4,367 matches
-
cocaină; coco; cristalină; cros, Crăciun; culoare, alb; da; facultate; feerie; fină; Frank Sinatra; frig, frumusețe; fulgi Crăciun; fum; gheață, frig; gheață; gingășie; haină; iarna; imaculat; îngheț; joacă; lemne; leu; lină; lopată; magnifică; mașină; minune; miracol; Moș Crăciun; multă; natură; nea, ninsoare; neagră; negru; nevoie; ninge; nins; orbire; pasăre; peisaj; nu-mi place; plăcere; praf; precipitații; primăvară; proaspătă; pufoasă; pufos; puhavă; răceală; răcoare; roșie; roșu; safir; schiuri; sclipire; severitate; snow; sport; stare de bine; stele; strălucitor; telefon; trist; tristețe; troiene; ud; umed
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
Ă care nu e semnul unei deveniri, ci al unei permanente negări de sine, echivalente, prin rezultate, unei întemeieri de sine. Ce-i drept, irealitatea devine fascinație atunci când se aplică naturii. Iată: „M-am plimbat între Étréchy și La Ferté-Alais. Ninsoare și ceață, o ceață atât de diafană că arborii păreau un fum încremenit. Rareori am văzut un peisaj atât de poetic. Totul era ireal Ă în plus, din cauza poleiului, pe drum nu era țipenie” (III, 5). Altundeva: „Patru ore de
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
fericirea e și consecința sentimentului neclar de sfârșit de lume, de amurg fără agonie. De fapt, toamna nici nu contează. Într-o zi de 31 decembrie, Cioran nota: „Am făcut azi circa treizeci de kilometri în regiunea Étréchy și Boutigny. Ninsoare și drumuri pustii. Să fii singur pe un drum, numai cu gândurile tale, ba chiar fără ele! Ă ce mult îmi place lucrul ăsta. Departe de orașele astea populate de cadavre, căci Parisul nu e decât un cimitir sprințar” (II
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
în casa anilor mei. Ea 1: Sînt în casa iubirii tale. El 1: Cît timp? Ea 1: Tot timpul... cît o să fie timp. El 1: N-am să te uit niciodată. Ea 1: Ești bun ca o ploaie... ca o ninsoare... ca o liniște... El 1: Ai început să vorbești ca o poezie. Ea 1: Pentru că tu mă iubești ca un poet. El 1: Am să te scriu mereu. Ea 1: Am să te citesc întotdeauna. El 1: Ești frumoasă. Ea
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
cuptori, cuptor, coptori, luna fiebințelilor și a coacerilor; august augustru, august, aust, ogust, măsălari, gustar, gustea și secerar; septembrie răpciune, răpciuni, viniceri, vinițel, luna vinului; octombrie brumărel; noiembrie brumariu, brumar, brumar mare și promorariu; decembrie andrea, indrea, undrea, Neois, luna ninsorii.53 Și la alte popoare, timpul își pune pecetea pe lunile anului 54: LUNILE MOIS MONAT PENSYLVANIA GERMANI SLAVII SUD DUNĂRENI GOCEENI IANUARIE FROIDE WINTER-MANOTH (luna de iarnă) PROSENZ (la lune du millet) FEBRUARIE DE LA NEIGE HORNUNG (luna cea mică
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
poetic cu care se îmbină; versul citat și comentariul se contopesc formând un spațiu aparte cu deschideri spre înțelegerea și aprofundarea actului poetic. De pildă, când este analizată poezia Ninei Cassian, comentariul devine poezie pe marginea poeziei: "Era vârsta primelor ninsori și treceau prin vreme culorile fără sentimente; era vremea dansului nepăsător, al jocului cu lumina, cu sentimentul plenitudinii, când "miezul de piersică este plin de sânge"". Analiza poeziei feminine este subtilă, ea urmărește în paralel cu analiza textului un portret
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
ploi, și noi/ ne-ascundem în grădina înserată și se răsfrâng/ de multe ori chipurile noastre în frunzele ude/ și ne leagănă ca și cum am visa într-o oglindă" ("Așadar, nu există singurătate"). Poezia de dragoste presupune un decor alb, o ninsoare totală de sfârșit de lume, cu fulgii ce troienesc lumea ca și amintirile. Un Bacovia într-o formulă nouă din care lipsesc gesturile și disperările, dar din care rămân câteva obsesii iubita care, chiar dacă mai există, nu mai e cea
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
coborât în infern ("Din altă toamnă", "Văzduh", "Bacovia", "Culorile se schimbă"). Motivul păsării Phoenix sensibilizează comentariul existenței. Însăși zăpada, care își repetă egal și măsurat existența, provine din arderea păsării Phoenix; minunea albului îi dă poetului sentimentul sufocării, al suprasaturației: "Ninsoarea de departe/ de sus, de jos/ din dreapta, din stânga/ Sunt până în piept în zăpezi/ și poate ca nu există a ninge/ arde sus pasărea predestinată/ invadează pământul cenușa ei". Omul, în raport cu obiectele eliminate în absențe, se află într-o falsă existență
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
poetului se înfruntă cu soarele și, într-o "artă poetică", ne mărturisește că poezia îl devoră. Zborul, ca și la I. Barbu este invers: "Împădurit de păsări albe sunt/ acum ai zice vom zbura/ și vom rămâne urma/ prelungii lor ninsori inverse/ cu țipetele-asurzitoare/ o insulă de calcar singuratică". Apare obsesiv ideea de vis, amestec de lumini și întuneric: vise cu păsări, vise pictate cu mari catedrale, vise cu sfincși, cu lei nemișcați, intens colorate, pământul visează și se trezește pe
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
a crea imagini voit alese și de aceea ușor sărăcite de văpaie; văpaia, cum ne spune însuși poetul, devine transparentă: "Năvălind ca sămânța fierbinte a vulcanului,/ iarba foșnind din pahare, în gâtlejul speranței,/ arzând prin acvarii și-n miezul tăcerii, ninsoare verde-a pământului,/ iarbă." Există o față exterioară a lumii, reprezentată de-un dans ușor, superficial, menit sa acopere o lume gravă; dansăm peste lumina ce moare, peste trena tristeții, peste puritatea logodnei, peste misterul nunții și flacăra ne taie
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
cât o remușcare/ veștile de un galben canar ale acestor cetăți." Marius Robescu "Ninge la izvoare", Editura Tineretului, 1967; "Viața și petrecerea", E. S. P. L. A., 1969; "Mușuroiul, editura I. Creangă, 1970; "Clar și singurătate", Editura Cartea Românească,1972; "Utopia ninsorii", Editura Cartea Românească, 1975. Dacă Nicolae Prelipceanu și majoritatea poeților din această perioadă exprimă cu nostalgie sentimentul trecerii timpului, Marius Robescu vorbește despre un spațiu fericit, despre o stare de echinox "în care nimeni nu îmbătrânește", un univers în care
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
și de un spațiu înflăcărat de amurg, cu fântâni neliniștitoare în care cina zeilor este anunțată de imensul clopot imperial. Fantezia lui M. Robescu crește printr-o aglomerare de elemente care dau sentimentul de sfârșit de lume, ca ploaia și ninsoarea, sau dintr-un sentiment enigmatic și tulburător de univers sublim, efervescent, virginal și arhaic. Al. Piru pune "Viața și petrecerea" sub semnul lui Dosoftei ca titlu dar și ca epocă de ev mediu, cu bărbați grei în armuri, cu prințese
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
genunchii goi". Un acut sentiment al morții apare în poemele "Vremea", "Catran". Sentimentul timpului, ca și la alți poeți, se fixează în ideea repetabilității: Iar timpul e o roată cu spițe/ Prin care lumina se crapă." În ultimul volum "Utopia ninsorii", editura Cartea Românească, 1975, e preocupat de problema artei și a destinului în poezie: "Atât doar poetul trebuie să creadă/ că fericite-i sunt suflarea și destinul". Câteva poeme de dragoste ca "Iartă-l pe cel", " Crezi poate", " Dorm și
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
vis de copilărie incluzând fosforescența candorii și premonițiile experienței: "Era o vârstă bucuroasă de zăpadă/ cu frigul convertit ornamental,/ abur de aur, fastuos apel,/ netemător de unda nomadă." Poeta este încă departe de iubire, ca de Styx. Era vârsta primelor ninsori și treceau prin vreme culorile fără sentimente; era vremea dansului nepăsător, al jocului cu lumina, cu sentimentul plenitudinii, când "miezul de piersică este plin de sânge". Piese reprezentative: I. "Roman..." o posibilă "biografie a iubirii". Imaginea mării ca peisaj al
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
grâu și pelinuri". Sentimentul dezrădăcinatului nu lipsește din acest univers ("Himera nisipurilor",1969). Nici cu poezia de dragoste nu reușește să devină caldă această poetă severă cu sentimentele ei și cu lumea: "Seară și sunetul singurătății altul/ nu se așază ninsoarea/ pe urmele mării, peste urmele mele;/ blestemați pașii noștri/ imposibil să uiți să ștergi urmele vechi./ Nu se așază ninsoarea". Ana Blandiana "Persoana întâia plural", E. P. L., 1964; "Călcâiul vulnerabil", E. P. L., 1966; "A treia taină", Editura Tineretului, 1969; "Cincizeci
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
să devină caldă această poetă severă cu sentimentele ei și cu lumea: "Seară și sunetul singurătății altul/ nu se așază ninsoarea/ pe urmele mării, peste urmele mele;/ blestemați pașii noștri/ imposibil să uiți să ștergi urmele vechi./ Nu se așază ninsoarea". Ana Blandiana "Persoana întâia plural", E. P. L., 1964; "Călcâiul vulnerabil", E. P. L., 1966; "A treia taină", Editura Tineretului, 1969; "Cincizeci de poeme", Eminescu, 1970; "Calitatea de martor", Editura Cartea Românească, 1970; "Octombrie, noiembrie, decembrie", Editura Cartea Românească, 1972; "Poezii", Editura
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
Satul poetului este legat de vremea copilăriei, pământul este cel al acestei epoci: "și apoi toamna singuri, acasă/ frigem bureți târzii pe-o sobă înnoptată,/ ieșea fumul încet pe hornuri cu viață/ și ne trezeam deodată în zori/ opriți de ninsoare" ("Pământul"). Pe acest pământ, într-o viziune dramatică și halucinantă, este casa părintească. În cumpăna fântânii stă răstignit tatăl, pârghie este mama înșurubată în brațele noduroase ale tatălui. Copiii ard și vremea absoarbe în neant generații și generații. Ca și
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
curgeți voi, le-am spus/ celor care erau" ("Măreția frigului"). Iconoclast și contradictoriu, înfometat de perfecțiunea unei lumi de vis, iată-l divin, arghezian ca atitudine, compunând o muzică rafaelită: " Deci în visul, visul visului/ doarme lupul Cristului/ creieru-ametistului,/ și ninsoarea tristului/ El mănâncă/ numai stâncă" ("Lupul singuratic"). Izolat, cu un anume sentiment de singurătate, plângându-și propria absență într-o lume mereu schimbată, apare și în poemul "Andru plângând". Poetul devine întruchipare de cer și pământ, iar întrebările lui sunt
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
disperat ca-n ruguri,/ și joacă flăcări de comori pe dealuri/ pe pântecul femeii și pe pluguri". Demnă de remarcat este acea latură a liricii care încearcă să creeze noi mituri: universul stă pe un pește mare, Isus este fiul ninsorii, femeia poartă în ea sămânța morții, lumea s-a născut dintr-un imens ou. Sunt valorificate poematic dualitatea spirit-trup, geneza: "Ești o femeie, lume, ca să te birui eu,/ Isus Hristos, sexul lui Dumnezeu." și trupul și sufletul se îngemănează, sufletul nu
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
etc.); - susținerea unei opinii despre modul în care se reflectă o idee sau tema romanului studiat în evoluția relației dintre cele două personaje. - VARIANTA 9 SUBIECTUL I (30 de puncte) Citește următorul text: Verbele nebune aleargă după tine, și respirația ninsorii le scrie în aer. Verbele nebune ajung din urmă tăcerea, îmbrățișează ramurile goale, schiază pe melancolia ta. Verbele nebune au o auroră a lor boreală [................................................] și te pândesc să te apropii de ora pe care ți-am dăruit-o ție
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
pe cineva) de mâini și de picioare, a lega limba/gura cuiva, a i se lega picioarele, nebun de legat etc.] De emoție, na putut lega două vorbe./ Evita să se lege la cap cu problemele altuia. 4. motive literare: ninsoarea, cuvântul, tăcerea, aurora boreală, nebunia, focul, alergarea 5. dimensiunea temporală: ora pe care țiam dăruito; pentru totdeauna 6. Elementele de prozodie utilizate de Nichita Stănescu sunt moderne: discurs astro fic, versuri de măsură variabilă, fără ritm și fără rimă (versuri
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
sugerează ideea că limbajul poetic e viu, însuflețit de o energie interioară și de dorința irezistibilă de a învălui, de a îmbrățișa, deci de a cuprinde și exprima - întro manieră atipică, nebună - tot ce există, concret sau imaterial. Metafora respirația ninsorii presupune tot o personificare, imaginând un univers animat, în care ninsoarea este răsufletul unei fabuloase ființe cosmice. 8. Un element de diferențiere a genului liric în raport cu celelalte genuri literare este prezența instanțelor comunicării lirice. În poezia stănesciană apare eul liric
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
interioară și de dorința irezistibilă de a învălui, de a îmbrățișa, deci de a cuprinde și exprima - întro manieră atipică, nebună - tot ce există, concret sau imaterial. Metafora respirația ninsorii presupune tot o personificare, imaginând un univers animat, în care ninsoarea este răsufletul unei fabuloase ființe cosmice. 8. Un element de diferențiere a genului liric în raport cu celelalte genuri literare este prezența instanțelor comunicării lirice. În poezia stănesciană apare eul liric (desemnat prin mărci ale persoanei I: am dăruit, mea), în ipostaza
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
de nevăstuică în apă, și apa aceea o dai s-o beie vita cea mușcată - și-i trece. Mușcătura de nevăstuică (cînd dormi) se tămăduiește cu spălări de apă neîncepută, turnată printr-o piele de nevăstuică întinsă pe o cracană*. Ninsoare Cînd ninge cu foloștine*, se zice că ninge cu obiele și se descalță Dumnezeu atunci. Noapte înapoi noaptea și în fîntînă părăsită să nu te uiți, că nu-i bine. Noaptea pe întuneric să nu te uiți îndărăt, căci vei
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
Cînd cîntă huhurezul. Cînd zgîrie mîța rogojina cu unghia. Semne de ger Dacă cîntă cucoșul iarna spre sară. Cînd iarna vrăbiile caută loc de aciuare pe sub streșina casei. Dacă visezi pește. Cînd se înroșesc tare pirosteile în foc. Semne de ninsoare Cînd visezi luptă. Cînd visezi oi. Cînd asudă fereștile. Cînd umblă multe cioare zburînd pe sus. Cînd înfloresc florile toamna. Cînd se strîng mai multe vrăbii la un loc și zboară toate din loc în loc, iar cînd stau în copaci
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]