3,538 matches
-
spinările lucioase și ude doar atât cât se cuvenea. Într-un târziu, drumul începu să coboare și din dosul unor răchite și sălcii, peste o apă mare, se ivi un sat. Am ajuns la Argeș, unchiule?... vru să știe Culae, nerăbdător să se vadă ajuns. Drept răspuns, căruțașul mormăi nu se știe ce și dădu bice cailor. Culae se ținu bine, ca să nu se răstoarne sau să nu cadă. Și așa, mă flăcăule, grăi căruțașul, greu la deal cu boii mici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
albă și lungă aplecată deasupră-i. Fără să-și ia seama, copilul dormise toată ziua și acum prin fereastra întunecată a odăii cu multe scripci se zărea iarăși luna, iar de undeva de afară, prin ușa întredeschisă, răzbătea nechezatul unor cai nerăbdători s-o pornească la drum. Culae se dădu jos din pat și își căută din ochi găidulca, dar n-o văzu. Moșneagul hâcâi din gâtlej în felu-i de-acum bine cunoscut și, luând din perete găidulca cea mai frumoasă, din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
înălțați înspre cerul plin de stele. Copilul șovăi, cu părere de rău că trebuia să se despartă de bunicul său, dar deadul Vasile, punându-i o mână pe umăr, îl împinse ușor înainte. Unul din cai fornăi înăbușit și lovi nerăbdător pământul cu copita. Hai, nepoate, hai! îl zori căruțașul, săltând în căruță și punând mâna pe hățuri. Că, dacă mai întârziai puțin, o lua căruța la vale fără tine!... Omul părea să fie cu chef și vorbea cam în doi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
o maimuță, cu o cicatrice mare cât toate zilele brăzdându-i obrazul stâng. Ia hai să facem o mică plimbare cu ea, să vedem dacă merită banii!... Hai, sus în șa, Popescule, și piciorul pe accelerație!... îl îndemnă el foarte nerăbdător, dându-i discret un brânci înainte. Nando mai încercă o dată să se elibereze din strânsoare , dar securiștii îl ținură cu mâini de fier la mijloc și îl siliră să descuie mașina și să se așeze la volan, urcându-se și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
-i-se că nu vede bine, apoi le strigă celor din casă să se trezească și să vină să vadă cum ninge. Ușa celeilalte odăi se deschise repede și dinăuntru se ivi, în pijama și fără ciorapi în picioare, Ștefănel, nerăbdător să vadă și el minunea. În urma lui apăru și Mariana, cu Severel-Angheluș în brațe. Nou-născutul era gras ca un pepene, agitat și vioi, și se uita în jur, dintre scutecele lui, cu niște ochi mari și bulbucați, ca de broscoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
de acea zi pierdută în negura amintirilor. Au trecut patru ani, dar ei i s au părut o veșnicie. Era un început de toamnă cald și liniștit, cu emoții și se gândea că se apropia ziua când va începe școala. Nerăbdătoare, își verifica în fiecare zi ghiozdanul numărând caietele, creioanele și tot ce mama îi cumpărase. Se îmbrăca în uniforma nouă, admirându-se în fața oglinzii cât de bine îi stătea gătită școlărește. Atunci a primit vestea. Nu concepea că i se
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
a comandat o cafea cu apă. Mie îmi era atât de foame, încât mi-a venit să întreb chelnerița dacă nu are niște sânge. În schimb, am comandat niște apă plata cu lămâie. Ce ai mai aflat? l-am întrebat nerăbdătoare. E complicat. Se pare că înjunghie oamenii cu o armă necunoscută. Pur și simplu le scoate inima din piept. Nu e nici cuțit, nici pistol, nici șurubelniță. E ca și cum îi înjunghie cu mâna, cu o forță supraomenească. Omoară oriunde și
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
adevăr, eram înalt, părul blond îmi era puțin lunguț, șuvițele îmi umbreau chipul, ochii molatici, două smaralde șlefuite de prea mult citit. Mi-am luat pălăria și am plecat condus de mama mea. Eram student în ultimul an la medicină, nerăbdător și dornic să ajung departe, să fiu recunoscut ca un bun doctor. Ar suna cam țanțoș, dar voi preciza că eram cel mai bun dintre cei mai buni. Răsăritul soarelui mă prindea, veșnic, împreună cu câteva zeci de cărți și sute
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
un început înseamnă părăsirea unui sfârșit, există lumină chiar și în cele mai întunecate colțuri ale Tartarului. Băncile ne priveau vesele și îmbătrânite de umbra fostelor suflete nesigure ce s-au aflat în ele timp de patru ani trecuți, dar nerăbdătoare să împartă noi fantezii cu noi suflete nesigure. Un diriginte blând, cu un zâmbet diafan, ne privea cu căldură: Bine ați venit! Brusc, toată neliniștea devenise speranță. Speranța găsirii unei lumi mai bune acolo unde viața devine alta și metafora
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
care, Împreună cu Christian, o vizitase cu cîteva luni mai Înainte. „Casa viselor mele!“ Îi spusese ea, fermecată. O năpădi un val de tandrețe. Dragul de el, Își bătuse capul cu punerea asta romantică În scenă, cu siguranță că o așteptase, nerăbdător și mîndru de surpriza lui, apoi plecase, dezamăgit de absența ei la Întîlnire. Strecură poza În buzunarul rochiei gîndindu-se că totuși Christian era ciudat... N-ar fi putut pur și simplu să-i dea telefon? O respirație grea, chiar În spatele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
acolo unde bătea lumina lanternei rămasă Înțepenită În scobitura pietrei. Era cumva victima unei halucinații? Lucas o văzu cum prinde să izbească piatra cu mîinile goale și era gata s-o oprească, dar bolta Începu să se fărîmițeze sub degetele nerăbdătoare ale tinerei femei care continua să zgîrie În ciuda bucățelelor de piatră care cădeau peste ea. PÎnă ce aduse la lumină un briceag mic și ruginit, cu mîner de sidef. - N-a ajuns singur aici. Cuprins de o speranță nebunească, Lucas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
avea În mînă o piesă importantă din puzzle. Agitată, Îl sună pe Caradec la SRPJ, hărțuindu-l ca să-i facă rost cît mai rapid de informații complementare. CÎnd Morineau, cîteva ceasuri mai tîrziu, scoase faxul pe care Marie Îl aștepta nerăbdătoare, acesta nu-și credea ochilor. - O sută de milioane! În euro, asta face... Măi, să fie...! Și tot bănetul ăsta s-a făcut nevăzut! Lands’en, insula comorilor? Ar fi prea din cale afară, totuși! Marie Îi luă faxul din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
ar fi mai ușor acum, cînd Pierric Își regăsise capacitatea de a vorbi. Înseninată de gîndul ăsta și de cuvintele medicului curant care confirmase faptul că Pierric se exprima din ce În ce mai bine, firește, În limitele deficienței lui mintale anterioare, Marie redeveni nerăbdătoare la gîndul regăsirii, care, pe de altă parte, avea să-i ajute să elucideze o parte din mister. CÎnd pătrunseră În cameră, Pierric, stînd În pat, cu capul Înfășurat În bandaje, cu mutra veselă, se juca cu telecomanda. Marie simți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
raftul din mijloc, aproape de jumătatea rândului, dar acolo stă de o eternitate! Ceva din visele ei nocturne au determinat-o să caute în această carte, ce anume nu știa încă, dar îi era ei însăși clar că întorcea paginile rapid, nerăbdător și nervos, căutând anume ceva. Pentru următoarele ore a rămas în pat și a citit. Dintr-o dată s-a trezit că avea foarte mult timp, avea timp și să citească, nu trebuia să mai meargă la serviciu, nimeni nu aștepta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
de bucurie. Doar din profil, spatele lor aduse și umerii gârboviți le trădau vârsta. Fețele le erau întinse, radiante, aproape fără riduri, destinse și puternic râzătoare, obrajii îmbujorați de ninsoare. Băteau din picioare ritmic și se agitau ca niște păsări nerăbdătoare să-și ia zborul. Și-au luat în primire rând pe rând cadourile; pesemne fiecare dintre ei i-a spus sau recitat câte ceva lui Moș Crăciun, pentru că gurile lor au început dintr-o dată să se miște frenetic, luând tot felul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
trupurile celor doi lupi, răscolite de gemetele furtunii, au continuat să înfrunte, neclintite, ploaia nepăsătoare... CAPITOLUL 14 Pa[i mici C um au reacționat, tată și fiu despărțiți de atîta vreme, plecați unul în căutarea celuilalt, nerecunoscîndu-se unul pe celălalt, nerăbdători să să întîlnească și totuși nepregătiți să trăiască regăsirea atît de curînd? Care a fost primul lor gest, primul lor gînd, întîiul cuvînt? ... Veți crede, poate, că s-au repezit unul spre celălalt, strigînd de bucurie și vărsînd lacrimile regăsirii
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
și, mulțumesc cerului!, regăsit) cu mama ta, așa cum se întîmpla de fiecare dată cînd trebuia să mă îndepărtez mai mult. Fusese o zi bună: găsisem, în cele din urmă, vînat bogat și mă întorceam împovărat și ostenit, dar fericit și nerăbdător să vă regăsesc. Dintr-o dată, ecoul mi-a adus la urechi strigătul mamei tale... Mi se strînge carnea pe mine cînd îmi amintesc urletul acela sfîșietor! Și crede-mă, fiule, că, în atîta amar de vreme, mi-a răsunat în
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
nu Îi păsa de stingere, de parcă toată lumea din acea cârciumă s-ar fi bucurat de un permis de liberă trecere. În dreptul ușii se Încrucișă cu cârciumarul, care avea aerul că așteptase momentul acela pentru a se apropia de el. Părea nerăbdător să Îi spună ceva, dar se mărgini la o plecăciune stângace și la câteva vorbe de salut bolborosite. I se păru că, În timp ce vorbea, nu scăpa din ochi grupul celui de al Treilea Cer, și că nici acestora, la rândul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Dispari sau pun să fii azvârlit În temniță, la Stinche! — Soarta dumitale, messere, pentru un bănuț! Îl auzi strigând În continuare, pe un ton obraznic, În timp ce se Îndepărta. Dacă, Într-adevăr, ar fi fost de ajuns câțiva bănuți... Toată lumea era nerăbdătoare să Îi prezică viitorul, În orașul acela, Își zise el ridicând din umeri. Adunările Consiliului se țineau În fostul refectoriu al mânăstirii. Când intră, alți cinci membri se aflau deja În sală, În jurul mesei prelungi, examinând atent un document și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Însă nici unul nu părea să aibă intenția de a lua cuvântul cel dintâi. Teofilo Sprovieri fu cel care rupse tăcerea. — Iată-te din nou În Cerul al Treilea, messer Alighieri. Nădăjduiam că te vei Întoarce să ne faci cinstea. Eram nerăbdători să aflăm concluziile dumitale asupra problemelor pe care le-am discutat seara trecută, zise el după ce Îi făcuse loc lângă dânsul. Dacă acestea există. Lui Dante Îi păru că surprinde o nuanță ironică În glasul spițerului. Era pe punctul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
și eu. Dar inspectarea rămășițelor pământești face parte din riturile de rămas bun? Credeam că domniilor voastre vă e rezervată Îngrijirea spiritului și pioaselor femei aceea a trupurilor, răspunse ironic poetul. Dominicanul rămase impasibil. Dante se apropie și mai mult. Era nerăbdător să a priceapă la ce se uita atunci când Îl surprinseseră. Pieptul lui Ambrogio era Însemnat cu o evidentă serie de răni În dreptul inimii, care Îl traversau de la un umăr la celălalt. Trebuie că erau zgârieturile pomenite de medicul șef. Tăieturile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
care se prăbușeau pe dușumea, spărgându-se cu mare zgomot. În cele din urmă structura cedă, rotindu-se spre Înăuntru, În timp ce priorul, Împins de propriul său elan, cădea În cămăruța Întunecată care se deschidea Înapoia prăvăliei. Se ridică la loc nerăbdător, privind de jur Împrejur. Făcu un gest de dezamăgire când descoperi că era pustie. Undeva, sus, era un soi de ferestruică. O perdea smulsă atârna dintr-un colț al cadrului. — Trebuie să fi fugit pe acolo. Repede, veniți după mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
-i cu asta? Celălalt nu știa ce să zică. Dar Încă nu părea resemnat să tacă. — Dar sunt patruzeci și nouă... — Ai văzut greșit. Sunt cincizeci. Am adăugat un nume cu mâna mea. Ultimul. Priorul ridică lista În dreptul ochilor, căutând nerăbdător. Apoi Își aținti privirile asupra ultimului vorbitor, ca și când răceala tonului l-ar fi Înțepat precum limba unui șarpe. — Crezi că trebuie... — E necesar. Pentru binele Florenței. Dante Își trecu o mână peste frunte, căutând că Îndepărteze durerea Înțepătoare care, dinapoia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
să fie alertată? Șovăi o clipă: poate că ar fi trebuit să se Întoarcă și să adune câțiva soldați, Înainte să se apropie de inchizitor. Însă acesta Îl zărise și se mișcă cu repeziciune prin spațiul pustiu al claustrului, parcă nerăbdător să ajungă din nou sub umbra ocrotitoare a porticului. — Mă bucur să te Întâlnesc În sediul oficiului dumitale, frate, Îi zise, Întinzându-i ostentativ crucea pe care o purta la gât. Dante mișcă Încet din cap, ignorând gestul. Celălalt Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
de zile necesare pentru Îndelungata călătorie și apoi cabotajul de-a lungul coastelor. Copleșit de curiozitate, uitase cu totul de adversarul său. Se dădu Înapoi dintr-un salt, adoptând o postură defensivă. Dar Veniero renunțase la orice atitudine ostilă. Părea nerăbdător, În așteptarea unui răspuns. — Am totul În mână. Pe dumneata, secretul dumitale, pe complicea dumitale. De ce aș accepta Învoiala pe care mi-o propui? zise priorul după o clipă de tăcere, fluturând foile pe care le strângea În pumn. Fiindcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]