ne-au primit acolo și ne-au cazat În niște barăci care Înainte fuseseră barăci pentru cai: ne-au
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
fost dus la muncă, la o carieră de piatră la Ebensee, lângă Viena - și acolo a rămas. A muncit tot timpul, până cu câteva săptămâni Înainte de eliberare, când a fost dus În Revier, când a căzut jos și a ajuns neputincios... Și a murit la o zi după eliberare: s-a Îmbolnăvit de tifos, iar la o zi după eliberare a murit. Adică deși l-au eliberat americanii - că americanii au salvat mulți oameni, l-au salvat pe fratele meu, că
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
Din această cauză, zacând/ Zdrobită de oboseală, în moartea care îi stăpânește grijile,/ Când regină privind spre cer,/ Când azvârlită în nenorocire, plângând,/ Acum plânge, acum se bucură,/ Acum plânge și e judecată,/ Acum e judecată și moare,/ Acum e neputincioasă de a ieși din rău, nefericita,/ Și intră în labirint, rătăcitoare"34. Oricum, înțelegerea tradiției este esențială pentru înțelegerea artei și culturii lumii. Fără a accepta limbajul simbolic folosit cine ar mai pricepe opera lui Leonardo da Vinci, Durer, Michelangelo
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
Totul e înghețat și ars în același timp. Numai spațiul cosmic e în același timp ars și înghețat. Stele incandescente plutesc în plumbul metalelor grele, metamorfozate în aur și gaze rare și inerte. Și în jur frigul imens care privitorului neputincios, spirit vital, organic îi este singurul mai apropiat, mai propriu pentru viețuire. Aici nu e timp, aici nu e decât un spațiu, un loc de întretăiere cosmică a tuturor timpurilor. Violetul e ultima culoare a curcubeului, în partea opusă se
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
deși mă consider un maestru al Cuvântului. Degeaba. Oricât am vrea să spunem ceea ce simțim când numai ne gândim la omul aflat în peisajul dominat de divin, care ne-a trezit starea de beatitudine ce exaltă în interiorul nostru, realizăm ce neputincioși suntem. Și când nu suntem crezuți? Și când un simplu gest sau o vorbă tulbură oceanele și declanșează uragane? E oare simplă sau complexă natura umană? Deci, în fața eului nostru interior suntem neputincioși. Și niciodată calea aleasă cu prudență sau
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
beatitudine ce exaltă în interiorul nostru, realizăm ce neputincioși suntem. Și când nu suntem crezuți? Și când un simplu gest sau o vorbă tulbură oceanele și declanșează uragane? E oare simplă sau complexă natura umană? Deci, în fața eului nostru interior suntem neputincioși. Și niciodată calea aleasă cu prudență sau aleatoriu nu va reuși să ne mulțumească. Și atunci vorbim, scriem. Nimic nu poate opri capacitatea noastră de a recepta prin simțuri universul, ființele și mai ales ființa pe care o iubim. Am
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
acestei axe, iar confruntările lumești devin o fațadă inutilă. Nicio viață nouă nu poate apare fără a se sfârși o alta. Ceea ce doar sugerează poetul este renașterea naturii, împlinirea ca simbol alchimic în etern, început de inițiere la care asistă neputincioși muritorii: Și au fugit în basmul lor/ De zeii reci, de oameni duri/ În frunzele uscate. Această conjuncție mistică reflectă conjuncția alchimică, imposibilitatea împlinirii ființelor spiritului, ale gândului fără integrarea materială prin comuniune divină. Pierderea elementelor conștienței reprezintă disociația de
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
cei trimiși de Moscova în gubernia lor, ca să fie stăpâni, să poarte cnutul. Să le ia funcțiile, averile și să-i trimită de unde au venit. Pot face treaba asta, dar să se grăbească, că, după ce intră în UE, vor asista neputincioși la bătaia de joc a celor aduși de vânturile stepei nefavorabile. După asta, mă voi duce și eu în vizită, în Basarabia românească. 11 septembrie 2009 15 septembrie: program de manele politice Am așteptat o săptămână de la asumarea răspunderii guvernului
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
este răspunsul! Dar voi, care l-ați votat pe Geoană ce-ați câștigat? Tot nimic! Până la alegerile viitoare, se va uita tot, tot, așa că din nou vom fi prostiți, jumuliți de voturi pentru te miri ce, și iarăși vom asista neputincioși la felul în care te pedelesc, te pesedesc și te penelesc ei. 26 ianuarie 2010 Țara ca o pradă Motto: „În România nu există idei. În politica românească nu există decât buzunar.” Octavian Paler Mare noroc și cu gripa porcină
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
cât o afacere mijlocie, nu aspirau spre MAN, nici spre ONU, nici spre CAER, nici spre Tratatul de la Varșovia. Cine sunt aceștia, față de Eba sau Honorius Prigoană și alții care vor apărea pe scena politică cât de curând? Vom asista neputincioși la transmiterea puterii de la tată și mamă la fiu și fiică, puterea însemnând atât funcția, cât și banii. Până la numărătoarea voturilor, am tras cu ochiul prin bugetul aprobat, despre care opoziția a spus și a depus atât de multe amendamente
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
cluburi. De ce tu, care de-abia o scoți la capăt, trebuie să aperi averea lui Țiriac, Vântu, Cataramă, Năstase, Băsescu, Becali, Patriciu, Prigoană și alții, putrezi de bogați. De ce? „Căci voi murind în sânge, ei pot să fie tari”. Asistăm neputincioși, la amorțirea opiniei publice, a spiritului civic, amețit cu ideea de datorie, onoare, patriotism, când ar trebui să se manifeste activ cu fiecare mort în Afganistan (12 până acum și 49 de răniți), ca responsabilitatea să fie transferată pe umerii
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
Laszlo, în sensul că pe lângă popa spion Tokes, a sosit și marele șef al mișcării de extremă dreapta, de tip fascist, garda maghiară, care are o sucursală în ținutul secuiesc ă HarMuCov, ce se va întâmpla anul viitor? Vom asista neputincioși la dezintegrarea Țării, îi vom lăsa pe trădătorii din ignoranță interni să rămână la guvernare chiar și cu acest risc? Care a fost reacția guvernului, a președinției, a partidelor politice, la cascada de insulte adresate României și oamenilor ei de către
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
începi să te împrumuți, ți se pun condiții înrobitoare și-ți lași datori nepoții și strănepoții. Cum mai poți să crezi că guvernul Boc mai conduce țara, când primește ordine de la troica financiară: F.M.I., Comisia Europeană și Banca Mondială? Deși neputincios și neperformant, Boc și guvernul lui nu pot fi dați jos, nici de moțiuni în care nu cred nici inițiatorii, nici de greva generală de maxim 30 de mii de participanți, încât te întrebi nedumerit cum poate un guvern iresponsabil
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
de vreme ce mobilitatea economică s-a Împotmolit“, afirmă Vivek Paul de la compania Wipro. O fi având India cea mai inteligentă avangardă high-tech din lume, dar dacă nu găsește un mod de a aduce la liman pe tot mai mulți dintre cei neputincioși, infirmi, semianalfabeți și neasistați social, atunci va semăna cu o rachetă care decolează, dar care se prăbușește imediat, neavând suficientă forță de propulsie. Partidul Congresului a Înțeles mesajul popular; de aceea, de Îndată ce a venit la putere, nu a ales ca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2108_a_3433]
-
cu lumina falsă a bucuriilor trupești, a egoismului și orgoliului, făcându-te să crezi că în micimea și ignoranța ta ai fi „cineva”. Celula era chilia eliberatoare în care intrai ca să te vezi pe dinăuntru, așa cum ești: gol și ticălos, neputincios și slab, îndoielnic și nehotărât, nevrednic în fața lui Dumnezeu de vreun merit, doar vrednic de mila Lui. Și atunci: binecuvântat fie Dumnezeu, Cel ce a dat omului prilejul suferinței pe acest pământ. Nu este alt remediu pentru a te scula
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
libertate să-ți stabilești locul pe potriva darurilor, integrându-te imperios în Creator, trup și suflet, aducându-ți trupul la stadiul de nemurire, de energie inepuizabilă în ființialitatea Existenței Divine Hristice. Îndoiala în credință este prăbușire, cădere. Rămas la conștiința singularității neputincioase, pe marginea disperării, sufletul plânge ca un copil rătăcit, pierdut de mama lui, fără posibilitatea orientării în mediul pe care nu-l cunoaște și de care nu e cunoscut. Ființa lui rătăcește la porți străine cunoașterii. N-ați văzut-o
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
elevi între 12 și 18 ani, din toate părțile țării. Slăbiți, timorați, unii bolnavi, dar cu ochi de lumină dulce, ca niște îngeri blânzi în fața cărora îți venea să cazi în genunchi și să le săruți aripile nevăzute, care fâlfâiau neputincioase pentru zborul spre înaltul din care coborâseră. Simțeam că pentru ei mă adusese Dumnezeu aici. De la Cluj și Beiuș era grupul cel mai numeros, de peste 40-50 elevi: Daniel Roman, Alexandru Pantea, Ion Măduță, Gheorghe Banciu, Ion Crișan, Septimiu Râmboiu, Oprea
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
mulțumirea, lauda și recunoștința față de Dătătorul a toate. De aceea strădania pentru afaceri, pentru productivitate, pentru negustoria care îmbogățește peste noapte și nu pentru muncă cinstită, binefacere, dragoste și pace! Nu numai pentru a ne hrăni, îmbrăca și adăposti, ajutând neputincioșii, ci pentru a specula lipsurile altora, adunând bogății de care dispunem ca să-i înșelăm pe cei în nevoie. Dumnezeu ne lasă în voie; iar în final, dar prea târziu, vedem că nu luăm nimic din ce am agonisit, ba, și
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
greșit prevalent care trebuie distrus pentru a încuraja dezvoltarea spiritului sănătos"22. România era însă fatidic legată de secolul al XX-lea. Neacceptarea schimbării însemna renunțarea la supraviețuire. Evreii prinși la mijloc în acest proces erau oarecum martori inocenți și neputincioși, iar uneori țapi ispășitori. Profesorul Barbu se referea la o tranziție de la schizofrenie la paranoia, dar pentru patrioții români, națiunea, cultura și economia română urmau trei direcții diferite. Intelectualii căutau o soluție. Se părea că au găsit-o (în deceniul
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
de situația mea, care s-ar fi putut s-o și schimbe. Desigur, ce-aș fi dorit eu să fac ar fi fost să alerg de-a dreptul la Hartley. Nici n-o sărutasem măcar. Cât de timid și de neputincios fusesem în această dimineață, la biserică! Dar va trebui să găsesc un substitut „ingenios“ pentru năvalnica mea pripă. Asemenea morfinomanului privat de drog, orice diversiune obișnuită mi se părea lipsită de sens. Tot ce făceam acum trebuia legat de unicul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
lăsate în forma inițială.) Eu beam ceai, iar Rosina coniac, după cum îmi ceruse. Pâcla era acum atât de opacă, încât aveai senzația că ferestrele sunt acoperite de draperii, și fusesem nevoit să aprind două lumânări, care se dovedeau ciudat de neputincioase să răspândească ceva din palida lor lumină în crepusculul cafeniu, sumbru, din încăpere. „O lumină excitantă“, o numise Rosina. Hotărâsem să-i istorisesc o versiune a poveștii lui Hartley, pentru că, în dispoziția mea actuală, colcăind de teribilul meu plan actual
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
fost ca nebun. Am colindat, aproape că am alergat, în jurul casei, în jurul pajiștii, peste stânci, pe digul rutier, în turn. Mă zvârcoleam asemenea unei fiare turbate, întemnițate într-o cușcă, izbindu-se dureros de gratii, executând, iar și iar, aceleași neputincioase salturi și zbateri. Plutea un abur ușor, auriu, care se subția treptat; avea să fie o zi fierbinte. M-am uitat cu mirare la locurile mele familiare de scăldat, la marea molcomă care plesnea calm stâncile galbene. Am alergat din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
care mi-a amintit brusc de tatăl meu. — O, Hartley, te iubesc atât de mult! M-am așezat pe scaun și mi-am prins fața în mâini. Sub camuflajul mâinilor, am simțit trăsăturile schimonosindu-mi-se. Mă simțeam atât de neputincios, atât de vulnerabil apropiat de copilăria mea. —-Hartley, nu mă părăsi. Nu știu ce m-aș face dacă ai pleca! — Cine a fost omul acela? mă întrebă Hartley. — Care om? — Omul cu care erai când am apărut pe scări. — Vărul meu James
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
Ben, și asta să fi fost cauza pentru care Ben nu voise s-o primească pe Hartley cu o seară înainte? Altminteri, cum ar fi putut Rosina să știe că venim? Gândul ăsta mă umplea de o mânie confuză și neputincioasă. Străbătusem satul, trecusem de biserica în care stătusem timid de vorbă cu Hartley cu atâta vreme în urmă, și am cotit pe deal, spre bungalov. Peregrine, conducând ca un nebun, cu obrajii aprinși, părea atât de absorbit în propriile lui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]