4,446 matches
-
Bolyai, a fost un matematician maghiar din Transilvania, cunoscut mai ales pentru contribuțiile sale în domeniul geometriei. A fost tatăl matematicianului János Bolyai. S-a născut în Bolya (astăzi Buia), pe atunci în comitatul Târnava Mare, într-o familie de nobili sărăciți. Strămoșii săi s-au distins în luptele antiotomane. A fost pregătit acasă de tatăl său până la vârsta de 6 ani, când a fost trimis la colegiul din Aiud (azi Colegiul Național Bethlen din Aiud). În 1790 a intrat la
Farkas Bolyai () [Corola-website/Science/312188_a_313517]
-
criză, s-a evidențiat puterea Senatului, care a numit patru împărați, numai pentru a-l detrona pe Maximin Tracul, un barbar care era împotriva nobilimii. Când situația s-a stabilizat, la venirea pe tron a lui Gordian al III-lea, nobilii și senatorii au condus "de facto" Imperiul. Anul 238 nu a rezolvat nimic pentru Roma, ci dimpotrivă, a adâncit criza secolului III.
Anul celor șase împărați () [Corola-website/Science/312228_a_313557]
-
în jurul nobilimii, cu sisteme instituționale organizate în jurul statului. Astfel a fost creat postul de intendent - reprezentant al puterii regale în provincii - poziție ce a subminat, în mod important, puterea nobilimii. Un rol din ce în ce mai important îl avea și „Noblesse de Robe” - nobilii ce ocupau funcții în administrație sau justiție și care de cele mai multe ori au făcut studii importante. Parlamentele regionale au avut inițial scopul de a facilita introducerea puterii regale, dar cu timpul acestea au devenit din ce în ce mai autonome. În secolul XVIII, societatea
Vechiul Regim (din Franța) () [Corola-website/Science/312238_a_313567]
-
scutit de plata impozitelor. Preoții ocupau o importantă poziție în stat, se ocupau de săraci, spitale și școli și țineau registrele de stare civilă, notând în registrele parohiale nașterile, căsătoriile și decesele. Starea a doua era cea mai puternică. Numărul nobililor varia între 110.000 până la 350.000 - adică 0,5% până la 1,5% din populație. Cei mai puternici erau cei 4.000 de nobili de curte, categorie limitată la cei a căror ascendență nobiliară data de dinainte de 1400 și care
Vechiul Regim (din Franța) () [Corola-website/Science/312238_a_313567]
-
notând în registrele parohiale nașterile, căsătoriile și decesele. Starea a doua era cea mai puternică. Numărul nobililor varia între 110.000 până la 350.000 - adică 0,5% până la 1,5% din populație. Cei mai puternici erau cei 4.000 de nobili de curte, categorie limitată la cei a căror ascendență nobiliară data de dinainte de 1400 și care își permiteau costul vieții de la Versailles. Următoarea ca importanță practică era nobilimea de robă, nobili care lucrau în administrație și justiție, în special magistrații
Vechiul Regim (din Franța) () [Corola-website/Science/312238_a_313567]
-
populație. Cei mai puternici erau cei 4.000 de nobili de curte, categorie limitată la cei a căror ascendență nobiliară data de dinainte de 1400 și care își permiteau costul vieții de la Versailles. Următoarea ca importanță practică era nobilimea de robă, nobili care lucrau în administrație și justiție, în special magistrații din parlamente. Restul nobilimii, care constituiau majoritatea clasei nobiliare, trăia la țară. Principala sursă de venit a nobilimii era pământul, deținând ¼ până la 1/3 din acesta precum și între 15%-25% din
Vechiul Regim (din Franța) () [Corola-website/Science/312238_a_313567]
-
nu era o castă închisă ci o elită deschisă, acceptând deseori alianța cu burghezia, dacă acest lucru ducea la întărirea puterii sale economice. De altfel, puteai deveni nobil fie prin favoarea acordată direct de rege, fie cumpărând anumite slujbe. Deși nobili își puteau pierde titlul de noblețe dacă desfășurau activități economice specifice oamenilor de rând, cum erau comerțul sau munca manuală, unii dintre ei s-au implicat în metalurgie, minerit sau sistemul bancar. În fruntea stării a treia se afla burghezia
Vechiul Regim (din Franța) () [Corola-website/Science/312238_a_313567]
-
de crime - crimele comise de vagabonzi, dezertori și jafuri la drumul mare erau tratate de un tip special de judecători „prévôt des maréchaux”, ale cărui sentințe erau definitive. Judecătorii „prévôts”, sau echivalentul lor, erau judecători de prim nivel pentru ne-nobili sau clerici. Aceștia prezidau singuri, dar trebuiau să se consulte cu avocați („avocats” sau „procureurs”). Apelul contra sentințelor acestora se făcea la nivelul de „bailliage”, care era de asemenea tribunal de primă instanță pentru nobili. Tribunalele „bailliage” sau de tip
Vechiul Regim (din Franța) () [Corola-website/Science/312238_a_313567]
-
de prim nivel pentru ne-nobili sau clerici. Aceștia prezidau singuri, dar trebuiau să se consulte cu avocați („avocats” sau „procureurs”). Apelul contra sentințelor acestora se făcea la nivelul de „bailliage”, care era de asemenea tribunal de primă instanță pentru nobili. Tribunalele „bailliage” sau de tip „présidial” erau de asemenea curți de primă instanță pentru numite crime, „cas royaux”: sacrilegiu, lèse-majesté, răpire, viol, erezie, falsificare de bani, răzvrătire, insurecții și port ilegal de arme. Apelul contra sentințelor se putea face doar
Vechiul Regim (din Franța) () [Corola-website/Science/312238_a_313567]
-
1574), Eustachius în latină, a fost savant, anatomist și medic italian, unul din fondatorii anatomiei umane. Orașul său de proveniență este San Severino, lângă Macerata, Italia. Bartolomeo a fost fiul lui Mariano Eustachio, medic renumit ce aparținea unei familii de nobili. Tatăl insistă ca fiul să primească o educație umanistă, astfel încât acesta dobândește cunoștințe temeinice de greacă, ebraică și arabă. În acest fel, marele savant de mai târziu va putea studia Avicenna direct în original, adică în arabă. Eustachio a studiat
Bartolomeo Eustachio () [Corola-website/Science/312247_a_313576]
-
rulând de acolo spre București și Atena. În această perioadă, Orient Expressul și-a căpătat reputația pentru confortul și luxul sau, având în garnitură vagoane de dormit și vagoane-restaurant, cunoscute pentru calitatea bucătăriilor lor. Principalii clienți erau persoanele regale, diplomații, nobilii și oamenii de afaceri. Începutul celui de al Doilea Război Mondial a întrerupt din nou serviciul, care nu a mai fost reluat până în 1945, la încheierea războiului. După război, serviciul a fost reluat, excepție făcând varianta spre Atena, unde închiderea
Orient Express () [Corola-website/Science/311546_a_312875]
-
a călătorit în Italia ajungând la Roma în timpul Sărbătorilor Pascale. Era genul de călătorie convențională, comună oricărui tânăr artist care dorea să se familiarizeze cu operele artei clasice și cu marile capodopere ale Renașterii. Deoarece era epoca Marelui Tur, când nobilii englezi își incheiau educația vizitând principalele centre culturale europene, exista oportunitatea de a cunoaște mulți colecționari de artă și admiratori. În timpul acestei călătorii de studiu, Stubbs și-a găsit inspirația pentru tema " Leul si calul" pe care a abordat-o
George Stubbs () [Corola-website/Science/311518_a_312847]
-
regatul și sporind influența monarhiei. A rupt Imperiul Angevin și a învins coaliția adversarilor săi (Sfântul Imperiu Roman, Anglia, Flandra), în Bătălia de la Bouvines din 1214. A reorganizat guvernarea, a adus stabilitate financiară, fiind simpatizat de populație din cauza cedării puterii nobililor către clasa medie. Având sănătatea șubredă, tatăl său - Ludovic al VII-lea s-a îngrijit ca Arhiepiscopul Guillaume de Blois (William Whitehands) să-l încoroneze și să-l ungă pe prințul moștenitor, Filip, la Reims, ca Rege al Franței în
Filip al II-lea al Franței () [Corola-website/Science/311651_a_312980]
-
să domnească în Franța odată cu încoronarea lui Hugo Capet în 987. A fost cea de-a treia dinastie franceză, după Dinastia Merovingiană și Dinastia Carolingiană. Primul rege al dinastiei a fost Contele Parisului, Hugo Capet, care a fost ales de nobilii feudali după moartea regelui Carolingian Ludovic al V-lea. Astfel, "Capet" (probabil un pseudonim, provenind de la capă/pelerină conform etimologiei populare, sau de la la latinescul "caput", cu înțelesul de „cap”, sau „mare șef”) a devenit denumirea noii dinastii. Pentru a
Dinastia Capețienilor () [Corola-website/Science/311644_a_312973]
-
Carolingian Ludovic al V-lea. Astfel, "Capet" (probabil un pseudonim, provenind de la capă/pelerină conform etimologiei populare, sau de la la latinescul "caput", cu înțelesul de „cap”, sau „mare șef”) a devenit denumirea noii dinastii. Pentru a-și întări puterea în fața nobililor, Hugo Capet și-a asociat fiul Robert al II-lea la domnie, iar acesta - la rândul său - a făcut la fel, astfel încât dinastia s-a transmis prin linie masculină directă. Numele dinastiei derivă de la fondatorul ei, Hugo, care era cunoscut
Dinastia Capețienilor () [Corola-website/Science/311644_a_312973]
-
pentru Franța, iar descendenții lui au fost numiți „Capețienii”, dinastia lor conducând Franța pentru mai mult de opt sute de ani (987-1848). La moartea regelui Carolingian Ludovic al V-lea, în urma unui accident de vânătoare, în lipsa unor urmași carolingieni direcți, marii nobili francezi îl aleg rege pe cel mai puternic dintre ei, Hugo Capet (sau "Hugues") (987-996), urmaș al lui Robert Capet, cel care cu un secol în urmă asigurase regența în regatul Franței. Hugo Capet a rămas în istorie datorită faptului
Dinastia Capețienilor () [Corola-website/Science/311644_a_312973]
-
încoronării la Reims. Toți vasalii datorau supunere monarhului, a cărui putere era legitimată, deci, prin erediatate și recunoaștere din parte divinității prin intermediul Bisericii catolice. În fapt, regele nu își exercită autoritatea decât asupra domeniului regal, însă de drept toți marii nobili din regat îi erau vasali, datorându-i supunere, deferență, ajutor militar și financiar, în schimb, ei primind de la rege feuda sau domeniul feudal, împreună cu țăranii, animalele și atelajele proprii domeniului. Dreptul feudal francez stipula că nobilul (seniorul) feudal conducea așa cum
Dinastia Capețienilor () [Corola-website/Science/311644_a_312973]
-
de drept toți marii nobili din regat îi erau vasali, datorându-i supunere, deferență, ajutor militar și financiar, în schimb, ei primind de la rege feuda sau domeniul feudal, împreună cu țăranii, animalele și atelajele proprii domeniului. Dreptul feudal francez stipula că nobilul (seniorul) feudal conducea așa cum dorea treburile domeniului său, exercitând funcții militare, administrative, judecătorești, atâta timp cât își îndeplinea obligațiile feudale față de suzeran. Trădarea suzeranului, felonia, însemna anularea contractului feudal, felonul fiind pedepsit cu moartea. În aceste condiții, este evident că seniorul feudal
Dinastia Capețienilor () [Corola-website/Science/311644_a_312973]
-
intolerant față de evrei. Ludovic al IX-lea este de asemenea unul dintre puținii regi francezi care și-au folosit prerogativele judecătorești supreme, moștenite prin tradiție de la franci. Cel mai important caz judecat de rege este cel al unuia dintre marii nobili ai regatului, vasal al regelui, Enguerrand al IV-lea de Coucy, acuzat de a fi abuzat de dreptul său de înaltă justiție, ordonând spânzurarea fără judecată a trei gentilomi flamanzi, găsiți pe domeniile sale. După o anchetă minuțioasă a urmat
Dinastia Capețienilor () [Corola-website/Science/311644_a_312973]
-
a fost executat în 1499. Prin linia secundară a casei de Beaufort era înrudit și Henric al VIII-lea al Angliei din casa de Tudor cu Plantageneții. Angevinii (/ændʒvɪns/, adică Anjou) au fost o familie de origine francă, descendentă din nobili din secolul al IX-lea, numiți Ingelger. Aceștia au fost Conți de Anjou până în anul 870. Linia masculină al Ingelgerilor a dispărut în anul 1060. este descendentă de la Contele de Gatinais care s-a căsătorit cu sora ultimului Conte din
Casa de Plantagenet () [Corola-website/Science/310961_a_312290]
-
printre contemporanii săi erau amestecate. El a respins-o și umilit-o pe sora Regelui Franței; l-a detronat pe regele Cirpului și apoi a vândut insula; a insultat și a refuzat prada din cea de-a treia cruciadă a nobililor, cum ar fi Leopold al V-lea, Duce de Austria, și s-a zvonit că aranjase asasinarea lui Conrad de Montferrat. Cruzimea sa a fost demonstrată prin masacrul a 2.600 de prizonieri din Acre. Cu toate acestea, Richard a
Casa de Plantagenet () [Corola-website/Science/310961_a_312290]
-
că aranjase asasinarea lui Conrad de Montferrat. Cruzimea sa a fost demonstrată prin masacrul a 2.600 de prizonieri din Acre. Cu toate acestea, Richard a fost respectat pentru măreția cu care își conducea armatele și pentru manierele delicate de nobil. El a obținut victorii în a treia cruciadă, însă nu a reușit să capete Ierusalimul, retrăgându-se din Țara Sfântă, însoțit doar de un mic gurp de adepți. Richard a fost capturat de Leopold atunci când se întorcea în Anglia. Custodia
Casa de Plantagenet () [Corola-website/Science/310961_a_312290]
-
facă concesii constituționale importante pentru noul rege Ludovic al VIII-lea al Franței și pentru tatăl său vitreg, Hugh al X-lea de Lusignan. Henric a văzut o asemănare între el și Anglia, atunci când Edward Confesorul a purtat lupta cu nobilii săi, astfel, primului său fiu a primit un nume anglo-saxon: Edward. Baronii au rezistat prin furnizarea de soldați și bani necesari pentru a sprijini războiul în care trebuiau să restabilească teritoriile Plantagenetilor pe continent. Pentru a-i motiva și pentru
Casa de Plantagenet () [Corola-website/Science/310961_a_312290]
-
Eduard își trimite soția să negocieze termenii de pace. Isabela ajunge în Franța în martie 1325. Are ocazia să-și viziteze familia și de a scăpa de rege și Despensers și de ceea ce detestă mai mult. În Franța întâlnește un nobil exilat, pe nume Roger Mortimer, care îi împărtășește ura față de regele pederast. Se îndrăgostește de el, devine amanta lui și la îndemnul acestuia începe să adune o armată pentru a-și răsturna de pe tron soțul. Când suita Isabelei, care era
Casa de Plantagenet () [Corola-website/Science/310961_a_312290]
-
incluzând două figuri de o importanță deosebită, Sir Simon-Burley, fostul său tutor și aliatul lui Burley, Sir Michael de la Pole, cancelar din anul 1383. În octombrie 1386 a fost o criză majoră în Parlament. Parlamentul, sub presiunea unei grupări a nobililor numită "Lords Appellant", a cerut lui Richard să elimine consilierii nepopulari. Richard a refuzat spunând că deoarece el este încă minor, Consiliul Guvernului ar conduce în locul său. Contele de Arundel, liderul grupării "Lords Appellant" a fost arestat la porunca lui
Casa de Plantagenet () [Corola-website/Science/310961_a_312290]